Sunteți pe pagina 1din 6

Fluorul

Stare naturala. Fluorul se gaseste in natura numai combinat. Compusii principali ai


fluorului sunt fluorita sau fluorura de calciu (CaF2), criolita sau hexafluoroaluminatul
de sodiu (NaAlF6) si fosfat de calciu. Proprietati fizice : Fluorul este un gaz de
culoare verzui-galbena, cu miros patrunzator si iritant. Este mai greu decat aerul
(densitatea=1,3). Poate fi lichefiat la 188 grade Celsius si solidificat la 223 grade
Celsius.
Fluorul
Proprietati chimice
In molecula de fluor, cei doi atomi sunt uniti printr-o legatura simpla de doi electroni
sau o legatura sigma . Fluorul este si cel mai reactiv dintre toate nemetalele,
deoarece are raza atomica mica si prin aceasta el manifesta o puternica tendinta sa
accepte electroni. Reactivitatea mare a moleculei se datoreste in primul rand
energiei de legatura, care permite o rupere usoara a moleculei de fluor, in atomi de
fluor, si in al doilea rand faptului ca fluorul este cel mai electronegativ dintre
halogeni si dintre toate celelalte nemetale. Se combina direct cu toate elementele,
cu exceptia oxigenului si azotului; cu aceste elemente se combina indirect.

Fluorul
Fluorita si alte minerale cu Fluor
Din clasa fluoritelor fac parte fluorita- CaF2, care contine 48,8% F si 51,2% Ca si
criolitul Na3AlF6 . Varietatile galbene contin si Cl, sub forma unui amestec
izomorf. Ca impuritati mai poate contine Fe2O3, pamanturi rare, uneori U si He.
Proprietatea de a fi fluorescenta (numire care vine de la Fluorita) prin incalzire
(termoluminiscenta) sau sub actiunea razelor ultraviolete se datoreste impuritatilor
sau unor cauze structurale.

Fluorul
Fluorita se prezinta de obicei sub forma unor cristale cubice verzi, violete , galbui ,
negre-violete, sau chiar incolore. Prin incalzire culoarea dispare , dar revine dupa ce
a fost expusa la raze Roentgen. Cristalele incolore devin violete sub actiunea
vaporilor de calciu metalic si a descarcarilor electrice, ceea ce pare a dovedi ca, in
unele cazuri, culoarea se datoreste atomilor neutri de calciu din reteaua cristalina .

Fluorul. Utilizari

Cu toate ca Fluorul a fost obtinut prin electroliza inca acum 70 de ani , utilizarile lui
erau foarte restranse. In prezent cea mai mare parte din productie de fluorita (70%)
se utilizeaza in metalurgie, ca fondant. In baia electrilitica pentru obtinerea
aluminiului se introduce un amestec de alumina (Al2O3), fluorita si criolit, care
scade punctul de topire de la 2020 grade Celsius cat are alumina la 950 grade
Celsius. Acidul fluorhidric, se foloseste la gravarea pe sticla, precum si la prepararea
apei oxigenate din peroxid de sodiu. Pentru obtinerea unei tone de acid fluorhidric
sunt necesare 2,2 tone de fluorita.

Fluorul
Industria optica intrebuinteaza varietatile incolore si transparente de fluorita, pentru
fabricarea unor lentile cu ajutorul carora se elimina aberatia sferica si cromatica a
obiectivelor microscoapelor . Aceste varietati de fluorina sunt foarte cautate si
valoroase. In ultimii ani, intrebuintarile fluorului au crescut foarte mult, datorita
utilizarii lui la fluorurarea hidrocarburilor utilizate ca lubrifiant la temperaturi inalte,
precum si faptului ca, introdus in doze foarte mici in apa potabila in locul clorului ,
ca agent de sterilizare, el impiedica formarea cariilor dentare, intucat intra in
compozitia emailului de pe dinti. Se foloseste, de asemena la fabricarea unor
materiale plastice intrebuintate in industria chimica, imprimandu-le rezistente mari
la coroziune.
Fluorul si intoxicatiile produse de acesta - Fluorul este un gaz galben deschis , cu
miros neplacut perceptibil si la mare dilutie.Este cel mai periculos dintre halogeni
fiind cel mai reactiv.Reactioneaza cu apa sau vaporii atmosferici formand acidul
florhidric un lichid extrem de caustic
Fluorul si intoxicatiile produse de acesta - Este un microelement indispensabil
organisnului. Prezinta un rol morfogenezic de necontestat intervenind in:
-perioda de osificare prin transformarea fosfatului de calciu in apatita principalul
constituent al scheletului
-formarea si structurarea colagenului si glicozaminoglicanilor
-intra in constitutia smaltului dentar transformand hidroxi-apatita in fluor-apatita
-influenteaza dinamica iodului ,calciului si fosforului in organism .

Lipsa lui din alimentatie provoca carii dentare .Principala sursa de fluor este apa
potabila care de cele mai multe ori e fluorizata pana la concentratia de 1 mg/litru. Si
in alimente se gaseste fluor in diferite proportii : ceai 3.2 mg/100g , sardine 1.1
mg/100g , somon 0.6mg/100g , pui , cascaval si soia 0.1mg/100g . Consumul

frecvent de ceai din unele tari asigura un aport zilnic de 0.4-0.9 mg fluor important
in protectia dintilor fata de agentii cariogeni .

