TESUTUL CARTILAGINOS

Reprezinta unul din tesuturile semidure din organism ce reflecta o modalitate

de adaptare functionala la actiunea factorilor mecanici.
Originea sa este in tesutul mezenchimatos, prin diferentierea celulelor
mezenchimale in condroblaste. Initial se formeaza un precartilaj in care
condroblastele incep sa sintetizeze si sa secrete matrice in spatiul extracelular.
In acelasi timp, din mezenchimul care inconjoara cartilajul se formeaza o
membrana conjunctivo-vasculara numita pericondru.
Ca orice tesut conjunctiv, este alcatuit din celule cartilaginoase si material
intercelular (fibre conjunctive si substanta fundamentala).
Tesutul cartilaginos se gaseste in organism sub forma diferitelor piese
cartilaginoase si impreuna cu tesutul osos formaza scheletul organismului. Orice
piesa cartilaginoasa are la suprafata o membrana conjunctiva numita
pericondru, care asigura cresterea in grosime si hranirea cartilajului

Functiile
tesutului cartilaginos sunt:
Functia mecanica, de suport pentru tesuturile moi. Fiind elastic si neted, el
este o zona de absorbtie a socurilor si de alunecare, facilitand astfel miscarea
osului.
Functia metabolica, fiind un depozit pentru sulf si sodiu, iar starea sa este un
indicator sensibil al tulburarilor metabolismului proteinelor, mineralelor si
vitaminelor.
In raport cu natura fibrelor si cu modul de organizare a celor trei elemente
componente, deosebim trei tipuri de tesuturi cartilaginoase : tesutul cartilaginos
hialin, tesutul cartilaginos elastic, tesutul cartilaginos fibros.

Tesutul cartilaginos hialin este cel mai bine reprezentat in organism. La

embrion si fat in primele luni constituie totalitatea scheletului. La adult se
gaseste in cartilagiile articulare, cartilajul diafizo-epifizar, cartilagiile costale,
apendicele xifoid, cartilagiile traheale, unele din cartilagiile laringelui (tiroid,
cricoid si aritenoid) si septul nazal.
In stare proaspata este semitransparent, de aspect sticlos, alb-albastrui. In
structura sa intra celulele cartilaginoase si matricea cartilaginoasa (alcatuita din
fibre colagene si substanta fundamentala).
Tesutul cartilaginos elastic difera, macroscopic, de cartilajul hialin,
deoarece are o culoare galbena, este opac, friabil, flexibil si elastic. Se gaseste in
pavilionul urechii, aripile nasului, conductul auditiv extern, trompa lui
Eustache, in cartilajul corniculat si cuneiform al laringelui, in epiglota unde
contribuie la mentinerea formei si la supletea acestei structuri. Este o varietate
de tesut cartilaginos, in care fibrele sunt reprezentate de fibre elastice alaturi de
care se gasesc si fibre de colagen tip II raspandite intr-o substanta fundamentala
cu aceleasi caractere ca si cea de la cartilajul hialin. Condrocitele se gasesc
dispuse in grupuri mici de cate doua celule in substanta fundamentala.
In procesul de imbatranire, tesutul cartilaginos elastic se degradeaza mai putin,
nu se osifica si rareori se calcifica, fapt care dovedeste ca acest tip de cartilaj este
putin susceptibil degradarii.
Identificarea cartilajului elastic se poate face prin colorarea fibrelor elastice cu
orceina, rezorcin-fuxina.

Tesutul cartilaginos fibros este o forma mai putin intalnita si

reprezinta o asociere de tesut conjunctiv dens fibros si cartilaj hialin.
Este alcatuit din condrocite si matrice cartilaginoasa (fibre colagene si substanta
fundamentala).
Condrocitele sunt in numar redus, au forma ovalara, sunt dispuse izolat, mai rar
grupate cate 2-3 in cavitatea aceleiasi capsule, alcatuind culoare sau randuri
paralele. Matricea este acidofila datorita unui mare numar de fibre colagene tip
I, care se vad usor la microscop.
Fibrele de colagen sunt abundente, asezate paralel si organizate in fascicule,
uneori cu traiect unghiular, conferindu-le un aspect "penat" determinat de
directia de actiune a fortelor mecanice de intindere.
Substanta fundamentala este redusa, mascata de fibre, apare mai evidenta in
jurul condrocitelor.
Tesutul cartilaginos elastic nu are pericondru, deoarece se diferentiaza din
tesutul conjunctiv dens prin transformarea fibroblastelor in condroblaste.
Absenta pericondrului face ca acest cartilaj sa prezinte numai o crestere
interstitiala.

