UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL

ROMÂNIEI” TIMIŞOARA

FLUORUL ÎN ORGANISM – ASPECTE

BIOCHIMICE

Grupa 2.2.09
 DEFINIȚIE
Fluorul este un element
chimic care are numărul atomic
9 și simbolul F. În stare
elementară el formează
molecule alcătuite din 2 atomi
(F₂). Se cunoaște că fluorul este
un element nemetalic cu cel mai
pronunțat caracter
electronegativ, situat în grupa a
VII-a principală a sistemului
periodic (grupa halogenilor).
În natură, fluorul se găseşte
numai combinat, în general sub
formă de fluoruri.
 Aportul fluorului în organism

prin apa potabilă prin alimente

Apa este sursa cea mai importantă pentru oameni și animale. În apă,

fluorul se găsește sub formă de fluoruri dizolvate sau în suspensie. Apa
potabilă are un conținut variabil de fluor în funcție de adâncimea pânzei
freatice exploatate, cât și în raport cu zona de relief din care provine. La noi
în țară, conținutul mediu al apelor potabile variază între 0,14 – 0,70 ppm.
În alimente, fluorul se găsește în cantități mici: 0,22 ppm în lapte; 1,62
ppm în brânză; 0,2 – 2,2 ppm în carne; 0,1 – 0,7 ppm în cereale și ceva mai
mult în frunzele de ceai negru (97 ppm), peștele marin (27 ppm). Așadar,
prin aportul alimentar, în țările europene se asigură numai 0,2 – 0,5 ppm de
fluor pe zi.
 DETERMINAREA FLUORURILOR, COLORIMETRIC, CU ZIRCONIU-ALIZARIN-
SULFONAT DE SODIU, PRIN METODA SERIILOR DE ETALOANE

Principiul metodei:
Ionii de zirconiu formează cu alizarinsulfonatul de sodiu un lac colorat în roz până la roșu-violet. Ionii de fluor
Fˉ reacționează cu acesta formând anionul complex [ZrF₆]²ˉ, incolor, și punând în libertate alizarinsulfonatul de
sodiu (galben în mediu acid).
Reactivi:
 Soluție etalon de fluorură de sodiu: 0,221 g NaF, se dizolvă în apă distilată și se aduc la 1000 ml. Se diluează
exact de 10 ori. 1 ml de soluție diluată are 0,01 mg Fˉ.
 Soluția de zirconiu-alizarină: 0,30 g de oxiclorură de zirconiu Z-OCl₂ se dizolvă în 50 ml apă distilată aflată
într-un borcan cotat de 1 litru. Separat se dizolvă 0,07 g de alizarinsulfonat de sodiu în 50 ml apă distilată și se
adaugă peste soluția de sare de zirconiu, sub agitare. Se lasă câteva minute.
 Soluție de amestec de acizi: se diluează 101 ml HCl concentrat la aproximativ 400 ml cu apă distilată. Separat
se introduc cu grijă 33,2 ml H₂SO₄ concentrat în aproximativ 400 ml de apă distilată. După răcire cele două
soluții se amestecă.
 Soluție acidă de zirconiu-alizarină: soluției clare de zirconiu-alizarină aflate în sticla de 1 litru i se adaugă
amestecul de acizi, apoi se completează la somn cu apă distilată și se omogenizează. Reactivul poate fi
întrebuințat peste o oră de la preparare. Ferit de lumina directă este stabil 6 luni.
Mersul determinării:
 La 100 de ml de apă de analizat introdusă într-un tub de colorimetrare, se adaugă 5 ml reactiv acid zirconiu-
alizarină și se amestecă energic. După trecerea a o oră se compară cu seria de etaloane, pregătită în același timp.
 Seria de etaloane se prepară conținând 0,5, 1, ……., 5, ……., 10 ml soluție etalon ce se completează la 100 ml
cu apă distilată. Aceste etaloane corespund la 0,05-0,1, ……., 0,5, ……, 1 mg Fˉ/litru.
 CARENȚA DE FLUOR

Singurul efect al lipsei fluorului sunt cariile dentare. Studiile au

arătat că un conţinut de flor al apei de 0.7-1.2 mg/l reprezintă
concentraţia ce poate preveni cariile. Valoarea mai mică este valabilă
pentru ţările cu o temperatură mai ridicată, unde se bea mai multă
apă şi cea mare pentru celelalte ţări. Studiile au arătat că un consum
corespunzator de fluor scade riscul apariţiei cariilor cu 40-50%.

