România postbelică

Stalinism, național-comunism și disidență comunistă

I Context istoric:
a) Extern:
- Acordul de procentaj de la Moscova (oct. 1944) când Wiston Churchill și I.V. Stalin au
împărțit sferele de influență. România era plasată în sfera de influență sovietică (90%
U.R.S.S., 10 % Occident).
- Cursul războiului care a permis avansarea Armatei Roșii→ aceasta a pătruns, inclusiv, pe
teritoriul României.
b) Intern:
- Actul de la 23 august 1944 când în urma unei lovituri de stat mareșalul Antonescu a fost
înlăturat de la putere. Coaliția care a dus la căderea mareșalului era compusă din P:N:Ț.,
P.N.L., P.S.D. și Partidul Comunist. → creșterea influenței sovietice prin intermediul
Partidului Comunist.
- Sprijinul acordat comuniștilor români de către Armata Roșie
II Instaurarea regimului comunist
Instaurarea regimului comunist s-a realizat în perioada 1944-1947. Principalele evenimente au
fost:
a) 6 martie 1945 → numirea primului guvern comunist sub conducerea lui Petru Groza,
liderul Frontului Plugarilor, o formațiune politică afiliată comuniștilor. Printre măsurile
adoptate de acest guvern se numără:
- adoptarea reformei agrare → expropierea a 1.468.000 ha de pământ și împroprietărirea a
aprox. 900.000 de familii → 23 martie 1945
- nord-vestul Transilvaniei reintră sub controlul României
- epurarea aparatului de stat
- înființarea tribunalelor populare și a lagărelor de deținuți politici
- înființarea sovrom-urilor (societăți mixte româno-sovietice prin intermediul cărora
U.R.S.S.-ul își impunea controlul asupra economiei românești).
Primele două măsuri aveau rolul de a asigura creșterea prestigiului comuniștilor în fața
populației românești.
b) ,,greva regală” → regele Mihai a refuzat să semneze actele guvernului Groza.
Beneficiind de sprijinul sovietic, Petru Groza nu a demisionat și actele guvernamentale
au fost aplicate fără a fi semnate de rege. Populația și-a arătat sprijinul față de regele
Mihai prin manifestația promonarhistă și anticomunistă din 8 noiembrie 1945. Ca urmare
a ,,grevei regale”, guvernul Groza a fost completat cu un ministru liberal (Mihail
Romniceanu) și unul țărănist (Emil Hațieganu), ambii ca miniștrii fără portofoliu.
c) 19 noiembrie 1946 → au loc alegeri parlamentare câștigate de Blocul Partidelor
Democratice (B.P.D.) – alianță electorală ce cuprindea o serie de partide asociate

