Instrumente chirurgicale

Chirurgie generală

Elev: Seghizzi Perla –Medeea

Clasa: a X-a H
Liceul Voievodul Mircea Târgoviște
An școlar: 2019-2020
Instrumentarul chirurgical cuprinde un ansamblu de elemente special concepute pentru rolul lor.

Acestea au diferite forme și mărimi perfect adaptate modului de utilizare a acestora.

Folosirea instrumentelor poate fi unica sau multiplă, acestea putând fi reutilizate prin sterilizare, astfel rezistența la agenții de sterilizare folosiți,
trebuie sa reprezinte calitatile lor. O rezistență ce trebuie de asemenea să existe e cea față de secrețiile corpului.
Majoritatea instrumentelor sunt alcatuite din oțel, vanadiu, crom, datorită durabilitații conferite de acestea.

Clasificarea instrumentarului:
a) Instrumente pentru tăiere și pentru disecție;
b) Instrumente pentru prindere, obstrurare, clampare;
c) Instrumente pentru realizarea hemostazei;
d) Instrumente pentru prezentare si depărtătoare;
e) Instrumente și materiale necesare pentru realizarea închiderii plăgilor;
f) Instrumente speciale.
a) Instrumente pentru tăiere și disecție:
1. Bisturiele: sunt principalele instrumente tăioase. Ele sunt formate din mâner și lamă. Mânerul este mai lung decât lama și este mat sau polisat.
Este confecționat din oțel de înaltă calitate. Lungimea lor variaza între 12 și 15 cm.
Bisturiul trebuie sa fie foarte ascutit, având în vedere că de acesta depide efectuarea rapidă și precisă a intervențiilor, de aceea asistenta medicală le va
întreține totdeauna în perfectă stare de funcționare.
În funcție de modul de manevrare a acestora și de alcătuirea lor tipurile de biturie se clasifică în:
• Bisturie cu lamă nedetașabilă:
 Bisturie de unică folosință – bisturie cu mânere de plastic ce vin în învelișuri sterile, iar după folosire sunt aruncate;

 Bisturie cu folosire multiplă – sterilizate la fiecare folosire.

• Bisturie cu lamă detașabilă – acestea sunt preferențial folosite față de celelalte.
Mânerul acestora este sterilizat înainte de fiecare folosire, iar almele se gasesc separat împachetate steril, individual.
2. Foarfecele: se confecționează din oțel-carbon sau oțel inoxidabil nichelat, respectiv polisat, având marginile perfect tăioase.
Lungimea foarfecelor este de obicei de 14 sau 17 cm.
Verificarea tăișului foarfecelor se face tăind 2, 4 sau 6 straturi de tifon. Tifonul nu trebuie să alunece între lame, iar brațele trebuie să se deschidă și să
se închidă usor.
Unele foarfeci sunt demontabile, adica brațele lor se pot desface prin intermediul unei articulații cu pivot sau cu un șanț. Aceasta permite ca după
folosire sa se curețe bine.
Foarfecele au dimeniuni și forme diferite. Se clasifica în:
 Foarfece drepte;
 Foarfece curbe;
 Foarfece angulate.
Vârful poate fi: - ascutit;
- bont.

Foarfecă dreaptă cu vârf

rotunjit Foarfece drepte cu vârf ascuțit
Foarfecă curbă cu vârf rotunjit

Foarfece angulate (POTZ)

Foarfecă pentru microchirurgie ( Castraviejo)

Foarfecă pentru tăierea bandajelor

3. Fierăstraiele – se folosesc mai rar pentru tăierea oaselor. Având diferite forme și dimensiuni se clasifica în:
 Fierăstraie clasice;
 Fierăstraie electrice.
Mai comod și mai des folosit este fierăstrăul Gigli. Acesta este compus dintr-o sârmă la care se atașează 2 mânere. Sârma se trece pe dinapoia osului
care trebuie secționat și este manevrată cu ajutorul mânerelor.

Fierăstrăul Gigli Tăierea cu fierăstrăul Gigli

Alte instrumente de tăiat:
- Dalta– se foloseste pentru tăierea osului, mai rar in chirurgia generală

- Osteotomul – special conceput pentru tăierea oaselor. Este un fel de clește cu brațe puternice și ascuțite.

Ciupitor de os Luer
Osteom Liston

- Dermatomul – conceput pentru tăierea tegumentului. Este un instrument manual sau electric folosit în chirurgia plastică.

