Noțiuni generale

de prim ajutor
Carmen Valeria Dinescu
 Primul ajutor
•Primul ajutor în caz de accidentare sau de
îmbolnăvire acută trebuie să fie acordat la locul unde s-a
produs acesta, de către orice persoană care este pregătită
pentru astfel de intervenţii.

•Ce este un salvator?

•Persoana care acordă primul ajutor - salvatorul -

nu înlocuieşte personalul medical, dar prin măsurile pe
care le aplică, el trebuie să reuşească să evite:

-înrăutăţirea stării accidentatului;

-apariţia altor complicaţii;
•producerea morţii victimei
 Primul ajutor
• Situația de urgență este orice împrejurare în care viața și sănătatea oamenilor sunt
amenințate, aceştia având nevoie de ajutor spre a putea fi salvaţi.
• În situațiile de urgență trebuie adopțate o serie de măsuri de protecţie şi
comportamente speciale.
• În acordarea primului ajutor trebuie să avem în vedere patru etape importante, ale
căror acronime formează LESA, adică:

• 1. Luarea măsurilor de siguranţă

• 2. Evaluarea stării accidentatului
• 3. Solicitarea ajutorului
• 4. Asigurarea primului ajutor
 După evaluare
• Dacă victima este inconștientă, dar respiră şi are puls, sunt necesare următoarele
acţiuni:
1. Aşezarea în poziţie de siguranţă (ventral stânga)
2. Acoperirea victimei, alarma
3. Supravegherea circulaţiei, a stării de conştienţă, a respiraţiei, până la sosirea
ajutoarelor medicale.
• Dacă victima nu respiră dar are puls, i se face imediat respirația artificială (gură la
gură)
• Dacă victima este inconștienă, nu are puls și nici respirație, e nevoie să fie
resuscitată cardio – pulmonar. Se apelează de urgență ambulanța!
• O persoană în stare de inconștiență, lăsată culcată pe spate, are riscul ca baza
limbii să ,,cadă‘’ în faringe, fapt ce duce la asfixierea acesteia!
• După așezarea victimei în poziție de siguranță, se apelează ambulanța !
 Verificarea pulsului
• Verificarea pulsului se face la nivelul antebraţului sau al carotidei (între mușchiul
sternocleidomastoidian și mărul lui Adam)
• Dacă persoana nu are puls şi nu respiră, înseamnă că se află în stop cardio-
respirator!

•
Etapele primului ajutor
 Siguranța salvatorului
• Pentru:

 salvator
 cei din jur
 victimă
Verificarea stării de conștiență
o Pentru a verifica starea de conștiență a
victimei, acesteia i se adresează câteva
întrebări:
- ce s-a întamplat ?
- cum vă simțiți ?
- ce vă doare ?
o Între timp, salvatorul pune mîinile pe
umerii victimei și o mișcă ușor.

o Dacă nu răspunde la întrebări, e

important să verificăm dacă victima
răspunde la durere. Astfel, salvatorul
încearcă să-i provoace mici dureri,
strângand-o de vârful degetelor sau de
lobul urechii, sau ciupind-o de piele.
o Dacă victima reacționează la
întrebările sau la provocarea de dureri,
atunci este conștientă.
o Dacă victima nu a reacționat la
întrebări sau la durere înseamnă că
starea ei de conștiență nu mai este
păstrată
Apelarea de urgență
Verificarea căilor aeriene
Eliberati caile respiratorii ale
victimei !
Pentru aceasta, scoateti toate corpurile
straine aflate in cavitatea bucalea a
accidentatului (resturi de imbracaminte,
proteze dentare, pamant, etc.). Verificati
daca victima nu si-a inghitit limba.
Daca si numai daca sunteti sigur ca
victima nu are un traumatism al
coloanei cervicale ( gatului), faceti
extensia capului.
Pentru aceasta puneti o mana pe fruntea
victimei in timp ce cu doua-trei degete
ale celeilalte maini asezate sub barbie
ridicati capul pe spate.
•
Verificarea respirației
Controlați existenta
respiratiei victimei !
Tinand capul victimei
in extensie ( ridicat
pe spate), apropiativa
cu urechea de gura
acesteia in timp ce
privirea dvs. este
indreptata spre
pieptul
accidentatului. In
felul acesta aveti
posibilitatea sa ii
auziti respiratia, sa o
simtiti pe pielea
obrazului dvs. si in
acelasi timp sa
vedeti, eventual,
miscarile respiratorii
ale pieptului
accidentatului.
 Masajul cardiac
•Masajul cardiac începe o data cu respirația artificială.
• Victima trebuie așezată pe spate, pe un plan dur. Se localizează punctul de
compresie care se află în partea inferioară a sternului, unde se pune o mână,
peste care se așază cealaltă mână, fără ca degetele să se sprijine pe torace.
• Cu coatele întinse şi braţele sprijinite perpendicular pe stern, se încep
compresiile astfel încât să se înfunde sternul cu 4-5 cm.
•Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca interval de timp.
•Frecvenţa compresiilor externe trebuie să fie de 80- 100 de compresii pe
minut
 Respiraţia artificială

