CHIMIA SI BIOCHIMIA CAVITATII ORALE

Suport Curs Partea I

COLEGIUL DE TEHNICA DENTARA

CUPRINS
1.

Introducere n biochimie: definiii generale i noiuni fundamentale Proteine (aminoacizi, peptide, proteine structur chimic) Heteroproteine : cromoproteine, nucleoproteine Enzime - clasificare, structur, mod de aciune, specificitate,cinetica enzimatica

2.

3. 4.

INTRODUCERE
Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul diferitelor molecule din celula vie si a reactiilor chimice ale acestora. Biochimia este stiinta care se ocupa de studiul bazelor chimice ale vietii. Celula este unitatea structurala a organismelor si sistemelor vii. Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul constituientilor chimici ai celulelor vii si cu reactiile si procesele in care acestea sunt implicate.

Biochimia se afla la confluenta a 3 mari domenii : Biologia moleculara si celulara, Imunologie si Genetica, Fiziologie si Fiziopatologie. Intrucat viata e strict dependenta de reactii chimice, biochimia a devenit limbajul comun al tuturor stiintelor biologice. Obiectivul major : intelegerea deplina la nivel molecular a tuturor formelor de viata, de la organisme relativ simple (virusi, bacterii) , pana la organismul uman. Starea de sanatate e strict dependenta de un echilibru armonios intre reactiile biochimice din organism. Boala reflecta defecte (anomalii) ale biomoleculelor, reactii sau procese biochimice.

Preocuparea principala a oamenilor de stiinta aflati in slujba sanatatii populatiei o reprezinta 2 obiective majore : 1. intelegerea si mentinerea starii de sanatate 2. intelegerea si tratamentul efectiv al starii de boala Interrelatia Biochimie-Medicina se poate descrie ca o cale in ambele sensuri. Progresele in biochimie au putut releva si ilumina arii intregi din medicina si invers, adeseori studierea bolilor a condus la relevarea unor noi aspecte biochimice care anterior nu fusesera prospectate. Utilizarea rationala a variatelor teste de laborator este o componenta integrala in diagnosticul si tratamentul bolilor.

Dezechilibrele pot fi produse din interior sau exterior. Una din conditiile principale in mentinerea starii de sanatate este o dieta echilibrata in anumite principii nutritive : Vitamine Aminoacizi Acizi grasi, carbohidrati Minerale Apa

Cauzele majore ale bolilor pot fi :

Agenti fizici : trauma, mecanici, temperaturi extreme, modificarea spontana in presiunea atmosferica, radiatii, soc electric. Agenti chimici si farmacologici : compusi toxici, agenti farmacologici terapeutici. Agenti biologici virali, bacterieni, ricketsii, fungi, paraziti Lipsa oxigenului Genetice : boli moleculare, genetice. Reactii imunologice Dezechilibre nutritionale : exces sau deficite nutritionale. Dezechilibre endocrine : defecte sau excese hormonale.

PRINCIPALELE BIOMOLECULE Elementele biochimice care compun biomoleculele sunt doar cateva : C, O, H,N,P,S, apa (70-80% din greutatea celulara) Grupele functionale : OH, SH, NH2, CHO, C=O, COOH Biomoleculele se gasesc sub forma de MONOMERI care condenseaza, rezultand BIOPOLIMERI ( 4 clase principale).

1.PROTEINE :
polimeri ai aminoacizilor (majoritatea contin combinatii ale 20 aminoacizi naturali)
sunt reprezentate de componente structurale ale celulei, proteine plasmatice circulante, enzime, anticorpi, rodopsina, actina, miozina) aminoacizii sunt legati prin legaturi peptidice forma si functia aminoacizilor proteinei este conditionata de secventa

2. CARBOHIDRATI
glucidele sunt polimeri ai monozaharidelor reprezentantul principal este glucoza sunt polialcooli cu o grupare aldehidica sau cetonica. Monozaharidele contin cel mai frecvent 5 sau 6 atomi de C

Monozaharidele se leaga prin legaturi glicozidice

Sunt molecule hidrofobe.

3. LIPIDE
nu sunt polimeri ai acizilor grasi cele mai multe sunt hidrofobe ( insolubile in apa ) formate esential din alcool si acizi grasi exista mai multe categorii : fosfolipide, trigliceride, steroli pot fi si amfipatice, de obicei la nivelul membranelor, unde coexista grupari hidrofile si hidrofobe.

4. ACIZI NUCLEICI
sunt polinucleotide, conectate prin legaturi fosfodiesterice monomerii sunt reprezentati de nucleotide: baza azotatapentoza- P.

PROCESELE METABOLICE generalitati

Chiar si cele mai simple organisme vii sunt capabile sa sintetizeze mii de molecule complexe, unice in felul lor. Celulele si organismele vii utilizeaza energia inconjuratoare pentru a sintetiza principalele pietre de constructie pentru biomolecule (acizi grasi, monozaharide, aminoacizi).

CALE METABOLICA : este o succesiune de reactii responsabila de: -sinteza unui compus complex dintr-unul sau mai multi compusi simpli - degradarea unui compus pana la obtinerea de compusi finali.

Pentru a obtine molecule complexe se cheltuie o cantitate foarte mare de energie, aceasta fiind obtinuta din degradarea unor alte molecule complexe, cu recuperarea unei parti din energia stocata.

Catabolism = reactii de degradare prin care molecule mari ( in care este stocata energia) sunt transformate in molecule mici.

sunt reactii oxidative cu pierdere de electroni se caracterizeaza prin eliberarea de energie in cursul reactiei exemple: glicoliza, ciclul Krebs, beta-oxidarea acizilor grasi (degradarea acizilor grasi)
Anabolism = reactii de sinteza a macromoleculelor din molecule (unitati) mai mici.

se caracterizeaza frecvent prin reactii de reducere (aditie de electroni) necesita consum de energie ( din ATP, NADH, NADPH, FADH2) exemple : gluconeogeneza, sinteza acizilor grasi, sinteza de ADN sau ARN.
Cai amfibolice : sunt succesiuni de reactii in care se intalnesc deopotriva cai anabolice si catabolice . Exemplu : ciclul Krebs.

PROTEINELE Definitie : sunt macromolecule formate prin legarea aminoacizilor intre ei prin legaturi peptidice. Unitatile functionale sunt aminoacizii. Caracteristici : 1. indispensabile vietii 2.grad crescut de specificitate de specie si de organ 3.grad crescut de complexitate si varietate moleculara. Functii : 1.structural (in tesuturi, si iau parte si la refacerea lor, in procesul de cicatrizare) 2.intra in structura enzimelor si a hormonilor 3.formeaza anticorpi (imunoglobuline), cu rol in apararea imunologica 4.mentin echilibrul hidro-electrolitic (reaprtizeaza apa in diferite sectoare) 5.asigura presiunea coloid-osmotica (albumina) 6.transportul gazelor (hemoglobina) 7.tampon (mentin pH- ul constant) 8.transportul unor substante liposolubile ( vitamine, hormoni liposolubili) 9.coagularea sangelui Prin hidroliza proteinelor rezulta 20 de aminoacizi naturali.

PROPRIETATILE GENERALE ALE PROTEINELOR

1.Solubilitatea : proteinele globulare sunt solubile in apa, iar cele fibrilare sunt

2. Proprietatile electro-chimice :
- proteinele sunt poliamfoliti -la pH fiziologic toate grupele COOH si -NH2 sunt complet ionizate -migreaza in camp electric (proprietate ce sta la baza separarii lor din amestecuri electroforeza ) 3. Denaturarea : este modificarea proprietatilor biologice si fizico-chimice sub actiunea diferitilor agenti denaturanti (temperaturi crescute, extreme ale pH-ului, solventi organici, agenti tensioactivi). Denaturarea poate fi reversibila sau ireversibila.

4. Activitatea optica este data de prezenta C asimetric din structura aminoacizilor

5. Greutate moleculara mare 6. Hidroliza proteinelor ( in prezenta de acizi sau baze la cald, sau a enzimelor proteolitice ) duce la formarea a 20 de tipuri de aminoacizi.

Clasificarea proteinelor :
1.dupa compozitia chimica : 1.proteine simple (formate numai din aminoacizi ) = holoproteine 2.proteine complexe : formate dintr-o parte proteica si o parte neproteica (grup prostetic) - heteroproteine Partea neproteica poate fi : - hem (hemoproteine) - acizi nucleici (nucleoproteine) - glucide (glicoproteine) - lipide (lipoproteine) - fosfor (fosfoproteine) - metale (metaloproteine) 2. dupa forma moleculei : - proteine globulare (albumine, globuline, histone) -proteine fibrilare (colagen, fibrinogen, keratine, actina, miozina)au molecula alungita

AMINOACIZI
Definitie : sunt molecule ce contin in structura o grupare NH2 si COOH la acelasi atom de carbon. Exista 20 de aminoacizi naturali. Tipul de aminoacizi, secventa lor si orientarea spatiala dicteaza aranjamentul tridimensional, deci conditioneaza si proprietatile biologice ale proteinelor.

