Romania postbelica

La 1 sept 1939 Germania invadează Polonia declanșând al II-lea război mondial. In scurtă vreme Hitler ocupă toată
Europa Vestică și Centrală, beneficiind și de complicitatea URSS, căreia îi promisese anumite teritorii în compensație.
Ca urmare, în vara anului 1940, aliații Germaniei își cer drepturile, unele vizând chiar teritoriul României:
- Basarabia și Bucovina de Nord sunt cedate URSS
- NV Transilvaniei este oferit Ungariei
- Cadrilaterul este retrocedat Bulgariei
Ca urmare, regele Carol al II-lea este obligat să abdice, fiind considerat vinovatul moral de aceste cedări si
urmat la tron de către fiul său Mihai I (6 sept. 1940). În realitate, Conducătorul statului este generalul Ion Antonescu,
care sperând că-l va indupleca pe Hitler să ne dea înapoi teritoriile pierdute, împinge țara alături de Germania în
războiul contra URSS (1941-1944). Începând cu 1943, Germania bate în retragere, iar sovieticii trec la contraofensivă,
pătrunzând treptat pe teritoriul României. Se fac eforturi disperate pentru a se scoate țara din război, eforturi în care
sunt implicate toate forțele politice.
Stalin accepta incheierea armistitiului cu Romania doar daca la actiunile de debarcare a regimului Antonescu
vor participa si comunistii romani. La acea oră, Partidul Comunist din România număra în jur de 1000 de membri.
La 23 august 1944, are loc o lovitura de stat prin care regimul Antonescu este inlaturat, iar Romania intoarce
armele impotriva Germaniei. Se formeaza un guvern de condus de gen. Constantin Sanatescu in care comunistii
detineau ministerul de justitie prin Lucretiu Pătrășcanu. Romania participa la eliberarea Ungariei, Austriei si
Cehoslovaciei pana la finalul celui de-la doilea razboi mondial (9 mai 1945).
In tot acest timp pozitia comunistilor se intareste continuu favorizata si de prezenta Armatei Rosii pe
teritoriul Romaniei. In guvernul Nicolae Radescu (dec. 1944 – mart. 1945) liderul comunist dr. Petru Groza ocupa
postul de vice-prim ministru, Gh. Gheorghiu-Dej era Ministrul comunicaților, iar Pătrășcanu își păstra portofoliul. Cu
toate acestea, comuniștii vor puterea deplină și discreditează partidele istorice și presa democratică, acuzându-le de
imperialism și fascism. Ei își asumă în totalitate actul de la 23 august, negând rolul celorlalte forțe. Ca urmare, la 6
martie 1945, reprezentantul URSS în România, Andrei Vâșiinski, îl somează pe regele Mihai să-l nominalizeze pentru
funcția de prim-ministru pe Petru Groza, care formează un guvern monocolor comunist.
Totodata institutiile democratice sunt atacate sistematic și preluate treptat de către comuniști. Se înființează
SOVROM-urile societăți mixte româno-sovietice, care exploatează resursele României în folosul URSS, sub pretextul
achitării datoriei externe. Fabrici întregi sunt demolate și transportate în URSS.
Regele Mihai proteastează in 23 august 1945 intrând in greva regala (refuza sa contrasemneze orice act al
guvernului).
Abia dupa primirea in guvernul Groza a doi reprezentanti ai partidelor democratice Majestatea Sa renunta la
greva. În 1946, are loc procesul Mareșalului Antonescu și a colavoratorilor săi. Majoritatea sunt condamnați la
moarte și executați, la închisoarea Jilava, la 2 iunie 1946.
La 19 nov. 1946 au loc alegeri parlamentare falsificate masiv de catre comunisti. Ei preiau controlul tuturor
institutiilor statului eliminand aproape orice opozitie. În anul 1947 continua acest demers. Pe 10 febr. se incheie la
Paris Tratatul de Pace care stabilea noua ordine mondiala de dupa al doilea razboi mondial. Romaniei i se retroceda
NV Transilvaniei, dar nu si Basarabia si Bucovina de Nord care ramaneau in continuare la URSS. Romania era
considerat stat invins, obligata la despagubiri de razboi fata de sovietici si obligata sa suporte in continuare Armata
Rosie de ocupatie (până în 1958). Delegatia romaneasca la conferinta de pace fusese conusa de liberalul Gh.
