1

LECŢIA NR. 7

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ROMÂNIA POSTBELICĂ.
STALINISM, NAŢIONAL-COMUNISM ŞI
DISIDENŢĂ ANTICOMUNISTĂ

COMUNISMUL = teoria fondată în secolul XIX de germanii Karl Marx şi Fridrich Engels care
presupune egalitatea între oameni, fără să existe bogaţi şi săraci, iar rolul
conducător să aparţină clasei muncitoare (proletariatul).
Principala lucrarea care reprezintă baza ideologiei comuniste scrise de K. Marx şi F. Engels a fost
„Manifestul Partidului Comunist” – 1848, în care susțineau că lupta de clasă este motorul istoriei.

Ideologia comunistă presupune:

1. Doctrină politică şi economică de extremă stângă;

2. Comunismul (sau materialismul dialectic și științific) are la bază societatea fără clase şi proprietatea
comună asupra tuturor bunurilor;
3. Termenul de comunism vine din preistorie de la comuna primitivă în care nu existau bogaţi şi săraci (nu
erau diferenţe de avere), în care toţi oamenii erau egali şi împărţeau bunurile obţinute în mod egal între
toţi membrii societăţii;
4. Condamnau societatea capitalistă şi exploatarea omului de către om;
5. „Lupta de clasă este motorul istoriei”;
6. Clasa muncitoare este cea oprimată şi munca ei exploatată de burghezie;
7. De aceea, proletariatul este clasa revoluţionară, care va înlocui capitalismul cu o nouă societate cea
socialistă;
8. Proletariatul va prelua puterea prin revoluţie;
9. Ideologia comunistă promitea oamenilor o schimbare totală a modului de viaţă prin realizarea unei
societăţi fără clase , în care să fie instaurate egalitatea şi dreptatea;
10. Economia să fie dirijată de stat şi organizată pe baza planurilor cincinale(economia este planificată din
5 în 5 ani)
11. În comunism nu există proprietate privată(personală)
12. Existenţa unui singur partid politic;
13. Dictatura proletariatului;
14. Ideologie unică;
15. Colectivizarea agriculturii(pămîntul să fie muncit în comun de ţărani în cadrul unor asociaţii colective
numite GAC=Gospodării Agricole Colective, apoi au fost numite CAP=Cooperative Agricole Colective)
16. Cenzura şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
17. Subordonarea totală a cetăţenilor faţă de interesele statului;
18. Reprimarea adversarilor politici (regimurile burgheze sunt inamice);
19. Apare cultul personalităţii (venerarea conducătorului aflat în viaţă până la cote extreme);
20. Simbolul comunismului era secera şi ciocanul, simbolizând cele două clase fundamentale majoritare:
ţăranii şi muncitorii.

Partidul Comunist Român (P.C.R.) a fost fondat în 8 mai 1921 şi reprezenta interesele clasei
muncitoare, făcând parte din Internaţionala a III-a (Cominternul)- 1919-1943 care a fost fondata
de V.I. Lenin şi reunea toate partidele comuniste.
Liderii P.C.R. au fost: Gh. Cristescu (primul lider) , Ana Pauker, Gh. Gheorghiu Dej, Lucreţiu
Pătrăşcanu, Nicolae Ceauşescu.
 2
Concepţia comunistă era marxist – leninistă şi susţinea următoarele:
- orânduirea capitalistă se afla în criză şi trebuia lichidată pe calea revoluţiei;
- esenţa doctrinei comuniste susţinea că România era „o verigă slabă a lanţului imperialist” şi trebuia
pregătită revoluţia în vederea înlăturării de la putere a burgheziei şi moşierimii şi instaurării puterii
proletariatului, naţionalizarea mijloacelor de producţie în scopul edificării societăţii socialiste;
- în 1923 comunişitii au adoptat teza cominternistă care considera că România este „un stat multinaţional”
creaţie a „imperialismului apusean” şi trebuia dezmembrată(TEZA BUHARIN).Această orientarea
antinaţionalistă şi care urmărea dezmembrarea României a dus la scoaterea P.C.R. în afara legii în 1924.
- între 1924 – 1944 P.C.R. a fost în afara legii şi a avut aproximativ 1.000 membrii.
După al II-lea Război Mondial P.C.R. participă la guvernare şi reuşeşte cu ajutorul U.R.S.S. –ului să
preia întreaga putere în România.
România în al II-lea Război Mondial (1939 – 1945)
La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său Mihai I (19 ani), dar
adevăratul conducător al României a fost Ion Antonescu (1940 – 1944 ).
Pe plan extern, Ion Antonescu a decis ca România să se alieze cu Germania nazistă şi aliaţii ei (Italia,
Japonia, Ungaria) împotriva U.R.S.S.-ului, sub pretextul eliberării Basarabiei și Bucovinei, ocupate de URSS .
La 23 noiembrie 1940 România a aderat la PACTUL TRIPARTIT (Axa Roma-Berlin-
Tokyo) prin care România se angaja să participe la război împotriva URSS.
La 22 iunie 1941 România a intrat în al II-lea Război Mondial de partea Germaniei (PLANUL
BARBAROSSA) împotriva U.R.S.S, sub pretextul eliberării Basarabiei şi nordului Bucovinei de sub stăpânirea
sovietică.
La sfârşitul lui iulie 1941 au fost eliberate Basarabia şi sudul Bucovinei, dar la presiunile lui Hitler,
Antonescu a continuat războiul şi dincolo de Nistru, armata română participând la bătăliile de la Stalingrad,
Caucaz, Cuban şi pentru eliberarea sudului Ucrainei, dar cu pierderi foarte grele.
În iarna anului 1942 – 1943 armata sovietică (20.000.000 de soldaţi) a trecut la contraofensivă,
înfrângând armata germană şi aliaţii ei la Stalingrad şi obligându-i să se retragă din Rusia.
În România a crescut opoziţia împotriva lui Ion Antonescu şi se intensifică acţiunile pentru ieşirea
României din războiul antisovietic şi alăturarea Coaliţiei Naţiunilor Unite (S.U.A., U.R.S.S., Anglia).
P.C.R., P.N.L., P.N.Ţ. şi regele Mihai au intensificat opoziţia faţă de Ion Antonescu, formând alianța
numită BLOCUL NAȚIONAL DEMOCRAT (PCR, PSD, PNL, PNȚ).
În aprilie 1944 armata sovietică a intrat în România prin nordul Moldovei, înaintând spre Bucureşti.

Lovitura de stat de la 23 august 1944. Arestarea lui Ion Antonescu.