•În genunchi lângă pacient, se lasă pe spate capul victimei (hiperextensia

capului) .
• Cu o mână i se menține gura usor întredeschisă, în timp ce cu cealaltă se
pensează nasul. Inspiri profund, așezi gura pe gura victimei (acoperită cu o
batistă/compresă) și insufli aer timp de 2-3 secunde.
• Fiecare respirație trebuie să fie suficient de amplă, astfel încât toracele săse
ridice.
•Se repetă manevra la fiecare 4-5 secunde (volumul de aer introdus este mai
important decât ritmul în care este administrat
•În cazul STOPULUI CARDIO-RESPIRATOR raportul dintre masajul
cardiac şi respiraţia artificială este de 30 compresii toracice/2 insuflaţii. Este
mult mai simplu dacă ar exista doi salvatori: unul să realizeze masajul cardiac,
iar celălalt ventilaţia artificială
 Așezarea victimei în PLS
• te așezi în genunchi lângă victimă iar brațul din dreptul tău îl așezi în
unghi drept
• brațul opus se trece peste victima poziționată cu fața în sus și se așează
palma peste obrazul acesteia
• cu cealaltă mână, flexează genunchiul opus, fără a ridica piciorul de la sol
• cu mâinile ca în imaginea nr. 3, răsucește victima înspre tine
• PLS permite degajarea şi protejarea căilor respiratorii care pot fi cauzate de
înghiţirea limbii (muşchi relaxat în caz de inconştienţă), a vomei sau a
sângelui produs în cazul unui traumatism

•
 Așezarea victimei în PLS

1 2 3

4
5 6
Cum anunțăm ambulanța?
 Entorsele
• sunt provocate de mișcări bruște, răsuciri sau întinderi ale ligamentelor, fără ca oasele să iasă din
articulații.
• - se produc în cazul în care este depășită amplitudinea articulară maximă. Cel mai frecvent entorsele
sunt produse prin mecanisme de răsucire, torsiune
• Primul ajutor: se respectă protocolul R.I.C.E.:
• R (de la rest)–repaus: foarte important pentru refacere
• I (ice –gheață) –gheața este un remediu excelent pentru scăderea edemului (umflăturii); aplicarea gheții
câte 20
• minute/oră
• C (compression –compresie) –compresia are ca scop reducerea edemului rezultat din procesul inflamator.
Se realizează astfel:
• -se sprijină confortabil zona afectată
• -se aplică un bandaj elastic până la articulația următoare (de exemplu, pentru o leziune la nivelul gleznei,
bandajul trebuie să se extindă de la bazadegetelor până la genunchi)
• -se verifică circulația în exteriorul zonei bandajate din zece în zece minute
(pentru a nu fi afectată circulația în zona respectivă).
• E(elevation –ridicare) –reducerea edemului prin
creșterea întoarcerii venoase –scăderea edemului și a intensității durerii
Semne de probabilitate
- tumefierea unei regiuni articulare; limitarea funcțională a
articulației; durerea la locul traumatismului.
Semnele de certitudine
-deformarea regiunii articulare; cavitatea articulară palpabilă "
gol"; una dintre extremitățile osoase este palpabilă în poziție
atipică;
- fixare elastic: segmentul distal de luxație se poate
deplasa când se acionează asupra sa dar, revine spontan la locul
său după suprimarea forței care a determinat deplasarea;
- asimetria segmentară: comparativ cu regiunea controlaterală
segmentul care a suferit luxație este mai scurt.
Examenul radiologic este necesar pentru a exclude prezena
unor leziuni osoase asociate. Este imperios necesar a se realiza
controlul MIS: motilității, irigației sanguine, sensibilității
 Primul ajutor în cazul entorsei
• Este posibil ca entorsele să nu poată fi deosebite de fracturi şi de aceea, ele trebuie
tratate ca fracturile, adăugând următoarele proceduri:

• -aplicaţi bandaje uşor compresive pentru a reduce umflarea

• -slăbiţi aceste bandaje, dacă circulaţia sângelui este jenata sub bandaj sau dacă
aceasta provoacă dureri.

• -imobilizaţi şi ridicaţi articulaţia vătămată, dacă este posibil

• -aplicaţi pungi cu gheaţă pe articulaţie (in secvenţe de 15 minute), pentru a

diminua durerea şi umflătura.

• În cazul în care entorsa este mai gravă este bine să intervină un medic.
 Luxațiile
• În cazul luxațiilor, ligamentele se rup și osul iese din articulație. Locul
vătămat se învinețește, se umflă și se deformează, devenind dureros.
Primul ajutor:
• -cele mai frecvente luxații sunt ale umărului, cotului, pumnului,
mandibulei
• -se pun comprese reci
• -se imobilizează membrul și se vor
acorda îngrijiri medicale
Primul ajutor în cazul luxațiilor
Se respectă protocolul R.I.C.E:
•-așezarea în poziția cea mai bună pentru accidentat pentru a
înlătura durerile (piciorul luxat pe o pernă, mâna luxată va atârna
într-o eșarfă)
•combaterea durerii cu ajutorul calmantelor;
•sedarea pacientului pentru a preveni instalarea șocului
emoțional;
•imobilizarea segmentului în poziția în care se găsește sau în
poziția antalgică;
•transportul la spital.

Contraindicații
•încercarea de a pune în poziție anatomică a membrului
traumatizat.
- manevrele de reduce ale luxației se realizează numai de
persoane specializate, fiind diferite de la o articulație la alta
Primul ajutor în cazul luxaţiei
Nu faceţi niciun fel de încercare de a aduce oasele sau articulaţia în poziţia lor
normală.
Imobilizaţi şi sprijiniţi articulaţia în poziţia cea mai confortabilă. Folosiţi pernuţe şi
o eşarfă pentru a sprijini adecvat membrul afectat.
Aplicaţi pungi de gheaţă (in secvenţe de 15 min), pentru a diminua durerea şi
umflarea.
Verificaţi circulaţia sanguină, controlând şi urmărind pulsul.
Solicitaţi asistenţa medicală de urgenţă dacă apar probleme circulatorii.
 Fracturile

Fracturile sunt traumatisme acute caracterizate prin

întreruperea continuității țesutului osos.
- sunt produse sub acțiunea unor forțe care depășesc
rezistența osului și determină pierderea integrității anatomo-
funcionale a acestuia.
Acțiunea forțelor se poate exercita:
- direct la nivelul locului unde apare fractura
- indirect fractura producându-se la distanță de locul
unde acionează agentul vulnerant (ex. căderea de la înălțime cu
aterizare pe membrele inferioare poate produce fractură de
bazin).
 Clasificarea fracturilor

În funcție de comunicarea focarului de fractură

cu exteriorul:
- fracturi închise - focarul de fractură nu comunică cu
exteriorul, pielea care-l acoperă fiind intactă;
- fracturi deschise în care există o comunicare între
focarul de fractură și exterior.
- această formă este mai gravă față de
prima, existând riscul de contaminare
microbiană.
După poziția capetelor osoase în focarul de fractură:

- fără deplasarea fragmentelor osoase;

- cu deplasarea acestora.