1
 comuniștilor, inclusiv disidențele a două partide istorice : Anton Alexandrescu (P.N.Ț.) și
Gh. Tătărăscu (P.N.L.). Alegerile au fost câștigate de comuniști ca urmare a falsificării
acestora. Potrivit datelor scoase la ivreală din arhive, după 1989, adevăratul câștigător a
fost P.N.Ț.
d) ,,Înscenarea de la Tămădău” → pusă la cale de autoritățile comuniste pentru a putea
lichida P.N.Ț. Liderii țărăniști (Iuliu Maniu și Ion Mihalache) au fost arestați, condamnați
la ani grei de închisoare și partidul scos în afara legii. Ulterior, P.N.L.-ul s-a autodizolvat
și membrii acestuia au împărtășit aceiași soartă.
e) 30 decembrie 1947 → abdicarea forțată a regelui Mihai și proclamarea Republicii
Populare România.
În perioada 1944-1947 opoziția față de manevrele Partidului Comunist au luat diverse forme:
1. Memorii adresate de membrii partidelor istorice Comisiei Aliate.
2. Manifestația din 8 noiembrie 1945 în sprijinul regelui și împotriva comunizării țării.
3. Greva regală din perioada 1945-1946 → refuzul regelui de a semna actele guvernului
Groza.
4. Apariția grupurilor de rezistență în munți: Graiul Sângelui, Sumanele Negre
În perioada 1944-1947 Partidul Comunist a acționat în vederea instaurării regimului propriu prin:
- Creșterea influenței sale ca urmare a sprijinului Armatei Roșii și a Moscovei.
- Impunerea unei legislații convenabile din momentul prelări puterii: epurarea
administrației, înfințarea lagărelor de deținuți politici, a tribunalelor populare sau a
cenzurii presei.
- Desfășurarea procesului ,,Marii Trădări Naționale” → judecarea și executarea mareșalului
Ion Antonescu și a trei dintre colaboratorii săi (mai-iunie 1946).
- Falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, câștigate în realitate, detașat, de P.N.Ț.
- Eliminarea adversarilor politici → dizolvarea P.N.Ț. și eliminarea P.N.L.
- Eliminarea monarhiei din România ca urmare abdicării regelui Mihai la 30 decembrie
1947.
III Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965) → modelul stalinist
Perioada de conducere a lui Gh. Gheorghiu Dej corespunde perioadei de stalinism a
regimului comunist. În această perioadă a avut loc consolidarea și organizarea puterii politice de
către comuniști. La 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară România și la 13
aprilie a fost adoptată o nouă Constituție care era copiată după modelul sovietic.
Stalinizarea României s-a realizat prin:
1. Modelul economic → cuprindea:
a) Naționalizarea
b) Industrializarea
c) Colectivizarea
d) Planificarea economică

2
 a. Naționalizarea → se referă la confiscarea, fără despăgubire, proprietății private și
trecerea ei în proprietatea statului (proprietate de stat). Ea a avut loc în mai multe etape,
debutând la 11 iunie 1948 și terminându-se în 1950. Prin acest procedeu statul comunist a
confiscat întreprinderile industriale, miniere, farmaciile, unitățile economice, culturale,
case particulare, etc. Astfel, era realizată proprietatea de stat și lichidată cea particulară.
b. Industrializarea → potrivit modelului economic stalinist, în România, s-a trecut la
industrializarea forțată a țării. Obiectivul principal era crearea unei industrii grele
(siderurgică, chimică, constructoare de mașini), în detrimentul celorlalte ramuri
economice. Sunt construite Combinatul Siderurgic Galați sau Platforma Petrochimică
Borzești.
c. Colectivizarea → reprezintă procesul prin care pământurile țăranilor au fost confiscate,
fără despăgubire, de către statul comunist și trecute în proprietatea acestuia..
Colectivizarea (,,transformarea socialistă a agriculturii”) a fost elaborată în cadrul Plenarei
Comitetului Central al P.M.R. la 3-5 martie 1949. Colectivizarea a propus două forme:
- Gospodăriile Agricole Colective (G.A.C.), viitoarele C.A.P.-uri
- Gospodăriile Agricole de Stat (G.A.S.)
Procesul de colectivizare a agriculturii s-a realizat prin propagandă, intimidare, arestări,
deportări sau execuții. Principalii adversari ai colectivizării erau considerați moșierii și chiaburii
– țăranii bogați. Potrivit datelor oficiale, în timpul colectivizării, au fost închiși peste 80.000 de
țărani, dintre care doar 30.000 au fost judecați în procese publice.
În 1962 procesul de colectivizare s-a încheiat, 96% din pământul arabil fiind în
proprietatea statului.
d. Planificarea economică → se referă la apariția planurilor cincinale, după modelul
stalinist. În cadrul acestora erau stabilite obiectivele economice ce trebuiau atinse de către
autorități → dirijism economic.
2. Modelul politic:
- Monopartidism → rolul conducător al P.M.R.-ului
- Forma de guvernământ → republica
- Regimul politic → democrația populară
- Adoptarea de noi Constituții, după modelul sovietic (1948; 1952)
- Înființarea organelor de represiune:
a) Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea) → polița politică ce avea rolul
de a depista și ancheta ,,dușmanii poporului” (30 august 1948). Era condusă de
generalul Gheorghe Pintilie, ajutat de generalul Alexandru Nicolski.
b) Miliția Populară → menținerea ordinii publice și combaterea infracțiunilor
- Înlăturarea și exterminarea fizică a opozanților regimului:
a) Procesele politice → realizate cu scopul condamnării opozanților anticomuniști, pe
baza unor acuzații false. Mărturiile erau obținute, adeseori, prin tortură. Exemple:
procesul împotriva grupului ,,Rugul Aprins” (condus de Sandu Tudor, printre