La 23 august 1944 regele Mihai I în colaborare cu Blocul Naţional Democrat (P.N.L., P.N.Ţ.,
P.C.R., P.S.D.) l-au arestat pe Ion Antonescu şi colaboratorii săi anuntând ieşirea României din alianţa cu
Germania şi alăturarea Naţiunilor Unite (S.U.A., Anglia, U.R.S.S.). Principalii artizani ai arestării mareșalului
Ion Antonescu , au fost regele Mihai și mareșalul Palatului Constantin Sănătescu, iar doi dintre
liderii comuniști , Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș, au fost la curent cu desfășurarea acțiunii.
Conducerea României a fost preluată de regele Mihai I şi de un guvern condus de generalul
Constantin Sănătescu (august – decembrie 1944) din care făceau parte reprezentanţii celor patru partide
politice (Blocul Naţional Democrat):
1. P.N.Ţ. – Iuliu Maniu;
2. P.N.L. – Constantin I.C. Brătianu;
3. P.S.D. – Constantin Titel Petrescu;
4. P.C.R. – Lucreţiu Pătrăşcanu – la Justiţie; Pentru prima oară , un reprezentant al PCR, care ieșise din ilegalitate , ocupa portofoliu
justiției ; A fost reintrodusă Constituţia din 1923.
Lovitura de stat de la 23 august 1944 a dus la ieșirea PCR din ilegalitate, dar a transformat statutul
Partidului Comunist Român.La începutul anului 1944, Partidul Comunist Român era o mică grupare politică,
constrânsă să țină seama de orientările politice hotărîte de Moscova. În toamna anului 1944 , PCR devenise
un factor influient pe scena politică românească.
La 30 august 1944 trupele sovietice au intrat în București.
 3
ROMÂNIA A FOST CONDUSĂ DUPĂ AL II LEA RĂZBOI MONDIAL DE CĂTRE :

1. Primul Guvern condus de generalul CONSTANTIN SĂNĂTESCU (23 august- 4 noiem. 1944);

2. Al doilea Guvern condus de generalul CONSTANTIN SĂNĂTESCU (4 noiembrie – 6 dec. 1944);

(vicepreședintele Consiliului de Miniștri era PETRU GROZA care conducea Frontul Plugarilor)

3. Guvernul condus de generalul NICOLAE RĂDESCU (6 decembrie 1944- 6 martie 1945);

4. Guvernul procomunist condus de PETRU GROZA (martie 1945 – februarie 1952);- nu a fost recunoscut
de Anglia și SUA.
(Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947, fiind proclamată Republica Populară Română)

5. GHEORGHE GHEORGHIU DEJ (1948-1965) – secretar general al PMR și din 2 iunie 1952
președintele Consiliului de Miniștri ;

6. NICOLAE CEAUȘESCU (1965-1989) – secretarul general al PCR , iar din 28 martie 1974
președintele RSR ;

Campania din vest. Participarea României la războiul antihitlerist .

După 23 august 1944 România a semnat o Convenţie cu Naţiunile Unite la Moscova(12
/13 septembrie 1944) care impunea României o serie de obligaţii :
- România intra în sfera de dominaţie sovietică ;
- Militare- participarea României la război cu minim 12 divizii ;
- Politice- acuzarea şi pedepsirea criminalilor de război ;
- Economice- plata a 300 de milioane de dolari drept despăgubiri de război (timp de 8 ani) sub formă de
produse ;

După 23 august 1944 armata română s-a alăturat Naţiunilor Unite în războiul contra Germaniei
naziste şi aliaţilor ei.Armata română a fost inclusă în frontul II Ucrainean, fără independenţă de comandament.
Transilvania a fost eliberată în octombrie 1944. Restabilirea administrației românești în N-V
Transilvaniei s-a realizat în 9-13 martie 1945.
Până la 25 octombrie 1944 a fost eliberat întreg teritoriul României, după care armata română a
participat la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a unei părţi din Austria.România a acţionat cu 37 de divizii
(540.000 de oameni), au eliberat 3.800 de localităţi , din care 53 de oraşe, iar contribuţia valorică s-a ridicat la
peste 1 miliard de dolari.Au căzut în luptă circa 170.000 militari.

Intrarea României în sfera de influenţă sovietică .

Soarta României a fost decisă la Moscova la 9 octombrie 1944 ca urmare a înţelegerii între W.
Churchill şi I.V. Stalin, cunoscută sub numele de „ Acordul de proncentaj”(propus de Winston
Churchill),conform căreia România intra în proporţie de 90 % în sfera de influenţă sovietică.De fapt Stalin a
afirmat că în ţările ocupate de Armata Roşie (rusă) să fie instaurate regimuri comuniste.
Acordul de procentaj de la Moscova (9 octombrie 1944) a constituit pasul final al sovieticilor în
obținerea recunoașterii de către Occident a dominației lor în România.
După al Doilea Război Mondial comunismul s-a instaurat în România, Bulgaria, Iugoslavia,
Albania, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, R.D.G.
Ascensiunea comuniștilor la putere a fost rapidă și ea s-a datorat atât prezenței Armatei Roșii cât și
aranjamentelor între Puterile Occidentale și Stalin.
 4
Conferința de la YALTA (februarie 1945) s-a hotărât :
- s-a hotărât împărțirea Europei în sfere de influiență , URSS dobândea influiență în România ,
Bulgaria ,Ungaria , Cehoslovacia , Germania de Est (RDG) ;
- deși Conferința de la Yalta adopta ”Declarația cu privire la Europa Eliberată” – Stalin a cerut
imperativ ca regele Mihai să-i aducă la putere pe comuniști.
S-a format ONU la 26 iunie 1945 , la San Francisco având ca scop menținerea păcii în viitor ;
ROMÂNIA este membră a ONU din 1955.

CONFERINȚA DE LA POSTDAM (iulie-august 1945) la care au participat I.V. Stalin

(URSS) , Harry Truman (SUA) , C. Atlee (Anglia) unde s-a hotărât împărțirea Germaniei și a Berlinului
în 4 zone de ocupație : americană, engleză, franceză și sovietică.

În plan extern , Tratatul de la Paris cu Naţiunile Unite din 10 februarie 1947

prevedea :
- a plasat România în sfera de influenţă a Moscovei ;
- nu i se recunoștea României statutul de cobeligerantă (participarea la război alături de Alianța
Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste ).
- România nu primea Basarabia,nordul Bucovinei și ținutul Herța ;
- România plătea reparații URSS – ului de 300 milioane de dolari ;
- România nu accepta să participe la lansarea PLANULUI MARSHALL (presupunea ca SUA să ofere
ajutor economic tuturor țărilor europene, dar planul a fost refuzat de țările comuniste, fiind acceptat de țările
capitaliste din vestul Europei).
Stalin avea două instrumente de urmărire a obiectivelor sale în România : un Partid Comunist, care era
acum o parte recunoscută în structura politică a țării și un acord cu ALIAȚII care dădeau Armatei Roșii toată
libertatea de acțiune de care aveau nevoie.
După al II-lea Război Mondial lumea a fost împărțită în două blocuri ostile:
1. Ţările Capitaliste grupate în jurul S.U.A.
2. Ţările Comuniste grupate în jurul U.R.S.S.
Războiul rece = a reprezentat lupta pentru supremaţie între S.U.A. şi U.R.S.S, şi a presupus folosirea tuturor
tacticilor în afara unui conflic armat (spionaj, rivalitate economică, lupta pentru cucerirea spaţiului cosmic).
Europa a fost împărţită de Cortina de Fier în două zone:
1. Europa de Vest (Occidentul) era capitalist: Anglia, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Suedia, Norvegia,
Finlanda, Benelux, Greciaa, Elveţia, Austria
2. Europa Centrală şi de Est compusă din: U.R.S.S., România, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia,
Polonia, R.D.G.
 5
Cucerirea puterii politice de către comunişti

Ascensiunea comuniştilor la putere a fost favorizată de prezenţa Armatei Roşii şi aranjamentelor dintre
Stalin şi puterile occidentale în care România fusese plasată în sfera de influenţă sovietică.
Armata Roșie (rusă) prezentă în România a jucat un rol principal în instaurarea regimurilor
comuniste.Fără armata rusă , comuniștii români ar fi rămas niște forțe politice periferice.Modelul cuceririi
puterii de către comuniștii români , mai puțin de 1000 în 1944, se încadrează în tiparul general est-european.