Clasificare : 1. Dupa structura : - aminoacizi alifatici: Gly, Ala, Val, Leu, Ile (ultimii trei ramificati)

- aminoacizi aromatici

- aminoacizi cu OH

- aminoacizi cu S

- aminoacizi dicarboxilici (Asp, Glu)

- aminoacizi diamino (Lys, Arg, His) - iminoacizi Pro (prolina)

2. dupa modul de procurare : - aminoacizi esentiali (nu pot fi sintetizati in organism, se aduc prin alimentatie): valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, triptofan, lizina, metionina, treonina. - aminoacizi neesentiali (pot fi sintetizati in organism)

2. dupa capacitatea de sinteza a glucozei : - glucoformatori (toti cu exceptia leucinei si a lizinei) - non- glucoformatori

PEPTIDE Definitie : molecule formate prin legarea aminoacizilor prin legaturi peptidice .

Clasificare in functie de numarul de aminoacizi : -dipeptide ( 2 aminoacizi) -tripeptide (3 aminoacizi) -oligopeptide -polipeptide

GSH (glutation)
Structura : tripeptid : Glu-Cys-Gly

Roluri : antioxidant (protejeaza membranle celulare impotriva agentilor oxidanti prin capacitatea de a ceda H si de a forma glutation oxidat). protejeaza enzimele tiolice (cu grup SH) metabolismul xenobioticelor prin conjugare prezenta enzimei glutation-transferazei. in

TRIPEPTIDE GLUTATION - GSH : GLUTAMIL CISTEINIL GLICINA

HOOC- CH- CH2- CH2- CO- NH -CH2- CO- NH- CH2- COOH

NH2

CH2

SH

Structura glutationului : Glu-Cys-Gly

STRUCTURA PROTEINELOR Proteinele au o structura polipeptidica . O proteina poate contine mai multe lanturi peptidice dispuse rasucit, in zig-zag, in mai multe planuri, consolidate prin legaturi intra si intercatenare. Organizarea spatiala a lantului peptidic are loc prin interactiuni necovalente: -legaturi de H -legaturi ionice -interactiuni hidrofobe.
STRUCTURA PRIMARA : reprezinta numarul si ordinea (secventa) aminoacizilor din molecula reda totalitatea legaturilor covalente din molecula prin studii de secventializare s-a demonstrate ca o proteina are o structura primara unica, secventa aminoacizilor fiind dictata genetic inlocuirea unui aminoacid dintr-o pozitie cu altul din alta pozitie duce la alterari importante in functia proteinei.

STRUCTURA SECUNDARA : este configurarea spatiala, rezultata din interactiunea gruparilor CO si NH sunt structuri ordonate, periodice imprima proprietatile fizico-chimice ale proteinelor -helix -consolidate prin legaturi de H intre gruparile CO si NH, deci intracatenare -se obtine o structura helicoidala repetitiva (o grupare NH formeaza punte de H cu gruparea CO de la al-4-lea aminoacid din secventa liniara) -radicalii R se afla la exteriorul elicei -se intalneste atat la proteinele fibrilare, cat si globulare. foaie pliata - consolidate prin legaturi de H intercatenare - lanturile polipeptidice se aseaza in foi - radicalii R se orienteaza alternativ, de o parte si de alta - se intalneste frecvent la proteinele globulare

STRUCTURA TERTIARA : -inglobeaza structura secundara si e consolidata de legaturi necovalente (de H, hidrofobe, ionice) si disulfidice, intre radicalii R ai aminoacizilor -defineste structura tridimensionala caracteristica proteinelor globulare. STRUCTURA CUATERNARA: -apare ca un nivel superior de organizare la proteinele formate din 2 sau mai multe lanturi polipeptidice (monomeri) identice sau diferite, stabilizata prin aceleasi legaturi ca la structura tertiara (ex. hemoglobina). a proteinelor si e

1. 2.

Cromoproteine Nucleoproteine

CROMOPROTEINE
Definitie : Cromoproteinele sunt proteine complexe formate dintr-o parte proteica si o parte neproteica care absoarbe in spectrul vizibil.

Clasificare : cromoproteine porfirinice : -au grup prostetic porfirina -se mai numesc hemoproteine -pot transporta gaze sanguine (hemoglobina si mioglobina) sau electroni (citocromi)
cromoproteine neporfirinice: se mai numesc flavinice (grupul prostetic e derivat din riboflavina. Transporta H+.

HEMOGLOBINA Hb

Structura : 1. - este o proteina tetramer, formata din 4 subunitati (monomeri). 2. - are 2 parti : - hem (partea neproteica) - globina (partea proteica)-formata din 4 lanturi peptidice de tip ,, sau , asezate 2 cate 2 identice. 3. O molecula de hemoglobina are 4 nuclei hem si 4 lanturi de globina (2 cate 2 identice)

HEMUL - are un ion de Fe2+ legat de protoporfirina (legaturi duble conjugate).

- Protoporfirina este formata din 4 inele pirol, legate prin punti metinice (CH=). Fiecare inel are cate 2 substituienti : -CH3, -CH=CH2, -CH2-CH2COOH
- Fierul este bivalent si are 6 legaturi : 4 cu N din nucleul de pirol (2 covalente, 2 coordinative), 1 cu O2 si 1 cu globina. - Legatura intre Fe si globina se face prin Fe, si resturile propionil - 1 mol de hemoglobina leaga 4 molecule O2 ( cu afinitate diferita). - Hemoglobina are 2 forme : T(tensionata) = deoxihemoglobina si R (relaxata) = oxihemoglobina. - Oxigenul este transportat la tesuturi de catre hemoglobina, prin legarea foarte puternica la Fe din hem, formand oxihemoglobina (OxiHb). - CO2 din tesuturi e transportat de hemoglobina la plamani, legat la gruparile NH2 libere din globina.

GLOBINA are 4 lanturi polipeptidice ,, sau , asezate 2 cate 2 identice. Lanturile polipeptidice se orienteaza in spatiu, formand o cavitate in care se gaseste hemul

FUNCTIILE HEMOGLOBINEI : functie tampon (mentinerea constanta a pH-ului sanguin) functie de transport a gazelor respiratorii (O2 si CO2) HEMOGLOBINE FIZIOLOGICE : Hb A1(2, 2)- 97% Hb A2 (2, 2)- 2% Hb F (2, 2)- 0,1%

HEMOGLOBINE PATOLOGICE 1. Modificare la nivelul hemului : Methemoglobina apare prin oxidarea fierului ( Fe2+ Fe3+) MetHb-emia este o situatie patologica, in care concentratia de methemoglobina este > 0,5-1% Cauze : exces de substante oxidante sau deficit de methemoglobin-reductaza
2. Modificari ale globinei : Calitative : deletie sau inlocuirea unui aminoacid cu altul ( ex : hemoglobina S, Hb H) Cantitative : thalasemii COMBINATII ALE HEMOGLOBINEI : FIZIOLOGICE : oxihemoglobina (Hb+ O2) carbhemoglobina (Hb + CO2) PATOLOGICE : Hb + CO carboxihemoglobina

CITOCROMII
Definitie : citocromii sunt hemoproteine complexe (partea neproteica este hemul) cu rol in transportul electronilor in lantul respirator din mitocondrii. Clasificare : a1, a3, b1, b5, P450, c1, c

Valenta fierului variaza fiziologic (din bivalent in trivalent si invers)

Ordinea citocromilor in lant este: cit b c1 c a a3 Ultimul citocrom din lant, cit a3 (are si cupru), poate ceda electronul direct la O2 (citocrom oxidaza)

NUCLEOPROTEINE
Definitie : sunt heteroproteine care au 2 parti : o parte proteica formata din proteine cu caracter bazic numite histone si o parte neproteica formata din acizi nucleici (ADN si ARN). Sunt componente ale nucleului celular dar se gasesc si in citoplasma, legate de ribozomi.

Prin hidroliza se elibereaza acizi nucleici si proteine bazice.

Un nucleotid se formeaza din: nucleozid + fosfat. Un nucleozid se formeaza din: baza azotata + pentoza (riboza in ARN sau dezoxiriboza in ADN). Bazele azotate sunt heterocicli aromatici ce contin azot, si pot fi purinice sau pirimidinice.

Bazele purinice sunt adenina si guanina:

Bazele pirimidinice sunt citozina, timina si uracilul :

Nomenclatura : numele fiecarui nucleotid este derivat de la baza azotata care intra in constitutie.

Baza azotata
Adenina Guanine Citozina Timina Uracil

Nucleozid
Adenozina Guanozina Citidina Timidina Uridina

Nucleotid
AMP, ADP, ATP GMP, GDP, GTP CMP, CDP, CTP TMP, TDP, TTP UMP, UDP, UTP

Exemplu : ATP (adenozin-trifosfat):

Importanta nucleotidelor : Intra in constitutia acizilor ribonucleici si dezoxiribonucleici Au rol in procesele de biosinteza a glucidelor (UTP), lipidelor (CTP) Sunt substante macroergice, indeplinind rolul de donori universali de energie.

1. 2. 3. 4.

