SINDROMUL BRONSIC

Sindromul bronșic reprezinta un complex de simptome si semne

cauzate de leziuni ale arborelui bronsic prin ingustarea lumenului sau
dilatarea lui izolata, precum si prin alterarea mucoasei bronsice.
Este cauzat de inflamatia acuta sau cronica a cailor respiratorii cu
alterarea mucoasei bronsice, tulburari secretorii, precum si spasm al
musculaturii bronsice. Are o etiologie variata, manifestandu-se in
bronsiectazie, bronsita acuta, bronsita cronica, etc.

Semne si simptome
Simptomul caracteristic este tusea, care poate fi productiva sau
seaca (iritativa, chinuitoare sau neobservata de bolnav). Tusea
permanenta poate fi insotita de dureri la nivelul toracelui.
Dispneea este mai putin caracteristica, fiind prezenta in bronsita
acuta sau in bronsita cronica.
Manifestarile obiective sunt variate, in functie de afectiunea
cauzatoare, de stadiu evolutiv, de asocierea complicatiilor, de
predominanta leziunilor imflamatorii sau a dereglarii permeabilitatii
cailor respiratorii.
Starea generala poate fi alterata prin simptome precum febra,
frisoane, astenie, inapetenta, etc., care se intalnesc in bronsita acuta
sau, mai rar in bronsita cronica. Totusi, la majoritatea pacientilor,
starea generala ramane satisfacatoare.

1. Bronşiectazia reprezintă dilataţia ireversibilă a conductelor

bronşice, datorită distrugerii componentelor elastice şi musculare din
peretele bronşic. Această modificare va determina alterarea
mecanismelor de clearance muco-ciliar, ceea ce va determina inflamaţia
bronşică supurativă, cu evoluţie cronică marcată de acutizări şi
remisiuni și hemoptizii repetate.
Incidenţa bolii este necunoscută, datorită nespecificităţii
simptomelor, ceea ce duce la subdiagnosticarea importantă a
acesteia.
În era pre-antibiotică, se considera că bronşiectazia era la fel de
frecventă ca şi tuberculoza pulmonară şi că era parte componentă a
92% din cazurile de bronşită cronică. După introducerea
antibioterapiei, odată cu ameliorarea condiţiilor de igienă respiratorie
la copil, incidenţa este în scădere deşi există încă un procent
semnificativ de cazuri nediagnosticate sau incorect diagnosticate. Boala
poate afecta orice vârstă dar pare să debuteze mai frecvent în
copilărie. Incidenţa în populaţia generală este de 25 cazuri la 100.000
locuitori, iar cifra creşte la 272 cazuri la 100.000 locuitori pentru
grupa de vârstă de peste 75 ani. Bronşiectazia afectează mai frecvent
genul feminin, când formele clinice sunt atipice.

2. Bronsita acuta este una dintre cele mai frecvente boli. Copiii au
cel putin un episod in cursul unui an, dar si multi adulti pot fi afectati,
mai ales in timpul sezonului rece (noiembrie - februarie).

Bronsita este o inflamatie a pasajelor bronsice (cai respiratorii care

conecteaza traheea de plamani). Fiecare pasaj bronsic este „captusit”
cu o mucoasa umeda, celulele acesteia prezentand cili, acestia avand
rolul de a antrena impuritatile spre exterior.
In general, praful si impuritatile din atmosfera sunt blocate de
mucusul si de firele de par din fosele nazale, dar este posibil ca unele
noxe sau agenti patogeni sa treaca de aceasta bariera si sa ajunga in
plamani. Reactia naturala a corpului la aceasta invazie este tusea.

Pe de alta parte, noxele si agentii patogeni inflameaza caile bronsice,

ceea ce duce la producerea de mucus in exces. Inflamatia si substanta
mucoasa in exces pot distruge cilii, astfel incat acestia isi pierd
capacitatea de a curata caile respiratorii. Mucusul ajunge sa
obstructioneze caile respiratorii, ceea ce duce la un aport de oxigen
scazut. Mai mult, mucusul poate fi infectat cu bacterii, ceea ce poate
conduce la alte boli pulmonare, precum pneumonia.

3. Bronsita cronica este o afectiune cronica inflamatoare a

bronhiilor mari si mici, însotita de o secretie exagerata de mucus,
care produce tuse si expectoratie de sputa mucoasa sau mucopurulenta
nu mai putin de 3 luni pe an timp de 2 si mai multi ani consecutiv,
inducând schimbari fizicale bronho-pulmonare, tulburari de ventilatie si
modificari radiologice ireversibile.
 Bronsita cronica, în special formele obstructiva si astmatiforma,
contribuie la dezvoltarea emfizemului pulmonar si constituie o
componenta a bronhopneumopatiei cronice obstructive.
Bronşita cronică se instalează cu precădere în sezonul rece, când sunt
transmise majoritatea infecţiilor de tract respirator. Cu toate acestea,
cauza principală nu este vremea rece sau virusurile, aşa cum greşit se
consideră, ci fumatul, inclusiv cel pasiv.
De asemenea, inhalarea unor vapori toxici, virusul gripal, infecţiile cu
stafilococi, streptococi sau infecţiile respiratorii frecvente sunt
posibile cauze ale apariţiei sau agravării bronşitei.
Prin urmare, fumătorii, persoanele vârstnice, cu boli cronice, cu
sistemul imunitar compromis, copiii sunt cele mai predispuse categorii la
dezvoltarea bronşitei cronice.
De multe ori, bronşita este însoţită de o altă afecţiune respiratori,
precum astm, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară, sinuzită,
tuberculoză etc.
Bronşita cronică nu este contagioasă dacă a fost cauzată de fumat,
poluare sau inhalarea unor substanţe chimice. În schimb, bronşita
cronică este contagioasă în cazul în care cauza este de natură virală sau
bacteriană.