În 4 noiembrie 1944 s-a format al II lea Guvern condus de generalul

Constantin Sănătescu (4 noiembrie – 6 decembrie 1944) în care vicepreședinte al Consiliului
de Miniștri era PETRU GROZA(care conducea partidul Frontul Plugarilor).

În decembrie 1944 guvernul Sănătescu a fost demis şi s-a format un guvern condus de generalul
Nicolae Rădescu (6 decembrie-1944 — 6 martie 1945 ) .
În acest Guvern comuniștii dețineau vicepreședenția Consiliului de Miniștrii , Ministerele
Muncii, Justiției, Educației Naționale și Comunicațiilor.
În perioada imediat următoare scena politică a fost dominată de luptele pentru putere dintre partidele
democratice (PNL , PNȚ) , susținute de rege, și PCR, susținut de URSS. În cadrul acestor lupte , IULIU
MANIU, liderul PNȚ, s-a afirmat drept un redutabil militant anticomunist.

Pentru preluarea puterii PCR a ieşit din Blocul Naţional Democrat (BND) şi în octombrie 1944 a
organizat o alianţă a forţelor de stânga numită Frontul Naţional Democrat (FND). Comuniştii au atras de
partea lor şi grupări desprinse din PNL şi PNŢ :
a) gruparea liberală – condusă de Gh. Tătărăscu ;
b) gruparea ţărănistă – condusă de Anton Alexandrescu ;

ORGANIZAȚIILE POLITICE DIN CARE AU FĂCUT PARTE COMUNIȘTII(1944-

1948)
1. BLOCUL NAȚIONAL DEMOCRAT (august-octombrie 1944 PCR, PSD, PNL, PNȚ)

2. FRONTUL NAȚIONAL DEMOCRAT (16 octombrie 1944 – 17 mai 1946) făceau parte : PCR,
PSD, Frontul Plugarilor condus de Petru Goza.

3. BLOCUL PARTIDELOR DEMOCRATICE (BPD - 17 mai 1946) făceau parte :

1. PCR ;
2. PSD ;
3. FRONTUL PLUGARILOR ;
4. PNL – Gh. TĂTĂRĂSCU ;
5. PNȚ - Anton ALEXANDRESCU ;
6. Partidul Național Popular ;
BPD câștigă alegerile din 19 noiembrie 1946 cu 78,6 % din voturi.

METODELE FOLOSITE DE COMUNIŞTI PENTRU PRELUAREA PUTERII :

 6

1. cenzura ;
2. demonstraţii ;
3. propaganda (activitate desfăşurată prin mass-media prin care comuniştii îşi propuneau să-i atragă pe
oameni de partea lor) ;
4. demagogia (minciuna, folosirea promisiunilor politice în scopul de a atrage şi înşela populaţia pentru a
obţine voturi) ; Acest lucru era extrem de necesar pentru că, în 1944, PCR nu avea decât aproximativ
1.000 de membrii, cifră prea mică pentru a justifica schimbarea regimului politic , iar în 1945 ajunsese la
circa 16.000 de membrii.
5. dizolvarea partidelor din opoziţie şi eliminarea adversarilor politici (înscenarea de la Tămădău din
14/29 iulie 1947, când liderii PNŢ încearcă să plece din ţară, dar sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi ca
trădători) .
6. epurarea aparatului de stat (oamenii politici acuzaţi de colaboraţionism şi crime de război au fost
condamnaţi la ani grei de închisoare sau deportaţi în URSS, Bărăgan ).PCR s-a folosit de un amplu
curent de opinie , existent și în Occident, privind înlăturarea tuturor celor care colaboraseră cu
regimurile politice de dreapta (legionari, foști colaboratori ai lui Ion Antonescu).
7. apelarea la sprijinul Armatei Roşii şi al reprezentanţilor URSS în România . De exemplu la presiunile lui
Andrei Ianuarevici Vâşinski – reprezentantul URSS în România - guvernul Rădescu a fost demis în 6
martie 1945 şi s-a format un guvern condus de Petru Groza – controlat de comunişti .
8. suprimarea libertăţii presei ;
9. eliminarea elitei societăţii civile ;
10. falsificarea alegerilor din 1946 ;
11. regele Mihai I a fost nevoit să abdice în 30 decembrie 1947;

Guvernul condus de Petru Groza (6 martie 1945 – 2 iunie 1952)

La 28 februarie 1945 , ANDREI IANUAREVICI VÂȘINSKI , adjunctul ministrului de externe, a

fost trimis de Moscova pentru a conduce ofensiva comuniștilor pentru preluarea puterii , a cerut regelui Mihai I
înlocuirea guvernului Rădescu cu un guvern condus de PETRU GROZA la 6 martie 1945.
La intervenţia Moscovei şi la presiunile lui Andrei Vâşinski – reprezentantul URSS- ului în România –
guvernul N. Rădescu a fost demis şi s-a format în 6 martie 1945 un guvern condus de Petru
Groza – controlat de comunişti, din care făcea parte şi gruparea liberală(PNL) condusă de Gh. Tătărăscu –
ministru de externe și gruparea țărănistă(PNȚ) condusă de Anton Alexandrescu – ministru al cooperativelor
(SUA şi Anglia au condiţionat recunoaşterea guvernului de includerea în componenţa sa a unor lideri ai PNL şi
PNŢ şi organizarea de alegeri libere). Prin aceste măsuri se urmărea dezmembrarea partidelor necomuniste.
Inițial , Guvernul condus de PETRU GROZA nu a fost recunoscut de către SUA și Anglia.
Pentru recunoașterea guvernului de către SUA și Anglia la 6 ianuarie 1946 din partea opoziției în
Cabinetul GROZA au fost incluși :
1. EMIL HAȚIEGANU (PNȚ);
2. MIHAIL ROMNICEANU (PNL);
PETRU GROZA a fost președintele partidului numit FRONTUL PLUGARILOR și a deținut alte 2 funcții :
1. prim-ministru în primul guvern comunist al României (1945-1952) ;
2. președinte al Prezidiului MAN în perioada 1952-1961 ;

MĂSURILE GUVERNULUI PETRU GROZA :

1. a obţinut de la sovietici controlul şi administraţia Transilvaniei (9/13 martie 1945) ;
 7
2. Reforma Agrară (23 martie 1945) prin care 900.000 de familii de ţărani au fost
împroprietăriţi cu pământ ;
3. prefecţii din fiecare judeţ au fost numiţi din rândul comuniştilor ;
4. la 30 martie 1945 în România a fost impusă Legea epurării instituțiilor statului; au
fost excluse din instituții persoanele suspecte de colaborare cu regimul antonescian, de fapt , toți aceia
care se opuneau comunizării țării.
5. la 4 mai 1946 a avut loc procesul lui Ion Antonescu şi Mihai Antonescu(Procesul marii
trădări naţionale) care au fost acuzaţi ca fiind „ criminali de război” şi au fost condamnaţi la moarte
şi executaţi pe 1 iunie 1946 ;
6. eliminarea adversarilor politici (arestări, condamnări, deportări în Bărăgan şi URSS) ;
7. dezmembrarea partidelor politice democratice, crearea de dizidenţe, defăimarea şi compromiterea
liderilor politici ;
8. comuniştii au interzis ziarele opoziţiei ;
9. au fost înfiinţate tribunale populare care judecau pe cei care se opuneau regimului comunist ;
10. etatizarea BNR – 1946 (ETATIZARE = trecerea în proprietatea statului )
11. reforma monetară – 1947 ;
12. 5 iulie 1947 guvernul PETRU GROZA refuză PLANUL MARSHALL prin care SUA acorda
ajutor financiar statelor europene ;