3
 condamnați fiind și Vasile Voiculescu), procesul Lucrețiu Pătrășcanu (arestat în 1948
și executat în 1954) sau procesul sabotorilor de la Canal (1952).
b) Deportări sau domiciliu forțat → deportarea în Bărăgan, în principal, a etnicilor sârbi,
germani sau aromâni în 1951.
c) Crearea sistemului concentraționar românesc: închisori – Gerla, Aiud, Sighet, Pitești
(,,fenomenul reeducării”) sau lagăre de muncă – Canalul Dunăre-Marea Neagră.
d) Înlăturarea adversarilor interni: ,,cazul Pătrașcanu”, cazul ,,Ana Pauker”,
cazul ,,Vasile Luca”.
e) Înăbușirea grupurilor de rezistență: Haiducii Muscelului (Gh. Arsenescu și Toma
Arnăuțoiu).
3. Modelul cultural:
- A însemnat întreruperea legăturilor culturale cu Occidentul și adoptarea modelului
sovietic → proletcultismul (formarea unei culturi proletare și respingerea
trecutului ,,burghez”).
- Au fost publicate operele integrale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels, V.I. Lenin sau al-
comunism
- Oamenii de cultură care au refuzat colaborarea cu regimul comunist au fost arestați sau
marginalizați. Operele lui Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Lucian Blaga,
Vasile Voiculescu, Constantin Noica sau Mihai Eminescu (parțial) au fost interzise.
- Arestarea unor oameni de cultură: Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu, Nicolae
Steinhardt, Constantin Noica, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu
- Colaborarea unor oameni de litere cu regimul comunist: Mihail Sadoveanu, Tudor
Arghezi, George Călinescu sau Camil Petrescu.
- Învățământul a fost reorganizat după model sovietic. S-a introdus studiul limbii ruse în
detrimentul limbilor franceză, engleză sau germană. Au fost scoase în afara programei
materiile considerate burgheze (ex. logica, filosofia sau psihologia). A fost falsificată
istoria națională (Mihail Roller), exacerbându-se rolul Rusiei în istoria națională și
poporul român era de origine slavă.
- Apariția cultului lui Stalin → Regiunea Stalin, Orașul Stalin (Brașov).
- Biserica Ortodoxă a fost supusă autorităților comuniste, iar Biserica Greco-Catolică a
fost obligată să accepte unirea cu Biserica Ortodoxă. Clerul ortodox, catolic și greco-
catolic a fost supus persecuțiilor, mulți fiind arestati, judecați și închiși.
- Ateismul științific era promovat în toate instituțiile de învățământ și culturale.
IV Regimul Nicolae Ceaușescu → național-comunismul
Regimul său a cunoscut două etape:
1. Etapa liberalizării regimului (1965-1971)
2. Național-comunismul (1971-1989)

1. Etapa liberalizării regimului:

- Corespunde perioadei 1965-1971;

