Primul ajutor

Primul ajutor pre-medical este o intervenție

rapidă în caz de accident cu scopul de a
înlătura cauza, de a ameliora suferința
și de a preveni complicațiile.
 LEGEA BUNULUI SAMARITEAN
Peste tot în lume există aşa-numita lege a “bunului samaritean”,
introdusă la noi prin Legea 95/2006, cea privind reforma în
domeniul sănătăţii.
Cineva care vrea să ajute nu poate fi tras la răspundere, chiar
dacă victimei i se întâmplă ceva.
Medicul şi asistentul sunt răspunzători, întâi din punct de vedere
medical, apoi juridic.
Potrivit articolului 88 din lege, “persoanele fără pregătire medicală
care acordă primul ajutor în mod voluntar, pe baza indicaţiilor
furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoştinţe în
domeniul primului ajutor de bază, acţionând cu bună-credinţă şi
cu intenţia de a salva viaţa sau sănătatea unei persone, nu
răspund penal sau civil”.
Măsuri generale luate de către
salvator pentru protecția sa și a
celor din jur
1. Asigurarea locului (zonei) accidentului
2. Prevenirea agravării situației,
examinarea / evaluarea victimei
și înțelegerea cauzei.
Valori normale ale semnelor vitale:
• Puls : 60 – 80 pulsații / min. la adult
80 – 90 pulsații / min. vârstnic
130 – 140 pulsații / min. nou-născut

100 – 120 pulsații / min. copii

• Respirație: 16 – 18 resp. / min. la adult
15 – 25 resp. / min. vârstnic
30 – 50 resp. / min. nou-născut
15 – 25 resp. / min. copii
• Temperatura: 36 – 37 grade Celsius
Măsurarea pulsului la sugar
arterele brahială și femurală
3. Preluarea controlului
Raportarea accidentului la Serviciul de Urgență
112
 Exemplul de raportare accident la Serviciul 112

 Indicăm persoana care a telefonat (Nume, prenume,

nr. de telefon)

 Precizăm evenimentul: coliziune, incendiu, explozie,

electrocutare etc.

 Locația accidentului cât mai precisă (localitate,

strada, intersecție, descriem zona înconjurătoare).

 Oferim date personalului specializat despre starea

victimei (ex: puls, respirație, temperatură și alte date
din care se poate obține o imagine a ceea ce s-a
întâmplat).
Siguranța personală a
salvatorului
 Principiile de bază ale salvatorului:

• Să își păstreze calmul;

• Să raporteze accidentul la Serviciul 112;
• Să respecte normele igienico-sanitare
(să poarte mănuși de protecție, mască);
• Să nu agraveze situația victimei;
• Să nu administreze medicație victimei doar
la indicația Serviciului 112
 Prioritatea acordării măsurilor de prim
ajutor în funcție de starea accidentatului:

1. Masaj cardiac extern;

2. Permeabilizarea căilor respiratorii
(Respirația artificială opțional);
3. Oprirea hemoragiilor;
4. Pansarea rănilor;
5. Confort termic + semne vitale
6. Poziţia de siguranţă.
1. Masaj cardiac extern
2. Hiperextensia capului / Respirație artificială
3. Oprirea hemoragiilor
4. Pansarea rănilor
5. Confort termic + semne vitale
6. Poziţia de siguranţă
 Triajul victimelor

Urgența I:
- Resuscitarea cardio-respiratorie;
- Hemoragiile mari și hemoragiile interne

Urgența II:
- Amputațiile de membre;
- Plăgile mari abdominale;
- Traumatizații inconștienți.

Urgența III:
- Traumatisme cranio-cerebrale;
- Traumatisme la coloana vertebrală și de bazin;
- Fracturi deschise;
- Plăgi profunde.

Urgența IV:
- Traumatizații conștienți
- Entorse ale membrelor ce se pot imobiliza provizoriu.
Primul ajutor în stopul cardio-
respirator

(Resuscitarea cardio-
pulmonară)

Incidenţa unui stop cardiac este de

55-113 cazuri la 100.000 persoane/an
 Înainte de a începe respirațiile artificiale se
eliberează căile respiratorii superioare și se înlătură
orice corp străin din gura pacientului (resturi
alimentare, proteze dentare, spărturi de dinți
rezultate din traumatism).
Este foarte important pentru protecția salvatorului să
folosească o compresă sterilă sau o bucată de tifon
pentru a nu intra în contact direct cu buzele victimei.
În cazul în care există, se utilizează Defibrilatorul
automat extern
Defibrilarea în primele 3-5 min. rezultă o rată de supravieţuire
de 50%-70%
Resuscitarea se poate face doar cu masaj cardiac
dacă salvatorul nu poate sau nu dorește să
efectueze ventilații gură la gură.
 Respirația gură la gură
este eficientă,
concentrația oxigenului
în aerul asigurat
de ventilația salvatorului
fiind de
16-17%
 După
4 cicluri de 30 compresiuni
/ 2 insuflații
se reevaluează
starea victimei
(puls, respirație)
 În cazul în care resuscitarea se execută
de către 2 salvatori aceștia se pot schimba
între ei la un interval de 5 minute pentru a
evita suprasolicitarea fizică

Protocolul de resuscitare prevede

încetarea masajul cardiac extern după:

- 40 minute de la începerea manevrelor;

- la preluarea victimei de către Ambulanță;
- când salvatorul este epuizat
 Particularități în resuscitarea
cardio-respiratorie

La femeia însărcinată se vor

începe compresiile sternale după
ce se așează victima cu spatele
înclinat la 30-45 grade față de
podea, pe partea stângă a
corpului.
Înclinarea oblic-lateral-stânga a
toracelui este necesară pentru a
preveni compresia parțială sau
totală a uterului asupra venei cavă
inferioară, a vaselor iliace și
abdominale.
Resuscitarea cardio-pulmonară la copii sub
8 ani se face cu același raport 30 / 2 dar
compresia toracică se aplică cu jumătate de
forță sau cu o singură mână.
La copii sub 1 an vom avea 10 secunde pentru evaluare, apoi aplicăm
5 insuflaţii iniţiale urmate de 15 compresiuni toracice. Compresiile
toracice se aplică cu 2 degete și la adâncime de 1-2 cm.