GREVA REGALĂ (21/23 august 1945 – 6 ianuarie 1946)

Regele Mihai I s-a născut în 1921 și este fiul regelui Carol al II lea. Este stră-strănepot al reginei Victoria a
Marii Britanii și văr de gradul trei cu actuala regină a Angliei Elisabeta a II a (1952-2019).
Mihai fost rege al României între :
a) 20 iunie 1927 – 8 iunie 1930 (Perioada Regenței) ;
b) 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 ;
La 21 august 1945 , regele Mihai I a cerut lui Petru Groza să demisioneze , dar acesta a refuzat fiind
încurajat de reprezentanții sovietici din Comisia Aliată, condusă de generalul locotenent sovietic
Vladislav P. Vinogradov.
Deoarece Guvernul Petru Groza nu era recunoscut de SUA și Anglia și luând act de
numeroasele încălcări ale prevederilor constituționale, regele Mihai I a intrat în 21 august 1945 în
greva regală.
În perioada 21 august 1945 – ianuarie 1946 regele Mihai I a proclamat GREVA REGALĂ
(refuzul regelui de a semna actele guvernului comunist Petru Groza şi de a colabora cu comuniştii).
.La 8 noiembrie 1945 în sprijinul regelui Mihai I a avut loc o manifestaţie organizată de partidele
istorice şi tineretul universitar.
Greva regală s-a soluţionat în decembrie 1945 în cadrul Conferinţei trilaterale de la Moscova
între miniştrii de externe ai SUA(J.F. Byrnes), Anglia(Ernst Bevin) şi URSS(Molotov).
1 DECEMBRIE 1946 regele MIHAI I participă la ședința inaugurală a noului Parlament, dominat
de comuniști.
La 6 ianuarie 1946 Greva Regală a încetat pentru că au fost incluși în Guvernul GROZA doi
reprezentanți ai partidelor istorice (PNL/PNȚ) care erau miniștri secretari de stat, dar a căror influiență în
guvern era neînsemnată :
1. Mihail Romniceanu (PNL) ;
2. Emil Hațieganu (PNȚ) ;
LEGEA ELECTORALĂ DIN 1946 ŞI FALSIFICAREA ALEGERILOR DE CĂTRE COMUNIŞTI
DIN 19 NOIEMBRIE 1946.
Legea electorală din 15 iunie 1946 prevedea :
 8
- introducerea votului universal pentru femei ;
- coborârea vârstei de vot de la 20 la 18 ani ;
- a fost desfiinţat Senatul, formându-se REPREZENTANȚA NAȚIONALĂ din care făceau parte mulți
reprezentanți ai PCR ;
- erau înlăturate de la vot persoanele suspecte că ar fi colaborat cu fasciştii ;
Pentru a câştiga alegerile, comuniştii au constituit în 17 mai 1946 Blocul Partidelor Democratice
din care făceau parte:
1 PCR
2 PSD
3 Frontul Plugarilor
4 Partidul Naţional Popular
5 PNŢ – gruparea Anton Alexandrescu
6 PNL – gruparea Gheorghe Tătărescu
Alegerile din 19 NOIEMBRIE 1946 au fost falsificate de comunişti, astfel că Blocul Partidelor
Democratice a câştigat cu 78,6 % din voturi și 349 de locuri în noua Adunare. Dovezile descoperite după 1989
arată că țărăniștii ar fi obținut o victorie zdrobitoare.Primele alegeri parlamentare organizate de comunişti
au avut loc la 19 noiembrie 1946.
Istoricul Dinu C. Giurescu caracteriza aceste alegeri ca fiind „ cea mai mare fraudă politică din întreaga istorie
parlamentară a României”.
La 1 decembrie 1946 regele Mihai I a participat la ședința inaugurală a noului Parlament.
Alegerile din noiembrie 1946 au dus la constituirea unui Parlament în care majoritatea era favorabilă
comuniștilor, încredințându-le practic și puterea legislativă.

Anihilarea opozanţilor politici. Desfiinţarea PNL şi PNŢ

Anihilarea celor două partide istorice (PNL şi PNŢ) nu a fost uşoară. Această acțiune s-a desfășurat pe
mai multe planuri :
- interzicerea sistematică a organelor de presă țărăniste și liberale pe diferite perioade ;
- campanii agresive în ziarele comuniste „Scânteia” și „România Liberă” împotriva vechilor lideri politici
(nu însă și împotriva regelui Mihai) ;
- arestarea pe termen scurt (pentru început) a unor membrii PNȚ și PNL ;
- declanșarea unor incidente violente la diverse manifestații ;
Desfiinţarea PNŢ(14/29 IULIE 1947) : Pretextul, în cazul PNŢ a fost înscenarea de la Tămădău
(lângă Bucureşti) când 14 membrii ai partidului au fost arestaţi în momentul când intenţionau să părăsească
ţara cu un avion (pilotul era comunist) .
La 29 iulie 1947, Iuliu Maniu (liderul PNŢ- cel mai redutabil militant anticomunist al timpului) a fost arestat, iar PNŢ a
fost scos în afara legii. I.Maniu, I.Mihalache şi alţi lideri ţărănişti au fost acuzaţi de trădare şi de a fi
conspirat cu agenţi secreţi americani şi englezi din Bucureşti pentru a răsturna guvernul Groza.
6 NOIEMBRIE 1947 sunt eliminați din guvern membrii grupării Tătărescu.
La 11 noiembrie 1947 , I.Maniu şi I.Mihalache au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.

Gh. I.Brătianu şi I. Maniu a murit în 1953 în penitenciarul de la Sighet, iar I.Mihalache a

murit în 1963 în puşcăria Rm. Sărat.

Desfiinţarea PNL(august-1947) : PNL- Brătianu a ales calea autodizolvării . Clubul Liberal a fost
închis, iar Gh. Tătărescu a fost demis din funcţia de ministru de externe în 6 noiembrie 1947, fiind
înlocuit cu Ana Pauker .
Pluralismul politic a fost desfiinţat şi PCR a rămas partid unic.
Abdicarea regelui Mihai I (30 decembrie 1947). Proclamarea Republicii Populare
Române (RPR)
 9
În perioada august 1945 – ianuarie 1946 regele Mihai I s-a aflat în greva regală , refuzând orice
colaborare cu comuniştii.
În cadrul unei întrevederi cu Petru Groza şi Gh. Gheorghiu Dej la 30 decembrie 1947 regele Mihai I a
fost obligat să abdice şi să părăsească ţara şi a fost proclamată Republica Populară Română .
Chiar în seara înlăturării forțate a regelui Mihai I (30 Decembrie 1947) a fost dată publicității Legea nr. 363, prin care era abolită
monarhia și se proclama Republica Populară Română (RPR).
22 MAI 1948 Guvernul Petru Groza retrage regelui Mihai I cetățenia română.
27 MAI 1948 trecerea în proprietatea statului a tuturor bunurilor Casei Regale.