Notiuni descriptive ale biomoleculelor Glucide Lipide Proteine

Glucidele
Glucidele pot fi impartite in mai multe categorii: Monozaharide Dizaharide Oligozaharide Polizaharide Monozaharidele sunt molecule formate din C, H si O. Sunt polialcooli cu o grupare aldehidica (aldoze) sau o grupare cetonica (cetoze). Cele mai multe dintre ele au formula generala CnH2nOn. Clasificare: Trioze, Tetroze, Pentoze, Hexoze Pentoze : riboza si dezoxiriboza . Hexozele : glucoza (G), galactoza (Gal), manoza , fructoza (F).

Lipide
Lipidele se clasifica in trei categorii: Trigliceride (grasimi neutre sau triacilgliceroli) Fosfolipide Steroizi

Trigliceridele pot fi saturate, mononesaturate sau polinesaturate. Acesti termen arata gradul de saturare in hidrogen a acizilor grasi. - Acizii grasi saturati: Intr-un acid gras saturat, toate legaturile intre carboni sunt legaturi simple (nu exista legaturi duble).. - Acizii grasi mononesaturati: Un acid gras mononesaturat contine o singura dubla legatura carboncarbon. - Acizii grasi polinesaturati : Un acid gras polinesaturat contine mai multe legaturi duble.

ENZIME
1. 2. 3. 4.

Definitie Structura Clasificare Cinetica

ENZIME
Enzimele (biocatalizatori), sunt catalizatorii reactiilor din organismele vii.

Clasificarea enzimelor:
Nr. Clasa si subclasa
1.

Reactii catalizate
oxidoreducere

Oxidoreductaze : Dehidrogenaze

2.

Oxidaze
Reductaze Peroxidaze, Catalaze Hidroxilaze Transefrul unei grupari de la un donor la un acceptor

Transferaze : Transaldolaze si transcetolaze Acil-, metal-,glicozil- si amino-transferaze Fosfotransferaze - Kinaze

3.

Hidrolaze :
Esteraze Glicozidaze Peptidaze Fosfataze Tiolaze Ribonucleaze

Hidroliza

4.

Liaze :
Decarboxilaze Aldolaze Hidrataze

Scindarea nehidrolitica a unei legaturi covalente, eliminare de CO2, NH3, apa

5.

Izomeraze :
Racemaze Epimeraze

Izomerizare

6.

Izomeraze
Mutaze Formarea unei noi legaturi covalente (de regula, cu consum de ATP)

Ligaze :
Sintetaze Carboxilaze

Denumirea enzimelor: numele substratului + numele reactiei catalizate + sufixul aza Structura si clasificarea enzimelor: enzimele sunt proteine specializate, clasificate in : Enzime simple Enzime complexe, formate dintr-o parte proteica numita apoenzima si o parte neproteica, numita coenzima (forme biologic active ale vitaminelor hidrosolubile, metale, etc.) Activitatea catalitica : Molecula asupra careia actioneaza enzima se numeste substrat, iar cea care rezulta din reactie, produs . Substratul se leaga doar la o portiune din enzima, centrul activ sau centrul catalitic. situsul activ : un grup de aminoacizi, de pe suprafata apoenzimei care determin activitatea acesteia (aminoacizii pot fi la distan in cadrul structurii primare dar apropiati n structura tertiara). situsul allosteric: exist la unele enzime dar difera de situsul activ -este un situs de legare a unor molecule mici, care determina o modificare a afinitatii de legtur a substratului.

Cinetica enzimatica: se ocupa cu studiul vitezei enzimatice si a factorilor care o influenteaza. E + S ES P+E Factorii care inflenteaza activitatea enzimelor sunt : Temperatura: viteza de reactie creste cu cresterea temperaturii si este maxima la o temperatura de 37 C, dupa care, odata cu depasirea unor limite de temperatura, prin denaturare, viteza scade pana la oprirea completa. pH-ul : viteza de reactie este maxima la un pH optim, care reflecta pH-ul locului unde actioneaza enzima in vivo. Concentratia enzimei: pentru o concentratie constanta de substrat, viteza de reactie este proportionala cu cantitatea de enzima. Concentratia substratului (ecuatia Michaelis-Menten): viteza este proportional in orice moment cu concentratia ES si este maxima cand toata enzima se afla sub forma de complex ES; KM arata afinitatea E pentru S (relatie invers proportionala)

SPECIFICITATEA ENZIMELOR
Specificitate de substrat Specificitatea de substrat a enzimelor reflecta abilitatea unei enzime de a distinge intre unul sau mai multe substrate si este rezultatul interactiunii enzima-substrat. Specificitatea absoluta: enzimele actioneaza asupra unui singur substrat Specificitate de grup : enzimele actioneaza asupra unui anumit tip de legatura si catalizeaza un grup restrans de substrate (similare ca structura) Stereospecificitatea : enzimele actioneaza numai asupra unui stereoizomer sau determina formarea numai unui anumit stereoisomer Specificitate de reacie Definiie: capacitatea fiecrei enzime de a cataliza un anumit tip de reacie proprietate ce st la baza clasificrii enzimelor OXIDO-REDUCTAZE: enzime ce catalizeaz reacii de oxido-reducere TRANSFERAZE: catalizeaz transferul unei grupari de la o molecul la alta HIDROLAZE : enzime ce catalizeaz reacii de hidroliz LIGAZE : enzime ce catalizeaz legarea substratului cu formare de noi legturi LIAZE : enzime ce catalizeaza ruperea unor substrate (fr ajutorul apei) IZOMERAZE: enzime ce catalizeaz reacii de izomerizare.

CHIMIA SI BIOCHIMIA CAVITATII ORALE

Suport Curs
Partea II - Metabolismul glucidic, lipidic, proteic COLEGIUL DE TEHNICA DENTARA

METABOLISMUL GLUCIDIC

1. CI GENERALE DE METABOLIZARE ALE GLUCIDELOR Dupa digestia glucidelor alimentare si absorbtia monozaharidelor rezultate sub actiunea enzimelor continute in sucurilor digestive (amilazele salivare si pancreatice, dizaharidaze), moleculele de G circula prin fluidul sanguin catre celulele consumatoare. Condiiile ca glucoza s se metabolizeze sunt:

1. Traversarea membranei celulare i ptrunderea glucozei n interiorul celulei (acest lucru este dependent de insulin, cu excepia celulei hepatice care este permeabil pentru glucoz).
2. Fosforilarea glucozei (se formeaza G-6- P , care, prin incarcare electrica, nu mai poate parasi celula si urmeaza caile metabolice). Cile de metabolizare ale glucozei (G-6-P):

1.Glicoliza (cu formare de acid piruvic sau acid lactic) 2.Glicogenogeneza 3.Calea pentoz-fosfailor (cu formare de pentoze) 4.Sinteza acidului glucuronic

GLICOLIZA
GLICOLIZA reprezint procesul de degradare al glucozei, are loc n citoplasm. Se poate desfura n prezena sau n absena oxigenului astfel nct produsul final este diferit : fie piruvat(+O2), fie lactat (-O2) Principalul scop al glicolizei l reprezint producerea de energie. Glicoliza poate fi impartita in doua etape: 1. Consumatoare de energie (de la G la trioz-fosfati)

2. Formatoare de energie (de la trioz fosfati pana la piruvat sau lactat)

GK

isomerase

PF1K

aldolase

G-6-P ATP ADP

F-6 P ATP ADP

F-1,6-P2 X2

GA- 3P + DHAP

(+6ATP)
GA3PDH NADH

-1ATP

-1ATP 1,3 DPG

1,3 DPGK

ATP

+2ATP

3 PG +2ATP
Mutase

2 PG
LDH Pyruvate K

Lactate
NADH+H NAD

Pyruvate ADP ATP

PEP

n aerobioz glicoliza se oprete la piruvat, NADH generat n reacia gliceraldehid-3fosfat parcurge lanul respirator (O2 este disponibil) genernd 23 molecule de ATP. In anaerobioza, NADH este fortat sa cedeze protonii unui substrat nesaturat, singurul capabil sa-i preia fiind piruvatul, care astfel se reduce, generand lactat (in reactia LDH). Importana glicolizei: Prin glicoliz rezult energia de care celula are nevoie Din intermediarii glicolizei, se pot genera alte molecule: aminoacizi, lipide, carbohidrati.

Reglarea Glicolizei Prin reglarea unui proces se nelege reglarea enzimelor din procesul respectiv . n glicoliz particip 2 tipuri de enzime: 1)Enzime care catalizeaz reacii n ambele sensuri (reacii reversibile) 2)Enzime care catalizeaz reacii ntr-un singur sens(reacii ireversibile) Reglarea glicolizei reprezint reglarea enzimelor specifice (cele care catalizeaz reaciile ireversibile): -GK( glicokinaza) -PFK(fosfofructokinaza) -PirK(piruvatkinaza) Aceste enzime sunt reglate prin factori alosterici i hormoni. Factorii alosterici realizeaz un control calitativ asupra enzimelor, controlnd viteza de reacie, iar hormonii un control cantitativ,controlnd sinteza enzimei.