Resuscitarea se va continua cu
• 2 respiraţii artificiale
• 15 compresiuni toracice 15/2 rata
După primul minut se sună la ambulanţă
Dacă am uitat acest protocol se vor putea executa
manevrele de resuscitare cunoscute pentru adulţi
 Defibrilatorul automat extern

• Medii speciale AED – avioane-aeroport; nave

maritime, zone izolate-cabane turistice,
complexe sportive în special pt atleţi, şcoli-
grădiniţe, centre comerciale, cămine pentru
vârstnici, cabinete medicale, ambulanţe, trenuri
de persoane.
• Pe munte, salvare aeriană + AED
• Avalanşă = încălzire + CPR prelungit, dacă a
fost îngropat > 60 min T°<30°C
Hemoragii
Hemoragia reprezintă pierderea de
sânge în afara sistemului vascular

Cauze: traumatisme – plăgi

Tipuri de hemoragii:
• Internă
• Externă
 Hemoragie internă – sângele se scurge în interiorul
organismului.

Cauze: ruperea unor vase de sânge sau organe interne.

Semne și simptome:
• Amețeli;
• Extremități reci;
• Sete intensă;
• Puls accelerat;
• Hipotermie;
• Vânătaie.
Procedura de prim ajutor:
Pacientul conștient: așezat pe spate pe plan orizontal
cu membrele inferioare (picioarele) ridicate la un
unghi de 30–45 grade față de nivelul corpului.
Se acoperă cu o pătură, se monitorizează semnele
vitale, respirație – puls și temperatură, ÎN NICIUN
CAZ NU SE ADMINISTREAZĂ LICHIDE
PACIENTULUI (eventual se umezesc buzele)
deoarece se pot produce complicații.
Astfel de hemoragii nu se pot trata decât
la spital deci transportul de urgență
este necesar
Hemoragie externă – sângele se scurge în afara
organismului.

Cauza: plăgi

Tipuri:
• Hemoragia arterială = sângele se scurge în afară,
în pulsații și este de culoare roșu deschis.
• Hemoragia venoasă = sângele se scurge în flux
continuu și este de culoare roșu închis.
• Hemoragia capilară = o mică scurgere care de
regulă încetează singură.
 Procedura de prim ajutor în caz de
hemoragie externă:

• Exercitați presiune asupra punctului hemoragic;

• Ridicați zona cu hemoragie mai sus decât nivelul
inimii;
• Aplicați un bandaj compresiv;
• Așezati accidentatul culcat pe spate cu picioarele
ridicate (în caz de hemoragii mari);
• Transportați-l la spital;

Notă: nu îi dați să bea lichide dacă exista pericolul

unei hemoragii interne.
Plăgi
 Tipuri de plăgi:

• Simple, cu afectarea exclusiv a pielii;

• Complexe, când leziunea cuprinde după caz:
os, artere, nervi, tendoane, organe interne și
amputări.
Complicații:
• Sângerarea;
• Infecția / tetanos
• Leziuni interne;
 Prim ajutor în cazul rănilor:
1. Acoperiți rana și opriti sângerarea;
2. Mentineți o presiune constantă asupra plăgii cel puțin 5
minute, țineti ridicată pe tot posibil zona afectată a corpului
deasupra nivelului inimii.
3. Când sângerarea s-a oprit fixați pansamentul cu ajutorul
unui bandaj (nu desfaceți bandajul pentru a verifica starea
plăgii), asigurați-vă că bandajul nu e prea strâns acest lucru
putând opri circulația sanguină.
4. Transportați rănitul la spital.

Atenție:
• Nu se stoarce / masează rana;
• Corpurile străine din plagă nu se înlatura (scot), ci se
aranjeaza bandajele în jurul plăgii astfel încât, corpurile
străine să nu se poată mișca în timpul transportului la spital.
• Nu se folosește vata pentru curățirea plăgii
1. Acoperiți rana și opriți sângerarea.
2. Mențineți o presiune constantă asupra plăgii
cel puțin 5 minute, țineți ridicată pe tot posibil
zona afectată a corpului deasupra nivelului
inimii.
 3. Când sângerarea s-a oprit fixați
pansamentul cu ajutorul unui bandaj (nu
desfaceți bandajul pentru a verifica starea
plăgii), asigurați-vă că bandajul nu e prea
strâns acest lucru putând opri sângele.
4. Transportați rănitul la spital.
• În caz de amputare a unui membru sau a unei extremități
(degete, nas, urechi, membre) se aplică garoul sau se
improvizează un garou din fașă, curea, șiret etc. ce se poate
găsi în zonă. Garoul se aplică la 2 cm de la plaga amputată
și se încearcă compresiunea asupra plăgii cu comprese.
• Dacă este posibil, membrul sau extremitățile amputate se
vor pune într-o pungă cu gheață sau cu apă pentru grefare
la spital
• Transportul la spital se face cât mai urgent.
• Garoul se folosește doar la

amputări NU și la alte tipuri de

plăgi deoarece poate produce
complicații
Bandajarea plăgilor.

