Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. „Care erau obiectivele principale ale stalinizării? În sfera economică, era vorba despre
transformarea unei economii bazate pe piaţă şi pe proprietatea privată într-o economie planificată
de la centru, aflată în proprietatea statului, înainte de toate aceasta însemna naţionalizarea
principalelor mijloace de producţie din ţară, un punct important al programului comunist de
dinainte de război.”
D. „În al doilea rând, stalinizarea însemna dezvoltarea industriei grele, în special a celei
constructoare de maşini… Pentru o ţară predominant agrară cum era România, dezvoltarea
industriei grele însemna distrugerea unei surse de creştere economică cu un potenţial ridicat,
precum şi a echilibrului dintre diferitele ramuri economice.”
E. „Cât despre transformarea economiei într-o economie planificată de la centru (de comandă),
un decret emis pe data de 18 iulie 1848 a stabilit înfiinţarea unei comisii de stat pentru
planificare, care urma să exercite un control complet asupra dezvoltării tuturor ramurilor
economiei naţionale.”
Cerinţe:
a. Arătaţi, conform sursei A, care sunt primele măsuri iniţiate în vederea stalinizării
României.
b. Una dintre principalele măsuri pentru controlul economiei naţionale este subordonarea
finanţelor. Precizaţi mecanismul folosit în acest sens?
c. Enumeraţi trei dintre măsurile economice prezente care apar în texte.
,,România postbelică. Stalinism. Naţional Comunism şi Dizidenţă anticomunistă” Clasa a-XII-
a Prof. Zidaru Ionuţ
A. „Eu vreau să vorbesc despre cotitura radicală ce a avut loc în dezvoltarea agriculturii noastre,
mergând de la mica economie individuală de dinainte la marea agricultură colectivă avansată, la
munca pământului în comun, la staţiunile de maşini şi tractoare, la kolhozurile bazate pe tehnica
modernă, în sfârşit la sovhozurile uriaşe prevăzute cu sute de tractoare şi combine.
Realizarea partidului aici, a constat în faptul că într-un număr mare de regiuni, noi am reuşit
să îndepărtăm marea masă a ţăranilor de la vechea cale capitalistă de dezvoltare la calea
socialistă de dezvoltare, ce înlătură bogătaşii şi sprijină ţăranii mici şi mijlocii,(...) permiţându-le
de a ieşi din sărăcie şi aservire faţă de culaci şi de a se angaja pe calea muncii pământuilui în
comun.”(Stalin, discurs ţinut pe 7 noiembrie 1929)
B. Rezoluţia Plenarei C.C. al P. M. R. din 3-5 martie 1949 a fost doar actul public care consacra
oficial începutul "operei" de colectivizare a agriculturii - altfel spus, de distrugere a ţărănimii,
atât de legată de tradiţii şi de dragostea de pământ.
C. În 1949, în România, s-a trecut la primele măsuri de colectivizare a agriculturii, care a devenit
în scurtă vreme un proces marcat de violenţe şi abuzuri, în timp ce ţăranii înstăriţi (chiaburii) nu
erau dornici să-şi predea în mod voluntar averea. Rezistenţa ţăranilor a fost înfrântă prin bătăi,
arestări şi condamnări arbitrare sau prin deportare.
D. La fel ca şi în Uniunea Sovietică, compoziţia socială a lumii săteşti se prezintă dupa cum
urmează: chiaburii (5,5%), ţăranii mijlocaşi (34%), ţăranii săraci (57%) şi proletarii agricoli
(2,5%). Succesul colectivizării nu poate fi separat acum de chestiunea chiaburilor.
E. „Politica faţă de mica gospodărie ţărănească îşi propune a face gospodăria nerentabilă. După
aceea, trebuie începută colectivizarea...”(directiva NKVD, 2 iunie, 1947)
Cerinţe:
A. „Strict confidenţial”
”Din 17 decembrie 1929 până pe 14 februarie 1930, G.P.U. (poliţia politică) a consemnat 38
revolte cu 25.170 participanţi. Imensa majoritate a acestor revolte a avut drept cauză acţiunea de
colectivizare. Măsurile cele mai energice au fost luate pentru a reprima aceste mişcări. Şase
mişcări în districtul Ostrog au trebuit să fie lichidate prin forţa armelor. Kolhozurile organizate în
satele cuprinse de revolte au putut fi menţinute în ciuda mişcărilor şi astăzi munca de
colectivizare a uneltelor agricole, a şeptelului, seminţelor, etc. continuă. În prezent noi pregătim
deportarea a 8.000 de familii. Toţi deportaţii vor fi trimişi în regiunile din nord.”
(Raport al regiunii Voronej, 20 februarie 1930)
B. S-au aplicat măsuri de tip stalinist, precum strămutările forţate: „Prin Decretul 83, în noaptea
de 2/3 martie 1949, la orele 3 (în ajunul plenarei de partid care a decis colectivizarea agriculturii)
2.972 de familii de mari proprietari (7.804 persoane) au fost evacuate, cu brutalitate, în câteva
minute,de la ţară şi deportate în alte localităţi (...) O altă deportare, mult mai amplă, a avut loc la
18 iunie 1951, în noaptea de Rusalii, când 44.000 de locuitori ai zonei de frontieră cu Iugoslavia,
pe o lăţime de 25 de km, au fost duşi în Bărăgan” (Romulus Rusan).
C.„ […] în numele luptei împotriva chiaburilor peste 80 000 de ţărani, în majoritatea lor ţărani
muncitori, au fost trimişi în judecată, dintre ei peste 30 000 au şi fostjudecaţi în procese publice.”
Cerinţe:
,,Partidul Comunist s-a identificat fiel cu interesele sovietice, urmând aproape fără excepţie o
stridentă politică antiromânească. Partidul a rămas mereu un partid marginal, al cărui
principal obiectiv a fost dezmembrarea statului creat în 1918 şi nu interesul poporului român.
Astfel, în 1923, Partidul Comunist şi-a însuşit teza Internaţionalei Comuniste în probelma
naţională şi a dreptului la autodeterminare...... prin care România era declarată un satat
multinaţional, o creaţie artificială a imperialismului apusean. Linia antinaţională a comuniştilor
a fost folosită de guvernul României pentru scoaterea partidului în afara legii în 1924”.
3. Care sunt categoriile sociale care s-au implicat în disidenţa anticomunistă şi care erau
motivaţiile lor ?
,,România postbelică. Stalinism. Naţional Comunism şi Dizidenţă anticomunistă” Clasa a-XII-
a Prof. Zidaru Ionuţ
A. ,,La 6 martie, o mână de oameni pe care ţara nu i-a vâzut la muncă, au confiscat
puterea. De atunci încoace au batjocorit toate instituţiile ţării..... Cetăţenii care nu au
acceptat robia au fost persecutaţi. Temniţele, tortura, persecuţiile, înscenările cele mai
infame, arestările, asasinatele, atacurile brutale şi cu totul neprovocate au fost sporite şi
aplicate cu o cruzime de neegalat..... Acuzăm guvernul că s-a făcut vinovat de falsificare
a voinţei naţionale”.(Iuliu Maniu ,Declaraţia după alegerile din 1945)