Tatarescu, insa la scurta vreme acesta a fost inlocuit din fruntea ministerului de externe cu Ana Pauker, agent NKVD.
In 14 iulie 1947 comunistii organizeaza “diversiunea de la Tămădău”. Mai multi fruntasi ai PNŢ sunt acuzati
ca vor sa fuga din tara pentru a pregati un guvern in exil. Ei sunt arestati si condamnati la ani grei de inchisoare. Iuliu
Maniu sfarşeste in inchisoarea de la Sighet, iar Ion Mihalache la Ramnicu Sarat. PNL isi inceteaza si el activitatea.
Ultimul bastion in calea instaurarii totale a comunismului este Regele Mihai. La 30 dec. 1947 acesta e obligat sa
abdice si se proclama Republica Populara Română.
Regimul stalinist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965). După proclamarea republicii, comuniștii
au înaintat cu pași repezi îndemersul lor de a introduce în țară comunismul de tip stalinist exportat de sovietici în
toate statele din Estul Europei.
O primă formă de stalinizare a fost cea economică.
Încă din 1948, noul regim a trecut la naționalizarea industriei. Fabircile, uzinele, băncile, spitalele, farmaciile
etc au fost preluate în mod abuziv de la patronii lor și trecute în proprietatea statului. Din 1949 s-a trecut și la
colectivizarea agriculturii. Prima etapă a fost aceea a introducerii cotelor obligatorii către stat. Țăranii trebuie să
cedeze statului o parte din producție în scopul refacezii mai rapide a țării după război ,dar și a plății datoriei externe
1
față de sovietici. A doua etapă a fost aceea a înscrierii proprietăților funciare în Gospodării Agricole Colective (G.A.C.)
sub pretextul unei munci mai eficiente a terenurilor cu ajutorul mașinilor. În etapa a treia, tăranii au fost obligați să
renunțe definitiv la terenuri, la vite și unelte în favoarea statului. S-au înființat Cooperativele Agricole de Producție
(CAP) în care, foști proprietari erau simpli angajați - țărani cooperatori. Colectivizarea se încheie în anul 1962.
După ce statul a acaparat toate mijloacele de producție au fost introduse planurile cincinale. O dată la 5 ani
când aveau loc congresele partidului se planifica ce și cât să se producă în fiecare sector de activitate în cincinalul
următor. De cele mai multe ori planul nu era îndeplinit, dar pentru a da bine, se raportau mereu depășiri.
După 1964, Dej va introduce măsuri de industrializare forțată care vor fi continuate de succesorul său,
Nicolae Ceaușescu.
Stalinismul politic. În 1948 a fost introdusă prima constituție comunistă, copiată după cea sovietică din 1936.
Apogeul s-a atins în 1952 când, printr-o noua Constituție, România devenea total aservită ”marelui prieten de la
răsărit”. Tot în 1948 se înființează Direcția Securității Statului cu rol de poliție politică, condusă de agenți sovietici
(NKVD) – Gheorghe Pintilie (nume real: Panteleimon Bodnarenko) și Alexandru Nikolski (nume real Boris Grünberg).
Taranii instariti numiti chiaburi au fost considerati dusmani ai poporului si trimisi la inchisoare. De altfel
perioada in care Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a aflat la conducerea Partidului Comunist (1948-1965) toti cei care
reprezentau un pericol pentru noul regim au fost trimis la unul din penitenciarele sau centrele de detentie: Pitesti,
Gherla, Ramnicu Sarat, sighet, Jilava, etc. La sugestia lui Stalin prin podisul Dobrogei s-a inceput constructia Canalului
Dunare-Marea Neagra, unde au pierit foarte multi elevi si studenti. La Pitesti se experimenta „reeducarea” prin
tortura. În 1951, mii de bănățeni au fost deportați în Bărăgan, fiind acuzați că duc tratative cu guvernul lui Tito din
Iugoslavia (episod cunoscut sub numele de Rusaliile Negre). Toate acestea s-a făcut cu sprijinul Securității Statului și
a forțelor de Miliție care iau locul Poliției și Jandarmieriei. Totuși grupuri de partizani rezistă în munți în speranța că
lumea occidentală, nu va lăsa prea multă vreme țara pradă comunismului. Ele sunt comandate de fosti ofiteri ai
armatei romane: Haiducii Muscelului, Sumanele Negre, Haiducii lui Avram Iancu, etc
Dej a luptat de asemenea pentru a distruge orice opozitie in partid. Pe rand au fost anihilati Ana Pauker,
Vasile Luca, Teoharie Georgescu si Lucretiu Patrascanu, acuzați de deviaționism (1952).