- Bisturiu cu laser
- Bisturiu cu ultrasunete
b) Instrumente pentru prindere, obstrurare, clampare;
Instrumentarul folosit în cadrul acestor proceduri trebuie să fie perfect adaptat structurii și rezistenței țesuturilor pe care se lucrează. Piesele ce se
încadrează în această categorie sunt reprezentate de:
1. Pense :
 Pensele simple - instrumente care servesc pentru prinderea și manipularea obiectelor sau țesuturilor care nu trebuie atinse cu mâna. Pensele sunt formate
din două brațe metalice, din oțel-carbon sau oțel inoxidabil, sudate la una din extremitățile lor. Pensele executate din oțel-carbon trebuie să fie acoperite
cu un strat de nichel sau crom, iar cele din oțel inoxidabil trebuie sa fie perfect polisate. Pensele simple au diferite forme după întrebuințare, diferența
între ele realizându-se la nivelul vârfului acestora, adaptat la tipul de țestu ce urmează a fi prins în pensă.
Astfel există:
• Pense anatomice – capetele de apucare ale acestor pense sunt prevăzute în partea lor inferioară cu creste mici care intră exact în șanțurile
corespunzătoare din partea opusă dacă pensa funcționează bine și în felul acesta capetele pensei se închid perfect. Pensele anatomice sunt de diferite
dimensiuni.

• Pensele chirurgicale se deosebesc de cele anatomice prin faptul că în loc de crestături, au pe partea inferioară a extremității brațelor, dinti (cârlige)
lungi de circa 2mm. Sunt folosite pentru apucarea țesuturilor, pentru susținerea marginii plăgilor în momentul suturii.
• Pensa pentru urechi- are brațe curbe sau în baionetă. Pentru ca cele două capete ale pensei să coincidă exact, există o mică proeminență pe partea
interioară a unui braț și un orificiu corespunzător pe celălalt braț, care la strângerea lor mențin vârfurile în poziție corectă. Se folosesc pentru
introducerea tampoanelor în urechi și la îndepărtarea corpurilor străine din canalul auditiv extern.

c) Instrumente pentru realizarea hemostazei

• Pensele hemostatice – sunt folosite pentru apucarea și comprimarea vaselor traumatizate, sângerânde, însă au o largă aplicare și în tehnica
tratamentului cu perfuzii, transfuzii, etc. Ele sunt construite după principiul pensei pentru apucarea limbii.
Există mai multe modele de pense hemostatice, care se deosebesc prin particularitățile fălcilor.
Cele mai întrebuințate sunt: Pensă pentru limba
- Pensele hemostatice cu dinți: pense Kocher
- Pensele hemostatice cu fălci ovale: pense Pean ( printre cele mai utilizate), pensa Mosquito.
Brațele pensei hemostatice cu dinți sunt mai lungi decât cele ale pensei cu fălci ovale; articulația la ambele tipuri este demontabilă ( cu pivot), iar în
apropierea mânerului sunt prevăzute cu câte un dispozitiv de blocare cu cremalieră și dinți.

Pensa Kocher Pensa Pean

 Pense de fixare – instrumente de prindere a materialelor cu rol de acoperire
- Pensa Backhaus;
- Pensa Schaedel;
- Pensa Jones.

 Pense portace- insrumente pentru prinderea și conducerea acului

- Pensa Castroviejo
- Pensa Mathieu – se închide și se deschide prin apăsarea cremalierei situată la marginea brațelor

Pensa Castroviejo
 Pense autostatice:
- Pensa Allis;
- Pensa Chaput-Poirier;
- Pensa Forester ( en coeur);
- Pensa Lovelance;
- Pensa Babcock, etc.
La o pensă de bună calitate, extremitatea fălcilor trebuie să se suprapună exact în momentul închiderii cremalierei pe primul dinte. Fixarea mai strânsă a
fălcilor se face prin fixarea cremalierei pe ceilalți dinți. Atunci când cremaliera este închisă pe ultimul dinte, fălcile se suprapun pe toată marginea lor.
Nu se admine nici o deplasare laterală a marginilor fălcilor. Trecerea cremalierei de la un dinte la celălalt trebuie să se facă usor și lent.
Verificarea rezistenței și elasticității pensei se face prin strângerea unui cauciuc, tifon sau alte materiale,după felul pensei, și fixarea pe ultimul dinte ai
cremalierei. După blocarea brațelor în acest fel, pensa nu trebuie să prezinte deformații.