Luptele pentru putere în interiorul PCR

În interiorul PCR s-au conturat 2 grupări care se aflau în competiţie :

1. una din exterior (moscovită) : Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnăraş ;
2. una din interior (locală sau naţională) : Gh. Gheorghiu Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, I.
Gheorghe Mauer , Nicolae Ceauşescu ;

Luptele din interiorul Partidului Comunist :

Procesul colectivizării agriculturii a fost și unul dintre factorii care au determinat lupte interne în PCR.
După modelul lui STALIN , Gh. Gheorghiu Dej i-a îndepărtat pe posibilii rivali de la putere.

Primul rival îndepărtat de Gh. Gheorghiu Dej a fost ȘTEFAN FORIȘ în 1946.(fostul conducător comunist
din anii celui de-al doilea Război Mondial).

Lucreţiu Pătrăşcanu (singurul intelectual din partid, școlit în Occident) a fost arestat în 1948 sub
acuzaţia de „ complot contra statului „, condamnat şi executat în 1954. Acțiunea a fost realizată după
modelul stalinist și a prilejuit lui Gh. Gheorghiu Dej să scapă de un posibil conpetitor la șefia partidului.

În 1952, cu sprijinul lui Stalin, Gheorghiu Dej elimină din partid grupul moscovit (Pauker-
Luca-Georgescu) . VASILE LUCA a fost condamnat pe viață.

În 1952 N. Ceauşescu a intrat în Biroul Politic Executiv al PMR, iar Gh. Gheorghiu Dej prim-
ministru al GUVERNULUI în 1952.

O altă etapă a luptei pentru putere a fost în 1957 când au fost îndepărtați 2 dintre apropiații lui DEJ :
MIRON CONSTANTINESCU și IOSIF CHIȘINEVSKI.

Din 1961 în locul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a fost creat Consiliul de Stat care
se afla sub controlul Marii Adunări Naţionale.În martie 1961 preşedintele Consiliului de Stat a fost ales
Gh. Gheorghiu Dej , iar prim- ministru a devenit Ion Gheorghe Mauer.

Între 1965-1967 Președintele Consiliului de Stat a fost CHIVU STOICA.

În 1967 Nicolae Ceaușescu a devenit Președinte al Consiliului de Stat, o abatere de la statutul

PCR , care prevedea separarea funcțiilor de partid și de stat.
 10
Perioada stalinistă. Regimul lui Gh. Gheorghiu Dej (1948-
1965)

În 3 februarie 1948 PCR s-a unit cu PSD şi s-a format Partidul Muncitoresc Român
(PMR).
Modelul „democrațiilor populare” introdus de regimul de ocupație sovietică în România în prima
jumătate a anului 1948 a fost stalinismul.
Baza juridică a noului regim comunist a fost asigurată de Constituțiile din 1948 și 1952 , care acordau
Partidului Muncitoresc Român (PMR) rolul de forță conducătoare , desființau partidele politice și principiul
separației puterilor în stat.

În februarie 1948 a avut loc primul Congres al PMR care a ales ca secretar general pe tovarăşul Gh.
Gheorghiu Dej, iar Ana Pauker , Vasile Luca și Teohari Georgescu au devenit membri ai
secretariatului.

În 1952 Grupul Pauker-Luca-Georgescu (aripa moscovită din PMR) au fost

îndepărtați de către Gheorghe Gheorghiu Dej din structurile de conducere ale PMR.

În concluzie, rivalii îndepărtați de Gh. Gheorghiu Dej au fost :

1. 1946 - ȘTEFAN FORIȘ ;
2. 1948 – LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU - EXECUTAT ÎN 1954 ;
3. 1952 – Grupul ANA PAUKER , VASILE LUCA , TEOHARI GEORGESCU ;
4. 1957 – MIRON CONSTANTINESCU și IOSIF CHIȘINEVSKI ;

Dominația lui Gheorghiu Dej în cadrul PMR s-a realizat prin numirea sa ca Președinte al
Consiliului de Miniștri (prim - ministru) la 2 iunie 1952.

Gh. Gheorghiu – Dej a fost președinte al CONSILIULUI DE STAT între 1961-1965.

În 13 aprilie 1948 a fost adoptată Constituţia Republicii Populare Române după modelul sovietic
(Constituția stalinistă din 1936) în care Organul legislativ era un Parlament Unicameral numit Marea
Adunare Naţională – formată din muncitori şi ţărani , definită ca „organul suprem al puterii în stat”, iar
Consiliul de Miniștri era organul executiv suprem.

Marea Adunare Națională alegea și Prezidiul Marii Adunări Naționale. Primul

președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a fost profesorul Constantin I. Parhon.
Președintele Prezidiului MAN era oficial șeful statului român, iar din 1974 s-a introdus funcția de
presedinte al RSR deținută de Nicolae Ceaușescu.
Toate aceste organisme și instituții ale statului se aflau supuse autorității PMR.
 11
SOVIETIZAREA ROMÂNIEI. REGIMUL LUI GHEORGHE -
GHEORGHIU DEJ(1948-1965)
Sovietizarea s-a realizat în condițiile prezenței în România a Armatei Roșii și a unui număr mare de
comisari sovietici care controlau întreaga activitate de stat.
I. Măsurile economice
1. Legea naţionalizării (Legea 119) din 11/22 iunie 1948 adoptată de MAN prin care au fost trecute
în proprietatea statului băncile, înteprinderile, minele, dar şi instituţiile de sănătate, casele de film,
farmaciile şi au fost naţionalizate imobilele aparţinând foştilor industriaşi, moşieri, bancheri, comercianţi.
1060 de inteprinderi industriale și miniere , băncile, societățile de asigurare au fost naționalizate.
A fost o confiscare a proprietății private deoarece nu s-a acordat nici un fel de despăgubire.
Statul controla toate capacitățile industriale și prin COMITETUL DE STAT al PLANIFICĂRII ( 2 IULIE
1948) dirija politica economică.

2. Economia era dirijată de stat şi organizată pe baza planurilor anuale de dezvoltare a economiei, iar apoi
pe baza planurilor cincinale (primul plan cincinal a fost 1951-1955).Proprietatea de stat a devenit
„ proprietatea întregului popor ”.

3. Colectivizarea agriculturii (1949-1962) a constat înforțarea țărănimii să își

cedeze proprietatea individuală în favoarea celei colective. Sunt înfiinţate Gospodăriilor Agricole
Colective (GAC) în care pământul era muncit în comun de ţărani (lumea rurală reprezenta 76,6 % din populaţia
României).Colectivizarea agriculturii a fost decisă în Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 MARTIE 1949
care a decis transformarea socialistă a agriculturii și lichidarea completă a micii proprietăți rurale.

Reforma agrară din 23 martie 1945 prevedea :

- 900.000 de familii de ţărani au fost împroprietăriţi cu pământ (au fost expropiate 1468946 ha – a noua
parte din suprafața agricolă a țării – cu care erau împroprietărite 917777 familii de țărani) ;
- au fost naţionalizate pământurile şi inventarul agricol aparţinând marilor proprietari; (foştii
proprietari puteau păstra doar 50 ha.)
Reforma trebuia să atragă electoratul țărănesc și comuniștii să câștige alegerile din noiembrie 1946.