Funcțiile bandajului:
• Protejarea împotriva infecțiilor;
• Oprirea hemoragiei (bandaje compresive);
• Protejarea tăieturilor (bandaje de susținere).
Oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute:
• Comprese sterile;
• Pansamente compresive.
Controlul rănilor – rănitul va fi dezbrăcat sau se va recurge la tăierea
hainelor în zona rănii pentru a aprecia locul unde se afla rana,
întinderea și aspectul ei. (EXPLORER)
Curățirea rănii – în rană pot rămâne deseori corpuri străine mici (pământ,
nisip, bucățele de stofă, etc.),
CEA MAI BUNĂ CURĂȚIRE A PLĂGII SE REALIZEAZĂ TURNÂND
APĂ OXIGENATĂ.
Spălarea și curățirea rănii și a zonei adiacente:
1. Rana se spală cu o soluție de apă
oxigenată sau rivanol sau apă cu săpun.
2. Spălarea se va face folosind o bucată de
tifon, compresă sterilă.
3. După ce se spală rana se trece la spălarea
zonei din jur prin badijonare (ștergere) cu
alcool.
Niciodată nu se dă cu alcool sanitar pe rană
deoarece produce leziuni.
1. A nu se folosi alte substanțe / soluții, înafară
de cele dezinfectante
(APĂ OXIGENATĂ / RIVANOL).
2. Aplicarea peste rană a câtorva comprese sterile
astfel încât rana să fie acoperită în totalitate.
3. După ce se spală rana se trece la spălarea
zonei din jur prin badijonare (ștergere) cu
alcool.
4. Bandajarea să fie făcută cu mișcări ușoare
fără a provoca dureri, să acopere în
întregime și uniform rana circa 15 cm
adiacenți, să nu aibă excesiv de multe
straturi de fașă, să nu fie prea strâns și să
incomodeze rănitul.
Fracturi
Fracturile sunt ruperi totale sau parțiale ale unui os, determinate
de cauze accidentale.
Tipuri de fracturi:
• Închise;
• Deschise.
Semne de certitudine
• Întreruperea continutății osoase
• Mobilitatea anormală la nivelul focarului de fractură,
în funcție de axele osului respectiv;
• Cracmente / crepitații  osoase,  (zgomot de pârâitură,
care apare la mișcarea capetelor fracturate);
• Lipsa de transmitere a mișcării la distanță;
• Braț sau picior scurtat;
• Străpungerea pielii în cazul fracturilor deschise.
• ATENȚIE: Se recomandă a nu
se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranță a 
unei fracturi, deoarece poate duce la complicația fracturii
 Semne de probabilitate ale fracturilor:
• Produc durere în punct fix unde ating
intensitate maximă și crește la orice mișcare;
• Tumefierea suprafeței unde s-a produs fractura,
reducerea mișcării zonei, modificarea culorii
pielii (roșeață / vânătaie datorita sângerării);
• Poziție nefirească a membrului (poate entorsă)
• Echimoze (vănătăi).
• Verificăm dacă victima nu are și alte leziuni
( cap, torace, membre), colorația tegumentelor.
Dacă aveți îndoieli asupra unei posibile fracturi,
tratați traumatismul ca și cum ar fi o fractură.
Primul ajutor în caz de fracturi deschise:

1. Acoperiți rana și opriti sângerarea la fracturi deschise;

2. Imobilizați, pe cât posibil, partea accidentată;
3. Toate manevrele de imobilizare vor fi făcute cu atenție și
blândețe, pentru a nu intentisifica durerea și pentru a nu
complica fractura, nu se încearcă repunerea osului;
4.Transportați cu atenție și cât mai urgent accidentatul.
5.Imobilizarea fracturilor se face cu ajutorul atelelor speciale
sau improvizate, dar să fie suficient de lungi pentru a prinde
ambele articulații ale osului.
Cele mai periculoase sunt fracturile deschise (produc
hemoragii interne / externe). În cazul acesta acoperiți rana
și încercați să opriți sângerarea.
• Atelarea osului afectat prin cuprinderea
ambelor articulaţii vecine ale membrului
• Articulaţie afectată cu osul proximal
+ verificarea capnometriei + neurovascular
+ trimiterea victimei cu pompa atelelor
vacuumatice dacă s-au utilizat
+ evitarea compromiterii respiratorii în cazul
utilizării tărgilor vacuumatice
În caz de suspiciune a fracturii de coloană
vertebrala NU SE MiȘCĂ ACCIDENTATUL.
Se verifică conștienta victimei, în cazul în care
este conștient, este întrebat dacă își poate simți
și mișca degetele de la picioare sau de la
mâini.
În cazul în care victima este inconștientă se face
EXPLORER (se verifică zona cervicală (ceafă /
gât ) prin palpare ușoară și se observă dacă
sunt modificări la acest nivel. ( palparea
apofizelor spinoase)
Gulerul cervical se montează în ortostatism sau în
clinostatism şi se măsoară cu degetele sau palma
pentru a regla dimensiunea necesară
• Sensibilitatea tegumentară și a reflexelor
Mișcări posibile Integritatea rădăcinii
Contracția deltoizilor C4
Flexia cotului C5
Extensia încheieturii mâinii C6
Extensia cotului C7
Flexia degetelor C7
Îndepartarea degetelor T1
Contracția intercostalilor T2 la T8
Ascensiunea ombilicului la tuse T10

Flexia coapsei L2
Extensia gambei L3
Flexia dorsală a piciorului L4
Flexia plantară a piciorului S1

