PROCESUL

CIVILIZĂRII

 Student: Onufrei Ilinca-

Mărioara  Facultatea de Istorie și
 Coordonator: as. Drd. Geografie, RISE, AN II
Holcă- Nistor Roxana
 Conceptul de “civilizație”
 Se referă la aspecte foarte diferite:
nivelul tehnicii, felul manierelor,
dezvoltarea cunoașterii științifice, idei
religioase și obiceiuri. Se poate referi
la uzanțele de locuit sau la
conviețuirea bărbatului cu femeia, la
formele de pedepse judiciare sau la
prepararea mâncarii; dacă privim cu
atenție, nu există mai nimic care sa nu
se poată petrece intr-o formă
“civilizată” sau “necivilizată”.
Dar “civilizație’ nu are aceeași
semnificație pentru diferitele națiuni
ale lumii apusene. Mai ales între
utilizarea engleză și cea franceză a
acestui cuvânt, pe de o parte, și cea
germană, pe de alta.
 SOCIOGENEZA PERECHII ANTITETICE
KULTUR ȘI ZIVILISATION ÎN
GERMANIA

 În limba germană,
Zivilisation semnifică
ceva extrem de util:
este ceva ce cuprinde
doar latura exterioară
a omului, suprafața
existenței umane. Iar
cuvântul prin care te
autodefinești, prin
care se exprimă în
primul rând mândria
pentru propriile
realizări și pentru
propria ființă este
Kultur.
  Conceptul de Kultur
se referă în esență, la
fapte spirituale,
artistice, religioase,
având o tendință
marcată de a delimita
net faptele de acest
gen, pe de o parte, de
cele politice,
economice și sociale,
pe de alta.

 Este clar că funcția conceptului german Kultur de a constitui o

antiteză la cel de Zivilization a renăscut, în anul 1919 și chiar în anii
dinainte, printre altele și datorită faptului că, în numele civilizației s-a
purtat împotriva Germaniei un război pentru ca conștiința de sine a
germanilor să se redefinească.
 SOCIOGENEZA CONCEPTULUI
DE CIVILISATION ÎN FRANȚA

 Conceptul de civilisation se formează, ca și cel german corespunzător, Kultur,

în cadrul mișcării de opoziție, din a doua jumătate a secolului XVIII-lea.

 Mult din procesul de civilisation poate să fi însemnat inițial doar o nuanțare

individuală. Dar ea cuprinde elemente ce corespund necesității generale și
experiențelor generale ale cercurilor reformatoare și progresiste din
societatea pariziană.

 Iată în ce constă noutatea căreia i se dă expresie prin conceptul de civilisation.

Acesta preia în conținutul său mult din ceea ce conferea dintotdeauna
membrilor societății de la curte sentimentul că, în comparație cu cei ce trăiau
mai simplu, mai necivilizat sau intr-un mod barbar, ei reprezentau o societate
de nivel superior.
 FORME MEDIEVALE DE COMPORTAMENT ÎN SOCIETATE:

I.Conduita în timpul mesei:

Exemple din Erasmus von Rotterdam, De civilitate morum puerilium(cap. IV)

 Dacă stai la masă cu oameni de rang, scoate-ți pălăria, dar ai grijă să fii
pieptănat cum se cuvine.

 Unii dau buzna asupra castroanelor de îndată ce se-au așezat pe masă. Lupii se
năpustesc astfel...

 Nu te repezi să fii primul care apucă bucatele de pe platoul abia adus, nu doar
pentru că lasă impresia de lăcomie, ci pentru că acest fapt este totodată legat de
un pericol. Căci , cel care, necunoscând pericolul, ia în gură bucate fierbinți.

