Riul nistru

Descrierea:
Nistrul (în ucraineană Дністер, transliterat: Dnister, denumiri
antice – Τύρας în greacă și Tyras în latină; a nu se confunda cu
râul Nipru) este un râu care izvorăște din Carpații ucraineni în
apropiere de granița cu Polonia și se varsă în Marea Neagră.
Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și 
Republica Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe
malul său stâng se află regiunea separatistă moldoveană 
Transnistria, iar apoi râul devine din nou graniță între Moldova
și Ucraina, înainte de a străbate teritorii ucrainene.
Se varsă în Marea Neagră prin Limanul Nistrului, pe teritoriul
ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit,
transport de mărfuri și producerea de energie electrică.
Nistrul (în ucraineană Дністер, transliterat: Dnister, denumiri antice –
Τύρας în greacă și Tyras în latină; a nu se confunda cu râul Nipru) este
un râu care izvorăște din Carpații ucraineni în apropiere de granița cu
Polonia și se varsă în Marea Neagră.

Pe o scurtă porțiune marchează granița dintre Ucraina și Republica

Moldova, după care intră în Republica Moldova. Pe malul său stâng
se află regiunea separatistă moldoveană Transnistria, iar apoi râul
devine din nou graniță între Moldova și Ucraina, înainte de a străbate
teritorii ucrainene.

Se varsă în Marea Neagră prin Limanul Nistrului, pe teritoriul

ucrainean. Printre altele, Nistrul este folosit pentru pescuit, transport
de mărfuri și producerea de energie electrică.
 Date generale:
•Lungime: 1.362 km
•Navigabil: 500 km
•Înălțimea la izvor: 1.000 m
•Debitul mediu multianual: 310 m³/s
•Suprafața bazinului hidrografic: 68.627[1] – 72.100 km²
Nistrul izvorăște în Carpații Orientali (pe versantul de nord-vest
al Muntelui Rozluci, în Ucraina, la altitudinea de 760 m) și se
revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră. Sectorul superior
al Nistrului se află în Ucraina.
În limitele Republicii Moldova, râul poate fi divizat în următoarele
sectoare: de la Naslavcea (cea mai nordică localitate din
Republica Moldova) până la Purcari, unde hotarul Republicii
Moldova se întâlnește din nou cu al Ucrainei. În sectorul de
mijloc, trece prin văi înguste și adânci, cu lățimea de 1,5–3 km și
versanți puternic înclinați. Valea are, predominant, forma unui 
canion, fiind sculptată în roci dure (calcar, gresie, granit).
Lățimea luncii variază de la câteva zeci de metri până la 1 km. În
aval de la orașul Camenca, lunca este inundată de apele lacului
de acumulare Dubăsari. Un rol deosebit în formarea albiei îl are
ieșirea la zi a rocilor dure, care contribuie la formarea unor
repezișuri și praguri, cele mai cunoscute fiind Cosăuți (raionul
Soroca), unde în albie apar roci cristaline. Afluenții principali sunt
cei de stânga (Camenca), și Răutul, afluent pe dreapta.
În cursul inferior valea râului se lărgește, atingând 16–22 km la
vărsarea în liman. Versanții văii sunt asimetrici: cel drept este, în
mare parte, puternic înclinat și înalt de 100–150 m, iar cel stâng
mai domol, cu înălțimea de 30–70 m. Afluenții râului îi
influențează regimul doar în perioada primăverii, când are loc
topirea zăpezilor.
 Afluentii principali
Dreapta: Bistrița, Strîi, Svicia, Sivka, Limnîția,
Lukva, Răut, Ichel, Bîc, Botna.

Stânga: Strighivor, Vereșciția, Hnîla Lîpa,

Zolota Lîpa, Strîpa, Siret, Nicilava, Dzvina,
Zbruci, Jvancik, Smotrîci, Ușîția, Liadva,
Iagorlâc, Cuciurgan.
 Date istorice:
arta lui Claudius Ptolemeu (sec. II) indică
prezența a 5 cetăți de-a lungul Nistrului –
Eractum, Vivantavar, Clepidava,
Maetonium și Caraduum[5].

Împăratul bizantin Constantin al VII-lea

Porfirogenet la mijlocul secolului al X-lea,
menționa că „pe partea aceasta a râului
Nistru (râu identificat și confirmat de
istoricul Gheorghe Postică) se observă
unele urme de biserici și cruci, săpate în
gresie”.[6] Textul complet: ..."Dincoace de
fluviul Nipru, înspre partea Bulgariei,
lângă malurile fluviului, există cetăți
părăsite: prima este cetatea numită de
pecenegi Aspron (=Albă), deoarece
pietrele sale par albe; a doua cetate se
numește Tungate, a treia Cracnacate, a
patra Salmacate, a cincea Sacarate și a
șasea Gieucate. În clădirile acestor cetăți
vechi se găsesc urme de biserici, cruci
tăiate și piatră poroasă; de aceea unii
cred că romanii au avut cândva locuințe în
locurile acelea.”