După numărul de fragmente care se formează în

urma fracturii osului/oaselor :
- simple: care prezintă numai două fragmente de os;
- multiple cu fragmente multiple dar, mari de os;
- cominutive: fractura în care fragmentele de os sunt
foarte mici, multiple;
După traiectul de fractură :
- complete în care osul este interesat integral;
- incomplete, în care osul este interesat numai parțial:
-fisura osoasă este o fractură incompletă, numai pe o
porțiune din grosimea osului și nu integral;
- fractura „în lemn verde" care este o formă tipică
copilului
- osul nu se fracturează propriu-zis ci prezintă os
compact convex, fisurat în timp ce partea concavă din
compact este intactă;
- fractura subperiostică este fără deplasarea fragmentelor
osoase deoarece acesta este elastic;
Diagnosticul fracturilor:
•Anamneza poate de informații asupra:
- modului în care s-a produs accidentarea, agentul vulnerant
cauzator, locul și direcița în care a avut loc acțiunea;
- senzația pe care a resimțit-o accidentatul;
- poziția în care s-a regăsit după accident.

Semne de probabilitate :
•durere spontană;
•durere provocată;
•Tumefacția regiunii;
•echimoze regionale;
•scurtarea regiunii între două articulații;
•Impotența funcională relativă sau totală.
Semne de certitudine:
•mobilitate anormală: deplasarea segmentelor corporale
într-o zonă unde acest lucru nu se poate realiza în mod
normal;

•deformarea locală și/sau angularea unei regiuni anterior

dreaptă;

•întreruperea continuității osoase decelată prin palpare;

•imposibilitatea de a transmite mișcări de-a lungul unui

segment;

•radiografia unui segment: considerată semnul absolut.

Primul ajutor în cazul fracturilor
- imobilizare capetelor fracturate;
- imobilizarea provizorie cu ajutorul atelelor
capitonate cu vată și fașe.
Imobilizarea este obligatoriu să cuprindă și segmentul
de deasupra și cel de sub locul presupus a fi fracturat;
- combaterea durerii ca factor de prevenire a șocului
traumatic;
- sedarea accidentatului;
Întinderile şi rupturile musculare

Apar ca urmare a întinderii mușchilor peste capacitatea

fiziologică a acestora.
Mecanismul de producere este constituit dintr-o tulburare a
coordonării contracției musculare :
-necoordonarea gupelor musculare survenită în acțiunea
musculaturii agoniste-antagoniste;
-contracția bruscă și puternică a unei grupe musculare
neînsoită de relaxarea celei antogoniste;
- desincronizarea acțiunii diferitelor unități neuromusculare
din care este alcătuit un mușchi. Contracția violentă a fibrelor
aparținând unor unități neuromusculare pot avea consecințe
negative asupra fibrelor musculare vecine.
Factorii favorizanți:

1. factori care pot micșora elasticitatea musculară sunt: temperatura

scăzută a mediului, umiditatea crescută a aerului, oscilaițile ambilor
factori;

2. încălzirea generală insuficientă a mușchilor înaintea solicitărilor

din antrenament/competiție;

3. oboseala acută în special cea cronică sub formă de

supraantrenament;

4. tulburarea coordonării musculare poate avea drept cauză chiar și

numai încălzirea care nu respectă palierele specifice; stări de
oboseală; vindecarea incompletă a unor accidentări mai vechi.

5. vârsta: musculatura copiilor este de dou ori mai elastică decât cea
a adultului.
Semne:
•durere survenită în urma unei mișcări bruște;
•la mișcările pasive din timpul examinării sunt
sesizate dureri moderate numai în cazul amplitudii
mari de mișcare.

Primul ajutor:
•punerea în repaus a segmentului traumatizat, la locul
accidentului prin utilizarea unei atele;
•aplicații locale de compres reci/gheața fiind de
preferat;
•pulverizarea de kelen.

Măsurile prezentate urmăresc să îndepărteze

durerea, să limiteze o eventuală microhemoragie
asociată.
Manevre contraindicate:

•continuarea efortului fizic - poate să transforme o

întindere musculară simplă într-o formă mai gravă
de leziune musculară;

•masajul zonei nu trebuie să fie realizat decât

după un interval liber de timp (începnd cu a doua
zi);

•căldura locală nu este indicată cel puțin în

primele ore după un traumatism din aceleași
considerente:
Manevrele care sunt contraindicate:
•continuarea efortului fizic - poate să transforme o
întindere musculară simplă într-o formă mai gravă de
leziune musculară;
•masajul zonei nu trebuie să fie realizat decât după un
interval liber de timp (începnd cu a doua zi);
•căldura locală nu este indicată cel puțin în primele
ore după un traumatism din aceleași considerente:
- prin vasodilatația locală poate să fie
favorizate:
- afluxul sanguin,
- extravazarea sângelui și formarea unui
hematom local
Primul ajutor:
-imobilizarea regiunii traumatizate în poziție antalgică în
care se găsește cel accidentat (cel mai frecvent este un grad
de flexie a articulaiților supra- și subiacente);