 Este un obicei țărănesc să-ți înmoi degetele în sos. Ceea ce dorești să iei trebuie
apucat cu cuțitul și furculița, fără să cotrobăi prin platou, cum obișnuiesc să
facă epicurienii.
 II. Despre suflatul nasului:
Din Bonvesin da Riva (percepte
pentru domni)

 Dacă îți sufli nasul sau tușești,

întoarce-te, ca să nu cadă
nimic pe masă.

 Nu-ți sufla nasul cu aceeași

mână cu care apuci carnea.

În societatea medievală, în general oamenii își suflau nasul cu mâna, și tot cu

aceeași mână se mânca, ceea ce făcea necesare percepte speciale pentru ștergerea
nasului la masă. Politețea impunea să-ți sufli nasul cu mâna stângă, atunci când
mâncarea era apucată cu mâna dreaptă.

De îndată ce este introdusă batista, se face auzită în mod constant interdicția

de a comite o altă grosolănie, care însoțește noul obicei, interdicția de a-ți privi
batista după ce ți-ai suflat nasul.
 III. Despre comportamentul în dormitor:

 Dacă împarți patul cu un om ce îți este superior ca stare,

întreabă-l ce parte a a patului preferă.

 Nu te culca înainte ca omul de rang superior să te invite să o

faci.

 Stai culcat drept în pat și urează-i noapte bună.

Exemplele oferă o impresie aproximativă despre felul în care

avansează treptat caracterul intim și privat al dormitului,
excluderea sa din circuitul relațiilor sociale ale oamenilor, și despre
felul în care perceptele de conduită impuse tinerilor întrețin, o dată
cu avansarea rușinii, și nuanța moralizatoare specifică.
 SOCIOGENEZA STATULUI

 Primul stadiu al casei regale aflate în ascensiune:

1. În diversele faze ale dezvoltării sociale, coroana regală înseamnă

lucruri extrem de diferite, chiar dacă purtătorilor acesteia le sunt
comune anumite funcții centrale, îndeosebi funcția de conducător
militar în luptele împotriva unui dușman extern.

2. Purtătorul coroanei regale nu este pentru început altceva decât un mare

senior feudal. Mijloacele puterii ce îi stau la dispoziție sunt încă atât de
reduse, încât seniorii feudali mijlocii sau seniorii feudali mai mici pot să
i se opună cu succes.
 SOCIOGENEZA STATULUI

 Excurs: diferențe evolutive în Anglia, Franța și Germania

1. Problema implicării în lupta pentru supremație, ceea ce înseamnă
totodată pentru centralism și suveranitate, era dintr-un motiv cât se
poate de simplu diferită între Anglia și Franța și pe de o parte și
Imperiului Roman de Națiune Germană pe de alta.

2. Ordinul de mărime în care se desfășoară procesele sociale reprezintă

unul dintre elementele structurale ale acestora, care, cu siguranță, nu
este de neglijat. De asemenea, oferă o anumită explicație a faptului de
ce centralizarea și integrarea au reușit cu atât mai timpuriu și complet
în teritoriul Franței și chiar al Angliei, comparativ cu ținuturile
germane.

3. Mecanismul formării statelor – în accepția modernă a termenului de

stat - este in linii mari, mereu aceași în spațiul european.
 CONCLUZII

 În vremea descifrării sale, procesul civilizării reclamă, cercetarea

transformării sociale și psihice în ansamblu. Într-un perimetru restrâns se
impune o cercetare psihogenetică, orientată către cuprinderea totală a
câmpului de activitate și luptă. Iar pentru a fi înțeles într-un perimetru mai
extins, procesul civilizării pretinde o cercetare sociogenetică, o cercetare a
structurii de ansamblu a unui câmp social determinat sau a orânduirii
istorice în care se transformă.

 În mod cu totul asemănător se prezintă faptele cu numeroase alte

mișcări ale prezentului. Toate acestea se văd într-o altă lumină, dacă le
percepem ca momente ale acelui flux pe care îl numim, după caz trecut ori
istorie.

Civilizarea nu s-a încheiat încă. Este abia în devenire.