Celulele cartilajului hialin numite si condrocite (celule adulte) sau

condroblaste (celule tinere sau in activitate secretorie intensa) sunt asezate in
camarute sau lacune sapate in substanta fundamentala, numite condroplaste.
Celule pot fi dispuse in aceste lacune fie izolat, fie grupat, in grupuri izogene
(fiindca provin din diviziunea aceleiasi celule), cate 4-8 celule. Intr-o grupa
izogena, fiecare celula poseda o capsula proprie, iar intregul grup poseda o
capsula comuna. Dupa modul de asezare a condrocitelor in grupurile izogene,
dispunere determinata de directia de actiune a fortelor mecanice, deosebim :
Grupe izogene axiale, in care celulele sunt asezate una peste alta, ca monedele
intr-un fisic (cartilagiile in curs de osificare)
Grupe izogene coronare, in care celulele sunt asezate in inel sau coroana
(cartilagiile costale).
Condrocitele sunt celule de forma rotunda sau ovalara, cand se gasesc singure in
lacuna, iar cand sunt asociate mai multe, prin presiune reciproca, ele dobandesc
un aspect poliedric. Au un diametru variabil cuprins intre 15-40 µm, contin un
nucleu central, unic, sferic, intens cromatic, cu nucleol.

Citoplasma este abundenta, bazofila si contine un reticul endoplasmic rugos si

un complex Golgi bine dezvoltat, lizozomi, ribozomi liberi, frecvente
mitocondrii alungite, numeroase microfilamente, incluziuni de glicogen si de
lipide.
Condrocitul prezinta la periferie un spatiu ultrafin prin care se realizeaza
difuziunea lichidului nutritiv, venit din pericondru si care contine apa, ioni,
oxigen, dioxid de carbon, vitamine, hormoni, metaboliti.
Condrocitul are capacitate scazuta de multiplicare. El se formeaza din
condroblast, care la randul sau se formeaza prin metaplazia fibrocitului, sau prin
diferentiere din celula mezenchimala.
Condroblastele sunt asezate in vecinatatea pericondrului, sunt celule mai mici
ca dimensiune, turtite, cu axul lung orientat paralel cu suprafata cartilajului.
Prezinta un nucleu ovalar, alungit, eucrom si bine nucleolat.
Ultrastructural in citoplasma se observa organite tipice pentru sinteza si
secretie, ca : reticul endoplasmic rugos pentru secretia polipeptidelor necesare
formarii moleculelor de glicogen si pentru proteoglicani; un aparat Golgi unde
se sintetizeaza complexe glicoconjugate; mitocondrii si vacuole, ultimele contin
un materiale fibros (precursori ai colagenului) si un material amorf
(proteoglicani si glicoproteine).
Condroblastul are capacitate mare de diviziune si datorita organitelor dezvoltate
alaturi de echipamentul lor enzimatic este capabil de sinteza proteica si
mucopolizaharidica prin care genereaza substanta fundamentala si fibre.

Fibrele sunt reprezentate de fibrele de colagen de tip II si mai putin de

fibre de reticulina. Pe preparatele histologice obisnuite, nu se vad, fiind mascate
de condroitinsulfatii substantei fundamentale. Pot sa fie studiate datorita
birefringentei lor cu ajutorul microscopului cu lumina polarizata.
Fibrele colagene formeaza o textura in care predomina orientarea determinata
de factorii mecanici : - in jurul condroplastului ele formeaza o impaslire densa,
capatul lor fiind rasfirat in
evantai in substanta fundamentala din jur
- la periferia cartilajului, spre pericondru, au directie paralela cu suprafata.
Fibrele colagene au un indice de refractie apropiat de cel al substantei
fundamentale, de aceea ele se pot studia numai dupa digestia cu tripsina a
substantei fundamentale, sau cu alte reactii (permanganat de potasiu, apa de
barita)

Substanta fundamentala este abundenta si are un aspect omogen. Este

solida, elastica si transparenta. Este alcatuita din : glicozaminoglicani (acid
hialuronic, condroitin sulfati, keratan sulfati), proteoglicani, glicoproteine, apa,
saruri minerale si substante organice (condrina, albuminoidul)
Glucozaminoglicanii (in special condroitinsulfatii) se gasesc in concentratie
crescuta in matricea cartilaginoasa din jurul condroplastelor, zona numita arie
teritoriala, zona care este intens bazofila, PAS pozitiva si metacromatica.
Proteoglicanii reprezinta componentul major al matricei intercelulare,
prezentandu-se sub forma de monomeri de proteoglicani sau sub forma de
agregate de proteoglicani. - Proteoglicanul monomer este format dintr-un miez
proteic de care se prind, prin legaturi covalente, lanturile de condroitin sulfati si
keratan sulfati). Aranjarea monomerilor se face la intervale regulate (ce variaza
intre 25-85 mm) si este stabilizata de molecule numite proteine de legare.