Colectivizarea agriculturii a început în 1949, când au fost înfiinţate primele

Gospodării Agricole Colective (GAC – primele GAC au fost fost înfiinţate în 1949) şi Staţiuni de
Maşini şi Tractoare (SMT);
Plenara Comitetului Central al PMR din 3-5 martie 1949 a avut ca obiectiv de discuţie
colectivizarea agriculturii.
La 2 martie 1949 proprietatea asupra pământului a fost luată complet din mâna particularilor. Aceasta
a permis lichidarea rămășițelor fostei clase moșierești și a chiaburilor, echivalent al termenului sovietic
KULAK, definind țăranii înstăriți, aceia care angajau forță de muncă sau își închiriau propriile mașini
indiferent de mărimea proprietății lor.
Pământul , efectivele de animale și echipamentul proprietarilor de pământ care posedaseră terenuri până
la maxim 50 de hectare , în temeiul legii agrare din 1945, au fost expropiate fără compensare. Miliția a scos
17.000 de familii din casele lor și le-a mutat în zone de reașezare.
Pământurile confiscate, totalizând aproape 1 milion de hectare, au fost comasate pentru a crea
GOSPODĂRII DE STAT (GAS) , fie GOSPODĂRII AGRICOLE COLECTIVE (GAC) care teoretic erau
proprietate colectivă, dar în fapt erau conduse de stat , întrucât Ministerul Agriculturii indica tipurile de culturi
și fixa prețurile. Membrilor Gospodăriilor Colective li s-a permis să păstreze microloturi de pământ , care să nu
depășească 0,15 ha.
 12
Din 1951 s-au introdus „ întovărăşirile” ca formă intermediară de colectivizare- în care ţăranii
foloseau în comun uneltele, fără a-şi pierde proprietatea asupra pământului. Cu timpul însă ţăranii aveau voie
să-si păstreze 0,15 ha.Se impun cote fixe obligatorii în prosuse , între anii 1945-1957 pentru chiaburi și
moșieri, iar din 1949 pentru toți țăranii.
Cei care s-au opus colectivizării au fost arestaţi, deportaţi (strămutați) în Bărăgan, declaraţi chiaburi
(chiabur = ţăran înstărit, bogat care avea până la 50 ha). Deportarea țăranilor în Bărăgan a început în 1951.
Deportările în Câmpia Bărăganului au afectat îndeosebi minoritatea sârbă, datorită conflictului dintre URSS
și Iugoslavia(1948 , conflictul TITO-STALIN , deoarece Tito nu s-a supus Moscovei) , au fost strămutate
multe familii de sârbi din Banat în Bărăgan în 1951.
Modalitatea de realizare a colectivizării a fost în majoritatea cazurilor violentă, ceea ce a stârnit reacția
țărănimii materializată prin refuzul de a se înscrie în cooperative și chiar revolte.

În perioada 1948-1962 au avut loc răscoale ale ţăranilor care se opuneau colectivizării
(Botoşani, Suceava, Galaţi, Arad, Vrancea, Ialomiţa, Dâmboviţa, Ilfov) soldate cu arestări, execuţii şi
deportări.Pentru a înfrânge rezistenţa ţărănimii, comuniştii au folosit intervenţia activiştilor de partid, a miliţiei
şi a securităţii.Comuniştii şi-au propus colectivizarea agriculturii şi lichidarea completă a micii proprietăţi
rurale: „ politica noastră faţă de ţărănime trebuie să fie clară : ne sprijinim pe ţărănimea săracă, strângem
alianţa cu ţărănimea mijlocie şi ducem o luptă neîntreruptă împotriva chiaburimii”.
Conform statisticilor oficiale au fost arestați pentru refuzul de a se înscrie în Gospodăriile Colective
80.000 de țărani.
În 1959 decretul MAN anunţa „ lichinarea exploatării omului de către om la oraşe şi sate „ –
chiaburimea satelor a fost desfiinţată în 1959.
Deportările în BĂRĂGAN au început în anul 1951 și a însemnat distrugerea a numeroase cămine ,
familii și destine. Deportarea în Bărăgan a vizat 40.000 de persoane, care nu erau pe placul noului regim.
Deportaților li s-a permis doar să-și i-a bunurile pe care le puteau duce singuri , restul avutului lor fiind
cumpărat de comisii special constituite, care plăteau mult mai puțin.
Colectivizarea ţării s-a încheiat în 27 APRILIE 1962 (96% din suprafaţa agricolă a ţării).
Consecințele sociale pe termen lung au fost negative, determinând o migrație masivă spre oraș, țăranii dezrădăcinându-se de locurile natale.În același timp
concentrarea pământului a creat premise pentru modernizarea agriculturii.
Dificultățile economiei românești au fost accelerate după 1974 de neputința soluționării problemelor
agriculturii și de treptata transformare a României într-o țară cu grave probleme alimentare .
În 1983 , conducerea PCR a emis o serie de decrete privind agricultura :
- se întărea controlul central (al statului) ;
- se introducea un nou sistem de achiziții forțate de la țărani , obligați să contracteze animalele
doar cu statul și să vândă la prețul fixat de acesta ;
Creșterea prețurilor nu a rezolvat problema agriculturii. Lipsurile alimentare au devenit tot mai acute
din toamna anului 1981 , când Partidul Comunist a fost nevoit să reintroducă cartelele alimentare pe
care le desființase în 1954.

- au fost înfiinţate sovromurile(8 mai 1945- PÂNĂ ÎN 1956) (societăţi mixte româno-
sovietice prin care URSS a controlat economia României şi jefuia bogăţiile solului şi subsolului).Sovromurile
au lucrat în profitul exclusiv al URSS între anii 1945-1956.
Sovromurile au fost desfiinţate în 24 septembrie 1956.
 13
4. Industrializarea României
2 iulie 1948 s-a înființat COMITETUL DE STAT AL PLANIFICĂRII(CSP)- având ca scop
dirijarea economiei de către stat.
Plenara Comitetului Central din noiembrie 1958 a declarat țara pregătită pentru un efort general de
modernizare socialistă , accentul principal urmând a fi pus pe dezvoltarea industriei constructoare de
mașini și pe siderurgie.
Construirea Combinatului Siderurgic de la Galați a devenit simbolul revenirii la politica de
industrializare forțată. Conform prevederilor planului de 6 ani (1960-1965) , 78% din investiții urmau
a se face în industriile :
a) Energetică (32 %) ;
b) Metalurgică (23%);
c) Chimică (23%) ;
Comuniştii români au preluat modelul marxist de modernizare a economiei, care prevedea
industrializarea forţată, cu accent pe industria grea (maşini, siderurgie, industria chimică, petrol şi gaze)
Industrializarea României a început în 24 decembrie 1948 cu Planul de Stat care prevedea 5
obiective :
- dezvoltarea extensivă a industriei ;
- autarhia economică (măsuri prin care se urmăreşte dezvoltarea unei economii naţionale închise) ;
- investiţii mari în industria grea ;
- sovietizarea industriei româneşti ;
- planificarea economică ;
Direcţiile procesului de industrializare erau considerate :
- electrificarea ;
- mecanizarea ;
- automatizarea producţiei ;
- chimizarea ;
- dezvoltarea industriei constructoare de maşini ;
Între 1950 şi 1989 producţia industrială a României s-a mărit de 44 de ori.
PLANURILE ECONOMICE COMUNISTE
1. 1949 - PRIMUL PLAN ANUAL ;
2. 1950 - AL DOILEA PLAN ANUAL ;
3. 1951- 1955 – PRIMUL PLAN CINCINAL ;