d) Instrumente pentru prezentare si depărtătoare:

Instrumentele folosite pentru prezentarea țesuturilor sunt reprezentate de pense anatomice și chirurgicale pentru care se optează în funcție de finețea
țesutului de prezentat.
Depărtătoarele sunt instrumente chirurgicale de formă si mărime variată concepute cu scopul de a îndepărta toate structurile anatomice superficiale
pentru a permite accesul și vizibilitatea la structurile ce se găsesc mai în profunzime și totodată au scopul de a ușura intervenția chirurgicală în
desfășurare.
Depărtătoarele se clasifică astfel:
• Depărtătoare autostatice- iși realizează scopul fără a fi nevoie de o intervenție umană:
- Depărtător Balfour;
- Depărtător Finochietto;
- Depărtător Gelpi;
- Depărtător Cerebellum;
- Depărtătoare abdominale, etc.
Depărtător Cerebellum
 Depărtătoare care au nevoie de intervenție umană:
- depărtătorul Mayo;
- depărtătorul Wolkman;
- depărtătorul Drearer;
- depărtătorul Richardson-Eastman;
- depărtătorul sweetheart, etc.

e) Instrumente și materiale necesare pentru realizarea închiderii plăgilor

Aceste instrumente și materiale sunt reprezentate de portace, ace, fire de sutură.
Acele sunt dispozitive medicale care străpung țesuturile conducând firele de sutură.
Portacele sunt instrumente chirurgicale ce prind acul si ghidează traseul acestora de-a lungul țesuturilor .
Firele de sutură sunt materiale resorbabile sau nu, naturale sau sintetice care mențin cele două margini ale suturii în contact.
 Portacele
- portac Mathieu
- portac pensă Mayo-Hegar
 Ace chirurgicale
- Ac triunghiular Hegedom
- Ac rotund intestinal
- Ac atraumatic cu fir insertizat
- Ac Reverdin

 Agrafe și aplicator de agrafe

- Aplicator de agrafe Michel
- Agrafe Michel (copci)
f) Instrumente speciale
Fiecare secție de chirurgie are o serie de instrumente specifice care au fost concepute special pentru acea specialitate de ex: microchirurgia, chirurgia
cardio-vasculară, obstetrica.
 Sondele- sunt instrumente destinate pentru introducerea lor în conductele și traiectele pre- sau neoformate ale organismului.
- sonda canelată se întrebuintează pentru explorarea traiectelor fistuloase și determinarea direcției acestora, pentru explorarea cavităților, pentru
introducerea tampoanelor cu ocazia pansamentelor, etc. Sonda este formată dintr-o lamă metalică îngustă și lungă, prevăzută cu un șanț. Un capăt al
sondei este rotunjit, iar celălalt lățit în formă de placă triunghiulară. Ele se execută din fier sau alamă. Cele mai întrebințate au o lungime de 14-17
cm. Sondele canelate trebuie să fie drepte, să aibă o suprafață netedă și marginile teșite.

Sondă canelată

- - sonda butonată - are forma unei tije rotunde, butonată la ambele capete sau cu un buton la un capăt și o ureche la celălalt. Este executată din argint
sau alte metale nichelate și polisate. Are o lungime de 16 cm și diametrul de 2,9 mm lărgindu-se la nivelul butonului. Urechea trebuie să fie perfect
ovală, suprafața să fie netedă, iar marginile teșite. Sonda trebuie să se poată îndoi la un unghi de 90 de grade și să se îndrepte apoi fără să prezinte
vreo frântură la locul de îndoire.
 sondele uretrale – sunt folosite la eliminarea urinii,la spălătura vezicii urinare, precum și la drenarea vezicii.
Sondele uretrale pentru femei pot fi exectuate din metal,sticlă, cauciuc sau dintr-un metal plastic. Cele mai bune sunt acelea din argint, ele au o lungime
de 12-15 cm și vârful în formă de cioc. Pe acestea se găsesc 1-2 orificii laterale. Având în vedere că ele vin în contact cu mucoasa uretrală și vezicală, pe
care ar putea-o leza, este necesar ca pe suprafața lor să nu existe nici un fel de zgârietură și polisarea lor să fie minuțioasă.
Pentru drenarea vezicii urinare la femei se utilizează sondele:
- Petzer,
- Malecot sau
- Casper.