4
- La 22 martie 1965 Plenara Comitetului Central l-a ales ca lider al P.M.R. pe Nicolae
Ceaușescu;
- Iulie 1965 are loc Congresul P.M.R. când se revine la vechea titulatură de P.C.R.;
- 21 august 1965 este adoptată o nouă Constituție → denumirea țării era Republica
Socialistă România, se menționa rolul conducător al P.C.R., se renunță la menționarea
relațiilor speciale cu U.R.S.S.;
- În 1967 Nicolae Ceaușescu devine președintele Consiliului de Stat;
- În 1968 este adoptată o nouă lege administrativă →România era organizată în județe,
orașe și sate;
- S-a constatat o liberalizare relativă a regimului: reluarea legăturilor cu Occidentul,
reducerea cenzurii sau acordarea dreptului la liberă circulație peste graniță;
- A fost continuat procesul de destalinizare a țării;
- A fost promovată o orientare națională în cultură prin care s-a obținut o creștere a
popularității regimului în rândul populației și a intelectualilor;
- Are loc reabilitarea unor personalități: ex. Lucrețiu Pătrășcanu;
- Este continuată industrializarea României,
- Prestigiul intern și extern al țării a crescut ca urmare a condamnării de către Nicolae
Ceaușescu a invaziei sovietice în Cehoslovacia (1968). Acest fapt a dus, pe plan intern, la
o largă adeziune a populației față de Nicolae Ceaușescu. Pe plan extern România a intrat
în contact cu Occidentul, distanțându-se de Moscova.
2. Național-comunismul:
- Corespunde perioadei 1971-1989;
- Are la bază ,,tezele din iulie”. Ele au fost inspirate după o vizită realizată de cuplul
Ceaușescu în China și Coreea de Nord și în contextul dorinței de distanțare față de
U.R.S.S.;
- S-a caracterizat prin adoptarea de către liderul român a unei căi românești de construire a
socialismului bazat pe exacerbarea sentimentului naționalist,
- S-a impus cultul personalității;
- S-a afirmat ,,socialismul dinastic” → promovarea în funcții a membrilor familiei
Ceaușescu; Elena Ceaușescu devine al doilea om în stat și o ,,savantă de renume
mondial”.
- În 1974 Nicolae Ceaușescu a devenit președinte al R.S.R.;
- S-a impus principiul ,,rotirii cadrelor”;
- Partidul a fost dotat cu activiști de meserie, dar cu calități profesionale îndoielnice;
- Încălcarea drepturilor omului;
- Controlul statului asupra societății prin intermediul Securității;
- Investițiile masive din industrie au generat creșterea datoriei externe (11 miliarde de
dolari în 1983). Ceaușescu a decis plătirea datoriei externe și a impus un plan drastic ce
prevedea creșterea exporturilor și diminuarea importurilor. Acest plan a determinat o
scădere a nivelului de trai al populației → lipsuri alimentare, cozi la magazine, cartele
pentru diverse alimente (pâine, zahăr, ulei, carne, lapte), consumul de energie electrică și
termică a fost raționalizat, toate acestea determinând o scădere a popularității regimului
ceaușist;