Totuși grupuri de partizani rezistă în munți în speranța că lumea occidentală, nu va lăsa prea multă vreme
țara pradă comunismului. Ele sunt comandate de fosti ofiteri ai armatei romane: Haiducii Muscelului, Sumanele
Negre, Haiducii lui Avram Iancu, etc.
În 1956 are loc revoluția anticomunista din Ungaria condusă de Imre Nagy. Revoluția este violent reprimată
chiar de armatele sovietice, primele plecand chiar din România. Din obediență față de regimul sovietic, Dej operează
un nou val de arestări dintre cei acuzați de simpatie cu revoluția maghiară. La plenara Partidului comunist din 1956
doi lideri importanți Iosif Chisinevschi și Miron Constantinescu cer retragerea lui Dej de la conducerea Partidului și
implicit a țării. Dej refuză și în1957 cei doi sunt eliminați din structurile de conducere.
După retragerea Armatei Roșii, Dej începe o perioadă de distanțare de URSS și de apropiere de celelalte
modele comuniste – Iugoslavia și China. Majoritatea deținuților politici sunt eliberați începâând cu 1963.
Stalinismul cultural. Limbile occidentale, sociologia, filosofia, psihologia și religia au fost scoase din
programa școlară și înlocuite cu ateismul, marxism-leninismul și economia politică. Numeroși scriitori au fost interziși
sau operele lor au fost mutilate. Istoria a fost falsificată sub controlul lui Mihai Roller, pentru a demonstra legăturile
antice ale poporului român cu sovieticii si a arăta că toate marile momente din istorie se datorează clasei
muncitoare. Din 1948, studiul limbii ruse devine obligatoriu.
În 1964 este respins Planul Valev care urmărea transformarea României în grânarul lagărului comunist (așa
numitele TEZE DIN APRILIE).
Dej moare in 1965 si este urmat la conducerea PCR de Nicolae Ceausescu (1965-1989)

Nicolae Ceausescu (1965-1989) casitiga lupta pentru putere dusa la finalul regimului Dej. Inca de la inceput el
doreste sa arate o ruptura de trecut sub toate aspectele. Condamna abuzurile savarsite de Dej si ii schimba si pe
apropiatii vechiului conducator cu persoane fidele lui: Ilie Verdet, Stefan Andrei, Dumitru Popescu, etc. Această
reorientare este vizibilă și în noua Constituție adoptată în 1965. Sunt permise achiziționarea de autoturisme sau de
apartamente, acțiuni care până atunci fuseseră înfierate. Viața culturală se înbunătățește și o serie de personalități
sunt reabilitate.
Totodata Ceausescu incepe si o deschidere fata de Occident care dorea desprinderea cat mai mult de
controlul sovietic. In 1967 se reiau relatiile diplomatice cu R.F. Germania, in 1968 este primit presedintele francez
Charles de Gaule, in 1969 presedintele american Richard Nixon, iar anul urmator are loc o vizita la nivel inalt a lui
Nicolae Ceausescu la Washington. Toate aceste actiuni i-au permis lui Ceausescu sa angajeze in numele Romaniei
acorduri cu Fondul Monetar si Banca Mondiala si imprumuturi uriase pentru planurile de industrializare a tarii. Totusi
2
cea mai importanta realizare a acestei perioade s-a realizat in 1968 in timpul revolutiei anticomuniste din
Cehoslovacia numita „Primavara de la Praga”. Atunci noul presedinte sovietic Leonid Brejnev a cerut statelor
membre ale Tratatului de la Varsovia participarea cu trupe pentru infrangerea revolutiei cehe. Ceausescu a fost
singurul care a refuzat, ba mai mult a si criticat amestecul sovieticilor in treburile interne ale altui stat.
