Prof.

Zidaru Ionuț Gabriel, Clasa a-XII-a,

Liceul Teologic ,,Elim”, Pitești.
 REPRESIUNEA
Sistemul de represiune comunist s-a
manifestat după instalarea guvernului Petru
Groza (1945).
Principalele organe de represiune au fost:
Directia Generala a Securității Poporului
(1948), condusă de agenți de la Moscova: Gh.
Pintilie, Bodarenko, Alexandru Nicolski.
In 1949 desființate Poliția și Jandarmeria
înlocuite cu Miliția și trupele de securitate.
 FORME ALE REPRESIUNII
- anihilarea fizică (dușmani ai poporului). Oameni politici:
Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Constantin I.C. Brătianu,
Constantin Argetoianu au fost arestați. Oamenii de cultură:
Mircea Vulcănescu și oameni ai bisericii: Vladimir Ghica
au fost arestați.
-domiciliu forțat.
-internarea în spitale de psihiatrie.
-gulagul românesc: - inchisori: Sighet, Gherla, Galați,
Râmnicu-Sărat, Aiud, Pitești (Fenomenul reeducării de la
Pitești); -șantiere naționale: Canalul Dunăre-Marea
Neagră; -colonii de muncă: Baia Sprie, Salcia.
-deportări: - 1951- în Bărăgan din Banat- 40 000 de
oameni.
 INSTRUMENTE ALE REPRESIUNII:
SECURITATEA ȘI MILIȚIA
Securitatea (1948) şi Miliţia (1949) au fost create după
modelul sovietic. Securitatea a apărut prin Decretul nr.
221 din 30 august 1948 când este creată Direcţia Generală
a Securităţii Poporului.(D.G.S.P.), având ca atribuţii:
 ,,apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea
securităţii Republicii Populare Române contra duşmanilor
din interior şi exterior”. În funcţiile importante au fost aduşi
agenţi sovietici de la Moscova: Gh.Pintilie, Alexandru
Nicolski şi Vladimir Mazuru.
Securitatea a fost principalul instrument represiv al
comunizării ţării.
 SECURITATEA
Există trei elemente ale represiunii politice
susţinute cu ajutorul Securităţii:
 În primul rând practicarea violenţei prin arestări
abuzive, torturarea opozanţilor politici şi detenţii
ilegale. Violenţa a urmărit menţinerea fricii în stare
difuză.
În al doilea rând, instituţiile statului au practicat o
secretizare a informaţiei publice, impunându-şi
controlul şi monopolul asupra acesteia.
În al treilea rând, s-a derulat un proces de
controlare şi manipulare a populaţiei cu spijinul
unei vaste reţele de informatori.
 SECURITATEA
 O altă sarcină a Securităţii în afară de înlăturarea
presupuşilor duşmani ai poporului a fost şi ,,apărarea
cuceririlor socialismului în România”.
S-au aplicat măsuri de tortură, execuţii, sau aşa-numita
„reeducare” (fenomenul Piteşti).
Opozanţii sau cei care erau bănuiţi de opoziţie împotriva
regimului au fost închişi la Sighet, Aiud, Râmnicul Sărat şi
Gherla şi în colonile de muncă forţată de la Cavnic, Baia
Sprie, Periprava, Salcia şi lagăre de muncă forţată (în 1950
s-au înfiinţat lagărele de muncă forţată), cum ar fi Canalul
Dunăre-Marea Neagră numit şi Canalul Morţii.
Se consideră că în penitenciare, lagăre de muncă şi aresturi
ale Securităţiii şi Miliţiei au murit, în perioada 1945-1964,
aproximativ 15.000-20.000 de deţinuţi.
 REPRESIUNEA COMUNISTĂ
 O caracteristică a represiunii comuniste a reprezentat-o şi
fenomenul deportărilor din Banat în Bărăgan, începute în
1951 pe fondul acutizării conflictului dintre Tito și Stalin.
Au fost deportate aproximativ 40 000 de persoane.
Deportarea s-a făcut cu întreaga familie ce ocupa aceiaşi
reşedinţă. Era invocată necesitatea de a asigura siguranţa de-
a lungul frontierei iugoslave, date fiind relaţiile încordate cu
Tito. În august 1964 prin decretele nr. 176 și 411 au fost
eliberați ultimii 10 410 deținuți politici.
 Sistemul de represiune şi detenţie din România
comunistă a fost unul abuziv şi acesta a afectat o mare
populaţie a ţării, în special până în anul 1964.
 DISIDENȚĂ ANTICOMUNISTĂ

Disidența- persoană care are păreri politice

sau opinii deosebite față de colectivitate,
organizația din care face parte.
 Sitemul disidenței: Disidența
anticomunistă a îmbrăcat mai multe forme de
manifestare.
 FORME ALE DISIDENȚEI:
-emigrația: intelectuali și oameni de cultură; Paul
Goma, Vlad Georgescu, Gh. Calciu Dumitreasa.
Mijloace folosite:
articole de presă.
 demersuri pe langă puterile Occidentului pentru
implementarea Planului Marshall în S-E Europei.
În 1949-1975 s-a constituit Comitetul Național
Român din S.U.A.
 ETAPE ȘI FORME ALE DISIDENȚEI:
În 1944-1956 formele de disidență au avut în
vedere răsturnarea regimului comunist cu ajutor
American (,,vin americanii”).
-rezistența armată: grupuri de rezistență: Banat,
Oltenia, Muscel- Făgăraș (Haiducii Muscelului,
Col. Arsenescu și Frații Arnăuțoiu), Bucovina,
Munții Făgăraș (Ion Gavrilă Ogoranu), Sumanele
Negre, Mișcarea Națională de Rezistență, Haiducii
lui Avram Iancu, Graiul sângelui. Această formă a
fost violent reprimată de regimul comunist.
-sprijinul rezistenței armate acordat de populația
civilă: Elisabeta Rizea (Nucșoara- Muscel).
 ETAPE ȘI FORME ALE DISIDENȚEI:
2. După 1960: forme: -critici ale intelectualilor la adresa
regimului (Paul Goma, Doina Cornea, Mihai Botez, Vlad
Georgescu) cu privire la: cultul personalității; nerespectarea
drepturilor cetățenești; socialismul dinastic.
-propuneri de reformare a sistemului (Paul Goma):
reforme de structură; alegeri libere.
-texte ale disidenților religioși: 1979- predicile lui Gh.
Calciu Dumitreasa.
-scrisori deschise;
-miscări greviste și demonstrații: 1977- Valea Jiului- greva
minerilor; 1987- manifestul studenților ieseni;
demonstrațiile muncitorilor brașoveni.
-critici la posturile de radio- Europa Liberă (Munchen),
Vocea Americii (Washington);
 FORME ALE DISIDENȚEI:
-disidența în interiorul nomenclaturii
comuniste:
Scrisoarea celor 6 (Corneliu Mănescu,
Alexandru Bârlădeanu, Grigore Răceanu,
Constantin Pârvulescu, Silviu Brucan, Gh.
Apostol) în care cereau:
 respectarea drepturilor omului și Constituției,
încetarea sistematizării teritoriului, încetarea
exportului de alimente, restabilirea prestigiului
internațional al comunismului.