5
 - Au fost realizate mari proiecte precum Metroul, Transfăgărășanul sau Canalul Dunăre-
Marea Neagră;
- Pentru creșterea prestigiului regimului a fost construită Casa Poporului → a doua clădire
din lume ca dimensiune;
- A fost adoptat programul sistematizării localităților → distrugerea satelor și a centrelor
vechi istorice urbane. Au fost demolate biserici → mănăstirea Văcărești;
- În plan cultural a fost accentuat cultul personalității, propaganda a atins cote maxime
(75% din programele mass-media aveau conținut ideologic), exacerbarea sentimentului
naționalist sau interzicerea Cenaclului ,,Flacăra” (1985) → fenomen cultural ce a avut la
bază spectacolele de muzică folk, rock și poezie, inițiat de poetul Adrian Păunescu;
- Criza alimentară, restricțiile economice, încălcarea flagrantă a drepturilor omului și
scăderea nivelului de trai al populației a dus la criza regimului în anii'80.
V Represiune și disidența anticomunistă:
A. Represiunea comunistă → a avut drept obiectiv înlăturarea tuturor adversarilor politici
și a criticilor regimului comunist. Aceștia erau catalogați drept ,,dușmani de clasă”
sau ,,dușmani ai poporului”.
Metode utilizate:
- arestări → lideri politici (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Constantin I.C. Brătianu), oameni
de cultură (Mircea Vulcănescu, Gh. Brătianu), membrii partidelor democratice, legionari,
studenți, preoți, țărani (chiaburi), în general orice element ,,dușmănos” la adresa
regimului;
- procese politice → procesul sabotorilor de la Canal, al grupului ,,Rugul Aprins”;
- sistemul penitenciar românesc: închisori – Gerla, Aiud, Sighet, Pitești (,,fenomenul
reeducării”) sau lagăre de muncă – Canalul Dunăre-Marea Neagră, Periprava.
- Se remarcă metoda ,,reeducării” aplicată pe scară largă la Pitești. Ea presupunea
transformarea victimei în călău. Acest proces cuprindea: demascarea externă, demascarea
internă, demascarea morală publică și transformarea în călău. Scopul era dezumanizarea
individului și anularea personalitășii sale. Experimentul a fost aplicat de Securitate cu
sprijinul unei echipe de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, fost legionar. În final,
Țurcanu și echipa sa au fost judecați și executați în 1954;
- Până în 1964 au fost eliberați deținuții politici din închisori, ei trecând prin etapa
domiciliului obligatoriu și rămânând sub supravegherea Securității;
- Deportări → sârbii din Banat sau etnicii germani din Transilvania.
Principalul organ de represiune a fost Securitatea, înființată în 1948, rolul ei fiind de a-i
depista pe dușmanii regimului. Ea era organizată de sovietici și era condusă de agenți ai acestora:
Gh.Pintilie sau Alexandru Nicolski. Penitenciarele se aflau în subordinea Ministerului de Interne.
În lupta împotriva rezistenței din munți s-a făcut apel la forțele de Miliție sau la Armată.

6
 B. Rezistența comunistă → a apărut în condițiile instaurării puterii comuniste în România.
Ea a cuprins mai multe forme:
1. Rezistența în munți
2. Lupta țăranilor
3. Revoltele muncitorești
4. Apariția disidenței
1 Rezistența în munți → a fost un fenomen caracteristic perioadei de început a intaurării puterii
comuniste. Trupele de partizani anticomuniști erau organizate în grupuri mici (10-40 persoane).
Ele sperau în ,,venirea americanilor” și alungarea comuniștilor. Principalele grupări de partizani
au fost Sumanele Negre, Graiul Sângelui sau Haiducii Muscelului. Printre lideri rezistenței din
munți îi avem pe Gh. Arsenescu, frații Arnăuțoiu, Ion Gravilă-Ogoranu, etc.
Aceste grupări cuprindeau membrii din fostele partide politice (P.N.L., P.N.Ț., legionari),
studenți, militari, intelectuali sau țărani. Dezavantajele acestor grupări erau că ele existau separat,
nefiind stabilită o colaborare între ele, și lipsa armamentului. Ele au fost anihilate de Securitate,
membrii lor fiind întemnițați și executați.
2 Luptele țăranilor → au fost legate de colectivizarea agriculturii. În unele regiuni au avut loc
revolte, dar acestea au fost înfrânte de Securitate.
3 Revolte muncitorești:
a) Revolta din Valea Jiului (1977) → cauzată de nemulțumirile economice și sociale
(scăderea salariilor, creșterea vârstei de pensionare). Situația nu a fost dezamorsată decât
după vizita lui Nicolae Ceaușescu. Ulterior, liderii revoltei au fost anchetați de Securitate.
b) Manifestațiile de la Brașov (1987) → inițial, are loc manifestația muncitorilor de la
uzina ,,Steagul Roșu” care erau nemulțumiți de scăderea salariilor, restricțiile în privința
căldurii sau a lipsurilor alimentare. Acestei manifestații s-au alăturat și alte persoane,
transformându-se într-un protest anticomunist. Sediul Partidului Comunist din Brașov a
fost devastat. Securitatea a operat numeroase arestări.
4 Disidența anticomunistă → s-a remarcat prin critica la adresa regimului comunist, ea având un
caracter individual. S-au remarcat personalități precum Doina Cornea, Ana Blandiana, Paul
Goma (Charta 77), Vlad Georgescu sau Mircea Dinescu.
Au existat defecțiuni și în interiorul Partidului Comunist. Este cazul ,,Scrisorii celor 6”,
redactată de șase foști membrii marcanți ai P.C.R. → Gh. Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Silviu
Brucan, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu și Grigore Răceanu.
VI Construcția democrației postdecembriste
Context internațional
În anul 1989 a avut loc căderea ,,cortinei de fier” ca urmare a mișcărilor protestatare din
țările blocului comunist. Acest fapt a fost posibil datorită politicii reformiste promovată de