• Semne vitale, protecție termică,

• Verificăm dacă victima nu are și alte leziuni (cap,
torace, membre), colorația tegumentelor.
Cum se îndepartează casca
Entorsele – sunt întinderi, răsuciri sau îndoiri forțate ale
ligamentelor, dar oasele nu părăsesc articulațiile.
Articulația se umflă, devine dureroasă, iar mișcarea este uneori
imposibilă.
Simptome:
• Durere locală, inițial puțin întensă;
• Roseață locală, vânătaie;
• La palpare se simte o caldură locală și puncte dureroase
împreună cu contracturi musculare.
Prim ajutor în caz de entorse:
1. Se va ridica piciorul;
2. Se aplică bandaj elastic;
3. Se aplică o pungă cu gheață; previne umflarea și durerea
4. Se transportă la spital pentru excluderea unei fracturi prin
radiografie;
5. Se recomandă repaus fizic.
Luxațiile – reprezintă deplasarea unei articulații
din poziția sa naturală.
Se asociază de obicei cu fracturile și după care, se va
trata ca o fractură.
Atenție: Nu veți încerca să puneți la locul ei articulația
dislocată.
Simptome:
• Durere violentă la început;
• Reducerea mobilitătâții articulației;
• Deformarea regiunii (își modifică poziția naturală).
Ca și masură de prim ajutor, articulația se va bandaja
cu o fașă elastică.
Arsuri
Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite forme, agenți
chimici, electricitate și radiații.
Tipuri de arsuri:
• Arsurile termice, se datorează căldurii, care poate acționa prin: flacără,
metale încălzite, gaze sau vapori supra încălziți;
• Arsurile electrice, se datorează contactului cu un conductor electric aflat
sub tensiune;
• Arsurile chimice, sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, acid
clorhidric, acid sulfuric etc.;
• Arsurile prin radiații, produse de razele solare, raze ultraviolete, etc..
Arsurile se descriu în patru grade:
Arsura de gradul I: roseața pielii, durere, frisoane, edem local (umflături /
bășici);
Arsura de gradul II: vezicule (bășici) pline cu lichid gălbui, apariția
flictenelor (umflături cu lichid);
Arsura de gradul III: flictenele au conținut sangvinolent (lichid cu sânge /
culoare roșiatică);
Arsura de gradul IV: apare necroza (moartea celulelor / înegrirea zonei
afectate)
Primul ajutor în cazul arsurilor:
1. Nu se îndepartează hainele de pe regiunile
arse; (dacă sunt topite) deoarece produc
leziuni și risc de sângerare .
2. Răciți zona afectată rapid cu apă rece.
3. Acoperiți rana cu comprese sterile sau
pansamente curate, eventual umezite.
4. Ridicați zona arsă deasupra nivelului inimii.
5. Se evită așezarea victimei pe regiunile arse.
6. Observați și verificați semnele vitale, confort
termic pentru evitarea hipotermiei
7. Se apelează de urgență 112.
 Gradul 2

Gradul 1
Gradul 3

Gradul 4
 Bilanțul lezional al pacientului ars se face în funcție de suprafața arsă și de
gradul de profunzime al arsurii. Pentru calcularea suprafeței arse se folosește regula lui
Wallace numită și regula lui 9.
Prin această regulă se poate exprima în procente suprafața arsă a fiecarui segment de
corp, care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de 9. De exemplu: arsura unui braț
reprezintă 9% iar a întregului membru inferior este de 18%. Evaluarea suprafeței arse la
nou-născuți și copii este mult diferită deoarece la această categorie de pacienți capul
reprezintă suprafața cea mai mare și anume 18%, iar membrele inferioare sunt
reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.
Localizări periculoase și arsuri grave sunt:
• față și gât, pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicații la nivelul
aparatului respirator
• toate arsurile care sunt în apropierea feței (pleoape), mâinii, peroneului, zonele de
flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor.
• arsurile care depășesc mai mult de 30% din suprafața arsă indiferent de gradul de
arsură
• arsurile de gradul III și care depășesc 10 % din suprafața corpului
• arsurile complicate cu fracturi și cu distrugeri masive de țesuturi moi
• arsuri profunde cauzate de substanțe acide sau de curent electric
Atenție:
• Nu se vor sparge bășicile / flictenele.
• Jetul de apă trebuie folosit numai pentru regiunile afectate
pentru evitarea hipotermiei;
• Este interzisă folosirea cremelor, unguentelor, substanțelor
uleioase;
• Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile umezite;
• Nu se pune gheață în contact direct;
• Se acoperă pacientul pentru a preveni pierderea de caldură
hipotermia (folie izotermă);
• Dacă transportul durează mai mult de 2 ore, se spală plăgile
cu dezinfectant (rivanol / cloramină);
• În arsurile chimice se spală cu apă caldă la 24 – 28 C.
Folia izotermă
Etiologie
• Accident casnic / de muncă / de timp liber
• Improvizații
• Trăsnet
• Accidente medicale în defibrilare
Arsurile se tratează ca și cele termice
Arsurile interne urmează calea trunchiurilor
vasculo-nervoase și sunt greu de evaluat
Trăsnetul asociază electrocutarea cu arsura
termică, traumatism și foto-traumatism.
Insolația
Insolația - este favorizată de expunerea la soare în timp
îndelungat.
Simptome:
• Amețeală;
• Sete / deshidratare
• Dureri de cap;
• Dezorientare;
• Greață;
• Contracții musculare;
• Pierderea cunoștinței, în cazuri grave.
 Prim ajutor în caz de insolație:

1. Permeabilizarea căilor respiratorii;

2. Deschiderea căilor de acces ale aerului;
3. Scăderea temperaturii corpului, celui în cauză, prin aducerea lui
la umbră sau prin aplicare de comprese cu apă rece;
4. Administrarea de lichide celor conștienți;
5. Verificăm dacă victima nu are și alte leziuni (cap, gât, torace,
membre), colorația pielii.
6. Transportul la spital pentru control.
 Hipertermia / Febra ridicată
Clasificare ( Temperatura normală:)
• Subfebril 37-38 C Nou născut 36,1 – 37,8 C
• Febră moderată 38-39 C Adult 36 – 37 C
• Febră ridicată 39-40 C Vârstnic 35 – 36 C
• Hiperpirexie > 40 C Temp in cavități este cu 0,5C >
Etiologie : Temp ziua > noaptea, dimineața
• Pacienți deshidratați sau cu diferite stări de boală;
• Boli infecțioase;
• Boli inflamatorii;
• Cauze medicamentoase ( intoxicații, reacții alergice )
• Persoane ce au călătorit  într-o zonă ecuatorială;
• Femei gravide;
• Persoane cu probleme cardiace, respiratorii, neurologice, oncologice;
Mai pot apărea frisoane, piloerecția ( piele de găină) și erupții
cutanate în boli infecțioase
Tratamentul nemedicamentos al febrei: 
APA este cel mai bun tratament!
• Eliminarea căldurii acumulate de organism
se realizează cu ajutorul vasodilatației
care accelerează schimburile termice de la
nivelul pielii cu ajutorul transpirației.
• In caz de febră organismul are mare
nevoie de apă și minerale, de aceea
trebuie hidratat și înlaturată senzația de
sete care este cel mai precoce semn de
deshidratare.
• Pentru scăderea temperaturii se va realiza
o “împachetare”a corpului cu haine
umezite cu apă calduță, temperatura
camerei, nu se fac băi reci pentru că
produc vasoconstricție și dau un oarecare
disconfort .
• Acest aspect este în mod special
important la sugari, copii la care
medicamentele ar trebui evitate.
Degerături
Degerăturile reprezintă leziuni locale datorate acțiunii
frigului sau zăpezii asupra corpului și apar în cazul
hipotermiilor accidentale.
Apar frecvent la extremități, unde circulația sângelui
este mai puțin reprezentată.
Tipuri:
• Degerături superficiale;
• Degerături profunde.
Cauza determinantă este frigul.
Cauze favorizante:
• Umezeală
• Vânt
• Îmbrăcăminte strâmtă sau umedă
• Debilitate fizică (lipsă de forță, slăbiciune).
Simptome:
• Răcirea pielii;
• Durere, mobilitate scăzută;
• Paliditate;
• Somnolență;
• Înroșirea pielii;
• La degerături profunde mai apar flictene cu conținut
clar sau sangvinolent, tumefieri, necroza
tegumentului cu aspect negru uscat și gangrena
uscată în profunzime a țesuturilor uneori până la
os.
Primul ajutor în caz de degerături:
1. Se scoate victima din vânt și frig, și o ducem într-un loc
adăpostit, confort termic
2. Se administrează oral lichide calde,celor conștienți;
3. Se înlătură îmbrăcămintea și încălțăminte umedă;
4. Se înfășoară în haine călduroase;
5. Extremitatea degerată se cufundă în apă calduță timp de
15 - 20 minute (dezghețare rapidă la degerături simple).
Atenție:
• Reîncălzirea victimei se va face treptat
• Nu masați degerătura;
• Nu folosiți loțiuni sau pudre;
• Nu așezați zona degerată aproape de o sursă de căldură;
• Tratamentul final al degerăturilor trebuie făcut la spital cât
mai urgent.
• A se diferenția de hipotermie care poate avea și alte cauze
come, insuficiență endocrină, arsuri extinse.
 Stadiile hipotermiei
• Swiss stage Hipotermie
• Gr I conştient, tremură, T°= 35°-32° C
• Gr II aproape conştient, nu tremură 32°-28° C
• Gr III inconştient, semne vitale prezente, 28°-24° C
• Gr IV stop cardiac sau puls slab, semne vitale slabe
sau lipsă, T<24°C
• Gr V moarte ireversibilă, hipotermie, T°<13,7°C
• Răcirea corpului uman scade consumul de
O2 celular cu 6% / 1°C
Leșinul (Lipotimie)
Simptome:
Pierderea temporară a cunoștinței fără dispariția
pulsului / respirației (putând indica o afecțiune
gravă).
Primul ajutor în caz de leșin:
1. Persoana se așează în poziția lateral stabilă;
2. Se verifică pulsul și respirația și se îndepărtează
hainele strâmte sau care pot îngreuna circulația
sanguină (curea, ceas, cravată, bijuterii)
3. Se verifică dacă victima nu are și alte leziuni
( cap, gât, torace, membre), colorația tegumentelor.
4. Se apelează la Serviciul 112.
 Infarctul miocardic acut
Semne clinice:
- durere (in piept) retrosternală sau precordială
care nu cedează la nitriți. Durerea poate iradia în
umărul și în brațul stâng. Durata durerii poate fi de
la 30 min până la câteva ore iar respirația dificilă.
- pulsul și T.A. sunt asimetrice la palpare
- pulsul este accelerat și T.A. scăzută
- anxietate extremă, senzație de moarte iminentă
- transpirații reci, astenie și amețeli
Conduită de prim ajutor: așezarea bolnavului în
decubit dorsal și repaus absolut, nitroglicerină
sublingual, aspirină 250-500 mg prima doză
Monitorizarea funcțiilor vitale și psihoterapie plus
transportul de urgență la spital sau 112
 Atacul vascular cerebral
• F (face=faţă) – rugaţi pacientul să zâmbească şi observaţi dacă faţa nu e simetrică sau buza e
căzută într-o parte
• A (arms=braţe) – rugaţi pacientul să-şi ridice ambele braţe şi observaţi dacă unul dintre ele
rămâne mai jos
• S (speech=vorbire) – rugaţi pacientul să rostească o propoziţie scurtă şi observaţi dacă are
dificultăţi în vorbire sau nu îşi găseşte cuvintele
• T (time=timp) – nu pierdeţi timpul, sunaţi la numărul de urgenţă pentru că accidentul
vascular cerebral trebuie tratat medicamentos sau chirurgical cât mai rapid pentru a preveni
atacurile ulterioare cu potenţial mortal şi leziunile permanente asupra creierului.
 Anafilaxia
Apare în cursul reacțiilor alergice imediate
grave.

