Sistemul nervos indeplineşte două funcţii

esenţiale: integrarea organismului in mediul

inconjurător şi coordonarea activităţii tuturor
ţesuturilor, organelor şi sistemelor care
constituie organismul. Sistemul nervos, din
punct de vedere morfologic şi funcţional, are
două componente:
— Sistemul nervos al vieţii de relaţie — SN
somatic — care asigură legătura dintre
organism şi mediul extern, transformand
excitaţiile, in funcţie de natura şi intensitatea
stimulilor, in reacţii de apărare sau de adaptare.
— Sistemul nervos al vieţii vegetative — SNV—
care reglează şi coordonează activitatea
organelor interne: nutriţia, respiraţia, circulaţia
etc.
In componenţa lui intră SNV simpatic şi SNV
parasimpatic. Ambele au o porţiune centrală
constituită din centri vegetativi şi una periferică,
cuprinzand ganglioni şi nervi vegetativi.
Cele două componente ale sistemului nervos,
in permanentă conexiune morfo-funcţională,
realizează unitatea organismului şi legătura sa cu
mediul ambiant.
 Neuronul
este unitatea
morfo-
functionala a
sistemului
nervos.
 Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos.
Neuronul este o celulă adaptată la recepţionarea şi transmiterea
informaţiei, unitatea elementară (celulară), embriologică,
anatomică, funcţională, trofică şi metabolică a sistemului nervos.

 Funcţionarea sistemului nervos face să intervină un lanţ de

neuroni, care se articulează între ei prin sinapse, neuronul
asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura
transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un
neuron la un organ-tinta, de exemplu, muşchiul în cazul unei
sinapse neuromusculare. Această transmisie este realizată prin
intermediul unei substanţe chimice denumită neurotransmiţător.

După funcţia pe care o îndeplinesc, neuronii pot fi:

→ receptori (senzitivi) – care, prin dendritele lor, recepţionează
stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului
(somatosenzitivi şi viscerosenzitivi);
→ motori – ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare
(somatomotori sau visceromotori);
→ intercalari (de asociaţie) – care fac legătura între neuronii
senzitivi şi motori.
 Un neuron este constituit dintr-un corp celular (soma), în care se
găseşte un nucleu şi din prelungiri, axonii pe de o parte, dendriticele de
cealaltă parte.
Dendritele recepţionează impulsul nervos şi îl conduc spre corpul
neuronului. mpulsurile sunt primite de către dendrite prin sinapse.
Axonul este proiecţia neramificată a unui neuron, care conduce
impulsul nervos dinspre corpul celular (soma) spre periferie, unde
contactează alte celule nervoase, glande sau muşchi prin sinapse. Axonii
pot fi foarte lungi, de exemplu cei mai lungi axoni sunt cei care formează
nervul sciatic, adică cei care pleacă din baza coloanei vertebrale şi ajung
în degetul mare al fiecărui picior: pot avea până la un metru. În porţiunea
terminală se ramifica în aşa numiţii “ butoni terminali”, care conţin
vezicule cu mediatori chimici, ce mediază transmiterea influxului nervos
la nivelul sinapselor.
Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un
neuron şi un organ efector (muşchi, glandă etc.).
 Creierul mare (emisferele cerebrale),
trunchiul cerebral, cerebelul (creierul
mic),maduva spinarii de la bulbul rahidian
pâna la nivelul celei de-a 2-a vertebre
lombare formeaza un tot anatomofunctional
denumit nevrax. Din luna a 4-a de viata
intrauterina coloana vertebrala se dezvolta
mai repede decât maduva spinarii fenomen
care poarta numele de „ascensiune a
maduvei”.
 Encefalul şi măduva spinării sunt
invelite cu membrane conjunctive numite
meninge: duramater, arahnoida şi piamater

Măduva spinării şi menigele spinale:

1. duramater; 2. arahnoidă; 3. piamater; 4. corn posterior;
5. corn anterior ; 6. canal ependimar; 7. fisură mediană
anterioară; 8. cordon anterior; 9. cordon lateral;
10. cordon posterior; 11. şanţ median posterior.
 Duramater este constituită din ţesut conjunctiv
dens, slab vascularizat. Aderă la formaţiunile
osoase ce protejează organele nervoase.
 Arahnoida este un ţesut conjunctiv, avascular,
aderent la duramater. Intre ea şi piamater există
lichid cefalorahidian (LCR).
 Piamater este un ţesut conjunctiv care aderă la
organele nervoase. Are vascularizaţie nutritivă.
Lichidul cefalorahidian indeplineşte rol de
protecţie a ţesutului nervos impotriva
traumatismelor şi de transport al unor hormoni. El
constituie o barieră pentru pătrunderea a unor
substanţe dăunătoare din sangele circulant. in
ţesutul nervos .
 Este un segment al sistemului
nervos central situat în canalul vertebral.
Are 43 - 45 cm lungime şi aproximativ 1
cm în diametru. Măduva corespunde ca
lungime cu canalul vertebral până la
a treia lună de viaţă intrauterină.
Din luna a 4-a de viata intrauterina
coloana vertebrala se dezvolta mai
repede decât maduva spinarii fenomen
care poarta numele de „ascensiune a
maduvei”. De aceea dupa nastere nu
mai avem o corespondenta exacta între
segmentele medulare si vertebrele
respective.
 Măduva spinării este aşezată in canalul vertebral
şi se intinde de la vertebra C1 la vertebra L2, de unde
se continuă cu filum terminale pană la baza coccisului.
Are forma de cilindru uşor turtit dorso-ventral.
Prezintă două umflături, cervicală şi lombară,
care corespund regiunilor măduvei din care se
desprind nervii membrelor