Mesajul sau i-a adus un imens capital de imagine care va dura pana in anii‚ 80 cand Ceausescu devenise un
dictator in toata regula.
In 1971 Ceausescu efectueaza doua vizite in China si Coreea de Nord. El este profund impresionat de puterile
detinute de dicatorii Mao Tze Dong si Kim Ir Sen si mai ales de cultul personalitatii de care se bucurau acestia.
Ambele tari promovau un NAȚIONAL-COMUNISM care se opunea controlului Moscovei, fapt pe care si-l dorea si
Ceausescu pentru Romania. Imediat dupa vizita, Ceausescu lanseaza „tezele din iulie” in care arata noua directie a
regimului comunist romanesc. Ceausescu va actiona spre intarirea puterii personale, spre promovarea familiei sale in
cele mai inalte pozitii din partid si din stat (socialism dinastic) si spre crearea unui cult al personalitatii.
In 1974 el se proclama Presedinte al Republicii Socialiste Romania functie care nu existase pana atunci.
In 1975 Romania participa la Conferinta pentru Cooperare si Securitate in Europa de la Helsinki care pune in
discutie probleme precum dezarmarea, libera circulatie a oamenilor si ideilor si care a dat semnalul incheierii
„Razboiului Rece” si a falimentului regimurilor comuniste din Europa. Ceausescu foloseste acest moment pentru a da
tot mai multe semne de independenta fata de Moscova insa fara a iesi din limitele docrinei comuniste.
Pe plan intern situatia cunoaste o degradare continua. Industria poduce în pierdere și poluează mult, agricultura este
lipsită de forță de muncă specializată, astfel că pentru numeroase munci sunt aduși elevi, studenți, militari și
deținuți. Se reiau arestarile politice din anii 50 o serie de personalitati ale vietii artistice si culturale iau calea exilului
fiind impiedicate sa-si desfasoare in mod liber activitatea, iar tot mai multe drepturi si libertati sunt incalcate. Primii
care dau semne de revolta sunt minerii din Valea Jiului care in 1977 declanseaza o ampla greva in timpul careia
primul-ministru Ilie Verdet a fost secrestrat in subteran. Deblocarea situatiei a fost realizata doar prin prezenta
personala a lui Ceausescu care a acordat largi concesii minerilor. Tot acum isi desfasoara activitatea ca disident
(opozant al regimului) Paul Goma, iar generalul de securitate Mihai Pacepa cere azil in Statele Unite.
La Congresul al XII-lea al PCR Constantin Parvulescu ii cere demisia lui Ceausescu acuzându-l că este mai
preocupat de ascensiunea propriei familii decât de dezvoltarea țării.
Datoria României ajunge în 1981 la 11 miliarde de dolari (o treime din PIB-ul țării). Ea crește continuu prin
angajarea de proiecte monstruoase precum Casa Poporului și Bulvardul Victoria Socialismului.
Pentru a avea independența deplină în acțiune Ceaușescu decizia achitarii datoriei externe într-un timp
record si supune populatia la o serie de privatiuni: restrictii la alimente, curent, benzina, etc. Populatia traieste in
intuneric in timp ce Ceausescu isi numea regimul „anii lumina” sau „epoca de aur”. Pentru a evita orice opozitie
numarul ofiterilor si al informatorilor Securitatii se extinde in permanenta.
In 15 nov. 1987 la Brasov au loc ample proteste anti-comuniste si anti-ceausiste incheiate cu arestarea a
numerosi manifestanti.
In 1987 presedintele sovietic Mihail Gorbaciov face o vizita la Bucuresti si ii atrage atentia lui N. Ceausescu ca
in lipsa unor reforme comunismul romanesc nu va rezista. El insusi promovase doua tipuri de reforma Glasnost
(Transparenta) si Perestroika (Reconstructie) prin care dorea revitalizarea regimului comunist sovietic. Ceausescu
respinge toate sfaturile semnandu-si astfel sentinta.