METABOLISMUL ACIDULUI PIRUVIC

Acidul piruvic rezultat din glicoliz poate urma 4 ci :

1. Carboxilare (pir.carboxilaza)
2. Decarboxilare oxidativa (pir DH) 3. Reducere (LDH) 4. Transaminare (GPT)

OAA
Acetil CoA Acidul lactic Alanina

REGLAREA GLICEMIEI
Pe lng hormoni i factorii alosterici care controleaz enzimele implicate n cile metabolice legate de glucoz mai intervine i controlul celular ( ficatul i rinichiul). Ficatul prin cele dou enzime GK i G-6-P-aza se comport ca un consumator de glucoz cnd e prea mult sau ca un donator (G-6-Paza) cnd atunci cnd avem nevoie. Rinichiul n mod normal reabsoarbe total ntreaga cantitate de glucoz prin tubii renali.Dac este depit valoarea prag de eliminare a glucozei n urin (1,7-1,8) este depit capacitatea de reabsorbie, se reabsoarbe parial glucoza prin tubii renali, iar o parte se elimin prin urin(glucozurie).

METABOLISMUL LIPIDIC

CUPRINS

METABOLISMUL LIPIDIC
1. Metabolismul AGS, AGN (sinteza, degradare) 2. Metabolismul TG 3. Metabolismul colesterolului 4. Lipide plasmatice 5. Tulburari ale metabolismului lipidic

DEGRADAREA ACIZILOR GRAI SATURAI

Degradarea acizilor grai saturai se realizeaz prin oxidare rezultnd numeroase molecule de acetil - SCoA care intr n Ciclul Krebs, astfel se formeaza coenzime reduse, care, prin parcurgerea lanului respirator duc n final la formarea de ATP. Procesul de oxidare are loc prin scindarea (ruperea) succesiva a unitatilor de cte 2 atomi de C din lanul de acizi grai rezultnd numeroase molecule de acetil SCoA. AG trebuie s fie activai n vederea oxidrii. Procesul de oxidare are loc n mitocondrie dar activarea AG (pregatirea lor pentru degradare) se desfoar n citoplasm. Etapele degradarii AG: o Activarea AG (citoplasma) o Transportul AG activati din citoplasma in mitocondrie o Beta oxidarea (degradarea propriu-zisa, in mitocondrie)

Transportorul specific prin membrana mitocondrial l reprezint carnitina. Pentru degradarea AG saturai intr n aciune o translocaz, ce are dou enzime specifice (carnitil- acil- transferaze, pe fata externa si interna a membranei mitocondriale)

Procesul de oxidare propriu-zis se desfoar prin repetarea unor cicluri de 4 reacii de: dehidrogenare (oxidare), hidratare, din nou dehidrogenare i rupere a unitilor de 2 atomi de C (tioliza).

OXIDAREA ACIZILOR GRAI CU NUMR PAR DE ATOMI DE C

In procesul de beta oxidare se repeta urmatoarele reactii:

1. 2. 3. 4.

Reactie de dehidrogenare FAD dependenta Reactie de hidratare Reactie de dehidrogenare NAD dependenta Ruperea unitatilor de doi atomi de carbon, catalizata de o tiolaza

Dupa beta oxidare, acetil-SCoA este supusa metabolizarii in ciclul Krebs, fiecare molecula generand 12 mol ATP, sau poate urma alte cai metabolice (ex. formarea de colesterol)

R- CH2- CH2- CO SCoA

FAD acil DH lan respirator FADH2 2 ATP

R- CH= CH- CO SCoA 2- transenoil Hidratare + H2O R- CH- CH2- CO SCoA OH hidroxi-acil
hidroxi-acil DH NAD lan respirator NADH + H+ 3 ATP

R- CO- CH2- CO SCoA ceto-acil HSCoA

tiolaz

CH3- CO SCoA R- CO SCoA ......se repet procesul de oxidare (4 reacii)

tiolaz

Ciclul Krebs

CH3- CO- CH2-CO SCoA Acetil acetic

2 CH3- CO SCoA
HSCoA

SINTEZA ACIZILOR GRAI

Sinteza AG reprezint un proces activ cu rol n stocarea rezervelor energetice. Capacitatea de depozitare a glucozei sub form de glicogen este redus pentru organism. Deci, glucoza n exces, peste necesitile imediate, este transformat n acizi grai (AG) care vor fi apoi depozitai sub form de TG n esutul adipos. Biosinteza AG saturai are loc in citoplasma (sintez de novo) si conduce n final la acidul palmitic de la care se pot obine apoi prin elongare (in alt compartiment celular), ali acizi grai saturai (AGS), sau acizi grai nesaturai (AGN) prin procese de desaturare.

SINTEZA ACIDULUI PALMITIC (C16) Are loc aciunea unui complex enzimatic : AG-sintetaza format din mai multe componente (sapte enzime catalitice si una transportoare ACP acyl carrier protein). Precursorul acidului palmitic este acetil SCoA rezultat din degradarea glucozei. Sinteza acidului palmitic este un proces intens reductiv (dependent de NADPH2) i consumator de energie. Se tie c acetil SCoA nu difuzeaz prin membrana mitocondrial. Transportul acetil SCoA obinut n mitocondrie din acidul piruvic (produs final al glicolizei) se va face spre citoplasm prin intermediul CITRATULUI (rezultat in urma cuplarii acetil SCoA cu OAA).

METABOLISMUL TRIGLICERIDELOR (TG)

Organismul dispune de rezerve, ca de exemplu rezerva de AG i energie, coninute la nivelul esutului adipos. TG din organismul uman pot fi : - exogene - degradate prin digestie la nivelul intestinului i transformate n monogliceride, digliceride, glicerol, acizi grai , material de resinteza ulterioara a TG n enterocit - endogene - sintetizate n ficat i esut adipos, dar si in enterocit prin resinteza din TG exogene TG din esutul adipos sunt depozitate, iar cele din ficat si intestin sunt exportate ctre celelalte esuturi cu ajutorul unor lipoproteine plasmatice - VLDL si rspectiv chilomicroni.

Biosinteza trigliceridelor (TG)

La nivelul intestinului , precursorul pentru trigliceride este monogliceridul iar n ficat i esut adipos, precursorul este glicerol-fosfat. TG resintetizate n mucoasa intestinal sunt exportate cu ajutorul lipoproteinelor specifice - chilomicroni, cele din ficat prin intermediul altor lipoproteine VLDL, pe cnd cele din esut adipos sunt depozitate. Ficatul dispune de un echipament enzimatic activ, care conduce la activarea glicerolului cu ajutorul glicerolkinazei rezultnd glicerolfosfat. Acesta poate obine glicerol- fosfat pentru sinteza trigliceridelor n dou moduri: Fie prin captarea glicerolului din snge i activarea lui cu ajutorul glicerol-kinazei, enzim prezent n ficat Fie prin intermediul DHAP obinut din glucoz Acizii grai ncorporai n trigliceridele hepatice pot proveni din acizi grai liberi (captai din plasm) sau din sinteza acizilor grai la nivel hepatic (din glucoz). Ficatul nu depoziteaz TG, acestea vor fi secretate si transportate n plasm sub form de lipoproteine cu densitate mic (VLDL) spre esuturile extrahepatice.

 n intestin
Precursorul este 2 - monoacil - glicerol - 2 - MAG (2 MG) Dup resintez, trigliceridelor intestinale mpreun cu fosfolipidele, colesterolul liber i esterificat i cu proteine specifice sunt ncorporate n chilomicroni i trecute n circulaie , fiind transportate ctre esuturile consumatoare. n ficat Hepatocitele conin glicerol kinaza care este foarte activ i este o enzim dependent de consumul energetic (ATP). Precursor este glicerol - fosfat Hepatocitele au coninut mare de glicerol-kinaz, ce l transform n glicerolfosfat.

TG din ficat sunt ncorporate n lipoproteine sub form de VLDL, pentru a putea fi transportate spre esuturile extrahepatice, consumatoare de acizi grai (respectiv energie).

n esut adipos Precursor este glicerol - 3 - fosfat (acelasi ca si in ficat) iar sursa de Gl-3-P o reprezint exclusiv glucoza pentru c esutul adipos dispune de rezerve foarte mici de glicerol-kinaz. Metabolismul glucidic n adipocit e dependent de insulin, iar acizii grai necesari sintezei de trigliceride vor fi obinui tot din glucoz, cantiti mici provenind i din lipoproteine plasmatice : chilomicroni sau VLDL. TG sintetizate la acest nivel sunt ulterior depozitate (nu mai sunt exportate ca cele din ficat sau intestin).

Lipoliza - degradarea TG
Grsimile din esutul adipos sunt hidrolizate n vederea mobilizrii depozitelor de energie; hidroliza este catalizat de lipaze specifice care rup legturile ester elibernd AG.