Dispunerea măduvei în canalul vertebral

 * Substanta alba implicata in conducerea nervoasa,
situata:
- periferic maduva spinarii
- periferic si la interior in trunchiul cerebral si diencefal
- la interior in cerebel si emisferele cerebrale .
* Substanta cenusie ce asigura functia reflexa situata:
- la interior in maduvă, trunchi, diencefal periferic si la la.
exterior in cerebel si emisferele cerebrale

Secţiune în măduvă.
A. Substanţă cenuşie:
1. neuroni somatosenzitivi
2. neuroni somatomotori;
3. neuroni viscerosenzitivi;
4. neuroni visceromotori;
5. canal ependimar.
B. Substanţă albă:
6. cordon anterior;
7. cordon lateral;
8. cordon posterior;
9. fisură mediană anterioară;
10. şanţ median posterior.
 In măduva spinării substanţa cenuşie este situată la interior.
Substanţa cenuşie este alcătuită din corpi neuronali. Este situată la interior
având forma literei H sau a unui fluture cu aripile desfăcute. Prezintă două porţiuni
laterale şi una transversală numită comisură cenuşie care le uneşte pe cele laterale.
Porţiunile laterale corespund aripilor de fluture. Fiecare prezintă trei porţiuni sau
coarne: anterior, posterior şi lateral.
Cornul anterior este mai voluminos, scurt şirotunjit, conţine neuroni somato-motori.
Cornul posterior este subţire, lung, ascuţit, ajungând până aproape de suprafaţa
măduvei. Conţine neuroni senzitivi somatici.
Coarnele laterale conţin neuroni vegetativi simpatici. În partea anterioară a cornului
lateral se află neuroni viscero-motori, în partea posterioară vor fi neuroni viscero-
senzitivi.
Porţiunea centrală, numită comisura cenuşie, are la interior canalul ependimar, care
conţine lichid cefalorahidian. Acest canal se continuă in partea lui superioară cu
ventriculii cerebrali care, la randul lor, conţin lichid cefalorahidian cu rol in nutriţia şi
protecţia nevraxului.
 Substanţa albă este format din axoni înconjuraţi de o teacă de
mielină. Majoritatea fibrelor sunt dispuse de-a lungul măduvei în
fascicule ascendente şi descendente. Cele ascendente urcă prin măduvă
spre encefal, iar cele descendente coboară dinspre encefal.
Fasciculele ascendente sunt senzitive iar cele descendente sunt
motorii.
Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte în alta a măduvei (din
dreapta în stânga) formând comisura albă situată înaintea celei cenuşii.
Substanţa albă se împarte în trei perechi de cordoane: anterioare,
posterioare, laterale. Cele anterioare se află între fisura mediană
anterioară şi cornul anterior, cele posterioare între şanţul median
posterior şi cornul posterior.
Coarnele laterale se află între cornul anterior şi cel posterior.
Tracturile substanţei
albe medulare:
A. Ascendente:
1. spinotalamic anterior;
2. spinotalamic lateral;
3. spinobulbare;
4. spinocerebelos direct;
5. Spinocerebelos
încrucişat.
B.Descendente:
6. piramidal încrucişat;
7. piramidal direct;
8. rubrospinal;
9. tectospinal;
10. olivospinal;
11. vestibulospinal;
12. reticulospinal.
 Măduva este împărţită în 4 regiuni:
cervicală între vertebrele
toracală
lombară
sacrală

 Din aceste regiuni pornesc 31 perechi

de nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali,
5 lombari, 5 sacrali, 1 nerv coccigian.
Fiecare segment din măduvă, care
prezintă o pereche de nervi spinali se
numeşte segment spinal.

 Din cauza lipsei de corespondenţă

dintre lungimea coloanei şi a măduvei
şi ca urmare a faptului că fiecare nerv
părăseşte canalul vertebral prin orificiul
intervertebral corespunzător, rădăcinil
nervului spinal au o dispoziţie din ce în
ce mai oblică în regiunea lombară şi
sacrală ajungând vertical. Rădăcinile
nervilor spinali din zona lombară,
sacrală şi coccigiană coboară vertical
alături de fillum terminale, formând
coada de cal.
 Nervii
spinali se desprind din măduva
spinării. Sunt constituiţi din fibre
nervoase, vase sangvine şi ţesut conjunctiv

Secţiune în nerv:
1. epinerv; 2. perinerv; 3. endonerv;
4. fibră nervoasă; 5. vase sangvine
 Nervii spinali prezintă rădăcini, trunchi şi ramuri.
 Rădăcina posterioară este senzitivă. Ea este
formată din dendritele şi axonii neuronilor din
ganglionul spinal aflat pe traiectul ei. Dendritele sunt
conectate cu receptorii tegumentari din muşchi,
tendoane şi articulaţii şi cu visceroceptorii. Axonii fac
sinapsă cu neuronii senzitivi din substanţa cenuşie
medulară.
 Rădăcina anterioară, motorie, este constituită din
axonii neuronilor motori medulari. Fibrele
somatomotorii transmit impulsuri musculaturii
scheletice, iar cele visceromotorii, musculaturii
viscerale.
 Trunchiul nervului spinal este mixt.
Ramurile sunt: dorsală, ventrală, meningeală,
comunicantă albă şi comunicantă cenuşie.
Rădăcinile şi ramurile
nervului spinal: 1.
rădăcină senzitivă; 2.
ganglion spinal; 3.
rădăcină
motorie; 4. trunchi; 5.
ramură meningeală; 6.
ramură dorsală; 7.
ramură ventrală; 8.
ramură
comunicantă cenuşie;
9. ramură comunicantă
albă; 10. ganglion
simpatic paravertebral;
11. ganglion
visceral; 12. organ
visceral.