Numarul disidentilor se mareste continuu: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu critica regimul
Ceausescu, scriu pamflete sau sunt acuzati de legaturi cu strainatatea si sunt pusi sub arest la domiciliu.
In ian. 1989 ziaristul Petre Mihai Bacanu lanseaza un ziar clandestin numit „Românul”. El va fi arestat de
Securitate și anchetat și eliberat abia în zilele Revoluției. . Urmeaza ”Scrisoarea celor șase” semnata de Corneliu
Manescu, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, Constantin Parvulescu, etc care condamnă regimul Ceaușescu pentru
înfometarea poporului, izolarea pe plan extern, încălcarea Convenției de la Helsinki etc.
Din vară, regimurile comuniste est-europene se prăbușesc în lanț pe cale diplomatică (așa-zisele revoluții de
catifea). Zidul Berlinului este demolat. Ceaușescu se încăpățânează să rămână la putere, deși Congresul al XIV-lea al
PCR din luna noiembrie îi oferea șansa unei retrageri onorabile.
Pe 16 dec. 1989 izbucneste la Timisoara o puternica revolutie anti-comunista care incepand cu 21 dec se
extinde si la Bucuresti si in alte orase din tara. In 22 dec Nicolae Ceausescu fuge cu un elicopter de pe cladirea
Comitetului Central al Partidului Comunist Roman impreuna cu sotia sa elena Ceausescu si cativa apropiati dar sunt
capturati langa Targoviste si in urma unui proces sumar sunt condamnati la moarte si executati in ziua de 25
decembrie 1989. Regimul comunist se prabuseste iar Romania paseste din nou pe drumul democratiei.
Revenirea la democrație. După căderea regimului comunist s-a creat un vid de putere speculat de Ion Iliescu,
un fost activist de partid căzut în dizgrația lui Ceaușescu. El a pus bazele Frontului Salvării Naționale (FSN) care își
3
propunea să asigure conducerea țării până la organizarea primelor alegeri libere, alegeri la care Iliescu se angaja să
NU participe.
În ianuarie 1990 sunt reînființate partidele istorice desființate în 1947 de comuniști (PNL și PNȚ). Membrii lor
sunt foști deținuți politici sau persoane ce trăiseră în exil de teama represaliilor. De asemenea apar zeci de partide
noi. România trece astfel de la monopolul partidului unic la pluripatitism. Entuziasmul schimbării se stinge repede.
Ion Iliescu anunță ca va candida la alegerile din mai 1990 în fruntea FSN. Opoziția protestează și îl acuză de ”Furtul
Revoluției” și de ”cripto-comunism” (comunism ascuns). Minerii din Valea jiului descind în București să apere noua
putere (fenomenul mineriadelor). Ei lansează sloganele ”noi muncim, nu gândim” și ”moarte intelectualilor”
(susținători ai partidelor istorice). Societatea se fracturează.
În martie 1990, are loc la Timișoara o puternică manifestație a opoziției în care se adoptă o Proclamație.
Important este punctul 8 care cerea interzicerea pentru primele trei legislaturi consecutive a dreptului la
candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Acest punct îl viza direct
pe Ion Iliescu și de aceea Proclamația a fost respinsă de noua putere. Respingerea ei a declanșat fenomenul Piața
Universității. Mulți simpatizanți ai opoziției s-au instalat în Piața Universității anunțând că nu vor renunța la luptă
până când noua putere nu le acceptă revendicările.
Pe 20 mai 1990 au loc primele alegeri post-comuniste. Ion Iliescu și FSN câștigă detașat, ceea ce îi face pe
reprezentanții opoziției să ăi acuze de furt și de falsificare a votului. Piața Universității se radicalizează. În zilele de
13-15 iunie 1990 are loc a treia mineriadă. La îndemnul lui Ion Iliescu minerii vin la București să curețe Piața
Universității. Acțiunea lor se soldează cu morți și răniți.
În decembrie 1991 este adoptată prima constituție post-comunistă. Aceasta reintroducea principiile statului
de drept. Cu toate piedicile puse, românia pășea timid pe calea democrației.