ROMÂNIA POSTBELICĂ

STALINISM , NAŢIONAL - COMUNISM

Preluarea puterii de comunişti în România

Actul istoric din 23 august 1944 are semnificaţia intrării României în sfera de influenţă sovietică.
şi instaurarea unui regim politic nedemocratic. În data de 30 august 1944 primele unităţi militare sovietice
au pătruns în Bucureşti.
Sistematic şi organizat , beneficiind şi de sprijinul Moscovei , PCR începe în toamna anului 1944
lupta pentru acapararea întregii puteri în stat. Deoarece era lipsit de bază socială – 1000 membrii – a
folosit diferite metode pentru a-şi îndeplini obiectivul politic :
 Crearea unor tensiuni între administraţie şi populaţia locală
 Îndepărtarea prin forţă a unor prefecţii şi primari consideraţi reacţionari
 Organizarea unor greve spontane de către sindicatele comuniste
 Exploatarea disensiunilor dintre partidele politice cât şi din interiorul partidelor politice
 Realizarea unor alianţe politice (Frontul Naţional Democrat format din PCR şi PSD în oct 1944)
 Intervenţia comisarului sovietic la Bucureşti Andrei Vîşinski în vederea instaurării unui guvern
procomunist în România

6 martie 1945 instaurarea guvernului Petru Groza – instaurarea la putere a comuniştilor în România

Programul PCR de comunizare a ţării a avut de înfruntat în plan politic 2 obstacole : monarhia şi
partidele politice.
Guvernul Petru Groza nu a fost recunoscut de regele Mihai care intră în august 1945 „în greva
regală” refuzând să semneze actele emise de guvern în speranţa că va determina înlăturarea acestuia. De
asemenea acest guvern nu a fost recunoscut nici de SUA şi Marea Britanie care solicitau desfăşurarea unor
alegeri libere şi includerea în guvern a unor membrii ai opoziţiei. În 6 ianuarie 1946 au fost desemnaţi 2
miniştrii secretari de stat Mihai Romniceanu (PNL) şi Emil Haţeganu (PNŢ) - greva regală a luat sfârşit ,
guvernul a fost recunoscut de puterile occidentale.
În perioada următoare s-a realizat o epurare din viaţa politică a tuturor celor ce se opuneau
acaparării puterii de către PCR. Alegerile din 19 noiembrie 1946 au fost câştigate prin fraudă de coaliţia
condusă de PCR – Blocul Partidelor Democratice.
În 1947 pe fondul intensificării ritmului de sovietizare a ţării şi a controlării puterii în stat PCR a
trecut la eliminarea adversarilor politci : PNL şi PNŢ. Acţiunea s-a desfăşurat pe mai multe planuri :
 Interzicerea organelor de presă
 Campanii agresive în presa comunistă
 Arestări
 Diversiunea de la Tămădău (Liderilor PNL şi PNŢ li s-a promis sprijin pentru a părăsi ţara în
vederea informării occidentului asupra situaţiei din România , însă ei au fost arestaţi şi condamnaţi la ani
de închisoare sub pretextul încercării de a părăsiri ţara) → dizolvarea partidelor politice şi instaurarea
partidului unic PCR

Monarhia reprezenta singurul obstacol în calea comunizării ţării. În 30 august 1947 regele Mihai a
fost obligat să abdice şi apoi să părăsească ţara. România a fost proclamată Republică Populară condusă
de un Prezidiu format din 5 persoane. Acesta nu a jucat decât un rol figurativ căci factorul de decizie
rămânea PCR.

Lupta pentru putere

Imediat după preluarea puterii asistă la o luptă pentru controlul absolut în interiorul PRM (numele
PCR din 1948) între gruparea moscovită reprezentată de Ana Pauker , Teohari Georgescu , Vasile Luca –
ce susţinea subordonarea totală faţă de URSS şi gruparea condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej ce era
adeptul liniei naţionale în impunerea comunismului. În 1952 , cu sprijinul lui Stalin , Gh. Gheorghiu Dej
înlătură gruparea moscovită fiind numit prim ministru şi prim secretar al PRM.
În 1965 Gh. Gheorghiu Dej moare fiind desemnat succesor Nicolae Ceauşescu
 IMPACTUL REGIMULUI COMUNIST ASUPRA SOCIETĂŢII