Congresul al III lea al PMR (1960) a decis să se continue programul stalinist , dar pentru prima oară în anii ,60
a început să se vorbească de autonomie, independență, neamestec în treburile interne, comunismul fiind
asociat cu valorile naționale.
Tot după modelul sovietic s-au înfiinţat şantiere socialiste pe bază de voluntariat (Bumbeşti-Livezeni,
Canalul Dunăre-Marea Neagră, Salva-Vişeu).Au fost înfiinţate şantierele tineretului şi munca în echipă a
brigadierilor, asemenea stahanovismului rusesc.
Pentru a stimula munca peste normă şi întrecerea în 1951 s-a instituit dinstincţia „ Erou al Muncii
Socialiste „.Primul plan cincinal a început în anul 1951.
Se aprecia că în primele 3 planuri cincinale (1951-1965) proprietatea întregului popor a fost
generalizată şi se crease baza social-economică şi tehnico-ştiinţifică a societăţii socialiste.
1961 – se înființează CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII POPULARE ROMÂNE.
1963 – începe Proiectul Româno-Iugoslav al Hidrocentralei de la Porțile de Fier.
În perioada 1962- 1964 România şi-a mărit relaţiile cu statele Occidentale dezvoltate şi a reuşit să
retehnologizeze o bună parte a industriei.
5. Urbanizarea României prin construcţia blocurilor de locuinţe . La începutul anilor 1960 debutează
fenomenul migrației populației de la sat la oraș.
 14
6. Cultura în perioada comunistă a fost controlată de stat (cenzura) și supusă
sovietizării:
- difuzarea de carte rusească(CARTEA RUSĂ - 1946),
- crearea Institutului de Studii Româno-Sovietic(1947),
- Muzeul Româno-Sovietic(1948),
- Institutul Maxim Gorki(1948).
- 0rganul de presă al comuniștilor era ziarul ”SCÂNTEIA”.
- Ziua Națională a României în perioada comunistă era 23 august.
-
A fost introdusă cenzura, astfel mijloacele de informare publică au trecut total sub controlul statului.
Numărul autorilor și a titlurilor puse sub cenzură a crescut foarte mult în 1948 , peste 8.000 de titluri au fost
trecute într-un index al publicațiilor interzise. Un număr mare de oameni de știință , artă și cultură au ajuns la
închisoare.
Activitățile ziariștilor și muzicienilor au fost puse sub controlul SECȚIEI DE AGITAȚIE ȘI
PROPAGANDĂ A COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI.

Legea învăţământului din august 1948 prevedea :

- introducerea limbii ruse în şcoli ;(obligatorie) – în 1948 ;
- marxism-leninismul a devenit obligatoriu de la școala secundară în sus ;
- predarea religiei a fost interzisă ;
- manualele şcolare promovau proletcultismul (accentua rolul muncitorilor în istorie) ;
- s-au închis toate școlile străine, inclusiv cele alimentate de culte ;
- s-a făcut epurări în rândul studenților din universități ;
Partidul Comunist și-a fixat scopul de a construi omul nou. Construirea acestuia nu se putea
realiza fără distrugerea și rescrierea valorilor naționale. Acest lucru s-a realizat printr-o campanie
activă de rusificare.

În acest sens istoricul Mihai Roller a scris „Istoria României”(1947) accentua caracterul slav al
poporului român, importanţa civilizatoare a slavilor în istoria Europei, precum şi rolul clasei muncitoare în
istorie. Desfințarea valorilor naționale a mers în paralel cu efortul introducerii unui nou gen de patriotism,
socialism și internaționalism, care muta accentul de pe iubirea de țară , de tradiții , pe dragostea pentru marxism
și pentru Uniunea Sovietică.

Academia Română va fi transformată în iunie 1948 în Academia Republicii Populare Române

Copiii erau îndoctrinați de propaganda comunistă. Astfel copiii din grădinițe erau cuprinși în organizația
numită „Șoimii patriei” prin care erau educați în spiritul devotamentului față de partid și conducătorul
acestuia.După 7 ani elevii deveneau membrii ai organizației „Pionierilor” , care urmărea aceleași scopuri
de manipulare și control. După 14 ani tinerii deveneau membrii ai Uniunii Tineretului Comunist
(UTC) , pregătindu-se pentru a devenii „oameni noi” pe care regimul comunist dorea să-i creeze. După 18 ani
, adulții puteau fi membrii ai Partidului Comunist Român (PCR) sau , în funcție de locul de muncă, erau
încadrați în organizații sindicale aflate sub controlul PCR.
 15
În 1960 a început campania de derusificare care a culminat în 1963 cu închiderea
tuturor instituțiilor create între 1946-1948. În 1963 au fost închise toate instituțiile culturale
româno-ruse. Campania de derusificare a mai constat în :
- limba rusă nu mai era obligatorie ;
- au fost eliberați deținuții politici (1964) ;
- instituțiile, străzile, stadioanele, localitățile reveneau la denumiri românești ;
Astfel, Gh. Gheorghiu Dej impune „Linia Națională” (1960 - 1963) în cultura română.
Procesul de liberalizare culturală a continuat și după 1965 . Învățământul a cunoscut o perioadă de
progres , modernizare și deschidere, de scădere a importanței marxismului și de creștere a ponderii disciplinelor
exacte și tehnice. Astfel perioada cea mai prielnică pentru viața culturală a României a fost
1965-1974.
În 1971 la întoarcerea din China , Nicolae Ceaușescu a lansat Revoluția Culturală prin care
trebuiau ideologizate toate sectoarele vieții sociale.Ceaușescu nu se mai așeza acum doar în rândul eroilor clasei
muncitoare , el a început să se vadă la capătul unui lung șir de principi , regi și voievozi, de la care încerca să-și
tragă 0 legitimitate până atunci ignorată.
A apărut un nou tip de intelectual , activistul de partid , cu diplome titluri și pretenții , care trata
cultura ca pe un domeniu oarecare al vieții administrative , de planificat, coordonat și dirijat, conform
necesităților clasei conducătoare.

7. Prin Legea Cultelor din 1948 Biserica Ortodoxă a fost subordonată intereselor statului, iar
biserica greco-catolică (unită) a fost silită să se unească cu cea ortodoxă (1 DECEMBRIE 1948). La 1
decembrie 1948 Biserica Unită a fost desființată.
8. Securitatea şi Miliţia = au fost instituţii ale statului comunist, create după modelul sovietic, care
aveau ca scop reprimarea opozanţilor regimului comunist.
La 28 august 1948 a fost creată Direcţia Generală a Securităţii Poporului
(DGSP) în structura Ministerului de Interne , având ca scop „ apărarea cuceririlor democratice şi
asigurarea securităţii RPR contra duşmanilor din interior şi exterior”.

Primul director al D.G.S.P. cu rang de ministru a fost GHEORGHE PINTILIE(agent sovietic

numit Pantelei sau Pantelimon Bodnarenko) .
Primul ministru de interne a fost Alexandru Drăghici între 1948 – 1968.
Securitatea era încadrată cu agenți sovietici deveniți generali români , precum Pintilie Bodnarenco ,
A. Nicolski, Gheorghe Pintilie , Vladimir Mazuru.
În 1949 au fost create 2 organe principale ale Securității :
1.DIRECȚIA GENERALĂ A MILIȚIEI (23 ianuarie 1949)– care a înlocuit Poliția și
Jandarmeria ;
2. TRUPELE DE SECURITATE – având ca scop menținerea ordinii publice și înăbușirea oricărei
rezistențe , precum și colectivizarea agriculturii, confiscarea de bunuri și proprietăți.
SECURITATEA a avut rol de Poliție politică.
Ambele organisme au fost plasate sub autoritatea Ministerului de Interne.
31 decembrie 1948 constituirea trupelor Ministerului Afacerilor Interne.