7
Mihail Gorbaciov → glasnost (transparență) și perestroika (restructurare). La începutul anilor '90
fostele state comuniste est europene se îndreptau spre democrație și economia de piață.
Democrația postdecembristă
1. Caracteristici:
- Pluripartidismul → prin decretul nr. 8 din 31 decembrie 1989 era permisă existența
pluripartidismului. În perioada următoare au noi partide (Frontul Salvării Naționale/
F.S.N. sau Partidul România Mare/ P.R.M.) sau au reapărut partidele istorice (P.N.Ț.,
devenit, ulterior, P.N.Ț.- C.D., și P.N.L.);
- Apariția societății civile → au apărut organizații nonguvernamentale ce promovau
valorile democratice, și apărau drepturile și libertățile omului. Se remacă ,,Proclamația
de la Timișoara” – punctul 8 propunea eliminarea foștilor demnitari și ai ofițerilor de
Securitate din viața publică. De asemenea, a fost prezent și fenomenul ,,Pieței
Universității” – mișcare contestatară la adresa F.S.N.-ului. Aici a fost compus ,,Imnul
golanilor” de Cristian Pațurcă;
- Organizarea de alegeri libere → la 20 mai 1990 (,,Duminica orbului”) au fost organizate
primele alegeri libere după căderea comunismului. Victoria a revenit lui Ion Iliescu și
partidului său F.S.N.;
- Adoptarea Constituției → la 8 decembrie 1991 printr-un referendum;
- Alternanța la putere → în 1996 alegerile au fost câștigate de C.D.R. (Convenția
Democrată din România), alianță politică ce cuprindea P.N.Ț.- C.D., P.N.L. și P.D.
(Partidul Democrat). Președinte era ales candidatul acesteia, Emil Constantinescu. În anul
2000, victoria revenea PSD-ului (Partidul Social Democrat, fostul F.S.N.), iar canditatul
său Ion Iliescu devenea din nou președinte. În anul 2004 alegerile au fost câștigate de
alianța P.N.L. – P.D.L. (Partidul Democrat Liberal, fostul Partid Democrat) și canditatul
acestora, Traian Băsescu, a devenit președintele României;
- Tranziția economică → avea drept obiectiv trecerea la o economie de piață și privatizarea
giganților economici ai industriei comuniste. S-a caracterizat, mai ales în anii '90, prin
haos legislativ, corupție și falimente;
2. Dificultăți:
- Mineriadele → au fost în număr de șase. Cea mai celebră a fost a treia mineriadă. Ea s-a
desfășurat în 13-15 iunie 1990 și a avut drept scop dispersarea Pieței Universității.
- Corupția → un flagel prezent în toate domeniile de activitate;
- Criza economică → închiderea giganților economici, privatizările frauduloase sau
creșterea șomajului;
3. Reorientarea externă → România s-a îndreptat spre integrarea euro-atlantică. În anul 2004
statul român a devenit membru N.A.T.O. și în anul 2007 România a devenit membră a
U.E..

8
9