I. Impactul regimului comunist asupra economiei

A. Naţionalizarea industriei - în 22 iunie 1948 este votată legea naţionalizării întreprinderilor
industriale , miniere , bancare , de asigurări şi transporturi , iar în perioada 1950-1960 se va trece la
naţionalizarea instituţiilor de sănătate , cinematografelor , locuinţelor constituindu-se „proprietatea
întregului popor”. Se vor înfiinţa întreprinderi mixte româno-sovietice – sovromuri – prin care s-a realizat
de fapt o exploatare a economiei româneşti în favoarea Moscovei
B. Industrializare forţată – între 1951 şi 1989 dezvoltarea economiei româneşti a fost centrată pe
dezvoltarea industrială ( industria grea ) – efortul investiţional s-a făcut în defavoarea consumului
populaţiei. În procesul industrializării forţate accentul se pune pe creşterea cantitativă în detrimentul
calităţii (centralizare economică , planuri economice , acţiuni propagandistice , dezechilibru economic)
C. Colectivizarea agriculturii – s-a desfăşurat în perioada 1949 şi 1962. Într-o primă fază s-a pus
accentul pe „voluntariat” ţăranii fiind obligaţi să renunţe la proprietăţile funciare şi la inventarul agricol în
favoarea G.A.S. (Gospodării agricole de stat) G.A.C. (Gospodării agricole colective). Pe fondul rezistenţei
ţărănimii ritmul colectivizării a fost încetinit după 1951 şi s-a introdus o nouă formă de exploatare agricolă
„întovărăşirile” (ţăranii foloseau în comun uneltele fără a-şi pierde proprietatea asupra pământului)
În 1962 procesul de colectivizare s-a încheiat când 92% din pământul arabil a intrat în proprietatea
statului. Metodele folosite au fost : brutalităţi , confiscări , arestări , deportări , campanii de presă ,
izolare. Mişcarea de rezistenţă a ţărănimii a fost puternică , ea s-a desfăşurat prin revolte , mişcarea de
rezistenţă în munţi , răscoale , refuzul de a preda cotele.

II. Impactul regimului comunist asupra vieţii private

Unul din obiectivele comunismului românesc a fost şi centralizarea şi planificarea tuturor aspectelor
existenţei umane prin :
 suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului („legarea” cetăţenilor de locul de muncă ; problema
mâinii de lucru în agricultură era rezolvată cu studenţi , elevi , soldaţi ; interzicerea avorturilor cu scopul
creşterii natalităţii ; subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid ; închiderea unor case memoriale
şi folosirea cenzurii ; raţionalizarea progresivă a consumului de electricitate , gaze naturale )
 alimentaţie raţională
 urbanizare forţată

III. Represiunea şi Dizidenţa anticomunistă

Represiunea comunistă se caracterizează prin :
- înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului în 30 august 1948 ce avea drept scop
combaterea şi anihilarea duşmanilor reali sau imaginari ai regimului comunist. Şi-a desfăşurat activitatea
prin intermediul informatorilor prezenţi în toate domeniile de activitate ce furnizau date despre locuitorii
ţării în dosarele securităţii (în afara graniţelor existau agenţii de securitate)
- sistemul detenţionar (gulag) ce cuprinde - închisorile de la Piteşti , Sighet , Gherla , Galaţi , Aiud
- şantierele canalul Dunăre Marea-Neagră
- coloniile de muncă forţată Cavnic , Baia Sprie
- fenomenul deportărilor (din Banat în Bărăgan)

Rezistenţa anticomunistă se caracterizează prin :

- lupta armată din munţi 1945-1959 (Haiducii Muscelului , Sumanele Negre , Haiducii lui Avram Iancu)
- rezistenţa ţărănimii în timpul campaniei de colectivizare forţată
- emigrarea intelectualilor – Paul Goma ce a militat pentru respectarea drepturilor omului
- mişcarea dizidenţilor (Doina Cornea , Mircea Dinescu , Ana Blandiana ) ce au acţionat prin scrisori
deschise critice la dresa regimului exemplu – „Scrisoarea celor şase” iniţiată de Silviu Brucan şi semnată
de 6 foşti activişti ai PCR în martie 1989
- acţiuni de protest contra regimului – greva minerilor din Valea Jiului 1977 ; demonstraţia muncitorilor
de la uzina Steagul Roşu din Braşov 1987 – se solicitau îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă