Aliaje

Vetrilă Cristi

Profesor: Vizir Ana

 Introducere
 În viaţa de zi cu zi
utilizăm numeroase
obiecte din aliaje.
 V-aţi întrebat din ce
sunt făcute furculiţele?
Sau din ce sunt făcute
şinele de tren?Sau din
ce sunt făcute uneltele?
Veţi afla pe parcursul
acestei prezentări.
 Definiţie
 ALIAJE = Substanţe obţinute prin
contopirea a două sau mai multe elemente
chimice,dintre care cel puţin unul este metal
şi se găseşte în aliaj în proporţia cea mai
mare(component de bază) ,celelalte putând fi
metale sau nemetale (componente de aliere)
Există numeroase tipuri
de aliaje:
aliaje de lipit
aliaje uşoare
aliaje anticorozive
aliaje inoxidabile
aliaje dure
 Fieroase Nefieroase

Oţelurile Fontele Alamele Bronzurile Duraluminiul

Aliaje
de lipit

Acestea sunt cele mai importante şi utilizate dintre aliaje.

 Proprietăţi
 Proprietăţile unui aliaj depind
strict de cele ale substanţelor din
care este format.

Principalele proportietăţi
ale aliajelor sunt:
Temperatura de topire
Densitatea
Duritatea
Rezistenţa mecanică
Rezistenţa la coroziune
 Alama
DEFORMABILE ALAME TURNATE
PENTRU
LIPIT
MOI PENTRU
DURE Alama este un aliaj cupru – zinc.
PESARE
 Utilizarea alamelor
Alame Alame Alame Alame Alame
moi pt. dure turnate pt. lipit
presare
bijuterii şuruburi şuruburi armături servesc la
piese elec- roţi dinţate carcase lipirea
trotehnice tablelor şi
a ţevilor de
tuburi elemente de
garnituri cupru,
flexibile
alame,
serpentine bronzuri,
cartuşe oţeluri şi a
ţevi pieselor
din fontă
 Oţelul
 Oţelurile sunt materialele cu cea mai largă utilizare în
industrie. Proprietăţile lor pot să varieze în limite foarte
largi în funcţie de conţinutul de carbon şi de alte elemente
de aliere.
 Oţelul folosit la fabricarea uneltelor conţine până la 1%
carbon. Acest tip de oţel este foarte rigid, dar în acelaşi timp
casant. De asemenea, acesta mai este folosit în construcţii, în
structuri de rezistenţă. Este vopsit pentru a-l proteja de
rugină până va fi acoperit restul clădirii. Agrafele de hârtie
din oţel conţin circa 0,08% carbon. Astfel, ele pot fi îndoite.
Acestea pot fi acoperite cu plastic pentru a fi mai atractive la
vedere.
Fonta este un aliaj al fierului cu carbonul
in procent de 1,7-5% C.
Exista trei categorii de fonte:
Fonta de turnatorie, in care carbonul este
continut sub forma de grafit, are in compozitie
siliciu, mangan si procente mici de fosfor si
sulf. Este folosita pentru confectionarea de
radiatoare, plite,calorifere etc.
Fonta de afinare, care contine carbonul sub
forma de cementina(Fe3C), are duritatea mai
mare si constituie materia prima pentru
prepararea otelurilor.
Feroaliajele contin procente mai mari de
mangan(feromangan), de crom(ferocrom), de
molibden(feromolibden), de
vanadiu(ferovanadiu)
Ele servesc la fabricarea otelurilor speciale.
 Aliaje de lipit
 Aliaje de lipit ale căror
componente de bază sunt
staniul şi plumbul. Aliajele
cu mult staniu se folosesc
la lipiturile din industria
alimentară şi sanitară, iar
cele cu circa 50-60%
Staniu, în electrotehnică, la
lipituri în interstiţii mici,
în care pot pătrunde cu
uşurinţă.
ALIAJE DE ALUMINIU

Producerea aliajelor de aluminiu este relativ recenta, majoritatea materialelor fiind

introduse in anii 1900. Aliajele de aluminiu care sunt potrivite pentru turnatorie contin pana
la15% siliciu ,plus cantitati mai mici de metale precum cuprul,fierul nichelul sizincul. Printre
articolele turnate din asemenea aliaje usoare se numara blocurile de cilindri de motor si
componentele pentru motoare si fuzelaje de aeronave.
Aliajele de aluminiu potrivite pentru alte procese de modelare, precum
forjarea,laminarea si trefilarea, contin pana la 7% magneziu si circa 1% mangan.Aliajele foarte
puternice de acest tip, cu o utilizare larga în aviatie, se obtin cu circa 5% zinc si cantitati mai mici
de cupru, magneziu si mangan. DURALUMINIU

Una dintre cele mai importante descoperiri in evolutia aliajelor

de aluminiu a fost un efect cunoscut sub numele de duritate prin
îmbatranire. Acesta a fost observat de metalurgul dr. Alfred
Wilm.In 1909, Wilm experimenta cu un aliaj de aluminiu ce continea
3.5% cupru si 0.5% magneziu.El a încercat sa faca aliajul sa devina
mai dur prin forme variate de tratare termica, inclusiv încalzirea la
aproximativ 500ºC si aruncarea ulterioara în apa pentru a se raci
repede.
Efectul imediat al acestui tratament a fost redus, dar dupa
cateva zile Wilm a descoperit ca metalul devenise mult ai dur, desi
nu fusese supus unui tratament ulterior. Motivele nu au fost imediat
întelese,dar aliajul care a devenit cunoscut sub numele de
duraluminiu a fost curand folosit curand la dirijabile si avioane. In
prezent aceste aliaje sunt folosite si pentru navele spatiale.
Compozitia lor variaza dar în mod obisnuit aliajele constau dintr-o
baza de aluminiu cu 3.5%-4.5% cupru, cate 0.4%-0.7%magneziu si
mangan si pana la 0.7% siliciu.
Bibliografie : www.referate-lucrari.com
www.google.ro
www.wikipedia.org