Sonda Casper

Acestea sunt confecționate din cauciuc moale, având o umflătură la extremitatea care se introduce în vezică, iar cealaltă este mai ușor lărgită în formă de
pâlnie. Ele sunt prevăzute cu mandrene, cu ajutorul cărora se introduc în vezică. În locul acestor sonde pot fi utilizate, cu mult succes, sondele uretrale
prevazute cu doua lumene paralele, dintre care cel larg reprezintă sonda propriu-zisă , iar cel strâmt servește pentru umflarea balonașului din apropierea
vârfului sondei. Pentru controlul gradului de umflare a acestui balonaș, sonda este prevăzută la cealaltă extremitate cu un balonaș de cotrol care se umflă
și se desumflă împreună cu primul balon. Balonașul din apropierea vârfului se înfășoară în stare goală împrejurul sondei, care la acest nivel este mai
îngustat și se introduce în vezică. Se insuflă apoi aer prin lumenul corespunzător al sondei, umflând ambele balonașe, cel din apropierea vârfului
împiedicând astfel căderea sondei din vezică.
Sondele utilizate pentru sondajul vezical la bărbat sunt confecționate din cauciuc, materiale plastice sau metal. Lungimea acestor sonde este între 24-36 cm, iar
grosimea varizază după necesitați. Grosimea sondei se exprimă în unitațile scării de gradație Charier, prima gradație echivalând cu 1/3 mm din diametrul
extern, iar gradațiile următoare cu câte 1/3 mm în plus. Astfel gradația a 3-a are un diametru de 1mm, gradația a 6-a are 2 mm, gradația a18-a are 6mm, etc.
Diametrul sondelor exprimat în unitați Charier este marcat la capătul lor deschis. Dacă marcajul se șterge, atunci diametrul poate fi determinat pe așa- numitele
“scări pentru determinarea diametrului cateterelor Charier”. Acestea sunt formate dintr-o placă de metal de circa 4-12 cm, în care sunt tăiate și marcate găuri
începând de la prima pâna la a 30-a gradație (1 cm).
Sondele au o extremitate cu vârful închis și rotunjit, iar în apropierea vârfului, la aceeași extremitate, 1-2 orificii. Capătul celălalt al sondei este deschis și ușor
lărgit. La această extremitate se poate aplica seringa Guyon, utilizată în cazul spălăturilor vezicale.
Sondele de cauciuc au o consistență moale sau semimoale. După modul cum este conformat ciocul sondei, ele sunt de mai multe tipuri:
- Sonda Nelaton- ciocul este în continuare directă cu corpul sondei.
- Sonda Mercier – ciocul sondei este îndoit în unghi obtuz, iar vârful sondei este circular ca la sonda Nelaton.
- Sonda Thiemann – cicul încurbat, subțiat, aproape ascușit cu o foarte ușoară umflătură de vârf.
- Sonda Foley .
 Sonda gastrică este un tub de cauciuc lung de 70-75 cm, cu petreții groși. Diametrul ei este de obicei de 8-10-12 mm
Unul dintre capete este închis și rotunjit; ceva mai sus de acest capăt sunt câteva orificii cu marginile netede pentru a nu răni mucoasa gastrică. la 45 cm
de la capătul rotunjit este un semn, care arată până unde trebuie introdusă sonda. Când acest semn se găsește la nivelul arcadei dentare, sonda a ajuns în
stomac.
- Sonda Faucher;
- Sonda Blakemore.

Sonda Blakemore
 Sonda duodenală – este un tub de cauciuc subțire cu un diaetru de 4-5 mm și o lungime de 140-150 cm. La capătul sondei care se introduce în duoden
este fixată o piesă metalică ovală, numită olivă, prevăzută cu numeroase orificii laterale. Sonda este gradată din 5 in 5 cm. La 45 cm de la arcada
dentară, vârful sondei ajunge în stoma, de 56 cm de pilor, iar la 70-75 cm în duoden.
Pentru executarea unor investigații și îngrijiri medicale se utilizează diferite sonde cu unu, doua sau trei compartimente, unele prevăzute cu baloane de
etanșeizare sau bifurcații pentru introdcerea unor mediamente în plus.
- Sonda Einhorn.

Sonde Einhorn
 Bibliografie:

1. Dr. Carol Mozes – Tehnica îngrijirii bolnavului, ediția a IV-a , vol I, Ed. Medicală București 1978
2. Chirurgiagenerala.ro/02.005-instrumentechirurgicale
3. https:///ro.scribd.com/document/261103366/instrumente-chirurgicale
VĂ MULȚUMIM!