Circumstanțe etiologice:
- alergii medicamentoase,
- substanțe chimice,
- înțepături de insecte,
- alergii alimentare,
- polen, praf de casă și păr de animal
 Manifestările reacției anafilactice:

- cutanate și mucoase: eritem cutanat,

prurit, edem la nivelul buzelor și limbii,
rinită, lacrimație
- respiratorii: semn de obstrucție a căilor
respiratorii superioare, dispnee respiratorie,
tuse seacă frecventă
- cardiovasculare: tahicardie, puls filiform
- digestive: dureri abdominale, vărsături
frecvente și diaree
 .
Primul ajutor în șocul anafilactic
vizează identificarea anafilaxiei,
întreruperea contactului cu
alergenul, permeabilizarea căilor
respiratorii, adoptarea unei poziții
de siguranță a victimei și transportul
de urgență la spital sau apelarea
Serviciului 112
• Dacă șocul anafilactic apare după ingestia de
medicamente sau alimente, incercăm să
provocăm vărsături victimei după care să
spălăm fața victimei cu apă rece.
• Dacă șocul anafilactic apare după o înțepătură
de insectă spălăm zona afectată cu apă și
îndepărtăm acul din plagă, după care aplicăm
comprese cu apă rece pentru scăderea
absorției veninului în sânge și prevenirea
tumefierii locale.
• Dacă gâtul, gura sau limba încep să se umfle și
apar semne de asixie, se clătește cu apă rece
și se montează pipa Guedel (menține căile resp libere)
 Coma diabetică în hipoglicemie
Hipoglicemia de cauze: organice, tumori , hepatopatii virale/toxice.
Hipoglicemii - spontane: în foame, la efort, intoxicaţie acută alcoolică,
gastrointestinală, endocrină.
- posterapeutice: insulină, salicicaţi, inhibitori MAO

Semnele și simptomele hipoglicemiei:

• paloare, transpiraţie, piele rece
• puls rapid, convulsii
• ameţeli, cefalee
• senzație de foame exagerată
• greţuri, vărsături, hipersialoree (hipersalivație)
• confuzie, inconştienţă
• instalarea rapidă a simptomelor
Primul ajutor în această situaţie constă în administrarea de lichide
dulci sau zahăr pacienţilor conştienţi şi avertizarea serviciilor de
urgenţă. Pacienţii inconştienţi se aşează în poziţia lateral stabilă
şi se solicită de urgenţă ambulanţa.
 Coma diabetică hiperglicemică
Semnele şi simptomele comei diabetice:
• istoric de diabet zaharat
• piele caldă, uscată
• deshidratare, sete, limba uscată
• poliurie, polidipsie, polifagie
• respiraţii adânci, rapide
• respiraţie cu miros de acetonă
• instalarea lentă a simptomelor
• De urgență apelare 112 pt determinarea
glicemiei și administrarea de insulină
 Deosebirile dintre coma hipoglicemică
și coma diabetică sunt evidenţiate în tabel
Epilepsia
Cauze: necunoscute (leziuni ale creierului înainte și după naștere)
Simptome:
• Bolnavii intuiesc de multe ori apropierea crizei;
• Convulsii (tremurături / crampe musculare) cu o durată de
câteva minute;
• Pierderea funcțiilor fiziologice ale vezicii și intestinului gros;
• Stare letargică dupa criză.
Primul ajutor în caz de epilepsie:
1. Protejați bolnavul împotriva traumatismelor (îl susținem să nu
cadă) care se pot produce în timpul crizei;
2. Permeabilizarea căilor respiratorii;
3. Verificăm dacă victima nu are și alte leziuni(ceafă, gât, torace,
membre)
4. Deschideți căile de acces ale aerului;
5. Lăsați victima să doarmă dupa criză.
6. Amintim bolnavului să își administreze medicația specifică.
 Nu interveniți asupra convulsiilor deoarece
contracțiile musculare pot determina fracturi.
Nu așezați între dinții victimei, pe perioada
convulsiilor, obiecte ca lingură sau creion.
În timpul convulsiilor nu turnați lichide în gura și
nu aruncați cu apă pe fața victimei.
Înecul
Primul ajutor pt înec în apă
Probleme respiratorii
Înecul este definit ca insuficiență respiratorie în urma submersiei sau imersiei în medii de fluid -
aproape toate includ înecul în apă.
Cauza de înec poate fi fie intenționată sau accidentală
Mai mult de jumătate din cazurile de înec au loc în râuri, lacuri și bazine de înot decât la mare.
Trebuie remarcat faptul că o apă adâncă nu este necesară atunci când vine vorba de înec. Acest
lucru se întâmplă în special atunci când sunt si alți factori, cum ar fi intoxicație cu alcool. Se
poate îneca în propria cadă de baie.
Mecanismul de deces în cazul unei victime înecate:
Decesul prin imersiune (uneori, se poate muri în apă, prin aspirarea apei doar până la nivelul
laringelui, aici cantitatea de apă care intră la țesutul pulmonar profund nu există sau e
minimă. Acesta se numește înec uscat. Mecanismul ar putea fi spasmul laringian, inhibare
sau vagala, hipotermie.)
Înecul umed (acesta este datorat prin aspirarea fluidului dincolo de laringe până la partea distală
a țesutului pulmonar. Mecanismul poate fi indus mecanic de hipoxie cerebrală datorată
obstrucției căilor respiratorii de catre fluid. Acesta se numește înec umed.)
Managementul primului ajutor in cazul înecării
Afectiune înainte sau după intrarea în apă (victima poate cădea în apă la un infarct / infarct miocardic de cord
sau din cauza luptei în apă pentru a supraviețui care poate cauza infarctul miocardic pre-existent)
Leziuni primite înainte sau după intrarea în apă. (De exemplu, victima aruncata in apă în urma unui accident )
Atac al vietatilor din apa (deși nu este cu adevărat înec,pot fi crocodili, rechini care pot cauza răni grave)
• Fiziopatologia de înec:
• Inecul umed - Plămânii nu sunt adaptati pentru a extrage oxigenul din apa / fluide. Prin urmare, atunci când
apa intră în căile respiratorii provoaca obstrucție mecanică a căilor respiratorii care duc la absenta
transferului O2 la sânge, provocând hipoxie și moarte.
• Inec uscat- când apa se ajunge brusc la laringe, acesta poate intra in spasme obstrucționând in totalitate
caile respiratorii ducand la hipoxie, fără ca apa sa intre in plamani. La unele persoane sensibile un șuvoi
brusc de apă (rece) pe laringe poate duce la o excitatie extremă nervului vag cauzand inima să se oprească
brusc.
• Gestionarea primului ajutor:
Asigurați-vă că sunteti in siguranța dumneavoastră și alți martori.
Se scoate victima în condiții de siguranță din apă. Nu încercați sa intrati in apa, dacă nu este competent pt
operațiuni de salvare din apa.
Apel la serviciile de urgență si salvamari.
Se verifică permeabilitatea cailor respiratorii, victima se va aseza pe partea laterală, permițând apei să se scurga
din căile aeriene superioare. Îndepărtați din gura victimei orice urmă de noroi, proteze dentare etc.
Verificați dacă respira. În același timp, se verifica pulsul.
În cazul în care victima este conștientă, are reflexe de tuse și vomita apă, îl vom ține pe poziția laterală pentru a
preveni aspirarea apei in plamani și liniștim victima.
Dacă victima este inconștienta și nu respiră, nu are puls, incepem resuscitarea cardio-respiratorie.
În cazul în care persoana își recapătă cunoștința și începe să respire, o rotim spre partea laterală și păstram
monitorizarea semnelor vitale, pana la sosirea Ambulantei
• Se vor inlatura hainele ude și se acoperă cu o patura sau prosop uscat/cald pentru a preveni hipotermia.
• Verificam si tratam alte leziuni dacă sunt prezente (de exemplu, sângerări posibile mușcături/intepaturi de
animale).
 Manevra Heimlich
CORPI STRĂINI ÎN GÂT
 