Degradarea trigliceridelor are loc : 1. n intestin (n lumen; TG - lipaza - lipaza pancreatic a crei activitate depinde de acizii biliari). 2. sub aciunea lipoprotein lipazei pentru cele coninute n lipoproteine i care circul n snge, cu eliberarea de acizi grai i glicerol. 3. n adipocit (sub aciunea lipazei hormon sensibil- LHS)

COLESTEROLUL

Principalul steroid al organismului, ce se gsete la nivelul creierului i membranei interne a mitocondriei. Colesterolul din membranele celulare este liber, sub forma neesterificat. Sub form esterificat se gsete n lipoproteinele celulare i cele plasmatice. Se sintetizeaz n ficat i intestin (cel mai activ) i n cantiti mici n corticala suprarenal. Este precursor pentru (conduce la formarea de): - vitamina D3 - acizi biliari - hormoni steroizi Concentraia plasmatic a colesterolului variaz ntre 140200 mg/100ml

BIOSINTEZA COLESTEROLULUI
Sinteza are loc n compartimentul citoplasmatic i microzomal (microzom= reticul endoplasmic ncapsulat). Se pornete de la acetil CoA, provenit din metabolismul glucidic, acizi grai, aminoacizi. Donatorul de energie este NADPH2 provenit din calea pentoz-fosfailor. Etape : 1.Sinteza mevalonatului (din condensarea mol de acetil SCoA) 2.Sinteza unitilor izoprenoide(C5) 3.Condensarea unitilor izoprenoide 4.Ciclizarea scalenului lanosterol scalen (molecula liniara, C30)

5.Transformarea lanosterolului

colesterol (C27)

LIPIDE PLASMATICE
Lipoproteinele plasmatice reprezint forma de transport a lipidelor prin snge, si sunt constituite din complexe ce contin lipide si proteine, numite apoproteine.. Au rol n : - transportul TG alimentare i cele sintetizate endogen pn la locul de depozitare de unde vor fi consumate ulterior. -transportul colesterolului exogen i cel sintetizat n ficat spre esuturile extrahepatice i invers. -rol n reglarea proceselor metabolice

Compoziie: Lipidele plasmatice sunt alctuite din : Lipide: TG, fosfolipide, colesterol liber, colesterol esterificat + proteine (apoproteine ce reprezint componenta amfipatic a lipidelor plasmatice cu rol n recunoaterea receptorilor celulari, unele dintre ele fiind i activatori ai enzimelor).

Separarea lipidelor plasmatice se poate ultracentrifugare, fie prin electroforez.

face

fie

prin

Lipidele plasmatice se clasific n: HDL - lipoproteine cu densitate mare LDL- lipoproteine cu densitate mic VLDL- lipoproteine cu densitate foarte mic Chilomicronii care nu migreaz

CHILOMICRONII Chilomicronii reprezint forma de transport a TG alimentare (care cresc n snge dup un prnz bogat n grsimi ).

Chilomicronii au un coninut crescut de lipide (98%) i doar 2% proteine. Au dimensiuni mari i dau un aspect lactescent plasmei, refractnd lumina. Apoproteinele specifice sunt ApoA si ApoB48.
Se sintetizeaz n intestin din TG alimentare, iar dup sintez trec n plasm unde i modific compoziia. Apar n numr mare n plasm dup o alimentaie bogat n lipide i dispar dup 6-7 ore din snge determinnd un aspect clar al plasmei. Chilomicronii sunt hidrolizai n prezena LPL (lipoprotein lipaza) rezultnd monogliceride, care mai departe se transform n acizi grai i glicerol. LPL se afl pe suprafaa endoteliului vascular ancorat prin GAG, iar heparina stimuleaz eliberarea enzimei n plasm. LPL se gsete n cantiti crescute n esut adipos, miocard, muchi scheletic, glande mamare.

VLDL
VLDL este sintetizat n ficat i este alctuit n proporie de 85 - 95% din lipide din care aproximativ 60% TG. Rolul principal este de a transporta TG sintetizate sintetizate in ficat spre esuturile extrahepatice. Are n componen apoproteine de tip Apo E i ApoB100. VLDL crete n plasm dup consum crescut de glucide (care ulterior prin glicoliza furnizeaza elemente necesare sintezei de lipide)
n foame prelungit, inaniie i diabet zaharat creste cantitatea de VLDL in sange deoarece are loc o sintez crescut de TG din acizii grai liberi.

LDL
LDL este o lipoprotein alctuit n proporie de 75-80% din lipide , se sintetizeaz n plasm din VLDL dup ndeprtarea TG i mbogirea cu colesterol. Se gsete n plasm dimineaa dup un post de 8-10 ore i contine 70% din colesterolul total plasmatic. Aceste lipoproteine (numite si beta lipoproteine) sunt formate din lipide i proteinele Apo B100. Rolul este de a furniza colesterol diverselor esuturi, favoriznd in acest fel ateroscleroza (prin potentialul de depunere in exces a acestor lipide pe peretele vascular, sub forma de placute de colesterol, numite ateroame).

HDL HDL sunt alctuite n proporie de 50% de proteine, numeroase fosfolipide i o cantitate mare de colesterol ( aproximatic 30% din colesterolul plasmatic). Conin Apo A (major), dar i Apo C, D, E. Nu conin Apo B. Se sintetizeaz n ficat i sunt de dou feluri: HDL nscnde (au form discoid, un dublu strat lipidic i conin Apo A, Apo E). HDL mature (ce conin un miez hodrofob cu colesterol esterificat, si colesterol preluat din esuturi i alte lipoproteinechilomicroni n stratul superficial). Are rolul de a extrage colesterolul din esuturi favoriznd metabolizarea acestuia i deci reducerea nivelului sau plasmatic, protejand astfel mpotriva aterosclerozei. Pe suprafaa HDL se afl o enzim LCAT (lecitin colesterol acil transferaz, deasemeni utila in rducerea nivelului colesterolului liber, deci cu rol antiaterosclerotic).

Tulburri ale metabolismului lipidic

Obezitatea apare datorit depunerii anormale de trigliceride i se manifest cu creterea n greutate a organismului, datorit creterii cantitii esutului adipos Complicaiile ce pot aprea sunt cel mai frecvent diabetul i ateromatoza. Ateroscleroza se datoreaz depunerilor de colesterol la nivelul pereilor arterelor. Creterea nivelului plasmatic al lipoproteinelor VLDL i LDL favorizeaz meninerea colesterolului n circulaie timp ndelungat ceea ce favorizeaz apariia aterosclerozei. Un nivel ridicat de lipide serice se coreleaz cu incidena bolilor coronariene i ateroscleroz la om. Consumul n diet de acizi grai nesaturai determin formarea esterilor de colesterol mult mai uor metabolizabili. Diabetul zaharat reprezinta nu doar o alterare a metabolismului glucidic ci si a celui lipidic, determinata de degradare accelerat a lipidelor, acizii grai eliberai din depozite fiind degradai, conducand la sinteza crescuta de corpi cetonici sintetizai n ficat si eliminricrescute ale acestora n urin. Ficatul gras reprezinta o situatie patologica in care grasimea formata in hepatocite, se acumuleaza la acest nivel, cu implicatii ulterioare in functiile hepatice (in general aceasta dereglare apare ca urmare a deficitului de aminoacizi esentiali Met, de AGN esentiali, cu transformarea predominanta a DG in TG, in defavoarea fosfolipidelor)

METABOLISMUL PROTEIC

CUPRINS

METABOLISMUL PROTEIC

1. Cai generale de metabolizare ale aminoacizilor 2. Metabolismul amoniacului 3. Ureogeneza

CAI GENERALE DE METABOLIZARE ALE AMINOACIZILOR Prin degradarea completa a aminoacilor rezulta energie, proteinele fiind considerate substrat energetic de rezerva. Organismul nu poate depozita aminoacizii aflati in exces, ci sunt transformati in glucoza sau lipide . Pentru aceasta, diversii aminoacizi sunt degradati partiali la compusi intermediari ca acetil-CoA, fumarat, etc. Principalele cai de metabolizare comune aminoacizilor sunt : 1. 2. 3. 4. 5. Decarboxilarea cu formarea de amine biogene Transaminarea Dezaminarea cu eliberare de NH3 Biosinteza de uree din amoniac, in vederea eliminarii prin urina Conversia scheletului de carboni la intermediari metabolici comuni

DEZAMINAREA AMINOACIZILOR SI METABOLISMUL AMONIACULUI

Dezaminarea aminoacizilor duce la indepartarea gruparilor amino din pozitia alfa. Aceasta etapa cuprinde reactii de transaminare si de dehidragenare (dezaminare oxidativa); In urma acestor reactii se formeaza amoniac. Amoniacul este foarte toxic pentru organism, in special pentru sistemul nervos. Din acest motiv trebuie rapid indepartat sau utilizat. Amoniacul poate fi reutilizat doar pentru sinteza de aminoacizi neesentiali. Surplusul de amoniac este rapid colectat la ficat ( prin sistemul port) sau la nivelul rinichilor. In tesuturi, cea mai mare parte a amoniacului este incorporata in glutamina (reactie catalizata de glutaminsintetaza). Glutamina formata din acid glutamic si amoniac va ajunge la rinichi, ficat, unde va fi degradata sub actiunea glutaminazei. Amoniacul eliberat va fi transformat in ion amoniu si respectiv uree, eliminate ulterior prin urina.

Rolul Ficatului in metabolismul proteic Ficatul are rol n: procesele de dezaminare , transaminare, decarboxilare. n metabolizarea particular a aminoacizilor (Phe, Tyr, Ser, Met) gluconeogeneza din aminoacizii glucoformatori sinteza proteic, a unor enzime, sinteza proteinelor plasmatice particip la degradarea nucleoproteinelor n metabolismul porfirinelor sinteza+degradare n formarea bilirubinei conjugate ureogenez

FUNCIA DE DETOXIFIERE Au loc transformri metabolice ce convertesc substanele toxice n substane netoxice (care pot fi eliminate din organism). Aceast funcie poate fi exercitat prin reducerea toxicitii i mrirea capacitii de eliminare a produsului prin urin sau bil. Se desfasoara prin 4 tipuri majore de reacii: oxidare, reducere, hidroliz, condensare (sintez) Aceste transformri se realizeaz n 2 faze: 1. Procese de oxido-reducere, hidroliz, finalizate prin hidroxilarea substratului (cu cresterea polaritatii acestuia). 2. Reactii de de conjugare (cu acid glucuronic, compusi azotati, cu sulf activat).

