2health.

ro

Blocarea căilor aeriene – Manevra Heimlich pentru

adulţi
Obstrucţia căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene cu un bol alimentar sau un corp străin.

Identificarea stării pacientului

Obstrucţia (blocarea) căilor aeriene superioare poate fi uşoară (victima tuşeşte foarte tare, dar respiră) sau severă (victima nu mai
tuşeşte, respiraţiile sunt doar aparente - nu mai intră şi nu mai iese aerul - şi nu scoate sunete).

În care din situaţiile de mai jos se află victima?

Victima tuşeşte şi îşi duce mâinile la gât, apasă aici pentru soluţii
Primul semn care ar trebui să ne alerteze că o persoană se sufocă este că aceasta îşi duce mâinile la gât. În cazul în care avem de-
a face cu o blocare a căilor aeriene incompletă, uşoară, victima este conştientă, se apleacă în faţă, tuşeşte şi prezintă respiraţie
şuierătoare între accesele de tuse.

Victima va fi încurajată să tuşească fără să se intervină în vreun fel.

Victima nu mai poate tuşi sau respira, apasă aici pentru soluţii.
Situaţia devine foarte gravă dacă victima nu reuşeşte să facă singură dezobstrucţia, nu mai poate vorbi, tuşi sau respira. Asta
înseamnă că obstrucţia a devenit totală şi trebuie să-i acordăm imediat primul ajutor pentru că altfel accidentul îi poate fi fatal.
Apropiaţi-vă de victimă din spate, cuprindeţi-o pe sub braţe, îndepărtaţi picioarele şi aplicaţi-i lovituri interscapulare, adică pe
spate, între omoplaţi (umeri).

Dacă după 4-5 încercări nu aţi reuşit să-i eliberaţi căile aeriene, aşezati o mână la mijlocul distanţei dintre ombilic şi apendicele
xifoid, deasupra ombilicului, dar mult sub zona sânilor, sub stern.

Cu cealaltă mână prindeţi mâna încleştată şi faceţi mişcări bruşte înăuntru şi în sus. Faceţi aceste mişcări până eliberaţi căile
aeriene. Manevra se poate repeta până când obiectul iese sau până când persoana îşi pierde cunoştinţa.

ATENŢIE! Dacă persoana îşi pierde cunoştinţa, sunaţi la 112!

Supravegheaţi victima până la sosirea ajutorului calificat.
Victima este inconştientă, apasă aici pentru soluţii.
Dacă victima devine inconştientă, întindeţi-o pe pământ, culcată pe spate (decubit dorsal).
Sunaţi la 112!
Începeţi manevrele de resuscitare cu compresiunile toracice externe.

Tehnica ventilaţiei artificiale

Îngenunchiaţi lângă victimă. Cu capul victimei în hiperextensie, mentineţi gura acesteia uşor întredeschisă cu o mână în timp ce
cu cealaltă îi sustineţi fruntea şi îi pensaţi nasul. Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura victimei şi expiraţi timp de 2-3
secunde. În acelaşi timp verificaţi dacă toracele se ridică în timp ce insuflaţi aer.

ATENŢIE! Fiecare insuflaţie trebuie să fie suficient de puternică pentru ca toracele victimei să se ridice. Ţineţi apoi capul în
hiperextensie cu bărbia victimei uşor ridicată şi lăsaţi toracele să-şi revină.
Compresiuni toracice externe
Aşezaţi victima pe un plan dur şi localizaţi punctul de compresiune situat în centrul toracelui, în jumătatea inferioară a sternului.
Aşezaţi cealaltă mână peste mâna situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse şi braţele sprijinite perpendicular pe stern, începeţi compresiunile astfel încât să înfundaţi sternul cu 4-5 cm.
Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca interval de timp. Frecvenţa compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100 de
compresiuni pe minut.
Ventilaţii artificiale
După 30 de compresiuni se efectuează două ventilaţii artificiale.

ATENŢIE! Dacă dintr-un motiv sau altul, nu puteţi efectua ventilaţiile artificiale, este vital să efectuaţi măcar compresiunile
toracice
Tehnica HELP ME
H – hiperextensia capului, pentru acces uşor la căile aeriene.
E – eliberarea căilor respiratorii de eventualele corpuri străine care se pot afla în gura victimei
L – luxarea mandibulei. Se deschide mandibula, cât de tare ne permite, astfel, se elimină şi riscul ca limba accidentatului să
acopere căile respiratorii („să înghită limba”).
P – pensarea nasului (prinderea nasului între degete) şi începerea ventilaţiilor.
ME – masaj cardiac extern, prin compresia toracelui.