- pungă cu gheață/compresă cu apă rece pentru a limita

hemoragia și a atenua durerea posttraumatică;

- aplicarea unui pansament compresiv, care să nu fie prea

strâns (pentru a nu produce necroză) dar, nici prea lax
(pentru a nu permite formarea unui posibil hematom);

- în cazul durerilor de intensitate mare se poate utiliza

infiltrația cu novocaină sau cu xilin.
Contraindicații:

•continuarea efortului fizic poate transforma o

formă ușoară într-o formă de gravitate mai mare
concomitent cu agravarea hemoragiei;

•nu sunt permise aplicațiile calde/căldura pentru a

nu favoriza formarea hematomului, afluxul sanguin
în zonă;

•masajul în primele 24 ore de la momentul

producerii accidentului.
 Contuziile (Vânătăile)
• pot apărea ca urmare a unei fracturi, entorse sau luxații, dar nu
trebuie confundate cu acestea.Sunt traumatisme provocate prin
lovire cu un obiect dur și constă în strivirea țesuturilor profunde, fără
ruperea tegumentului.
• Primul ajutor în caz de contuzii:
• -spălare cu apă receși cu soluții dezinfectante
• -curățarea și aplicarea de anticoagulante, unguente calmante,
antialgice (medicamente ce calmează durerea), antiinflamatoare
• -se aplică plasturi sau se pansează rana
• O contuzie la nivelul abdomenului poate conduce la afectarea
organelor interne, hemoragii, de aceea este important să apelăm la
servicii medicale.
Acordarea primului ajutor în caz
de lipotimie

 Dacă este posibil , ajutaţi persoana care a leşinat să se aşeze în poziţie orizontală,
fără să se lovească.
 Încercaţi să o ajutaţi să îşi recapete cunoştiinţa. Puteţi încerca să o strigaţi sau chiar
să o zdruncinaţi.
 Chemaţi de urgenţă ambulanţa dacă nu sunt semne că şi-ar reveni.
 După ce îşi revine, încurajaţi-o să stea întinsă până la sosirea personalului medical.
 Chiar dacă consideraţi că motivul leşinului este unul minor, este bine ca pacientul
să stea întins 15-20 de minute după episodul de leşin
 Întrebaţi-o dacă are alte simptome persistente, precum dureri de cap, spate, dureri
în piept,abdominale, dificultăţi de respiraţie, slăbiciune, deoarece acestea pot indica
o cauză mai gravă a leşinului.
 Cum se pansează o rană?
 Spălaţi-vă pe mâini înainte de a pansa o rană. Dacă este posibil, dezinfectaţi-vă cu spirt
 Înainte de pansare, opriţi hemoragia
 Nu atingeţi şi nu suflaţi peste partea de pansament care va veni în contact direct cu rana
 Folosiţi pentru pansare cel mai curat material posibil
 Acoperiţi complet rana şi întindeţi marginile pansamentului dincolo de limitele rănii

 Înainte de pansare, aplicaţi bumbac absorbant, vată , faşă neaderentă sau alt material peste compresele de
tifon
 Nu indepărtaţi de pe rană pansamentul deja făcut; dacă sângele a trecut prin pansament, lăsaţi pansamentul
neschimbat si acoperiţi-l cu pansamente suplimentare, vată sau alte materiale
 Când sângerarea nu se opreşte şi pansamentul se inhibă cu sânge, se vor aplica şi alte măsuri de oprire a
hemoragiei (hemostaza)
 Fixaţi pansamentul cu bandă adezivă sau faşe, pentru ca aceasta să nu cadă în timpul transportului.
 Șocul anafilactic