Deși fluorul este folosit pentru creşterea masei osoase a coloanei

vertebrale (doze farmacologice), studiile nu au putut arăta că florul
din apă şi alimente poate preveni osteoporoza. A fost totuşi observată
o incidenţă mai scăzută a fracturilor în cazul persoanelor de peste 65
de ani din comunităţile în care apa era fluorizată
 EXCESUL DE FLUOR
În doze mari, florul este foarte toxic şi doza cea mai mică ce poate
produce simptomele otrăvirii este de 5 mg per kilogram corp, iar cea mai
mică doză letală este de 15 mg/kgc.
Cele mai comune simptome sunt: greaţă, dureri abdominale, vomă,
diaree, salivare şi transpirare excesivă şi oboseală.
Excesul de fluor produce fluoroză dentară, afecţiune ce se manifestă
prin pătarea dinţilor. Aceasta este rezultatul unui consum ridicat de flor
înainte de ieşirea primului dinte permanent. Pătarea dinţilor este direct
proporţională cu consumul de fluor şi poate să apară şi la doze de 2-3 ori
mai mari decât cea recomandată.
Consumul de cantităţi ridicate de fluor pe perioade îndelungate poate
produce şi fluoroză scheletică, afecţiune ce produce creşterea masei
osoase, dureri articulare, osificarea cartilagiilor, imobilitate,
descompunerea ţesutului muscular, comprimarea maduvei spinării.
 METABOLISMUL GENERAL AL FLUORULUI
Resorbția se face aproape în
totalitate la nivelul intestinului
subțire, dependent de felul sării
și, deci, de cea a ionului de
însoțire, respectiv ionii de
calciu, magneziu, aluminiu și
fier, dau combinații greu
solubile și greu resorbabile, în
timp ce combinațiile de sodiu și
fosfor se resorb aproape în
totalitate sau în proporție de
80%.
O dată absorbit fluorul este
transportat de către sânge,
repartizându-se țesuturilor în
proporție de 90% celor dure
(os și dinte) restul fiind donat
țesuturilor moi.
Eliminarea se face
aproape în totalitate prin
rinichi și numai un procent
foarte mic urmează calea
salivară sau sudorală.
 EFECTE NOCIVE ALE FLUORULUI
 La nivelul creierului se cunoaște acum
 Fluorul nu este un nutrient esențial – mulțumită cercetărilor meticuloase ale
 Fluorul în exces provoacă Dr. Jennifer Luke de la Universitatea
infertilitate Surrey din Marea Britanie - că glanda
 Fluorul este foarte activ, chiar și în pineală este principala țintă a
cantități infime - inhibând acumulărilor de fluor în corp, producând
numeroase enzime și este mutagen - dereglări majore. Experimentele pe
determină mutații genetice la nivel animale arată că fluorul se acumulează la
ADN. nivelul creierului și că expunerea la el
 Testată pe șobolani timp de un an, apa alterează comportamentul mental într-o
fluorizată a determinat modificări manieră identică unui agent neurotoxic.
morfologice la nivelul rinichilor și Șobolanii expuși prenatal au demonstrat
creierului, acumulări mari un comportament hiperactiv, în timp ce
de aluminiu în creier și simptome aceia expuși postnatal au devenit
asociate bolii Alzheimer. hipoactivi. Teste mai recente au
demonstrat ca fluorul poate dăuna și are
efecte negative asupra capacitații de
 CONCLUZII
Deși se regăsește în alimentația noastră zilnică, fluorul este un element chimic toxic.
Excesul de fluor determină apariția fluorozei dentare, însoțită de discromii (pete de
culoare albă până la maro), iar în unele cazuri putând ajunge până la distrofii grave și
pierderi de smalț. Excesul de fluor în perioada dezvoltării duce la dereglarea formării
matricei proteice, ce nu se mai înlocuiește cu cristale de hidroxid, ci se formează cristale
de fluorid de calciu de culoare închisă.
Intoxicarea cu fluor poate duce la dereglarea structurii aparatului locomotor, deformarea
scheletului osos, exostize osoase, eliminarea din organism a magneziului ce participă la
asimilarea calciului, afectează funcția glandei tiroide și paratiroide și dereglează procesul
metabolic al glucidelor și lipidelor.
S-a descoperit că excesul de fluor duce la creșterea procentuală a bolnavilor de cancer
gastrointestinal și a afecțiunilor renale. Copiii mici sunt cei mai predispuși excesului de
fluor, deoarece ei îl asimilează cel mai repede, depozitându-l cu precădere în țesuturi. În
zonele puternic industrializate, mai ales din punct de vedere metalurgic, fluorul se
găsește în cantități foarte mari în apă și sol. Plantele absorb foarte ușor fluorul cu ajutorul
frunzelor.
Așadar, fluorul în doze atent controlate este un element chimic ce intervine in protecția
organismului, în același timp în doze mari având efecte foarte nocive.
 BIBLIOGRAFIE
1. C. D. NENIȚESCU - ,,Chimie generală”, Editura Didactică și Pedagogică București
2. DUMITRU CEAUȘESCU - ,,Analiza chimică a apei”, Editura Facla
3. IULIANA CHIȘU și LUCIA OLARIU - ,,Metabolism”, Editura Mirton Timișoara
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fluor
5. https://www.tabelulperiodic.ro/elemente-tabel-periodic/fluor-definitie-si-informatii-gen
erale/
6. https://www.organik.ro/news/details/toxicitatea-fluorului
7. http://www.referatele.com/referate/medicina/online6/EFECTUL-FLORULUI-ASUPRA
-DINTELUI-referatele-com.php