BIOSINTEZA UREEI
Formarea ureei are loc printr-un sir de reactii numit ciclul ureogenetic Are loc in mitocondriile hepatocitelor si in citoplasma acestora. ETAPE: 1. Condensare amoniacului cu CO2 si ATP in mitocondrii. Reactia este catalizata de carbamilfosfatsintetaza mitocondriala; rezulta carbamilfosfat. 2. Transferul gruparii carbamil de pe carbamilfosfat pe ornitina. Reactia este catalizata de ornitin-carbamil transefraza (OCT). Se formeaza citrulina. Etapa este mitocondriala. 3. Citrulina trece prin simpla difuziune in citosol, unde se condenseaza cu acidul aspartic in prezenta arginin-succinat sintetazei, cu consum energetic. Se formeaza acidul argininsuccinic. 4. Scindarea acidului argininsuccinic in arginina si acid fumaric, catalizata de argininsuccinat liaza. 5. Prin hidroliza argininei, catalizata de arginaza, se obtine uree si arginina.

Prin ornitina se reia secventa reactiilor ciclului ureogenetic. Valorea ureei in plasma la adult este 20-40 mg/100 ml. Prin aceste reactii, amoniacul este transformat intr-un produs netoxic si usor solubil, care se elimina facil prin urina. Pentru uree nu exista prag de eliminare renala astfel incat toata cantitatea sintetizata este rapid indepartata prin urina.

CHIMIA SI BIOCHIMIA CAVITATII ORALE

Suport Curs
Partea III Biochimia cavitatii orale COLEGIUL DE TEHNICA DENTARA

METABOLISMUL MINERAL
Organismele animale i vegetale sunt constituite din substane chimice cu o compoziie complex, fiind formate att din metale ct i din nemetale. Organismul uman cu o greutate medie de 70 kg este constituit din: 97,5 % nemetale - oxigen (65%), carbon (18%), hidrogen (10%), azot (3%) si altele (1.5%) 2.5 % metale - Na, K, Mg, Ca reprezentand 99% din acest procent Elementele minerale au un rol important n organismele vii. Omul necesit anumite elemente minerale n cantiti mari, deoarece acestea pot avea rol structural sau sunt indispensabile pentru realizarea funciilor metabolice. Elementele minerale majore sunt Ca,P, Cl, Mg, K, Na, S.

METABOLISMUL CALCIULUI

Calciul, cel mai abundent element mineral din organismul uman, atingnd uneori pn la 1,5 Kg la adultul normal, se afl inegal repartizat ntre esuturi i umori, 99% fiind depozitat n oase i dini i doar o mic parte la nivelul fluidelor organismului. Absorbia calciului din produsele alimentare are loc n intestinul subire i se produce n prezena vitaminelor D, proteinelor, acidului citric i lactozei.
Cantitatea de calciu din organism variaz cu vrsta: Organismul i acoper, n general, necesitile pe seama alimentelor de origine animal i vegetal. Cele mai bogate surse n calciu sunt: branza, laptele, smntna, fructele oleaginoase i leguminoasele uscate. Calciul alturi de fosfor au rol plastic i funcional.

Calciul este repartizat n mod diferit : - schelet, oase, dini (cea mai mare parte , ~1000g) - intracelular (~10g) - extracelular (~1g, plasm i din lichidele interstiiale) Nivelul de Ca2+ din organism depinde de aport, dar i de pierderi. Absorbia Ca2+ depinde de factori: alimentari (crete aportul de vitaminepH alcalinscade absorbia) forma n care se gsete Ca2+ n alimente natura alimentelor (dac predomin componenta glucidic n dietpH uor acid la nivel intestinalfavorizeaz absorbia Ca2+) AG liberi n exces la nivel intestinal favorizeaz formarea unor spunuri de Ca insolubile scade absorbia raportul n care se gsete Ca2+ i P la nivel intestinal (trebuie s fie mai mare de 0.5 pentru o absorbie bun a Ca2+) vitamina D3 parathormonul: - are efect asupra formrii calcitriolului i stimuleaz hidroxilaza renal (care va facilita formarea calcitriolului la nivel renal) hormonii glucocorticoizi, tiroidieni, cortizol, inhib absorbia estrogeni, androgeni stimuleaz absorbia

Rolurile Ca2+
- n mecanismele coagulrii - n buna funcionare a inimii - n excitabilitatea neuro-muscular - n unele procesele secretorii - n permeabilitatea membranei - n agregarea rapid a plachetelor sangvine - mesager secund (alturi de AMPc, GMPc) - n meninerea integritii celulare - in activatorea unor enzime - n eliberarea i aciunea unor hormoni - funcie structural : participa la formarea osului, dintelui

Reglarea Ca2+ plasmatic

Reglarea Ca2+ are loc sub aciunea parathormonului, calcitriolului i calcitoninei: la nivelul a trei tinte: os rinichi i intestin

Tulburri ale metabolismului Ca2+ Hipocalcemie : apare la valori sub 9 mg % datorit modificrii formei Ca2+ plasmatic (ionizat, legat de proteine). Manifestri : simptomele apar la scderi mult mai pronunate ale valorilor Ca2+(7-9 mg%) Cauze :

hipoparatiroidism

secreie
deficit

ridicat de calcitonin
renal cronic

de vitamina D

insuficien unele

intoxicaii

Hipercalcemie Cauze :

hiperparatiroidism intoxicaii cu vitamina D

afeciuni neoplazice (mielom multiplu, osteoliz malign, osteoporoza de mobilizare, boala butorilor de lapte) La o cretere mai mare de 7,5 mEq poate aprea riscul unui stop cardiac. Manifestri clinice:
manifestri manifestri

digestive
neuropsihice hipercalcemic

encefalopatia tulburri

cardio-vasculare renale cronice: depozite calcice tisulare

manifestri manifestri

METABOLISMUL FOSFORULUI
n organism, fosforul ndeplinete rol structural, intrnd n constituia muchilor (9%), mpreun cu ionul de calciu n cea a oaselor (80%), a fosfolipidelor, nucleotidelor i ATP. Este principalul constituent al acizilor nucleici, particip la stimularea contraciei musculare. Fosforul, din componena nucleotidelor i acizilor nucleici, particip la procesele de pstrare i de folosire a informatiei genetice, de biosintez a acizilor nucleici, proteinelor, de cretere i separare a celulelor. Fosforul anorganic menine echilibrul acido-bazic n organism. Necesarul zilnic de fosfor la adult este de 700-800 mg crescnd n anumite stri (trimestru IV sarcin) pn la 1200 mg. Valorile plasmatice normale: 0,80-1,40 mmol/l. Sursele cele mai bogate de fosfor sunt : brnza, fructele oleaginoase, leguminoasele uscate, petele, carnea, produsele din cereale, oule, laptele i smntana.

Absorbia P are loc la nivelul intestinului este variabil cu vrsta i regimul alimentar formele ce se absorb mai uor sunt cele de fosfai anorganici uor solubili absorbia este favorizat de pH uor acid i de vitamina D.

Limitele concentraiei de P plasmatic : 2.5-7 mg% adult : 2.5-4.5 mg% (pn la 1,5 mmoli / l) copil : 4-7 mg% (pn la 2.25 mmoli / l) n meninerea homeostaziei fosforului intervin intestinul subire, rinichiul,osul. Scderea P plasmatic duce la stimularea formrii calcitriolului i determin creterea procesului de absorbie a P. Eliminarea fosforului se face pe cale renal. Rolul P - structural - energetic : legturi macroergice - funcional : participarea la ntregul metabolism intermediar - n distribuia O2 n esuturi (prin intermediul 2,3-DPG)

TULBURRI ALE METABOLISMULUI P Hipofosfatemie: apare la concentraii sczute : sub 2,5mg% n: - rahitism (P sczut -pn la 2 mg%) -n metabolismul glucidic pronunat apare scderea temporar a P plasmatic - n alcaloze respiratorii -depleie de fosfai: n perioadele de vrsturi Hiperfosfatemie Hiperfosfatemia conduce la hipertermie, distrugeri tisulare, deficiene catabolice. Este asociat cu scaderea Ca2+ seric. Poate aprea n hipoparatiridism i n insuficiena renal cnd interfer cu excreia normal. Hiperfosfatemia apare : - n hipervitaminoz D - insuficiene renale cronice - osteoporoz

METABOLISMUL FLUORULUI
Rolul fluorului este legat n deosebi de metabolismul la nivelul dinilor i de procesul de formare a cariilor dentare. Frecvena cariilor este asociat de obicei cu o caren de fluor; excesul de fluor poate duce la o alterare a smalului dentar aprnd fluoroza. Fluorul este adus n organism prin apa consumat. Se gsete n procentaj mai mare la nivelul esuturilor cu metabolism redus (os,dinte). n esutul osos se gsete sub form de fluoropatit. Absorbia : -sub forma srurilor solubile (fluorosilicai) Nivelul F n plasm : maxim 0.15 mg% Eliminarea se face pe cale renal.

Rolul: - Protectie impotriva aparitiei cariilor dentare - excesul de F la nivelul dintelui duce la o alterare a smalului (fluoroz) F poate nlocui ionul carbonat la nivelul dintelui scade coninutul n carbonat crete rezistena smalului la aciunile cariogene. Fluoroza se manifest prin pigmentri la nivelul smalului = smal ros de molii F poate mpiedica procesul coagulrii (anticoagulant) deoarece poate precipita Ca2+.

STRUCTURA I METABOLISMUL ESUTUL CONJUNCTIV

esutul conjunctiv are rol de susinere, de aprare, intervine n procesele de preluare i de depozitare. esutul conjunctiv este prezent n organe predomin n ligamente, oase, tendoane, inclusiv esuturile moi (rinichi). esutul conjunctiv particip la metabolismul hidromineral, intervine n metabolismul lipidic, glucidic, protidic. Structura esutului conjunctiv: esutul conjunctiv cuprinde: Matricea extracelular (substana fundamental), format din proteine de natur fibrilar incluse n gel polizaharidic reprezentat de glicozamino-glicani. Proteinele = distribuite ntre spaiul dintre celule, au un coninut mare de triptofan (colagen, elastin, reticulin), iar dintre aminoacizi acestia se gasesc n diferite proporii. Apa din esutul conjunctiv este n cantitate mic n form liber. Cantitatea cea mai mare se afl n gelul polizaharidic de unde se elibereaz doar dup depolimerizare. Glicozaminoglicani (GAG) reprezint gelul polizaharidic i confer esutului conjunctiv proprieti fizice remarcabile (maleabilitate, viscozitate), ndeplinind roluri diverse i multiple. Celulele fibroblati in care se sintetizeaza fibrele de legtur, controblati, osteoblaste. n fibroblaste se realizeaz sinteza proteinelor, proteo-glicani; mai exista de asemeni macrofage ce provin de la nivel sanguin.

PROTEINELE ESUTULUI CONJUNCTIV Reticulina = are structur asemntoare cu a colagenului, dar este mai rezistent fa de ap, acizi, baze. Elastina = se gsete n esutul conjunctiv al aortei, este sintetizat la nivelul fibroblastelor, sub form de proelastin i este secretat n mediul extracelular unde devine ulterior elastin. Colagenul = este proteina cea mai abundent din organism. Se afl n procent mic 4% la nivelul rinichiului i peste 70% n tendoane. Imprim rezisten esutului.

Sinteza colagenului se realizeaz la nivelul fibroblastului, conine 19 aminoacizi (procentul cel mai mare i revine glicinei, argininei, hidroxi prolina (19-20 moleccule), hidroxi lisina = o molecul la 200 de resturi de AA).
Sinteza colagenului parcurge urmtoarele etape: sinteza cu asamblarea aminoacizilor cu formarea procolagenului

procese de hidroxizare a resturilor de prolin, lisin, cu formare de OH prolin i OH lisin, cu rol important
etapa de glicozilare cu glucoza, galactoza, sub aciunea unor enzime specifice, crendu-se legturi O- glicozidice ntre resturile de Glc sau Gal cu gruprile OH din HO-Lys

expulzarea din fibroblast n exterior a procolagenului, unde are lor scindarea unor fragmente de la captul lanului, cu formarea tropocolagenului.

METABOLISMUL ESUTULUI OSOS

esutul osos este tot o forma de esut conjunctiv , dar cu structura mai rezistenta, ce deine funcii importante n: hematopoez, homeostazia Ca2+, Mg+, P, HCO3-. asigurarea suportului mecanic al esuturilor moi i prghie pentru aciunea muchilor. COMPONENA ESUTULUI OSOS Componentele minerale sunt reprezentate de sruri, fosfai, carbonai, care sunt inclui n alte tipuri de sruri precum fosfai de Mg, lactat de Ca. Acestea se pot modifica pe tot parcursul formrii osului. Componenii organici substana organic alctuiete matricea osului osteoidul . Din acest matrice 95% este colagenul apoi osteocalcina i proteina osoas morfogenetic. Dintre ali componeni: glicozaminoglicani, glicogen. Aceti componeni vor fi ntr-o permanent rennoire. Colagenul are un proces de rennoire mai lent, comparativ cu cel din alte esuturi. Celulele specifice osului sunt osteoblastele, osteocitele, osteoclastele. La nivelul osteoblastelor, se realizeaz un proces de sintez a componentelor organice. Procesul de degradare se realizeaz la nivelul osteoclastelor.

BIOCHIMIA ESUTULUI DENTAR

Dinii sunt formai din:

O O O

regiune extern foarte rezistent- SMALUL regiune mijlocie- dur ca i smalul dar mai groas- DENTINA regiune central- moale- PULPA DENTAR

La nivelul smalului avem componenta mineral (96%), componenta organic (1,7%) i H2O (2,3%).
La nivelul dintinei scade componenta mineral: componenta anorganic (70%), crete procentul componentei organice (18%), H2O (13%). La nivelul pulpei = componenta organic- 28%; H2O 60-68%. La nivelul cementului = componenta anorganic 46%, componenta organic 22%, H2O (30%).

SMALUL Smalul are proprieti fizice i rezisten chimic diferite n comparaie cu esutul osos, dentin i cement. O prim diferen ntre smalul dentar i cement const n coninutul de colagen, compoziia organic fiind de 0 6%, iar cristalele de apatit se afl n concentraie crescut. O alt diferen este forma i mrimea cristalelor de hidroxiapatit. Componenii minerali: Ca, F, ioni de bicarbonat, Mg, Na, K, oligoelemente la nivelul structurilor anorganice sunt n concentraie sczut. Compoziia organic Smalul conine puine substane organice :
Acid

citric
principalele componente fiind : glucoza, galactoza, manoza,

Glucidele,

fructoza.
Proteinele Lipidele

: colesterol, AG nesaturai

DENTINA

este localizat ntre smal i pulp i conine o cantitate mare de H2O i de 10 ori mai mult substan organic, n comparaie cu smalul. Componenta anorganic este aceeai ca cea de la nivelul smalului, cu deosebirea cristalizrii hidroxiapatitei sub form de prisme hexagonale mai mici comparativ cu cele din smal. Concentraiile de Ca i P sunt mai apropiate de cele din camera pulpar. Raportul Ca/P este crescut la interfaa dentin-smal. n regiunea cariat raportul este sczut. Carbonatul de Ca se afl n procent crescut fa de cel din smal. Componentele organice sunt: Glucidele: predomin n special monozaharidele Proteinele se gsesc n proporie de 100 de ori mai mare ca n smal Lipidele : colesterol, TG, fosfolipide, AG Enzime n special fosfataza alcalin
Cementul conine substane organice, H2O n cantiti crescute fa de dentin i smal. Componenta mineral scade, iar cantitativ, fluorul este n concentraie mai mare. Este un esut osos asemntor cu orice alt esut osos.

PULPA DENTAR este comparabil n ceea ce privete consistena cu mduva osului

Este un esut moale, necalcifiat, ntr-o legtur foarte strns cu esutul tare Pulpa conine celule odontoblaste care vor genera dentina. Constituenii anorganici
Coninutul Ca2+ F

n H2O variaz cu vrsta, scznd odat cu naintarea n vrst

crete odat cu vrsta de la aproximativ 3 14%

crete cu vrsta; K crete cu vrsta

Na,

Constituenii organici

Glucide, din care: - colagenul este reprezentat n procent crescut - glicozaminoglicani - monozaharide

pulpa conine aproximativ 75% proteine predominnd colagenul, albuminele , globulinele i aminoacizii liberi.
Proteinele:

Lipidele n procent 2% din matricea organic, se gsesc mai mult n predentin: fosfolipide (fosfatidil colina, etanolan, sfingomielina, colesterol, trigliceride)

Enzimele : predomina fosfatazele i proteazele.

BIOCHIMIA PARODONIULUI
esuturile care asigur inseria dintelui n alveol i permit transmiterea solicitrilor asupra osului alveolar i maxilarului subiacent, formeaz parodoniul. Complexul parodontal este alctuit din: gingie, ligament alveolar, cement, osul alveolar fiind un esut conjunctiv. esutul conjunctiv poate fi att mineralizat, ct i nemineralizat. esutul conjunctiv nemineralizat intr n constituirea mucoasei gingivale, n ligamentul parodontal i conine scleroproteine (colagen, elastin), glicozaminoglicani ( acid hialuronic, keratan-sulfai) i fibre de elastin. esutul conjunctiv mineralizat intr n constituia cementului i a osului alveolar, cu o compoziie asemntoare cu cea de la os. Cementul conine: -componenta organic n proporie de 55% -componenta anorganic n proporie de 45% Cementul servete la ancorarea fibrelor din ligamentul parodontal de dinte. Formarea acestui esut protector are loc la nivelul unor celule specifice cementoblati, unde se sintetizeaz componentele necalcifiate care fixeaz dintele n alveol. Cementul are funcie mecanic, protectoare. Prin legturile dintre dinte i parodoniu, funcioneaz ca un organ nutritiv.