• Alergiile(reacții anormale ale organismului la una sau mai

multe substanțe, inofensive pentru majoritatea oamenilor) sunt
determinate de factori alergeni.
• Se manifestă prin afecțiuni fizice, care pot fi determinate sau
agravate de factori psiho-emoționali, precum stresul, frica,
furia etc
 Alergeni
• Categorii de factori alergeni:
• pneumalergeni: polenul, praful de casă, peri, epidermeși
saliva unor animale de casă (câine, pisică);
• alimentari:albușul de ou, laptele de vacă, căpșunele, ouăle,
peștele, carnea, nucile, fragii, soia, arahidele;
• alergeni proveniți de la insecte (veninuri), organisme
parazite;
• alergeni medicamentoși și chimici
 Semne ale alergiilor
• Simptome posibile în:
• a) alergii ușoare:
• -mâncărime cutanată, curgerea nasului, strănut, ochi
roşii, lacrimaţie, mâncărime la nivelul ochilor.
• b) reacțiile severe pot conduce la: dificultăţi
respiratorii, ameţeală, greaţă, vărsături sau diaree,
senzaţie de constricţie toracică sau dureri în piept,
wheezing (respiraţie şuierătoare), se ajunge la crize
de astm, în rare cazuri, șoc anafilactic.
 Primul ajutor în caz de ȘOC
ANAFILACTIC

• Injecții cu adrenalină (epinefrină) în mușchiul exterior al coapsei. Trebuie

să existe în trusa de prim-ajutor, pentru a le administra până la sosirea
medicului.
• Dezbracă persoana.
• Nu-i da nimic de băut.
• Dacă vomită, întoarce persoana pe-o parte pentru a evita sufocarea.
• Dacă pare inertă, nu mișcă și nu respiră, poți începe resuscitarea prin masaj
cardia(cam de 100 de ori pe minut).
• Nu te opri până la venirea ambulanței.
 Hemoragiile

Hemoragiile reprezintă o extravazare a

sângelui din vasele prin care circulă
Clasificarea hemoragiilor
•A). - mici: pierderi de numai câțiva ml.;
- medii: cantitatea de sânge este de ordinul zeci de
ml.;
- mari: în care sângele pierdut este de sute de ml.
- mortale în care pierderea de sânge depășește 1,5
litri.

•B) - interne prin ruperea unui vas sanguin sângele

rămne in interiorul unor caviti naturale ale corpului
(cavitate abdominală, toracică, pelvis);
- externe: sângele este vizualizat la exterior;
- exteriorizate: sângele se acumulează inițial într-o
cavitate naturală a corpului pentru ca ulterior să fie
eliminat:
- hemoragiile digestive superioare și inferioare.
• C). După vasul de sânge care a fost lezat se disting:
- hemoragii arteriale;
- venoase;
- capilare.
• în acordarea primul ajutor are semnificație evaluarea
rapid a tipului de sânge care se pierde:
- Hemoragie arterial - curgerea sângelui este puternică,
în jet
- Hemoragie venoas – curgerea sângelui este continuă
- Hemoragie capilar – curgerea sângelui este foarte lină
Primul ajutor în cazul hemoragiilor

•se impune realizarea unei hemostaze cât mai rapid.

•hemostaza definitivă este realizată numai pe cale chirurgicală
presupunând ligatura vaselor de sânge sau în anumite situații sutura
parțială a acestora.

•Hemostaza provizorie, mecanic

- se realizează prin mijloacele de care dispunem în momentul
producerii accidentului și are drept scop oprirea piederii de sânge.
-în hemoragiile capilare și cele din sistemul venos mic hemostaza
este posibilă prin pansament, presiunea exercitată de acesta fiind suficientă
pentru realizarea unei hemostaze provizorii eficiente.
- în situaiile în care hemoragiile sunt moderate (după aplicarea
pansamentului se constată imediat impregnarea cu sânge a acestora) se
indică aplicarea unei fașe elastice, mai strânsă, peste pansamentul realizat
inițial.
• Nu este indicat ca la nivelul unei leziuni care sngerează
să se folosească vată (aceasta lasă scame care pot ajunge
în circulație și să determine embolii pulmonare care să
conducă spre exitus).

• Hemoragiile venoase pot fi oprite prin compresiune

direct pe vena distal față de plagă.
- compresiunea poate fi realizat digital sau prin
aplicarea unui garou/cordon/curea.
- în momentul în care se realizează această
manevră este obligatoriu să notăm ora la care a fost
aplicat.

• Hemoragiile arteriale sunt mai periculoase datorit

riscului vital pentru accidentat fiind posibilă pierderea
unei cantiti mari de sânge într-un interval mic de timp.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!