Prima intoxicatie cu fluor in mediul industrial a fost observata in 1931 de Fleming


urmata de lucrarile lui Gudgonson si Rholm asupra unor muncitori din industria
criolitului. Fluoroza endemica data de excesul de fluor din apa potabila a fost
observata inca de la inceputul secolului XX in zone ca Sahara , Maroc , America de
Sud , Colorado .
Majoritatea intoxicatiilor au loc nu cu fluor ci cu ionul fluorura deoarece fluorul ca
atare are putine intrebuintari iar in prezenta apei trece in acid fluorhidric.

Intoxicatiile pot fi de natura profesionala sau accidentale in industria chimica la


prepararea acidului fluorhidric si a compusilor cu fluor,in industria aluminiului la
prepararea acestuia pe cale electrolitica din criolit , la obtinerea beriliului pur ,
fabricarea cimentului .

Simptomatologia consta in:


-manifestari cutanate apar chiar si la solutii foarte diluate de acid fluorhidric si
constau in arsuri dupa cateva ore de latenta , eritem foarte dureros , ulceratii

-la nivel pulmonar in urma inhalarii fluorului gazos sau a vaporilor de acid pot apare
intoxicatii acute cu iritare pana la necroza urmate de constrictie toracica si sufocare.
Intoxicatia cronica duce la perforarea septului nazal , gingiilor si faringelui , bronsita
astmatiforma si fibroza pulmonara.
Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat

Din punct de vedere stomatologic, profilaxia are ca obiect central dezvoltarea i


conservarea unui sistem stomatognat optimal de-a lungul ntregii viei prin:

Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat


1.

profialxie primar care urmrete evitarea apariei bolilor oro-dentare;

2.
profilaxia secundar ce are ca scop exprimarea, depistarea i tratamentul
precoce i corect al afeciunilor oro-dentare;
3.
profilaxia teriar care const n suprimarea i eliminarea unor evoluii
ulterioare ale mbolnviri cu scopul de a prentmpina functio-lesa.

Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat


Grija pentru sntatea cavitii orale i a unitilor odonto- parodontale ncepe
imediat dup natere. O dat cu apariia dinilor de lapte la copii ncep i
problemele stomatologice. n acest caz un rol important l are profolaxia care trebuie
s fie fcut de la vrste fragede de la 3 ani: periajul dinilor, chiar i la aceast
vrst, ct i alimentaia bogat n vitamine, calciu, fluor ajut la mineralizarea
dinilor, efectul fiind benefic asupra adultului de mai trziu.

Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat


SURSE I APORTUL DE FLUOR

n natur ionul de fluor se gsete n aer, sol, ap i desigur n alimente, doar n


combinaii chimice. Alturi de alte minerale, fluorul se gsete sub form de urme n
componenta anorganic a structurilor dentare. Cel care ne intereseaz este fluorul
din ap i alimente:

aportul de fluor din alimente este 0,2-0,6 mg zilnic;

apa potabil are un coninut de fluor variabil, 90% dintre sursele de ap din
Romnia fiind srace n acest elemnt.

Din aceast cauz s-a ajuns la necesitatea suplimentrii fluorulului din sursele
naturale pn la o doz eficient, prin fluorizarea apei, a srii de buctrie,
fluorizarea diferitelor alimente.

Absorbia fluorului se realizeaz la nivelul intestinului subire fiind dependent de


felul srii, deci i ai ionului de nsoire. Astfel combinaiile cu calciu, magneziu, fier
sunt greu solubile i deci greu rezorbabile, n timp ce combinaiile cu Na i P se
rezorb aproape n totalitate.

O dat absorbit fluorul este transportat de ctre snge, repartizndu-se esuturlor n


proporie de 90% celor dure (os i dinte) restul fiind donat esuturilor moi. Un regim
alimentar cu un coninut crescut de fluor nu duce la modificarea concentraiei
acestuia n esuturile moi, doarece acestea nu au tendina de acumulare a fluorului.
n schimb la nivelul oaselor i a dinilor, nivelul poate crete n funcie de:

concentraia din aport;

perioada de timp ct se face aportul;

vrsta la care se face administrarea.

Pe cale general, ncorporarea fluorului n hidroxiapatita din smal este dependent


de factorul timp:
- preeruptiv smalul beneficieaz de F din fluidul tisular din jurul coroanei dentare;
- posteruptiv creterea concentraiei de F de la suprafaa dintelui este datorat n
exclusivitate F ionic din fluidele orale, remodelarea general nemaifiind posibil.

Spre deosebire de smal la nivelul dentinei i al cementului, F se acumuleaz numai


prin aport pe cale general. Dentina conine de aproximativ 4 ori mai mult F dect
smalul. Concentraia maxim n dentin se nregistreaz n apropietrea
odontoplastelor i valoarea se menine constant att timp ct dintele rmne vital.

PREPARATE CU FLUORURI, ACIUNI, MOD DE UTILIZARE

Sunt ntr-o gam larg ce cuprinde: tablete, paste, soluii, geluri, cimenturi, lacuri.

Gelurile fluorurate:
-

au un coninut de ioni de F mare;

datorit unei concentraii mari n ioni de F, nu se vor aplica in cavitatea


bucal cantiti mari de gel (aproximativ 1g/edin);

preparatele acidifiate nu se folosesc n tehnica periajului;

n general gelurile sunt utilizate n tehnica indirect;

gelurile fluorurate formeaz pe suprafaa dintelui o pelicul de fluorur de


calciu, care particip la schimburi ionice cu apatita, pe o perioad de timp.

Pastele profilactice: sunt indicate la curirea mecanic a suprafeelor dentare,


naintea de aplicarea local a soluiilor, gelurilor i lacurilor.

Pastele de dini:
-

sunt preparatele fluorurate cele mai utilizate;

n funcie de concentraia ionilor de fluor se deosebesc paste de dini pentru


aduli i pentru copii.