DGSP a fost organizată în 10 direcţii centrale, ulterior 12 , cele mai importante fiind Direcţia I (informaţii
externe) şi Direcţia II (contraspionaj)
Din 1952 DGSP s-a transformat în Ministerul Securităţii Statului(MSS) .
Activitatea Securităţii viza arestarea şi persecutarea celor care se opuneau regimului comunist.
 16
Din rândul „Dușmanilor Poporului” , anihilați fizic de către organele de represiune comuniste, au făcut
parte :

a) membrii marcanți ai partidelor istorice interbelice (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, C.I.C.
Brătianu, Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu) ;
b) oameni de cultură (Anton Golopenția , Mircea Vulcănescu) ;
c) slujitori ai Bisericii (monseniorul Vladimir Ghica) ;

Numeroşi ofiţeri şi subofiţeri de securitate lucrau sub acoperire, ca funcţionari în diverse instituţii, ministere şi
organizaţii. Securitatea s-a bazat şi pe colaborarea cu numeroşi informatori aflaţi în diverse domenii de
activitate(în 1989 existau 400.000 de informatori). Securitatea a exercitat un control atent asupra radioului, TV
, presei şi altor publicaţii, care au fost supuse unei cenzuri riguroase.

Gheorghe Gheorghiu Dej a folosit teroarea directă(asasinate, lagăre de muncă forțată) , iar Nicolae
Ceaușescu a folosit teroarea difuză împotriva adversarilor politici (ascultarea convorbirilor telefonice,
domiciliul obligatoriu, dosar personal, amestecarea deținuților politici cu cei de drept comun, utilizarea
spitalelor de psihiatrie ca locori de recluziune).
Retragerea trupelor sovietice din România în 1958 nu a însemnat sfârșitul regimului de teroare.
Dej a aprobat introducerea unor măsuri de securitate internă pentru a menține controlul partidului. Cei
condamnați la muncă silnică, potrivit noilor măsuri au fost trimiși în lagăre în zonele de mlaștină ale Deltei
Dunării.
Opoziţia sau cei care erau bănuiţi de opoziţie împotriva regimului comunist au fost pedepsiți astfel :

a) închişi în închisorile de la Sighet, Aiud , Gherla , Galați , Râmnicu- Sărat, Pitești ;

b) duşi în lagăre de muncă forţată, cum ar fi Canalul Dunăre Marea Neagră .
c) trimiși în colonii de muncă forțată : Cavnic , Baia Sprie, Periprava, Salcia ;

Acesta a fost subiectul preferat al unui tip de literatură mobilizatoare, fiind sugestivă în acest sens lucrarea „
Drum fără pulbere „ (1951) scrisă de Petre Dumitriu, în care Canalul reprezenta locul unde se poartă bătălia
finală între vechea şi noua Românie.

Miliţia înfiinţată în 1949 înlocuia Poliţia şi Jandarmeria şi avea ca scop menţinerea ordinii interne .
Desovietizarea culturii şi eliberarea deţinuţilor politici a avut loc între anii 1962-1964.
1964 – eliberarea din închisorile comuniste a ultimilor deținuți politici.

La începutul anilor 1960 Gheorghiu Dej trece la o schimbare sensibilă a politicii sale și la o oarecare
depărtare de modelul sovietic.
 17
POLITICA EXTERNĂ A LUI GHEORGHE – GHEORGHIU DEJ
O dată cu înființarea Republicii Populare Române au fost puse bazele statului totalitar. Primul pas era
înregimentarea României în blocul sovietic.

La 4 FEBRUARIE 1948 România și URSS au semnat un „TRATAT DE PRIETENIE

COLABORARE ȘI AJUTOR RECIPROC”.

În perioada comunistă a făcut parte din organizaţiile economice şi politico-militare ale blocului comunist:
1. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) – 23 mai 1949 – era
organizaţia economică a statelor comuniste;
2. Organizaţia Tratatului de la Varşovia – 14 mai 1955 – era organizaţia
militară a statelor comuniste; România s-a numărat printre membrii fondatori ai Tratatului de la Varșovia din 1955.
În 1955 România a devenit membră a O.N.U.
Pe plan extern Gh. Gheorghiu Dej a urmat linia impusă de Stalin.În 1948 apare conflictul Tito
(Iugoslavia) – Stalin (URSS) deoarece Tito nu s-a supus Moscovei. După moartea lui Stalin în 1953 Gh.
Gheorghiu Dej se detaşază faţă de U.R.S.S., sporind autonomia P.M.R. şi independenţa României. Gh.
Gheorghiu Dej s-a pronunţat pentru „calea românească de construire a socialismului” – politică continuată şi
de Ceauşescu.
În 1956 în Ungaria, la Budapesta, se declanşează o mişcare anticomunistă condusă de Imre Nagy,
învinsă de trupele ruse.
Revolta din Ungaria din 1956 , a permis conducerii românești să-și demonstreze
fidelitatea sa față de URSS. Gheorghe Gheorghiu Dej și Emil Bodnăraș au insistat pentru o intervenție militară
fermă împotriva guvernului lui IMRE NAGY , iar trupele sovietice staționate în România au fost printre
primele care au trecut granița ungară pentru a învinge mișcarea anticomunistă din Ungaria. Guvernul român s-a
făcut ecoul propagandei sovietice , denunțând mișcarea anticomunistă ca opera ”fasciștilor reacționari
provocați de imperialiștii occidentali”.
În 1958 trupele sovietice au fost retrase din România aceasta fiind singura ţară din blocul
sovietic din care trupele ruse s-au retras. După 1958 , DEJ a evoluat spre o desprindere de ruși și către
obținerea unui statut de relativă autonomie.
În 1958 România a reluat schimburile comerciale cu Occidentul.
Anii 1960 -1964 au marcat accentuarea diferențelor de opinii între PMR și Moscova.
În 1964 Gh. Gheorghiu Dej a refuzat „planul Valev”(propus de N.S. Hruşciov în 1964)
propus de Moscova care presupunea specializarea economică a statelor comuniste în care România trebuia
să fie o ţară agricolă.
În aprilie 1964 comuniştii români au adoptat „Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în
problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale” în care au susţinut:
- critică tendinţele de hegemonie sovietică (dominaţie, stăpânire);
- dreptul fiecărui stat de a-ţi decide singur soarta şi neamestecul în treburi interne;
- mişcarea comunistă să se bazeze pe egalitatea între partidele comuniste;
- construirea socialismului în conformitate cu realităţile naţionale.
În DECLARAȚIA DIN APRILIE 1964 , PMR își rezerva dreptul de a edifica socialismul în conformitate
cu realitățile naționale. Acest act impunea linia națională a comunismului românesc , marcând
tendințele de independență față de Moscova.
În acest fel regimul lui Gh. Gheorghiu Dej îşi arată dorinţa de a nu se subordona „fratelui mai mare” de
la Moscova şi voinţa de a înlătura modelul stalinist de tip totalitar.
În 16 martie 1965 Gh. Gheorghiu Dej a încetat din viaţă.