Osul alveolar = se deosebete prin osul de la nivelul scheletului, prin funcia de susinere a dinilor. n compoziia osului alveolar predomin faza mineral din componenta organic proteine, proteoglicani, colagen, restul de 25% fiind ap. Activitatea metabolic este corelat cu modificrile fiziologice, patologice din ligamente. mpreun cu osul alveolar constituie elementele cele mai dinamice ale parodoniului. Osul alveolar este sensibil la aciunea diverilor factori exogeni (traumatisme, etc.) sau endogeni- consecutiv variatelor tulburri la nivelul proceselor metabolice. Ligamentele sunt interpuse ntre dinte i osul alveolar, cu funcii specifice. Rolurile principale ale ligamentului sunt: fixarea dintelui n alveol transmiterea forelor ocluzale la os asigurarea funciilor senzitive prin terminaiile nervoase permiterea fixrii i amortizrii dintelui, vascularizaia acestuia, acionnd ca un periost pentru alveol i cement.

Gingia reprezint poriunea mucoasei care nconjoar dintele, format din esut conjunctiv. Caracteristicile ei se modific cu vrsta (sufer fenomene de atrofie, procese de keratinizare, procesele metabolice scad, volumul substanei intracelulare crete). esutul conjunctiv din gingie este format din componente de natur proteic, (albumine, globuline) proteoglicani (keratan sunfai, condroitinsulfai), glucoz, sruri minerale, uree. Tot n substana fundamental mai pot fi gsite cantiti variabile de glicogen i fibre de colagen solubil.

se gsete n cantitate mic la nivelul anului parodontal i protejeaz esuturile adiacente mpotriva distrugerii datorate plcii bacteriene. Fluidul gingival este un transudat ce conine componente de natur seric, precum i celule leucocitare de tip polimorfonuclear (PMN). n cursul bolii, numeroi produi ai conflictului parazit-gazd ptrund n fluid, transformndu-l n exudat. Acest exudat traverseaz circulaia gingival prin anul parodontal i colecteaz moleculele implicate n reciile inflamatoriicrete. Fluidul gingival conine conine: - elemente celulare, - proteine: albumine, globuline - enzime: hidrolaze, proteaze, colagenaze, hialuronidaz, catepsine -electrolii ce provin din ser - Na+, K+, Ca 2+, P - leucocite (monocitele sunt n concentraie mare cnd procesul inflamator se agraveaz. Fosfataza acid crete n procesul inflamator de 20 de ori. Fosfataza alcalin crete n GCF. Cu ct crete fosfataza alcalin ne dm seama de gradul de afectare a GCF, de formarea pungilor parodontale. Acidul lactic crete n parodontopatii, iar ureea este crescut de cteva ori fa de ser. Na+, K+ se afl n concentrie mai mare dect n ser, iar concentraia K+ crete de 10 ori fa de cea din ser. n lichidul gingival mai avem P, Mg, care se modific n funcie de concentraia proteinelor de la nivelul gingival.

LICHIDUL GINGIVAL (GCF)

Biochimia salivei
Procesul de secreie salivar 90% din secreia salivar provine de la nivelul principalelor glande salivare (parotida, submaxilar, sublingual), restul rpovine de la nivelul glandelor mici de pe suprafaa mucoasei bucale. Proprietile salivei

Saliva normal este un lichid incolor, inodor, puin tulbure, n care se afl suspensii de epitelii descuamate din mucoasa bucal, leucocite, limfocite i bacterii.
Fiecare tip de gland produce un anumit tip de saliv. Saliva secretat de parotid este fluid, limpede, lipsit de viscozitate. Saliva submaxilar este fluid, limpede dar puin vscoas, n timp ce saliva sublingual este dens i foarte vscoas. pH-ul normal salivar este apropiat de neutru (5,8-7). Saliva dispune de o putere de tamponare datorit sistemelor tampon prezente la acest nivel (acid carbonic, carbonat de sodiu, fosfai monobazici, dibazici).

Compoziia salivei Saliva mixt conine aproximativ 99,5% H2O i 0,5-0,8% substan uscat reprezentat de compui organici i anorganici. Constituenii anorganici sunt reprezentai de Ca2+, Na+, K+, NH3, P, Cl-.

Constituenii organici sunt:

Proteinele Mucina-

(albimine, globuline, haptoglobine, glicoproteine)

este una din principalele glicoproteine i confer un anumit grad de viscozitate salivei. Reprezint surs de glucide pentru flora microbian, fiind unmediu favorabil pentru dezvoltarea unor germeni. De asemenea, mucina mpiedic distrugerea unor bacterii.
Aminoacizii

salivare- dintre care cea mai important este amilaza salivar secretat n principal de parotid. LIZOZIMUL, secretat de glandele salivare, leucocite are rol antibacterian important la acest nivel.
Enzimele Compuii Ali

azotai

compui organici: acidul lactic, fosfolipide, unele vitamine, unii hormoni (estrogeni, adenohipofizari), colesterol

Funciile salivei Funcie digestiv datorit enzimelor implicate n hidroliza amidonului si mai putin a unor lipide Rol mecanic conferit de mucin Aciune de curire Rol antibacterian indus de prezena enzimelor bacteriolitice (lizozim) i a anticorpilor Capacitatea de meninere a umiditii mucoaselor, a buzelor, de solubilizare a unor substane solide, precum i de excreie a metalelor grele a unor medicamente Rol de tamponare cu meninerea pH-ului salivar n limitele fiziologice Saliva asigur de asemenea integritatea dinilor, a parodoniului

BIOCHIMIA PLCII DENTARE

Placa Dentar reprezint o pelicul foarte fin, format din glicoproteine ce provin din saliv, situat la suprafaa dintelui. La nceput, are rol protector impotriva demineralizrii smaltului, iar apoi, va constitui matricea organic a dezvoltrii microorganismelor.

Formarea plcii bacteriene: Placa bacterian are o grosime de 1,5-2,5 i se formeaz n 2 etape succesive: 1) formarea peliculei din glicoproteinele salivare formeaz matricea organic a plcii; 2) pe pelicul, dup 2-4 zile ncep s se dezvolte colonii microbiene, ce se vor nmuli, acoperind suprafaa plcii organice. Pelicula, format iniial, mpiedic ieirea mineralelor ce rezult din demineralizarea dintelui. Apare placa bacterian matur, care conine, iniial, substan de origine salivar, cu colonii ce ncep s se dezvolte, inclusiv, cu depozitarea unor celule care se descuameaz.

TARTRUL DENTAR

Tartrul reprezint un factor iritant, prin focarul microbian, iar procesele metabolice pot duce la formarea unor compui intermediari, cu aciune toxic asupra esuturilor dentare, att a celor dure ct i a celor moi . Placa bacterian reprezint punctul de plecare pentru procese patologice. Placa, prin componena ei, poate avea efect cariogen, datorit acizilor pe care i elibereaz n urma proceselor metabolice. Aceasta se mineralizeaz, rezultnd tartrul, care poate produce leziuni de genul gingivitelor, parodontitelor. Tartrul poate fi cauza apariiei pungilor parodontale, n care se dezvolt microorganisme. Datorit proceselor metabolice desfurate att la nivelul plcii ct i al tartrului, se formeaz o serie de compui intermediari i finali cu efecte nocive asupra esuturilor dentare dure precum i asupra esuturilor parodontale. Pierderea integritii tisulare, caracteristic bolilor parodontale, este datorat n parte activitii directe a enzimelor produse de bacteriile din placa dentar, iar in parte procesului inflamator indus.

CARIA DENTAR
Caria dentar reprezint un proces de distrugere a esutului dentar, cu procese de decalcifiere, cu depolimerizarea matricei organice a dintelui. Au fost emise multe teorii n ceea ce privete mecanismele cariei: teoria proteolizei i chelatrii, teoria parazitar teoria proteolitic. Acestea au la baz procesele de fermentare alimentar, cu formarea unor cantiti de acizi care dizolv cristalele de hidroxiapatita. Ionii eliberati difuzeaz n mediul bucal i duc la fermentarea fosfatului acid de calciu, care se va depune pe suprafaa smalului, dnd impresia unui smal normal. Au loc dezordini la nivelul hidroxiapatitei, fiind dizolvate cristalele mici de hidroxiapatit i rmnnd cristalele mai mari. Sub acest smal, caria nainteaz, penetrand la nivelul structurilor subjacente, care sunt mai putin rezistente.

Modificrile care au loc n matricea dentinei cariate: concentraiei aminoacizilor bazici i a iminoacizilor (prolina i hidroxiprolina)
Reducerea Scderea Creterea

numrului de grupri bazice libere cantitativ a aminoacizilor aromatici i a celor cu sulf rezistenei fa de aciunea colagenazei

Stimularea Creterea

cantitativ a glucidelor i a colagenului

Principalii factori ce influeneaz apariia cariei dentare:

factori

din mediul oral (saliva, morfologia si rezistenta naturala a

dinilor) externi (igiena oral, folosirea pastelor de dini, reducerea zaharurilor din diet)
factori