Semne la adulţi:
- Sufocare
- Faţa vineţie
- Îşi prinde cu mâinile gâtul şi cade pe podea.
- nu poate scoate sunete;

Semne la copii: - încetează să respire

- faţa învineţită
Primul ajutor: Fără m. Heimlich la copii
- Ne plasăm în spatele victimei,
- Aplicăm până la 5 lovituri interscapulare și dacă nu reușesc facem
compresia pe abdomen (metoda Heimlich)
- metoda combinată (compresia pe abdomen şi lovitură în spate)
- metoda Heimlich: facem mâinile chingă cu un pumn strâns pe abdomenul
victimei stând în spatele ei și compresăm zvâcnit cu pumnul pe mușchiul
diafragm la circa 5 cm mai jos de stern sau 5 cm deasupra ombilicului.
- dacă nu are reușită metoda și victima intră în stop cardio-respirator
începem manevrele de resuscitare.
Otrăvirea / intoxicațiile acute
 TOXAPEL
021-210-62-82 sau 021-210-61-83
• TOXAPEL este rezultatul efortului specialiştilor
Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore
Alexandrescu”, unde funcţionează singurul
serviciu de toxicologie pediatrică din Bucureşti şi
cel mai mare serviciu de acest tip din România.
• Participarea medicilor şi a asistentelor la
serviciul TOXAPEL se face pe bază de
voluntariat.
• TOXAPEL funcţionează 24 de ore din 24 şi
acoperă întreg teritoriul ţării, putând fi apelat de la
orice telefon fix, public sau mobil.
• Baza de date conţine aproximativ 5000 de
înregistrări, fiind incluse toate substanţele
medicamentoase înregistrate în România, precum
şi alte substanţe cu potenţial toxic utilizate în
industrie şi în gospodărie. Fiecărui toxic îi este
asociat un protocol de acordare a primului ajutor.
Ce trebuie să ştiţi când apelaţi serviciul
TOXAPEL?
• Numele cât mai exact al toxicului
• Numele şi adresa copilului
• Vârsta
• Telefonul de la care sunaţi
• Numele celui care sună
• Ora probabilă la care s-a intoxicat copilul
• Cantitatea de substanţă ingerată
Otrăvirea poate pătrunde în corp prin mai multe căi:
• digestivă: plante toxice, ciuperci, exces de
medicamente, droguri, alcool și diferite subst.
chimice/toxice.
• respiratorie/plămâni: intoxicații cu gaze și / sau
vapori de: monoxid de carbon, bioxid de carbon,
gaz metan, benzine.
• transcutanat/piele: contactul cu substanțe toxice.
• Parenteral/intravenos:anumite
droguri/medicamente.
• Transplacentar : de la mamă la făt.
• Cea mai rapidă cale de otrăvire este cea respiratorie.
• Doza poate fi letală și are efecte diferite în funcție de:
vârstă, sex, greutate.
• Toxicitatea este marită la :copii, femei, vârstnici, gravide.
• Pielea este aproape impenetrabilă la toxine în zona
plantară și palmară
• Depozitarea toxicelor în: grăsime ,țesuturi, organe.
• Eliminare prin rinichi/urină, ficat/digestiv/scaun,
plămân/respirație, piele/glande.
• Metode de apărare a organismului : vărsături/spasmul
piloric,scade toxicitatea.
• Diaree/colon, scade toxicitatea.
• Hiperventilatie/plămân.
 Simptome:

• Dificultăţi respiratorii;
• Transpiraţie;
• Dureri abdominale sau de piept;
• Voma / diaree / greaţă;
• Pierderea cunoştinţei;
• Buze uscate, arsuri în jurul buzelor sau
ale pielii
 Primul ajutor în caz de otrăvire:

1. Se analizează locul și modul în care s-a

produs otrăvirea și se transportă persoana
în cauză departe de sursa de otrăvire;
2. Se verifică dacă persoana este conștientă,
respiră și are puls;
3. Se apelează de urgență Serviciul 112;
4. În caz de vomă persoana se poziționează
pe o parte (pozitia lateral stabilă).
5. Este contraindicată provocarea de vărsături
la victimele inconștiente (risc de sufocare)
 Antidoturi
• Cărbune vegetal activat pt anumite
medicamente.
• Glucidele (mierea) scad alcoolul+apă pt
combaterea deshidratării
• Etilenglicolul (antigel) CH2OH-CH2OH se
diluează rapid cu apă + vărsături sau cu
cărbune (eventual alcool ca antidot extrem)
• Diluarea rapidă cu apă după ingestie de
acizi și baze tari caustice
• Ciuperci :se provoacă vărsături rapid
• Acid clorhidric pe tegumente: se pune
zona arsă în apă sau alcool + gheață.
• Metanolul (CH3CH) doza 50ml produce
orbirea și 100ml produce moartea. Poate fi
neutralizat cu alcool.
Muscături și înțepături de
insecte
 Înțepături de albine și viespi
Primul ajutor:
• Teoretic doza letală este de 400 ințepături și una în caz de
alergie la venin, deci trebuie avut în vedere determinarea
rapidă a unui șoc anafilactic
• Aproximativ 4% din populaţie este alergică la veninul de
albină şi viespe.
• La aceste persoane şocul anafilactic este manifestat prin:
• Durere şi edem la nivelul înţepăturii, urticarie, prurit,
anxietate, edem al limbii, laringospasm, bronhospasm,
dureri toracice, stop respirator, grețuri şi vărsături.
• 50 % din decese apar in primele 30 minute, deci transportul
se efectuează imediat la apariția simptomelor.
• Înțepătură simplă : Se aplică gheață pe zona afectată sau
comprese cu apă, pt a preveni tumefierea zonei respective
și durerea.
 Mușcătura de viperă:
Se curață plaga cu apă oxigenată, se
bandajează cu un pansament elastic
zona mușcată și se poziționează cât mai
jos de nivelul inimii. Se transportă
victima de urgență la spital, pentru
vaccin antiviperin și tratament de
specialitate
Dacă se poate ,se improvizeaza o
pompa cu vid pt a trage veninul din
plagă, nu se utilizează garoul.
 Mușcătura de căpușă:
Dupa ce s-a localizat căpușa sub piele se poate neutraliza
căpușa cu oțet sau acoperi cu vaselină astfel ea nu mai poate
respira prin abdomenul ei și moare în 15 min.
Ea se extrage prin răsucire cu o pensetă sau chirurgical la
serviciul județean de urgență,în orice caz se apelează la medicul
de familie pt a primi tratament profilactic cu antibiotice pt boala
lymme, afecțiune care poate apărea dupa 10 sau 15 ani de la
mușcătura de căpușă deoarece ea poate fi purtatoare a agentului
patogen care transmite această boală .
 Asistarea la naştere
• Se va clampa cordonul ombilical la
aproximativ 1 min. după naştere cu un
garou la o distanţă de circa 30 cm faţă de
abdomenul nou- născutului.
• Nu se va tăia cordonul ombilical. (cadre medicale)
• Se menţine nou-născutul la o temperatură între
36,5°- 37,5°C
• Supravegherea semnelor vitale.
• Notarea orei naşterii.
Transportul accidentaților
De către o singură persoană, când accidentatul este
în stare de inconștiență va trebui purtat pe umăr –
ca pe un sac.
Accidentatul poate fi transportat:
Pe o chingă petrecută pe după gâtul a 2 salvatori.
Sau 2 salvatori făcând un scaun cu toate cele patru
mâini.
Mai poate fii transportat fiind apucat de mijloc pe la
sub braț de către salvatorul care merge în spate și
apucat de genunchi de salvatorul care merge în
față, în cazul în care nu este pericol de complicații
respiratorii și circulatorii.
Transportul pe targă se face cu o targă specializată sau cu
una improvizată dintr-un blat tare, orice fel de platformă
rigidă, placă de lemn, ușă sau poate fi moale prin
îmbrăcarea a 2-a stinghii lungi și rezistente cu 2 haine sau
un palton / pătură groasă. Dacă blatul tărgii este moale este
preferabil ca accidentatul să fie așezat pe burtă.
Accidentatul se transportă întotdeauna pe cât se poate cu
capul în față si se încearcă păstrarea poziției orizontale a
tărgii.
Poziția accidentatului pe targă este diferită în funcție de tipul
leziunii și de gravitatea stării generale:
Bolnavul în stare de inconștiență se transportă așezat pe o
parte (poziția lateral stabilă) deoarece astfel nu se poate
sufoca cu propriul lichid de vomă sau cu sângele care curge
pe gură.
Accidentatul suspect de fractură de coloana NU SE MIȘCĂ
SUB NICI O FORMĂ și se așteaptă personalul medical
specializat.
Accidentații cu traumatisme toracice trebuie transportați
cu toracele așezat pe partea lezată.
Accidentații cu pierderea mare de sânge, cu suspiciune
de hemoragie internă trebuie asezați cu membrele
inferioare (picioarele) ridicate cu aproximativ 30 față
de planul tărgii.
Transportul cu ajutorul scaunului
Evacuarea din mașină
Acest document a fost realizat în
conformitate cu Ghidul European de
Referinţă ERC GUIDELINES 2015.

Consiliul European de Resuscitare și

Consiliul Național de Resuscitare Român

Crucea Roșie Română

NucleusMed Servicii Medicale

Autor: Zob Alexandru