Sunteți pe pagina 1din 148

Elena SǍVULESCU

BOTANICĂ
SISTEMATICĂ

2010
Botanică sistematică

2
Botanică sistematică
CUPRINS
1. NOłIUNI DE SISTEMATICĂ .......................................................................................................7
1.1. UnităŃi sistematice (taxoni).....................................................................................................7
1.2. Nomenclatura plantelor..........................................................................................................8
1.3. Sisteme de clasificare a plantelor...........................................................................................8
2. REGNUL MONERA .....................................................................................................................11
2.1. ÎNCRENGǍTURA ARCHAEBACTERIOPHYTA..................................................................11
2.2. ÎNCRENGǍTURA EUBACTERIOPHYTA............................................................................11
2.2.1. CLASA EUBACTERIAE.................................................................................................11
2.2.2. CLASA CYANOBACTERIAE .........................................................................................13
3. REGNUL PROTISTA....................................................................................................................15
3.1. ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA (ALGE VERZI) .........................................................15
3.1.1. CLASA CHLOROPHYCEAE .........................................................................................15
ORDINUL VOLVOCALES ................................................................................................15
ORDINUL CHLOROCOCCALES.....................................................................................16
ORDINUL ULOTHRICHALES .........................................................................................16
ORDINUL SIPHONOCHLADALES..................................................................................16
ORDINUL BRYOPSIDALES (SIPHONALES) ..................................................................17
3.1.2. CLASA ZYGNEMATOPHYCEAE (CONJUGATOPHYCEAE) .....................................17
3.1.3. CLASA CHAROPHYCEAE............................................................................................17
3.2. ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE) ..........................................................18
3.3. ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA (ALGE RO#II) ............................................................18
4. REGNUL FUNGI ..........................................................................................................................20
4.1. ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (CIUPERCI) ...................................................................20
4.1.1. CLASA ARCHIMYCETAE .............................................................................................21
ORDINUL PLASMODIOPHORALES...............................................................................21
ORDINUL CHYTRIDIALES..............................................................................................21
4.1.2. CLASA PHYCOMYCETAE............................................................................................21
ORDINUL PERONOSPORALES ......................................................................................21
4.1.3. CLASA ASCOMYCETAE ...............................................................................................22
ORDINUL ENDOMYCETALES ........................................................................................22
ORDINUL PLECTASCALES (EUROTIALES)..................................................................22
ORDINUL SPHAERIALES................................................................................................22
4.1.4. CLASA BASIDIOMYCETAE..........................................................................................22
ORDINUL APHYLLOPHORALES....................................................................................23
ORDINUL AGARICALES..................................................................................................23
4.2. ÎNCRENGĂTURA LICHENOPHYTA ...................................................................................24
4.2.1. CLASA ASCOLICHENOMYCETES ..............................................................................25
ORDINUL DISCOLICHENES ..........................................................................................25
5. REGNUL PLANTAE ....................................................................................................................27
5.1. ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (MU#CHI).......................................................................27
5.1.1 CLASA BRYOPSIDA.......................................................................................................27
ORDINUL SPHAGNALES ................................................................................................27
ORDINUL BRYALES.........................................................................................................28
5.2. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (FERIGILE) ..............................................................28
5.2.1. CLASA LYCOPODIOPSIDA .........................................................................................29
ORDINUL LYCOPODIALES ............................................................................................29
5.2.2. CLASA EQUISETOPSIDA.............................................................................................29
ORDINUL EQUISETALES................................................................................................29
5.2.3. CLASA POLYPODIOPSIDA (POLYPODIATAE).........................................................30
ORDINUL POLYPODIALES ............................................................................................30

3
Botanică sistematică
5.3. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA................................................................................33
5.3.1. Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae) ..............................................................33
5.3.1.1. CLASA CYCADOPSIDA (CYCADATAE)...................................................................33
ORDINUL CYCADALES...................................................................................................34
5.3.1.2. CLASA GINKGOPSIDA .............................................................................................34
ORDINUL GINKGOALES ................................................................................................34
5.3.1.3. CLASA PINOPSIDA (PINATAE)................................................................................34
ORDINUL PINALES .........................................................................................................34
ORDINUL TAXALES.........................................................................................................39
5.3.1.4. CLASA GNETOPSIDA................................................................................................39
ORDINUL EPHEDRALES ................................................................................................40
5.3.2. Subîncrengătura Magnoliophytina (Angiospermae) ........................................................42
5.3.2.1. CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE) ...............................................42
I. SUBCLASA MAGNOLIIDAE...............................................................................................42
ORDINUL MAGNOLIALES ..............................................................................................42
ORDINUL BERBERIDALES.............................................................................................43
ORDINUL NYMPHAEALES .............................................................................................44
ORDINUL RANUNCULALES...........................................................................................44
ORDINUL PAPAVERALES...............................................................................................48
II. SUBCLASA HAMAMELIDAE ............................................................................................51
ORDINUL HAMAMELIDALES ........................................................................................51
ORDINUL URTICALES ....................................................................................................51
ORDINUL JUGLANDALES ..............................................................................................54
ORDINUL FAGALES ........................................................................................................54
III. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE .....................................................................................58
ORDINUL CARYOPHYLLALES .......................................................................................58
ORDINUL CACTALES......................................................................................................63
ORDINUL POLYGONALES..............................................................................................63
IV. SUBCLASA ROSIDAE ......................................................................................................66
ORDINUL SAXIFRAGALES .............................................................................................66
ORDINUL ROSALES ........................................................................................................68
ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES) .....................................................................74
ORDINUL ELAEAGNALES ..............................................................................................79
ORDINUL CORNALES .....................................................................................................80
ORDINUL CELASTRALES ...............................................................................................80
ORDINUL EUPHORBIALES ............................................................................................81
ORDINUL RHAMNALES ..................................................................................................82
ORDINUL SAPINDALES ..................................................................................................83
ORDINUL RUTALES ........................................................................................................85
ORDINUL GERANIALES..................................................................................................86
ORDINUL LINALES..........................................................................................................87
ORDINUL APIALES (UMBELLALES) .............................................................................87
V. SUBCLASA DILLENIIDAE ................................................................................................92
ORDINUL PAEONIALES..................................................................................................92
ORDINUL THEALES ........................................................................................................92
ORDINUL MALVALES .....................................................................................................93
ORDINUL SARRACENIALES (NEPENTHALES) ............................................................94
ORDINUL VIOLALES.......................................................................................................95
ORDINUL BEGONIALES .................................................................................................95
ORDINUL CAPPARALES (CRUCIFERALES).................................................................95
ORDINUL SALICALES .....................................................................................................99
ORDINUL CUCURBITALES ..........................................................................................100

4
Botanică sistematică
ORDINUL ERICALES.....................................................................................................101
ORDINUL PRIMULALES ...............................................................................................102
VI. SUBCLASA ASTERIDAE ................................................................................................104
ORDINUL GENTIANALES .............................................................................................104
ORDINUL OLEALES ......................................................................................................104
ORDINUL SOLANALES..................................................................................................106
ORDINUL LAMIALES ....................................................................................................109
ORDINUL PLANTAGINALES ........................................................................................112
ORDINUL SCROPHULARIALES ...................................................................................113
ORDINUL CAMPANULALES.........................................................................................115
ORDINUL RUBIALES.....................................................................................................115
ORDINUL DIPSACALES ................................................................................................115
ORDINUL ASTERALES (COMPOSITALES)..................................................................117
5.3.2.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE).................................................125
I. SUBCLASA LILIIDAE .......................................................................................................125
ORDINUL LILIALES.......................................................................................................125
ORDINUL ORCHIDALES...............................................................................................131
ORDINUL BROMELIALES.............................................................................................132
ORDINUL ZINGIBERALES ............................................................................................132
ORDINUL COMMELINALES.........................................................................................133
ORDINUL POALES (GRAMINALES).............................................................................134
ORDINUL TYPHALES ....................................................................................................140
II. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE)..................................................................142
ORDINUL ARECALES....................................................................................................142
ORDINUL ARALES.........................................................................................................142
Specii de plante ocrotite de lege 5i declarate monumente ale naturii: ....................................144
INDEXUL DENUMIRILOR #TIINłIFICE ...................................................................................145

5
Botanică sistematică

6
Botanică sistematică

1. NOłIUNI DE SISTEMATICĂ
Cuvinte cheie: taxoni, nomenclatura 5tiinŃifică, sisteme de clasificare.
Obiective: Cunoa5terea unităŃilor sistematice, a denumirii 5tiinŃifice 5i a sistemelor de
clasificare a plantelor.

Sistematica este 5tiinŃa care se ocupă cu recunoa5terea, denumirea 5i clasificarea plantelor în


grupuri, categorii sau unităŃi sistematice de diferite valori, numite taxoni. Aceste unităŃi sunt
orânduite ierarhic, după gradul de organizare 5i înrudire dintre diferitele grupe, într un sistem de
clasificare natural, numit filogenetic.
Metodele de lucru utilizate pentru această clasificare se bazează pe cuno5tinŃele de
morfologie 5i anatomie, pe cunoa5terea evoluŃiei 5i adaptării plantelor la mediu, dar 5i pe studierea
fosilelor, care permit stabilirea unor legături filogenetice între grupele de plante.
Principalele obiective ale sistematicii sunt legate de: stabilirea unităŃilor sistematice (a
taxonilor), nomenclatura plantelor (denumirea 5tiinŃifică) 5i de sistemele de clasificare folosite în
etapa actuală de dezvoltare a 5tiinŃei.

1.1. UnităŃi sistematice (taxoni)


În funcŃie de asemănări 5i deosebiri, respectiv de gradul de înrudire, plantele sunt grupate în
unităŃi sistematice, numite taxoni. Taxonul de bază în clasificarea plantelor este specia.
O specie este reprezentată de una sau mai multe populaŃii de indivizi asemănători între ei.
Aceasta se caracterizează prin: capacitate de autoreproducere, ocuparea unui anumit areal,
răspândire 5i evoluŃie proprie.
Există taxoni supraspecifici (mai mari decât specia) 5i infraspecifici (mai mici decât specia).
Taxonii supraspecifici
Taxonii superiori speciei, în ordine ierarhică sunt: genul, familia, ordinul, clasa,
încrengătura 5i regnul.
Genul cuprinde una sau mai multe specii strâns înrudite între ele, cu câteva caractere
comune importante, cum ar fi tipul de fruct, exemplu la genul Prunus.
Familia cuprinde unul sau mai multe genuri înrudite, cu unele caractere asemănătoare, cum
ar fi organizarea florii. Pentru familie se folose5te terminaŃia aceae, ex. Fabaceae, exceptând unele
familii care au terminaŃia ae, al căror nume se păstrează (Nomen conservandum), datorită folosinŃei
îndelungate, fapt reglementat de Codul Botanic 5i care circulă în paralel cu denumirile actuale, cum
ar fi: Leguminosae = Fabaceae; Umbelliferae = Apiaceae; Cruciferae = Brassicaceae; Labiatae =
Lamiaceae; Compositae = Asteraceae; Gramineae = Poaceae.
Ordinul încadrează una sau mai multe familii înrudite, cu un număr mic de caractere
comune. TerminaŃia pentru denumirea ordinului este ales, exemplu Fabales.
Clasa cuprinde mai multe ordine, cu puŃine caractere comune, dar cu valoare sistematică
mare. TerminaŃia pentru denumirea clasei, la plantele superioare, este opsida sau atae, de exemplu
Magnoliopsida = Dicotyledonatae.
Încrengătura este taxonul cu valoare sistematică foarte mare, include mai multe clase, cu
puŃine caractere comune. TerminaŃia pentru încrengătură este phyta, exemplu Spermatophyta.
Regnul încadrează toate încrengăturile care s au desprins dintr un strămo5 comun, având
valoare sistematică cea mai mare, exemplu Regnul Plantae.
Pe lângă aceste unităŃi sistematice principale, uneori se mai folosesc unităŃi sistematice
intermediare, cum ar fi: subregnul, subîncrengătura, subclasa, subfamilia, tribul.
Taxonii infraspecifici
În cazul plantelor spontane, se întâlnesc următorii taxoni infraspecifici: subspecia,
varietatea, forma.
Subspecia se caracterizează printr o serie de însu5iri morfologice proprii, ereditare 5i printr
un areal distinct.

7
Botanică sistematică
Varietatea prezintă câteva caractere morfologice proprii, ereditare.
Forma are 1 2 caractere morfologice de mică importanŃă.
În cazul plantelor cultivate, întâlnim:
subspecia, convarietatea, varietatea, cultivarul (soiul).

1.2. Nomenclatura plantelor


Primele nume care s au dat la plante au fost denumirile populare. Acestea au mai multe
dezavantaje:
au valoare regională;
nu toate speciile au nume popular, uneori numele popular se adresează unui gen întreg, de
exemplu, mărul, ne referim la genul Malus, nu la specie;
specii, genuri sau chiar familii diferite pot avea acela5i nume popular, ex. Lathyrus
tuberosus 5i Nigritella nigra se numesc popular Sângele voinicului. Prima este o
buruiană, iar a doua o orhidee.
Nomenclatura ;tiinŃifică (denumirea 5tiinŃifică) î5i are originea în latină, suferind un proces
de uniformizare în timp, proces impus de necesitatea unei denumiri precise 5i stabile a plantelor,
universal valabilă.
Meritul cel mai mare îi revine botanistului suedez, Carl von Linné, părintele sistematicii,
care în 1753 folose5te nomenclatura binară, în limba latină.
Fiecare specie este denumită prin două cuvinte, exemplu: Prunus domestica prunul. Primul
nume, Prunus, reprezintă genul 5i se scrie cu literă mare, iar al doilea nume, domestica, reprezintă
epitetul specific, se scrie cu literă mică 5i are valoare numai împreună cu genul.
După denumirea speciei se trece numele autorului prescurtat, ex. Prunus domestica L.
Litera L. reprezintă prescurtarea numelui lui Linné. Dacă unei specii i se schimbă valoarea, fiind
ridicată la nivel de gen sau coborâtă la varietate, primul autor care a descris taxonul respectiv se
trece în paranteză, iar în afara parantezei se trece autorul care a făcut noua combinaŃie. De exemplu,
cire5ul, Cerasus avium (L.) Moench, a fost denumit iniŃial de Linné, Prunus avium.
Speciile de origine hibridă se notează cu semnul x, care nu se cite5te. La speciile hibride care
aparŃin aceluia5i gen, semnul x se pune între numele generic 5i epitetul specific, iar în paranteză se
trec părinŃii, de exemplu: Fragaria x ananassa (F. virginiana x F. chiloensis) căp5unul. Dacă o
specie hibridă a rezultat din încruci5area a două specii aparŃinând la genuri diferite, semnul x se
pune în faŃa numelui generic, cum ar fi: x Triticosecale rimpaui (Triticum aestivum x Secale
cereale) triticale.
În cazul plantelor cultivate, după denumirea speciei se trece 5i numele cultivarului între
ghilimele simple, exemplu Malus domestica cv. `Golden delicious`.

1.3. Sisteme de clasificare a plantelor


Cunoa5terea plantelor începe odată cu istoria omenirii. Omul primitiv era interesat să
cunoască plantele utile de cele toxice, pentru a le folosi ca hrană sau ca materii prime pentru
medicamente, confecŃii, construcŃii. O perioadă mare de timp, din antichitate 5i până în evul mediu,
nu a existat un sistem de clasificare, predominând sistemele utilitariste. Cel care a încercat pentru
prima dată o clasificare a plantelor în arbori, arbu5ti, subarbu5ti, ierburi, plante ve5nic verzi 5i plante
cu frunze căzătoare a fost Teophrast (382 287 î.Ch.), fiind numit de Linné părintele botanicii.
Sisteme artificiale
Primele sisteme de clasificare se bazau pe un număr mic sau chiar pe un singur caracter
morfologic, indiferent de importanŃa lui.
Cel mai cunoscut sistem de clasificare artificial a fost al lui Carl von Linné (părintele
sistematicii). Linné folose5te pentru alcătuirea sistemului său floarea 5i în special tipul de androceu,
care puteau satisface anumite necesităŃi practice, dar nu reflecta ordinea naturală a plantelor,

8
Botanică sistematică
originea lor, gradul de înrudire, ajungând să grupeze în clasa Diandria, plante cu două stamine, dar
specii complet diferite, cum ar fi liliacul 5i unele graminee.
Sisteme naturale
Acestea grupează plantele după gradul de înrudire, fiind numite sisteme filogenetice. Pentru
realizarea unui astfel de sistem trebuie să se ia în considerare caracterele plantelor: morfologice,
anatomice, embriologice, biochimice, biogeografice 5.a.
Sistemele naturale de clasificare au fost perfecŃionate prin contribuŃia multor botani5ti,
scopul fiind acela de alcătuire a unui sistem unic, acceptat de toŃi botani5tii, care să reflecte
înrudirea 5i legăturile de descendenŃă dintre plante.
P. Magnol (1689) este autorul care a definit familia, folosită în clasificarea plantelor.
Prima lucrare, în ceea ce prive5te sistemul natural de clasificare, îi aparŃine botanistului M.
Adanson (1763), intitulată: Famillies des plantes, în care acesta denume5te 5i descrie 58 de familii
de plante, cu genurile corespunzătoare.
A.P. Candolle (1778 1841), în lucrarea pe care a elaborat o Theorie elementaire de la
botanique, propune împărŃirea speciilor în două grupe mari: Plante vasculare 5i Plante
nonvasculare.
În anul 1883 a fost publicat sistemul lui A.W. Eichler, care împarte lumea vegetală în două
grupe mari: Cryptogamae (plante fără flori) 5i Phanerogamae (plante cu flori).
Cel mai cunoscut 5i folosit sistem natural este cel a lui A. Engler (1887 1909), fiind
superior tuturor sistemelor anterioare, deoarece stabile5te detalii, mergând cu prelucrarea
sistematică a lumii vegetale până la nivel de specie.
Cronquist, Takhtajan, Zimmerman 5i Ehrendorfer (1960) au elaborat un sistem de
clasificare, în care plantele sunt grupate în două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) 5i
Liliopsida (Monocotyledonatae).
Dintre botani5tii români care au elaborat 5i perfecŃionat mai multe sisteme naturale de
clasificare, îi amintim pe: Dimitrie Brândză (1887 1971), ctitorul Grădinii Botanice din Bucure5ti
5i autorul lucrărilor: Prodomul Florei României, unde sunt enumerate 2.100 specii de plante 5i
Flora Dobrogei; Anastasie Fătu (1816 1896), întemeietorul Grădinii Botanice din Ia5i, a publicat
în 1877 primul Tratat de Botanică românesc; Alexandru Borza (1887 1971), întemeietorul
Grădinii Botanice din Cluj, a publicat lucrarea Starea de azi a cuno;tinŃelor despre filogenia
plantelor; Iuliu Prodan (1875 1959) cu lucrarea Flora pentru determinarea ;i descrierea plantelor
care cresc în România; Alexandru Beldie cu lucrarea Flora României (1977 1979); Traian
Săvulescu (ed.) cu opera Flora R.P.Române (R.S.R), vol. I XIII, editată de Academia Română
(1952 1976), Vasile Ciocârlan, cu Flora Ilustrată a României (2009).
Unii biologi au împărŃit lumea vie în 3, 4 sau 5 regnuri, legate printr un trunchi filogenetic
ancestral comun.
Cel mai apreciat sistem natural este cel realizat de Whittaker (1969), care a împărŃit
organismele vegetale în 4 regnuri: Monera, Protista, Fungi, Plantae. La alcătuirea acestui sistem s
a Ńinut cont de nivelul organizării celulare (procariot, eucariot), tipul de nutriŃie (autotrof, heterotrof)
5i modalităŃile de înmulŃire ale organismelor vii.

9
Botanică sistematică
Schema de clasificare generală a lumii vegetale, prezentată în această lucrare:

Regnul Monera
Încrengătura:
Archaebacteriophyta
Eubacteriophyta (Eubacteriae, Cyanobacteriae)
Regnul Protista
Încrengătura:
Chlorophyta (alge verzi)
Phaeophyta ( alge brune)
Rhodophyta (alge ro@ii)
Regnul Fungi
Încrengătura:
Mycophyta (ciuperci)
Lichenophyta (licheni)
Regnul Plantae
Încrengătura:
Bryophyta (mu@chi);
Pteridophyta (ferigi);
Spermatophyta, cu două subîncrengături:
Pinophytina (Gymnospermae)
Magnoliophytina (Angiospermae)

Rezumat
În funcŃie de asemănări ;i deosebiri, respectiv de gradul de înrudire, plantele sunt grupate
în unităŃi sistematice, numite taxoni. Taxonul de bază în clasificarea plantelor este specia.
Există taxoni supraspecifici (mai mari decât specia) ;i taxoni infraspecifici (mai mici decât
specia).
Taxonii supraspecifici, în ordine ierarhică sunt: genul, familia, ordinul, clasa, încrengătura
;i regnul.
Taxonii infraspecifici, în cazul plantelor spontane, sunt: subspecia, varietatea, forma, iar în
cazul plantelor cultivate: subspecia, convarietatea, varietatea, cultivarul (soiul).
Denumirea ;tiinŃifică a plantelor î;i are originea în latină. Botanistul suedez, Carl von
Linné, foloe;te pentru prima dată nomenclatura binară în limba latină, compusă din două cuvinte.

Intrebări:
1. Care sunt taxonii supraspecifici 5i infraspecifici?
2. ExplicaŃi nomenclatura 5tiinŃifică a plantelor.
3. Care sunt sistemele de clasificare a plantelor?

Bibliografie
1. Botnariuc N., 1999. EvoluŃia sistemelor biologice supraindividuale, Edit.UnversitǎŃii din
Bucure5ti.
2. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia 5i macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S.
România, Bucure5ti.
3. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică, Edit. Printech.
4. Turenschi E. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta LuminiŃa, 1999. Curs Botanică, Taxonomie,
Lito., Univ. Ia5i.

10
Botanică sistematică

2. REGNUL MONERA

Cuvinte cheie: Regnul Monera, Archaebacteriophyta, Eubacteriophyta.


Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale Regnului Monera;Clasificare 5i importanŃa
organismelor care îl alcătuiesc.

Regnul Monera cuprinde organisme procariote, unicelulare, care trăiesc în colonii sau
cenobii, fiind cel mai vechi grup de vieŃuitoare (au apărut în urmă cu cca. 3,5 miliarde de ani, în
Precambrian). Celula acestora nu prezintă nucleu individualizat, substanŃa nucleară are o formă
difuză 5i este concentrată în centrul celulei. Se înmulŃesc prin diviziune directă, de obicei prin
sciziparitate (despicarea celulei în două). Prezintă nutriŃie de tip heterotrofă sau autotrofă. Acest
regn cuprinde 2 încrengături: Archaebacteriophyta 5i Eubacteriophyta.

2.1. ÎNCRENGǍTURA ARCHAEBACTERIOPHYTA


Arhebacteriile sunt cele mai primitive organisme procariote, care populează în prezent
pământul. Acestea trăiesc în medii extreme, cum ar fi: apele foarte fierbinŃi 5i acide (peste 800C),
apele foarte sărate, în medii bogate cu sulf sau CO2, mla5tini, abisurile oceanelor etc.
Sunt organisme autotrofe chemosintetizante (foarte rar fotosintetizante) sau heterotrofe.
După mediul în care trăiesc 5i modul de nutriŃie, arhebacteriile sunt de 3 tipuri:
metanogene sunt organisme anaerobe, care obŃin energia necesară vieŃii prin sinteza
metanului pornind de la CO2 5i H2, cum ar fi Methanobacterium. Acestea trăiesc în mla5tini, mine,
intestinele animalelor;
termoacidofile sunt organisme heterotrofe sau chemosintetizante, care folosesc ca surse de
viaŃă substanŃele minerale (sulfurile), de exemplu Thermoplasma. Trăiesc în apele foarte fierbinŃi 5i
acide;
halofile extreme trăiesc în apele foarte sărate (Marea Moartă), de exemplu Halobacterium.
Aceste organisme realizează o fotosinteză primitivă, cu ajutorul unui pigment ro5ietic numit
bacteriorodopsină.

2.2. ÎNCRENGǍTURA EUBACTERIOPHYTA


Cuprinde organisme unicelulare, solitare sau grupate în colonii, fără nucleu individualizat,
cu sistem enzimatic propriu 5i nutriŃie heterotrofă, mai rar autotrofă. Din această încrengătură sunt
prezentate două clase: Eubacteriae 5i Cyanobacteriae.

2.2.1. CLASA EUBACTERIAE


Aceastǎ clasǎ încadrează bacteriile propriu zise.
Dimensiunile bacteriilor sunt cuprinse între 0,5 5L, dar există 5i bacterii foarte mici 0,12 L
5i unele mari, numite gigantice, care ating lungimea de 500 L.
Forma bacteriilor este variabilă, poate fi sfericǎ 5i se numesc coci, de bastona;, purtând
numele de bacili, de virgulă, numiŃi vibrioni sau de spirală 5i se numesc spirili. În urma diviziunii
pot rămâne alăturate mai multe celule, rezultând: diplococi (două celule); tetracoci (4 celule);
streptococi (celulele pot forma lanŃuri sau 5iraguri); stafilococi (celulele sunt grupate în formă de
ciorchine); sarcina (grupate în formă de cub fig. 1).
Structura celulei bacteriene (fig. 2)
Bacteriile prezintă la exterior peretele celular de natură hemicelulozică, sub care se află o
membrană plasmatică. La unele specii, peretele celular este acoperit la exterior de un înveli5
gelatinos numit capsulă. În citoplasmă se găsesc ribozomi, vacuole, incluziuni (lipide, glicogen,
zaharină 5.a.), substanŃe nucleare.

11
Botanică sistematică
Unele celule bacteriene formează cili
(prelungiri citoplasmatice), care au rol în mi5carea
bacteriei. Cilii pot fi dispu5i de jur împrejurul
celulei – peritrich, la ambele capete – amfitrich, cu
un smoc de cili la unul dintre capete – lofotrich sau
există bacterii cu un singur cil 5i se numesc
monotrich (fig. 3).
SubstanŃa nucleară este reprezentată de un
singur cromozom, format dintr o macromoleculă
de ADN.
După mediul în care trăiesc, bacteriile pot
fi aerobe 5i anaerobe.
NutriŃia bacteriilor este heterotrofă
saprofită sau parazită, rar autotrofă.
Bacteriile heterotrofe saprofite trăiesc pe
substanŃe organice moarte, unele acŃionează cu Fig. 1. Forme de bacterii
ajutorul unor enzime, rezultând numeroase procese
de fermentaŃie, cu degajare de
energie. Această energie este
utilizată apoi pentru sinteza
substanŃelor celulare proprii.
Bacteriile heterotrofe
parazite trăiesc 5i se hrănesc
cu substanŃe organice vii.
Acestea sunt numeroase 5i
produc boli numite bacterioze
la plante, animale, oameni.
Bacteriile autotrofe
sunt rar întâlnite, ele sunt de
două feluri: Fig. 2. Structura celulei bacteriene
(dupǎ Wikipedia encyclopedia) Fig. 3. Dispunerea cililor
chimiosintetizante, care obŃin
energia necesară pentru sinteză
prin reacŃii chimice 5i fotosintetizante, care conŃin
pigmenŃi asimilatori, ce pot sintetiza substanŃa organică
din dioxid de carbon 5i apă cu ajutorul luminii solare,
fără a elibera oxigen.
Un număr mic de specii îl reprezintă bacteriile
fixatoare de azot, care trăiesc în simbioză cu rădăcinile
leguminoaselor, formând nodozităŃi, cu rol în fixarea
azotului atmosferic în sol, cum ar fi specii din genurile:
Rhizobium, Bradyrhizobium (fig. 4) sau cu rădăcinile
speciilor de arin, cum ar fi Actinomyces. Alte bacterii,
trăiesc în simbioză cu animalele sau cu omul
(Escherichia coli).
ÎnmulŃirea bacteriilor se realizează în mod
obi5nuit prin sciziparitate. Fig. 4. Rhizobium leguminosarum
ImportanŃa bacteriilor a. rǎdǎcina unei plante leguminoase cu
nodozitǎŃi; b. nodozitǎŃi mǎrite;
Bacteriile au un rol foarte important, atât pentru
c. secŃiune într o nodozitate; d. celulǎ cu
plante 5i animale, cât 5i pentru om. bacterii; e. bacterii în formǎ de bastona5
Fixează azotul atmosferic. (după Wettstein)
Descompune materia organică în substanŃe
simple (NH3, NO3) 5i transformarea acestora în săruri asimilabile.

12
Botanică sistematică
Sunt ultimile verigi în circuitul azotului, carbonului, sulfului 5i al altor elemente din natură.
Prin descompunerea cadavrelor 5i a resturilor vegetale, au un rol foarte important în
purificarea mediului ambiant.
Bacteriile saprofite contribuie la fermentarea bălegarului, obŃinerea nutreŃurilor de calitate
sau produc diferite fermentaŃii cu importanŃă alimentară 5i industrială, cum ar fi:
FermentaŃia lactică, determinatǎ de Bacterium acetilactici, produce covăsirea laptelui
(acrirea). Lactobacillus bulgaricus se folose5te la prepararea iaurtului. Alte bacterii produc
muratul legumelor 5i al furajelor însilozate;
FermentaŃia butirică este produsă de bacterii anaerobe, cum ar fi Bacillus amylobacter, care
degradează substanŃele pectice, cu degajarea acidului butiric, urât mirositor, fenomen
întâlnit în cazul topirii inului 5i cânepei;
FermentaŃia acetică, realizatǎ de bacteriile aerobe, acŃionează asupra alcoolului
transformându l în acid acetic, ca de exemplu Acetobacter aceti produce oŃeŃirea vinului;
FermentaŃia proteică, realizatǎ de bacteriile saprogene – Proteus vulgaris, produce
descompunerea substanŃelor albuminoide din resturile de origine animală;
FermentaŃia celulozică, produsă de bacteria anaerobă Bacillus celulozae, descompune
celuloza din resturile vegetale, cauza fiind încingerea fânului.
Bacteriile patogene produc o serie de boli la plante, animale 5i om. La plante acestea
provoacă boli sub numele de bacterioze, de exemplu, Agrobacterium radiobacter – Cancerul
pomilor, Pseudomonas syringae – Arsura bacteriană a mărului 5i părului etc.
Unele bacterii au importanŃă în obŃinerea vitaminelor, în special vitamina B12, cum ar fi
Bacillus megaterium, D2, K, a antibioticelor.
Cel care s a ocupat de studiul bacteriilor 5i combaterea lor, la noi în Ńară, a fost dr. Victor
Babe;.

2.2.2. CLASA CYANOBACTERIAE


Clasa Cyanobacteriae cuprinde alge albastre unicelulare, solitare sau grupate în colonii, de
culoare albastră verzuie, datorită pigmentului ficocianină.
Structura algelor albastre este primitivǎ. Celula lor nu are nucleu individualizat. Prezintă
un perete celular de natură pectocelulozică, care este învelit la exterior de un man5on gelatinos. În
citoplasmă se află clorofila, ficocianina 5i pigmentul ro5u numit ficoeritrină. Citoplasma este
diferenŃiată în cromoplasmă, la exterior (în care se găsesc pigmenŃii fotosintetici) 5i centroplasmă,
la interior (în care este dispersată substanŃa nucleară). Cromoplasma are culoarea albastră, datorită
pigmentului ficocianină.
NutriŃia celor mai multe alge albastre este autotrofǎ. Ele sintetizează cu ajutorul
pigmentului clorofilă, care este mascat parŃial de ficocianină. Produsul de asimilaŃie rezultat în
urma fotosintezei este amidonul de cianoficee, asemănător glicogenului. Unele se hrănesc pe cale
chemosintetică, rar heterotrof, iar multe trăiesc în simbioză cu ciupercile formând lichenii.
ÎnmulŃirea se realizează de regulă prin sciziparitate sau diviziune directă.
Majoritatea algelor albastre se întâlnesc în apele dulci,
bogate în materie organică, mai puŃin în cele sărate. Unele trăiesc 5i
pe soluri uscate sau umede, ziduri, pe5teri.
Algele albastre sunt adaptate să suporte condiŃii vitrege de
viaŃă, trăiesc în apele termale de 70 900C, cum ar fi Aphanocapsa
thermalis, fiind prezentă 5i la noi în izvoarele termale de la Băile
Herculane 5i Băile 1Mai de lângă Oradea sau în apele foarte sărate.
Nostoc commune (fig. 5) este grupatǎ în colonii, formate din
două tipuri de celule sferice: izociste, mai mici 5i heterociste, mai
mari, înlănŃuite în 5iraguri 5i înglobate într o masă gelatinoasă, care
în condiŃii de uscăciune se prezintă ca o crustă. Trăie5te pe soluri
umede. Fig. 5. Nostoc commune

13
Botanică sistematică
Oscillatoria princeps (fig. 6) trăie5te în colonii, formate
din celule suprapuse (ca monezile într un fi5ic), învelite într o
membrană comună. Se întâlne5te în apă sau sol umed,
efectuând 3 tipuri de mi5cări: îndoire, pendulare, rotire.
Spirulina jenneri se prezintă sub forma unor 5iraguri de
celule, dispuse în formă spiralată, fără teacă gelatinoasă.
Trăie5te în mediul acvatic efectuând mi5cări în spirală.
ImportanŃa algelor albastre
Algele albastre, acvatice, participă la purificarea apelor,
îmbogăŃind apa în oxigen 5i constituie sursă de hrană pentru
animalele mici.
Fig. 6. Oscillatoria princeps
Cele din sol, contribuie la formarea humusului 5i la
fixarea azotului atmosferic.
Unele specii de alge albastre, cum ar fi spirulina Spirulina maxima constituie surse de
proteine 5i sunt luate în cultură, fiind comestibile.
Altele, trăiesc în simbioză cu unele ciuperci, formând lichenii.
Specii ale genului Oscillatoria sunt întâlnite ca buruieni în orezării, iar cele din genul
Nostoc produc boli la plante.

Rezumat
Regnul Monera cuprinde organisme procariote, unicelulare, fiind cel mai vechi grup de
vieŃuitoare. Celula acestora nu prezintă nucleu individualizat, substanŃa nucleară are o formă
difuză ;i este concentrată în centrul celulei. Se înmulŃesc prin diviziune directă, prin sciziparitate.
Prezintă nutriŃie de tip heterotrofă sau autotrofă. Acest regn cuprinde două încrengături:
Archaebacteriophyta ;i Eubacteriophyta.
Increngătura Archaebacteriophyta cuprinde bacteriile cele mai primitive, care populează în
prezent pământul, fiind prezente în medii extreme.
Increngătura Eubacteriophyta cuprinde bacteriile propriuBzise ;i algele albastre.
Bacteriile au un rol foarte important, atât pentru plante ;i animale, cât ;i pentru om.

Intrebări:
1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Monera.
2. Ce organisme fac parte din regnul Monera 5i ce importanŃă au ele?

Bibliografie
1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucure5ti.
2. Botnariuc N., 1999. EvoluŃia sistemelor biologice supraindividuale, Edit. UnversitǎŃii din
Bucure5ti.
3. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia 5i macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S.
România, Bucure5ti.
4. Mihăiescu G., Gavrilă L., 1989. Biologia microorganismelor fixatoare de azot. Edit.
Ceres, Bucure5ti.
5. Peterfi St. Ionescu Al. (red.), 1976, 1977, 1979. Tratat de algologie (I,II,III) Edit. Acad.
R.S.România, Bucure5ti.
6. Petrescu I., 1990. Perioadele glaciare ale Pământului. Edit. Tehnică, Bucure5ti.
7. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică, Edit. Printech.

14
Botanică sistematică

3. REGNUL PROTISTA
Cuvinte cheie: Regnul Protista, Chlorophyta, Phaeophyta, Rhodophyta.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale Regnului Protista, clasificarea acestuia 5i
importanŃa organismelor care îl alcătuiesc.

Regnul Protista cuprinde organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, cu nucleu


individualizat. Corpul vegetativ este un tal, care nu este diferenŃiat în organe, fiind alcătuit din
celule asemănătoare, fără vase conducătoare. În ciclul de viaŃă predomină generaŃia gametofitică
(haploidă). NutriŃia este autotrofă .
Acestea au apărut în Cambrian, cu cca. 1 1,5 miliarde de ani în urmă.
Din acest regn sunt prezentate următoarele încrengături: Chlorophyta, Phaeophyta 5i
Rhodophyta.

3.1. ÎNCRENGĂTURA CHLOROPHYTA (ALGE VERZI)


Cuprinde alge verzi unicelulare 5i pluricelulare, solitare sau grupate în colonii (cenobii), cu
talul de diferite forme: filamentos, lamelar sau tridimensional. Sunt imobile, rar mobile cu 2 4
flageli de lungime egală.
Structura
Algele verzi au perete celular de natură celulozică. În citoplasmă se găsesc unul sau mai
mulŃi cromatofori (plastide verzi) în care predomină pigmenŃii clorofilieni. Produsul de asimilaŃie
este amidonul. Prezintă nucleu bine diferenŃiat.
ÎnmulŃirea se poate face vegetativ, prin fragmentare de tal; asexuat, prin spori mobili
(zoospori), imobili (aplanospori) sau sexuat prin: izogamie (gameŃi asemănători), anizogamie
(gameŃi diferiŃi), oogamie (gameŃi specializaŃi, cum ar fi oosfera, gametul femel 5i anterozoidul,
gametul mascul) 5i conjugare (gameŃi proveniŃi din celule nespecializate ale talului). Din unirea
gameŃilor se formează zigotul.
În ciclul de viaŃă al algelor verzi se disting două generaŃii: generaŃia sporofitică (diploidă,
asexuată) 5i cea gametofitică (haploidă, sexuată). GeneraŃia gametofitică este de lungă durată.
Încrengătura Chlorophyta cuprinde trei clase: Chlorophyceae, Zygnematophyceae 5i
Charophyceae.

3.1.1. CLASA CHLOROPHYCEAE


Cuprinde majoritatea algelor verzi. Sunt alge unicelulare sau pluricelulare, cu talul
filamentos, lamelar sau tridimensional. Se înmulŃesc sexuat prin izogamie, anizogamie 5i oogamie.
Trăiesc în ape, pe uscat, pe ziduri, scoarŃa copacilor, unele fiind buruieni în orezării. Din această
clasă se vor prezenta următoarele ordine: Volvocales, Chlorococcales, Ulothrichales,
Siphonochladales, Bryopsidales.

ORDINUL VOLVOCALES

Sunt alge unicelulare sau pluricelulare mobile, care trăiesc în mediul acvatic.
Dintre speciile unicelulare, care se întâlnesc în apele stătătoare dulci, amintim:
Chlamydomonas angulata, Ch. braunii 5i Ch. nivalis. Sunt alge ovoidale, biflagelate 5i au un
cromatofor în formǎ de clopot.
În lacurile sărate din jurul Mării Negre se întâlne5te specia Dunaliella salina.
Speciile din genul Volvox trăiesc în colonii sferice, multicelulare (30 40 mii), legate între
ele prin intermediul plasmodesmelor (fig. 7). Prezintǎ o diferenŃiere a celulelor, unele au rol în
nutriŃie, altele în deplasare sau reproducere.

15
Botanică sistematică
ORDINUL CHLOROCOCCALES

Sunt alge unicelulare imobile (fără flageli), care trăiesc în colonii, ducând o viaŃă liberă sau
fixate de substrat. Majoritatea trăiesc în ape, dar unele s au adaptat 5i la condiŃii de semiuscat.
Hydrodictyon reticulatum ReŃeaua apelor (fig. 8).
Este alcătuită din celule dreptunghiulare, dispuse într o reŃea, cu ochiuri hexagonale.
Frecvent întâlnită în apele dulci, lin curgătoare.

Fig. 7. Volvox aureus Fig. 8. Hydrodictyon reticulatum Fig.9. Ulothrix zonata;


(după Wettstein) (H.C. Bold; Nashville, TN USA) a zoospor; b gameŃi 5i
copularea lor
(dupǎ Wettstein)

ORDINUL ULOTHRICHALES

Cuprinde alge pluricelulare, cu talul filamentos sau lamelar, neramificat, care se fixează de
substrat prin intermediul unei celule bazale rizoidală, incoloră.
Se întâlnesc în apele dulci sau sărate, dar 5i în mediul terestru pe sol, stânci, scoarŃa
copacilor.
Ulothrix zonata (fig. 9)
Este o algă filamentoasă, întâlnită în apele dulci
curgătoare.
Ulva lactuca, U. latissima Salata mării (fig. 10).
Sunt alge marine lamelare, frecvente 5i în Marea
Neagră.

ORDINUL SIPHONOCHLADALES

Cuprinde alge pluricelulare, filamentoase,


ramificate, fixate de substrat prin celule plurinucleate (cu
mai mulŃi nuclei).
Cladophora glomerata (fig. 11)
Algă cu tal filamentos, ramificat în formǎ de tufǎ.
Fg. 10. Ulva sp. Fig. 11. Cladophora
Este întâlnită în apele dulci, stătătoare, dar 5i ca buruiană glomerata
în orezării. În cantitate prea mare reduce temperatura 5i (după Wettstein)
luminozitatea apei.

16
Botanică sistematică
ORDINUL BRYOPSIDALES (SIPHONALES)

Sunt alge cu tal de tip sifonal, plurinucleat. Talul este foarte


diferenŃiat, din punct de vedere morfologic, luând forme variate. Un
astfel de aparat vegetativ se mai nume5te cenoblast.
Caulerpa prolifera (fig. 12)
Are talul diferenŃiat în rizoizi, cu aspect de rădăciniŃe, care se
fixează de substrat, cauloid, cu aspect de tulpină târâtoare 5i filoid, cu Fig.12. Caulerpa prolifera
aspect de frunză. Se întâlne5te în Marea Mediterană. (după Wettstein)

3.1.2. CLASA ZYGNEMATOPHYCEAE


(CONJUGATOPHYCEAE)
Sunt alge unicelulare (libere sau grupate în colonii) sau
pluricelulare, filamentoase, neramificate 5i lipsite de flageli în toate
stadiile de viaŃă. ConŃin unul sau mai mulŃi cromatofori care au pe
suprafaŃa lor pirenoizi (corpusculi de natură proteică) acoperiŃi de
amidonul rezultat în procesul de fotosinteză. Se înmulŃesc vegetativ
prin fragmentare de tal 5i diviziune 5i sexuat prin conjugare, gameŃii
se unesc formând zigotul.
Spirogyra communis Mătasea broa@tei (fig. 13)
Este o algă pluricelulară, filamentoasă, înglobată într o teacă
gelatinoasă. Celulele au un cromatofor, în forma unei panglici Fig. 13. Spirogyra communis
spiralate, de culoare verde. Se întâlne5te în apele stătătoare dulci. 1 tal filamentos: c cromatofor;
Are rol în oxigenarea apei, dar în cantităŃi mari, alături de alte alge, n nucleu; p pirenoizi;
constituie buruiană în orezării, împiedicând dezvoltarea plantelor de 2 conjugarea: z zigot
(dupǎ V. Tieghem)
orez în primele faze de vegetaŃie.

3.1.3. CLASA CHAROPHYCEAE


Include cele mai evoluate alge verzi, cu talul pluricelular, articulat, tridimensional, alcătuit
dintr un ax vertical cu ramificaŃii în verticil. Sunt întâlnite în apele dulci, puŃin adânci (cca. 1 m),
fixate de substrat cu ajutorul rizoizilor. Au dimensiuni de câŃiva centimetri.
Se înmulŃesc vegetativ prin fragmentare de tal 5i sexuat prin oogamie. Din contopirea
gameŃilor rezultă zigotul.
Sunt răspândite în apele dulci, formând tufe dese pe fundul pâraielor,
lacurilor.
Chara fragilis, Ch. vulgaris, Ch. foetida Brădi@or (fig. 14)
Plantele au aspect de brădi5or. Celulele sunt impregnate cu CaCO3,
ca urmare talul are o consistenŃǎ rigidǎ.
ImportanŃa algelor verzi
oxigenează 5i depoluează apele;
fixează azotul atmosferic în sol;
sunt sursă de hrană pentru pe5ti;
datorită conŃinutului bogat în proteină sunt folosite în furajarea
animalelor, alimentaŃia omului;
participă la formarea solului, unele specii sunt folosite ca
îngră5ământ organic. Fig. 14. Chara sp.
în cazul dezvoltării excesive sunt dăunătoare, constituind buruieni (dupǎ Wikipedia.com)
problemă în orezării.

17
Botanică sistematică

3.2. ÎNCRENGĂTURA PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE)


Încrengătura Phaeophyta cuprinde alge brune, pluricelulare, de
dimensiuni foarte mari (400 m). Culoarea algelor este dată de pigmentul
fucoxantină, care maschează clorofila. Talul este filamentos, lamelar sau
tridimensional, diferenŃiat în rizoid, care fixează alga, cauloid, cu aspect de
tulpină 5i în filoid, cu aspect de frunză. În structura talului se află celule
specializate în înmagazinarea substanŃelor de rezervă, asimilaŃie, susŃinere.
NutriŃia algelor brune este autotrofă, datorită pigmenŃilor
asimilatori, iar produsul de asimilaŃie este laminarina (un polizaharid
specific), la care se mai adaugă manitol, picături de ulei.
ÎnmulŃirea se realizează vegetativ, prin fragmentarea talului,
asexuat prin zoospori 5i sexuat prin izogamie, heterogamie 5i oogamie.
Cele mai multe alge brune sunt specii marine, fiind frecvent întâlnite
în apele reci 5i temperate, mai ales în apropierea Ńărmurilor.
Au o importanŃă foarte mare pentru locuitori, fiind folosite ca hrană
Fig. 15. a. Laminaria
atât pentru animale, cât 5i pentru om. Sunt mai sărace în proteine decât saccharina
algele verzi, dar mai bogate în vitamine (B,C,D,E), precum 5i în unele (dupǎ L.I. Kursanov);
elemente, cum ar fi: Ca, I, K 5.a.
Cele mai importante specii întâlnite sunt:
Laminaria saccharina (fig. 15.a) are talul în formă de panglică, cu
marginile ondulate, cu lungimea de peste 1 m. Este folosită în alimentaŃie,
fiind întâlnită în apa mărilor reci.
Fucus vesiculosus (fig. 15.b) cu talul ramificat dihotomic,
prevǎzut cu vezicule plutitoare, lung de 50 m. Este întâlnită în apele reci.
Cystoseira barbata (fig. 15.c) are talul cilindric, ramificat
monopodial, frecvent întâlnită în Marea Neagră.

3.3. ÎNCRENGĂTURA RHODOPHYTA (ALGE


RO#II)
Încrengătura Rhodophyta cuprinde alge ro5ii, evoluate, Fig. 15. b. Fucus
pluricelulare. Culoarea este dată de pigmentul ficoeritrina, care maschează vesiculosus
clorofila 5i ceilalŃi pigmenŃi.
Talul este diferenŃiat în rizoid, cauloid 5i filoid. Sunt de
dimensiuni mai mici decât algele brune, ajungând până la 1 m. De regulă
sunt plante autotrofe. Produsul de asimilaŃie este amidonul de floridee.
ÎnmulŃirea se realizează pe cale vegetativă (fragmentare de tal),
asexuată (spori) sau sexuată (prin oogamie).
Sunt frecvent întâlnite în apele marine calde din apropierea
Ńărmurilor. Majoritatea algelor ro5ii sunt furajere, dar sunt consumate 5i
de om. Din membranele bogate în gelatină ale unor specii se extrage agar
agarul, folosit la prepararea mediilor de cultură în microbiologie.
Cele mai cunoscute specii sunt:
Batrachospermum moniliforme (fig. 16) are talul filamentos, cu
numeroase ramuscule dispuse verticilat la noduri. Este frecvent întâlnită în
apele dulci din MunŃii Apuseni.
Ceramium rubrum (fig. 17) algă filamentoasă fixată de stânci. Fig. 15. c. Cystoseira barbata
Este ramificată sub forma unor tufe ro5ietice, cu terminaŃiile răsucite în (dupǎ A. Zin et Kalug)
formă de cle5te. Este întâlnită 5i în Marea Neagră. Din aceasta rezultă un
agar de calitate superioară.

18
Botanică sistematică

Fig. 16. Batrachospermum moniliforme Fig. 17. Ceramium rubrum


1. aspect general; 2. douǎ verticile de (http:/www.vattenkikaren.gu.se)
ramuscule cu cistocarpii (c)
(dupǎ L.I. Kursanov)

Rezumat
Regnul Protista cuprinde organisme eucariote, unicelulare ;i pluricelulare, cu nucleu
individualizat. Corpul vegetativ este un tal, care nu este diferenŃiat în organe, fiind alcătuit din
celule asemănătoare, fără vase conducătoare. În ciclul de viaŃă predomină generaŃia gametofitică
(haploidă). NutriŃia este autotrofă. Din acest regn fac parte următoarele încrengături:
Chlorophyta, Phaeophyta ;i Rhodophyta.
Increngătura Chlorophyta cuprinde algele verzi, unicelulare ;i pluricelulare, cu talul de
diferite forme: filamentos, lamelar sau tridimensional. Din această încrengătură sunt prezentate 3
clase: Chlorophyceae, Zygnematophyceae ;i Charophyceae.
Increngătura Phaeophyta cuprinde alge brune, pluricelulare, cu talul diferenŃiat în rizoid,
cauloid ;i filoid.
Increngătura Rhodophyta sunt alge ro;ii, pluricelulare, evoluate, cu talul diferenŃiat în
rizoid, cauloid ;i filoid.
Algele au o importanŃă foarte mare pentru plante, animale ;i om.

Intrebări:

1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Protista.


2. Ce organisme fac parte din regnul Protista 5i ce importanŃă au ele?

Bibliografie

1. Ghi@a E., 1964. Botanică sistematică. Plante inferioare (Thallophyta). Edit. Did. 5i Ped.,
Bucure5ti.
2. Peterfi Dt., Ionescu Al., 1976, 1977, 1979. Tratat de algologie (I,II,III). Edit. Acad.
R.S.România, Bucure5ti.
3. Petrescu I., 1990. Perioadele glaciare ale Pământului. Edit. Tehnică, Bucure5ti
4. Pop I., Hodi@an I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică
sistematică. Edit Did. 5i Ped., Bucure5ti.
5. RăvăruŃ M. Turenschi E., 1973. Botanică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
6. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucure5ti .
7. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta LuminiŃa, 2005. Botanică sistematică. Edit. Ion Ionescu de
la Brad, Ia5i.

19
Botanică sistematică

4. REGNUL FUNGI
Cuvinte cheie: Regnul Fungi, Mycophyta, Lichenophyta.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale Regnului Fungi; Clasificarea 5i importanŃa
organismelor care îl alcătuiesc.

Regnul Fungi cuprinde organisme eucariote, unicelulare 5i pluricelulare, cu corpul un tal,


nediferenŃiat în organe, cu nutriŃie heterotrofă sau simbiontă. Acest regn cuprinde două
încrengături: Mycophyta 5i Lichenophyta.

4.1. ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (CIUPERCI)


Cuprinde ciuperci, organisme heterotrofe (lipsite de clorofilă), saprofite sau parazite.
Majoritatea speciilor au talul un miceliu unicelular sau pluricelular, format din filamente ramificate,
numite hife (fig. 18).
Ciupercile inferioare sunt unicelulare. Celula
poate fi lipsită de perete celular 5i se nume5te
gimnoplast (celulă uninucleată cu un singur nucleu)
sau plasmodiu (celulă plurinucleată cu mai mulŃi
nuclei).
Celula poate să prezinte perete celular 5i se
nume5te dermatoplast (celulă uninucleată).
Ciupercile mai evoluate (Phycomycetae) au
corpul vegetativ un sifonoplast (celulă uria5ă,
plurinucleată, la care peretele celular prezintă
numeroase ramificaŃii tubulare).
Ciupercile superioare (Basidiomycetae) au miceliul
pluricelular, alcătuit din celule a5ezate una în
continuarea celeilalte, formând un tal masiv.
Miceliul poate fi: primar (monocariotic), când
celulele au un singur nucleu; secundar (dicariotic),
când celulele au doi nuclei 5i terŃiar (dicariotic), cu
talul masiv.
NutriŃia ciupercilor este heterotrofă. Ele
preiau substanŃele organice necesare metabolismului
din Ńesuturile vii sau moarte, ducând o viaŃă parazită Fig. 18. Aparatul vegetativ la ciuperci:
sau saprofită. 1. gimnoplast la Archimycetae; 2. plasmodiu
Ciupercile parazite se hrănesc din Ńesuturile vii la Plasmodiophoraceae; 3. dermatoplast la
Saccharomycetaceae; 4. sifonoplast la
5i pot fi: parazite facultative, într unul din stadiile de Phycomycetae; 5.a,b. tal filamentos la
viaŃă sau parazite obligatorii, pe tot parcursul Ascomycetae (dupǎ Olga Sǎvulescu)
ontogenezei.
Ele se pot dezvolta în interiorul organismului atacat, fiind numite endoparazite (Plasmopara
viticola mana viŃei de vie, Claviceps purpurea cornul secarei) 5i la suprafaŃa organismului, fiind
numite ectoparazite (Erysiphe graminis făinarea gramineelor).
Ciupercile saprofite reprezintă marea majoritate a ciupercilor, ele se hrănesc cu materie
organică moartă intrată în descompunere. Acestea se clasifică în saprofite obligatorii, hrănindu se
cu materie organică moartă 5i saprofite facultative, când trăiesc atât ca parazite, cât 5i ca saprofite
(Phytophthora infestans mana cartofului).
ÎnmulŃirea ciupercilor se realizează vegetativ, asexuat 5i sexuat.
ÎnmulŃirea vegetativă se realizează prin fragmentare de miceliu, prin înmugurire, la drojdia
de bere, prin scleroŃi, la cornul secarei.

20
Botanică sistematică
ÎnmulŃirea asexuată se realizeză prin spori, care pot fi: mobili, prevăzuŃi cu flageli
(zoospori), la ciupercile primitive 5i imobili (aplanospori), la ciupercile cele mai evoluate. Ace5tia
se pot forma la exteriorul organelor sporifere (conidiospori, bazidiospori) 5i în interiorul acestora
(ascospori, sporangiospori).
ÎnmulŃirea sexuată are loc prin unirea a două celule specializate, numite gameŃi, care pot fi
asemănători sau diferiŃi ca formă 5i mărime.
Din încrengătura Mycophyta se vor prezenta 4 clase: Archimycetae, Phycomycetae,
Ascomycetae 5i Basidiomycetae.

4.1.1. CLASA ARCHIMYCETAE


Cuprinde ciuperci primitive, cu talul un gimnoplast (celulǎ fără perete 5i cu un singur
nucleu). Sunt endoparazite, producând boli grave la plante.

ORDINUL PLASMODIOPHORALES

Familia Plasmodiophoraceae
Plasmodiophora brassicae produce boala numită hernia
rădăcinilor de varză. Ciuperca atacă coletul răsadurilor de
varză.

ORDINUL CHYTRIDIALES

Familia Synchytriaceae
Fig. 19. Plasmopara viticola
Synchytrium endobioticum parazitează tuberculii 5i 1. frunzǎ atacatǎ; 2. conidiofori 5i
stolonii la cartof, producând boala numită râia neagră a conidii (dupǎ O. Sǎvulescu)
cartofului.

4.1.2. CLASA PHYCOMYCETAE


Cuprinde ciuperci unicelulare, cu talul un miceliu
plurinucleat, numit sifonoplast.

ORDINUL PERONOSPORALES

Familia Peronosporaceae
Peronospora destructor ciuperca produce mana la
ceapă.
Plasmopara viticola produce mana viŃei de vie (fig. 19)
Ciuperca atacă toate organele aeriene ale plantei, mai
ales frunzele. Produce pagube însemnate în anii cu temperaturi
ridicate 5i precipitaŃii abundente.
Se înmulŃe5te asexuat 5i sexuat. Asexuat se realizează prin
conidii ovoidale, care se formează pe conidiofori ramificaŃi. Prin
germinarea conidiilor, rezultă zoospori biflagelaŃi. ÎnmulŃirea
sexuată se realizează prin oogamie.
Fig. 20. Phytophthora infestans
Familia Phythiaceae secŃiune transversalǎ prin frunza
atacatǎ; a. conidiofor; b. conidie;
Phytophthora infestans ciuperca produce boala numită
1a,b. germinarea conidiei;
mana cartofului (fig. 20). 1c. zoospor (dupǎ O. Sǎvulescu)
Se formează pe frunze 5i tuberculi la cartof. Aparatul

21
Botanică sistematică
vegetativ este un sifonoplast, care se dezvoltă intercelular, absorbind hrana din celule cu ajutorul
haustorilor. Se înmulŃe5te asexuat prin conidii, care se formează pe conidiofori. Prin germinarea
conidiilor se formează zoospori biflagelaŃi. Sexuat se înmulŃe5te prin oogamie, din care rezultă
oosporii formaŃi în interiorul Ńesuturilor atacate, care germinează primăvara producând zoospori.

4.1.3. CLASA ASCOMYCETAE


Cuprinde ciuperci mai evoluate, cu talul unicelular sau pluricelular, cu perete celular
(dermatoplast).

ORDINUL ENDOMYCETALES

Familia Saccharomycetaceae
Saccharomyces cerevisiae Drojdia de bere (fig. 21)
Este o ciupercă unicelularǎ, cu celule de formă ovală sau sferică. Se înmulŃe5te vegetativ
prin înmugurire 5i sexuat prin hologamie. Prin hologamie, două celule vegetative, cu potenŃe
sexuale diferite, copulează 5i formează un zigot diploid. Are întrebuinŃări multiple, la fabricarea
berii, dospirea pâinii, ca furaj proteic.

ORDINUL PLECTASCALES (EUROTIALES)

Familia Aspergillaceae (Eurotiaceae)


Penicillium notatum 5i P. chrysogenum
Sunt ciuperci cu conidiofori pluricelulari,
ramificaŃi digitat în partea superioară, pe care se află
conidii sferice.
Aceste specii produc mucegaiurile verzi cu
importanŃă practică deosebită în industria farmaceutică,
Fig. 21. Saccharomyces cerevisiae:
la fabricarea unor antibiotice, cum ar fi penicilina. a. celulǎ izolatǎ; b. celulǎ în proces de
înmugurire; c. colonie; d. celulǎ ascǎ cu 4
ORDINUL SPHAERIALES ascospori (dupǎ Wettstein)

Familia Clavicipitaceae
Claviceps purpurea parazitează specii din Poaceae, dar mai
ales secara, producând boala numită cornul secarei (fig. 22)
Miceliul atacă ovarul florilor de secară, din care rezultă un
sclerot de 1 2 cm lungime, de culoare neagră violacee, care conŃine
substanŃe hemostatice, fiind utilizate în medicină.

4.1.4. CLASA BASIDIOMYCETAE


Încadrează cele mai evoluate ciuperci, cu miceliul pluricelular,
filamentos sau masiv. Miceliul secundar este de lungă durată, pe care
se formează miceliul terŃiar (piciorul 5i pălăria).
Se înmulŃesc asexuat prin bazidiospori, iar sexuat prin
somatogamie, din care se formează bazidiile cu bazidiospori. La
ciupercile cu pălărie, acestea se formează pe partea internă a pălăriei 5i
se numesc zone himeniale. Fig. 22. Claviceps purpurea
(original)

22
Botanică sistematică
Ciuperci comestibile

ORDINUL APHYLLOPHORALES

Familia Cantharellaceae
Cantharellus cibarius BureŃi gălbiori (fig. 23)
Sunt galben portocalii, cu aspect de pâlnie. Zona
himenială este lamelară 5i porne5te aproape de la baza piciorului
până la marginea pălăriei. Cre5te în păduri de foioase 5i conifere,
din iunie până în septembrie.
Fig. 23. Cantharellus cibarius
ORDINUL AGARICALES

Familia Agaricaceae
Agaricus campestris (Psaliota campestris) Ciuperca
de bălegar (fig. 24)
Prezintă o pălărie globuloasă, alb murdară, cu zona
himenială lamelară, roză la început, mai târziu devine neagră.
Piciorul este cilindric, neted, cu un inel (velum) în treimea
superioară. Cre5te din primăvară până toamna, în paji5ti, pă5uni, Fig. 24. Agaricus campestris
bogate în resturi organice. Are valoare nutritivă mare, se cultivǎ
pe scară largă.

Familia Pleurotaceae
Pleurotus ostreatus Păstrăv de fag (fig. 25)
De la bază pornesc mai mulŃi indivizi, cu lungimea
piciorului diferită. Pălăria este mare, de culoare cenu5iu
maronie. Se formează pe trunchiul copacilor bătrâni.
Fig. 25. Pleurotus ostreatus
Familia Boletaceae
Boletus edulis Mănătarcă, Hrib (fig. 26)
Prezintă o pălărie brună, bombată, cărnoasă, cu zona
himenială tubulară, gălbuie. Piciorul este gros, brun deschis.
Cre5te în păduri de foioase 5i conifere, având valoare alimentară
mare.

Familia Lepiotaceae
Lepiota procera Pălăria @arpelui (fig. 27)
Este o ciupercă mare, cu picior înalt, solzos 5i bulbiform Fig. 26. Boletus edulis
la bază. Pălăria este mare, cu o mică ridicătură brunie în partea centrală,
iar în rest numeroase scvame mici, brun ro5cate pe un fond albicios.
Sub pălărie prezintă un inel alb gălbui.
Apare în august septembrie, în păduri de foioase 5i conifere.

Ciuperci otrăvitoare

Familia Amanitaceae
Amanita muscaria MuscăriŃă (fig. 28)
Are pălăria ro5ie cu pete albe, iar zona himenială este lamelară,
albă. Piciorul este alb, dilatat la bază 5i îmbrăcat într un man5on numit
volvă. Apare din vară până în toamnă, prin lumini5urile pădurilor de Fig. 27. Lepiota procera

23
Botanică sistematică
conifere. Provoacă tulburări gastro intestinale. Nu este letală.
Amanita phalloides Buretele viperei (fig. 29)
Prezintă o pălărie galben verzuie. Zona himenială este lamelarǎ, albă. Piciorul este alb,
bulbiform la bază 5i acoperit de un man5on. Este cea mai toxică ciupercă, întâlnită pe soluri umede
în pădurile de foioase 5i conifere, fiind letală.

Familia Boletaceae
Boletus satanas Hrib Ńigănesc (fig. 30)
Pălăria este alb cenu5ie, cu pete galbene. Piciorul este bombat, aproape sferic, galben sau
ro5ietic. Zona himenială este albă, iar la atingere se colorează în albastru. Provoacă tulburări gastro
intestinale. Cre5te în pădurile de foioase în lunile septembrie octombrie.

Fig. 28. Amanita Fig. 29. Amanita Fig. 30. Boletus satanas

ImportanŃa ciupercilor
Ciupercile saprofite au un rol important în natură. Alături de bacterii, participă la
descompunerea substanŃei organice moarte, îmbogăŃind solul în materie anorganicǎ folosită de
plante.
Unele ciuperci trǎiesc în simbioză cu alte plante, de exemplu trăiesc pe rădăcinile unor
arbori sau ale unor graminee, formând micorize, care îndeplinesc rolul peri5orilor absorbanŃi, iar cu
algele formeazǎ lichenii.
Ciupercile fitopatogene produc boli grave la plante, diminuând producŃia, cantitativ, dar 5i
calitativ. Multe ciuperci produc de asemenea boli grave la om 5i animale (micoze) sau intoxicaŃii.
Unele ciuperci sunt comestibile, altele medicinale pentru obŃinerea antibioticelor, iar unele
sunt foarte toxice, letale.

4.2. ÎNCRENGĂTURA LICHENOPHYTA


Cuprinde licheni, care reprezintă o simbioză între o algă 5i o ciupercă. Astfel, ciuperca
aprovizionează alga cu apă 5i substanŃe minerale, iar substanŃele organice sintetizate de algă sunt
folosite de ciupercă.
Talul lichenilor este variabil ca formă 5i mărime.
După formă, întâlnim licheni: crusto;i, frunzo;i 5i fruticulo;i (filamento;i).
Licheni crusto5i, când talul aderă puternic de substrat, având formă de crustă;
Licheni frunzo5i, cu talul foliaceu, lamelar, fixat u5or de substrat cu ajutorul unor hife,
numite rizine;
Licheni fruticulo5i sau filamento5i, cu talul ramificat, pendul.
Mărimea talului variază de la câŃiva milimetri (la lichenii crusto5i), până la câŃiva
centimetri (la lichenii frunzo5i 5i fruticulo5i).

24
Botanică sistematică
Lichenii sunt plante autotrofe, produ5ii rezultaŃi prin metabolism, lichenina, manoza, acizi
organici sunt depozitaŃi în zona medulară.
ÎnmulŃirea se realizează în special vegetativ, prin fragmente de tal 5i asexuat.
ÎnmulŃirea asexuată a algei are loc prin mitoză, iar a ciupercii prin spori, care se formează în
corpuri sporifere situate pe suprafaŃa talului, cum ar fi: apotecii, cu aspect de cupă sau în peritecii,
cu aspect măciucat, care prezintă o deschidere mică. Sporii pu5i în libertate germinează, dând
na5tere la hife de ciuperci, care dacă întâlnesc alga sau cianobacteria corespunzătoare formează un
nou lichen.
Majoritatea lichenilor trăiesc în mediul terestru.
După substratul pe care cresc, se întâlnesc următoarele tipuri de lichenii: saxicoli (pe
stânci); tericoli (pe sol); corticoli (pe scoarŃa copacilor) etc.

4.2.1. CLASA ASCOLICHENOMYCETES


ORDINUL DISCOLICHENES

Fam. Theloschistaceae
Xanthoria parietina Lichenul galben (fig. 31)
Are talul foliaceu, cu lobii rotunjiŃi, de culoare galben
portocaliu. Se întâlne5te de la câmpie până la munte, pe scoarŃa
copacilor sau ziduri. Este dăunător pentru pomii fructiferi,
adăpostind insecte dăunătoare 5i îngreunează schimbul de gaze la
nivelul scoarŃei.
Usnea barbata MătreaŃa brazilor (fig. 32)
Are talul filamentos, cenu5iu verzui, care atârnă pe ramurile
coniferelor. La vârful ramificaŃiilor se formează apotecii mari. Este
dăunător arborilor, acoperǎ ramurile pe care le sufocă. Fig. 31. Xanthoria parietina
ImportanŃa lichenilor (dupǎ Wikipedia encyclopedia)
Prin rizinele 5i substanŃele pe care le elimină, contribuie la
descompunerea 5i dezagregarea rocilor, care asociindu se cu
humusul rezultat prin descompunerea lichenilor morŃi, formează o
pătură subŃire de sol care permite instalarea unor plante;
Unele specii sunt utilizate în industria coloranŃilor (Rocella
tinctoria), farmaceutică, a parfumurilor 5i săpunurilor fine;
Cele din regiunile arctice 5i de5erturile arabe sunt
comestibile, fiind folosite ca furaj pentru animale;
Sunt indicatori foarte buni ai poluării, fiind foarte sensibili
la cantităŃi mici de SO2;
Unii licheni sunt dǎunǎtori, trăiesc pe scoarŃa ramurilor
tinere sufocându le. De asemenea, multe insecte dăunătoare se
adăpostesc în crusta formată de licheni, fiind necesare măsuri de Fig. 32. Usnea barbata
combatere a lor.

25
Botanică sistematică
Rezumat
Regnul Fungi cuprinde organisme eucariote, unicelulare ;i pluricelulare, cu corpul un tal,
nediferenŃiat în organe, cu nutriŃie heterotrofă sau simbiontă. Acest regn cuprinde două
încrengături: Mycophyta ;i Lichenophyta.
Increngătura Mycophyta cuprinde ciuperci, organisme heterotrofe (lipsite de clorofilă),
saprofite sau parazite. Majoritatea speciilor au talul un miceliu unicelular sau pluricelular, format
din filamente ramificate, numite hife. Din această încrengătură sunt caracterizate 4 clase:
Archimycetae, Phycomycetae, Ascomycetae ;i Basidiomycetae, cu familiile ;i speciile cele mai
reprezentative.
Increngătura Lichenophyta cuprinde licheni, plante autotrofe, care reprezintă o simbioză
între o algă ;i o ciupercă.
Talul lichenilor este variabil. După formă, întâlnim licheni: crusto;i, frunzo;i ;i fruticulo;i.
După substratul pe care cresc, lichenii sunt: saxicoli (pe stânci); tericoli (pe sol) ;i corticoli
(pe scoarŃa copacilor).
Din această încrengătură sunt prezentate specii din clasa Ascolichenomycetes.

Intrebări:
1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Fungi.
2. Ce organisme fac parte din regnul Fungi 5i ce importanŃă au ele?

Bibliografie
1. Bontea Vera, 1985, 1986. – Ciuperci parazite 5i saprofite din România (I, II), Edit. Acad.
R.S. România, Bucure5ti.
2. Ceapoiu N., 1988. EvoluŃia biologică. MicroevoluŃia 5i macroevoluŃia. Edit. Acad. R.S.
România, Bucure5ti.
3. Costea M, Georgescu Mihaela, Iorgu Mădălina, Mihaela Narcisa Georgescu, 1996.
Îndrumător de lucrări practice Botanică sistematică, Lito, A.M.C.. Bucure5ti.
4. Ghi@a E., 1964. Botanică sistematică. Plantele inferioare (Thallophyta). Edit. Did. Ped.,
Bucure5ti.
5. Hodi@an I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
6. Mititiuc M., 1995. Micologie. Edit. Univ. Al.I.Cuza, Ia5i.

26
Botanică sistematică

5. REGNUL PLANTAE
Cuvinte cheie: Regnul Plantae, Bryophyta, Pteridophyta, Spermatophyta.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale Regnului Plantae; Clasificare 5i importanŃa
speciilor.

Regnul Plantae încadrează organisme eucariote pluricelulare, fotosintetizante, cu corpul


bine diferenŃiat, în care alternează două faze în ciclul biologic: gametofitică (haploidă) 5i sporofitică
(diploidă). ÎnmulŃirea acestora se realizează pe cale vegetativă, asexuată 5i sexuată.
Acest regn cuprinde 3 încrengături: Bryophyta, Pteridophyta 5i Spermatophyta.

5.1. ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (MU#CHI)


Increngătura Bryophyta cuprinde mu5chi, plante autotrofe, de talie mică (10 30 cm). Ace5tia
sunt mai evoluaŃi decât algele, deoarece au corpul diferenŃiat în rizoizi, tulpiniŃă 5i frunzuliŃe, fǎrǎ
vase conducătoare. CirculaŃia substanŃelor nutritive fiind asigurată de ni5te celule alungite din
centrul tulpiniŃei.
În ciclul de dezvoltare al mu5chilor, generaŃia gametofitică (haploidă) este de lungă durată,
fiind reprezentată de mu5chiul propriu zis.
ÎnmulŃirea se realizează prin spori, numiŃi briospori. Briosporii în condiŃii optime de
temperatură 5i umiditate, germinează 5i dau na5tere unui filament pluricelular, verde, numit
protonemă. Protonema generează mugura5i, din care se formează plante noi de mu5chi. La plantele
dioice, pe unele tulpiniŃe se formează anteridia cu anterozoizii, organul reproducător bărbătesc, iar
pe altele, arhegonul cu oosfera, organul femeiesc.
GeneraŃia sporofitică (diploidă) este de scurtă durată.
Din zigotul format, în urma fecundării se dezvoltă sporogonul. Acesta este format din
haustor, setă 5i capsulă. Haustorul este partea bazală a setei 5i are rolul de a extrage hrana din
gametofit. Seta este subŃire 5i susŃine capsula. Capsula are formă cilindrică, formată dintr o urnă 5i
un căpăcel numit opercul. În interiorul capsulei, prin diviziuni repetate, iau na5tere celulele mame
ale sporilor, încheindu se generaŃia sporofitică.
Schema ciclului evolutiv:
arhegon oosfera zigotul (2n) sporogon spori
spor protonema mu5chi
anteridie anterozoid
Gametofit (n) Sporofit (2n)
F R
F = fecundaŃie; R = diviziune reducŃionalǎ;

5.1.1 CLASA BRYOPSIDA


Încadrează mu5chi frunzo5i, cu corpul vegetativ diferenŃiat în rizoizi, cauloid 5i filoid. Sporii
formează protoneme dezvoltate 5i ramificate. Sporogonul este alcătuit la majoritatea speciilor din
setă 5i capsulă, care se formează în partea apicală. Din această clasă se prezintă 2 ordine:
Sphagnales 5i Bryales.

ORDINUL SPHAGNALES

Familia Sphagnaceae
Sphagnum acutifolium L. Mu@chi de turbă (fig. 33)
Plantă perenă, cu tulpiniŃa ramificată, cu 3 4 ramuri dispuse în verticil. TulpiniŃa cre5te
continuu prin celula iniŃială apicală. Partea bazală a tulpiniŃei, în condiŃii de anaerobioză 5i aciditate,
se carbonifică foarte lent, transformându se în turbă. AbsorbŃia apei se face prin celule specializate
ale frunzuliŃelor numite hialocite. Pe tulpiniŃe, în partea apicalǎ, se formeazǎ sporogoanele, mici,

27
Botanică sistematică
globuloase, brune, însoŃite de caliptrǎ, lipsite de setǎ. Arhegoanele 5i anteridiile se formeazǎ pe
aceea5i tulpiniŃǎ. Cre5te în locuri mlă5tinoase, acide 5i reci numite tinoave. Turba obŃinută se
folose5te drept combustibil sau în amestecurile de pământ pentru flori sau legume.

ORDINUL BRYALES

Familia Polytrichaceae
Polytrichum commune Hedw. Mu@chi de pământ (fig. 34)
Plantă perenă, dioicǎ, cu
tulpiniŃa simplǎ sau ramificată,
fixată în sol prin rizoizi.
FrunzuliŃele sunt alterne,
lanceolate, prezintă pe faŃa
superioară, în lungul nervurii
mediane, un Ńesut asimilator
special, format din lamele
perpendiculare, pluricelulare, între
care se acumuleazǎ apa.
În vârful tulpiniŃei sau al
ramificaŃiilor se formează
sporogoanele, formate din setă 5i
capsulă. Capsula este acoperită de
o caliptră păroasă.
Frecvent întâlnit în păduri
5i paji5ti montane, pe soluri
umede, formând turbării. În paji5ti Fig. 33. Sphagnum acutifolium Fig. 34. Polytrichum commune
1 plantǎ: r ramuri, t tulpiniŃǎ; rz rizoizi, t tulpiniŃǎ, f frunzuliŃe,
favorizează acŃiunea bacteriilor 2 sporogon: o opercul; c capsula s setǎ; c caliptrǎ; u urnǎ,
anaerobe, determinând acidifierea 3 structura frunzei: h hialocitǎ, o opercul; S sporofit; G gametofit
solului 5i înlocuirea paji5tilor cu c clorocite, p por; (dupǎ Komarov)
plante mai puŃin valoroase. (dupǎ Wettstein)

5.2. ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (FERIGILE)


Cuprinde ferigile, plante terestre sau acvatice, care au apărut în Cambrian 5i s au dezvoltat
în Carbonifer.
În ciclul de viaŃă al ferigilor predomină generaŃia sporofitică (diploidă), căreia îi aparŃine
planta verde (feriga), gametofitul (haploid) este de scurtă durată, puŃin dezvoltat, fiind redus la un
protal, cu gameŃi, de obicei nevascularizat.
Ferigile sunt plante erbacee perene, cu rizomi (tulpini subterane care asigură înmulŃirea
vegetativă).
In structura anatomică, Ńesutul conducător lemnos este format din traheide (vase
imperfecte).
Frunzele ferigilor, după dimensiunea lor, pot fi microfile (mici) sau macrofile (mari).
După rolul pe care îl îndeplinesc, frunzele pot fi: trofofile (cu rol asimilator); sporofile
(producǎtoare de sporangi) 5i trofosporofile (îndeplinesc ambele funcŃii).
Ferigile nu prezintă flori ;i seminŃe. Ele se înmulŃesc prin spori, care se formează în
sporangi sau vegetativ prin rizomi. Sporii pot fi izospori (asemănători) sau heterospori (diferiŃi ca
mărime 5i sex), cum ar fi: microspori, spori mici, numero5i (masculi) 5i macrospori, de dimensiuni
mari, în număr redus, 4 1 (femeli).
Din germinarea sporilor rezultă un protal pluricelular, foliaceu, autotrof. Pe protal se
dezvoltă anteridii cu anterozoizi 5i arhegoane cu oosfere. Protalul reprezintă gametofitul, care este

28
Botanică sistematică
haploid. În urma fecundării rezultă zigotul diploid, din care se dezvoltă un embrion, care va da
na5tere la o nouă plantă, reprezentând sporofitul, pe care se formează sporangi cu spori.
Schema ciclului evolutiv:
arhegon oosfera
spor protal zigotul (2n) embrion planta sporange spori
anteridie anterozoid

Gametofit (n) Sporofit (2n)


F R
F = fecundaŃie; R = diviziune reducŃională

După gradul de evoluŃie, modul de înmulŃire 5i poziŃia sporangilor, pteridofitele se împart în


mai multe clase, din care se vor prezenta: Lycopodiopsida, Equisetopsida 5i Polypodiopsida.

5.2.1. CLASA LYCOPODIOPSIDA


Sunt ferigi cu frunze mici, care nu depă5esc 1 cm lungime,
grupate spiralat sau dispuse opus 5i au la subsuară câte un sporangi.

ORDINUL LYCOPODIALES

Familia Lycopodiaceae
Familia Lycopodiaceae cuprinde cca. 400 specii terestre, cele
mai multe trăiesc în simbioză cu unele ciuperci.
Au tulpini ascendente sau târâtoare, ramificate dihotomic.
Frunzele sunt mici, rigide, cu sporangi solitari, reniformi, a5ezaŃi la
baza frunzelor. Sporii sunt izospori, din care rezultă protale
monoice, cu anteridii 5i arhegoane. În Ńara noastră există un singur
gen Lycopodium, din care face parte specia:
Lycopodium clavatum L. PedicuŃa (fig. 35)
Este o plantă perenă, cu tulpina târâtoare de până la 1 m
lungime, ramificată dihotomic. Fig. 35. Lycopodium clavatum:
Frunzele trofofile sunt tf trofofile, hf hipsofile,
liniar lanceolate, alterne 5i au în sf sporofile cu sporange,
s spori, z zigot;
vârf o aristă lungă, incoloră. De (dupǎ C. A. M. Lindman)
asemenea 5i sporofilele sunt
aristate.
În vârful ramurilor se află 1 3 spice de sporofile, lung
pedunculate. Sporofilele au la bază, pe partea superioară, câte un
sporange reniform. Cre5te prin păduri 5i pă5uni umede din
regiunea montană, pe soluri acide, oligotrofe. Planta are multiple
întrebuinŃări, în industrie, medicină, cosmetică, tinctorială.

5.2.2. CLASA EQUISETOPSIDA


ORDINUL EQUISETALES

Familia Equisetaceae
Fig. 36. Equisetum arvense Cuprinde un singur gen – Equisetum.
1 tulpina sterilǎ; 2 tulpina fertilǎ; Equisetum arvense L. Coada calului (fig. 36)
t tuberculi; r rǎdǎcini adventive; Plantă perenă cu rizom, de pe care se dezvoltă două tipuri
fr frunze reduse, concrescute în de tulpini aeriene: fertile 5i sterile. Primăvara se formează tulpinile
teacǎ; ss spic sporifer; a sporofilǎ cu
sporangi; b,c izospori cu elatere fertile, care sunt brune, articulate, neramificate, lipsite de clorofilă,
(dupǎ Strasburger) au la noduri frunze solzoase, concrescute într o teacă comună.

29
Botanică sistematică
Tulpina fertilǎ prezintă în vârf un spic de sporofile peltate, care au pe faŃa internă 5 8
sporangi. Sporii sunt izospori 5i dau na5tere la protale dioice. După eliberarea sporilor, tulpinile
fertile se usucă 5i sunt înlocuite de tulpini sterile, care apar la începutul verii. Acestea sunt verzi,
asimilatoare, rigide, cu ramuri dispuse în verticil, care au la noduri frunze reduse, brune, uninervate,
reunite în teci. Cre5te pe terenuri umede, nisipoase, în fâneŃe, culturi, de la câmpie până la munte,
fiind o buruiană greu de combătut.
Tulpinile sterile au proprietăŃi medicinale, fiind folosite ca diuretic (Herba equiseti).

5.2.3. CLASA POLYPODIOPSIDA (POLYPODIATAE)


ORDINUL POLYPODIALES
Din ordinul Polypodiales fac parte mai multe familii, ale căror specii
întâlnite 5i în flora României, sunt reunite în familia Polypodiaceae,
în sens larg.

Familia Polypodiaceae (s.l.)


Cuprinde ferigile cele mai cunoscute. Sunt plante perene cu
rizomi. Frunzele sunt mari, cu prefoliaŃie circinată (vârful frunzei
este răsucit în formă de spirală), trofosporofile (cu dublu rol).
Sporangii sunt grupaŃi în sori, pe faŃa inferioară a frunzelor. Sporii
sunt izospori, iar protalele sunt monoice.
Polypodium vulgare L. FeriguŃă (fig. 37)
Plantă perenă cu rizom, înaltă de 10 30 cm. Frunzele sunt
penat partite până la sectate, lung peŃiolate, cu sori rotunzi 5i gola5i,
dispu5i pe partea inferioară a lobilor, deoparte 5i de alta a nervurii.
Frecvent întâlnită în păduri de stejar până în etajul molidului, în Fig. 37. Polypodium vulgare
locuri umbroase, pe stâncării. 1. aparat vegetativ; 2. sori;
Pteridium aquilinum (L.) 3. sporange cu spori; 4. protal;
Kuhn Feriga de câmp (fig. 38) (dupǎ C. A. M. Lindman)
Plantă perenă de talie înaltă,
50 150 cm. Frunzele sunt de 2 4 ori
penat sectate. Sorii sunt liniari,
dispu5i pe partea inferioară a
lobilor, pe margine, fiind protejaŃi
atât de induzie, cât 5i de marginea
răsfrântă a lobilor.
Buruianǎ toxică. Cre5te în
paji5tile din regiunile colinare 5i
montane, fiind greu de combătut.
Dryopteris filix mas (L.)
Schott Ferigǎ (fig. 39).
Plantă perenă cu rizom gros,
înaltă de cca. 150 cm. Frunzele
Fig. 38. Pteridium aquilinum sunt mari, lung peŃiolate, de două
1. frunzǎ; 2. rizom; 3. faŃa inf. ori penat sectate, cu peŃiolul Fig. 39. Dryopteris filixBmas
a unui lob; 4. sori protejaŃi de acoperit de scvame brun ro5cate. Pe
marginea rǎsfrântǎ a frunzei 5i 1. plantǎ; 2. sor reniform;
induzie; 5. sporange cu spori.
partea inferioară a lobilor se găsesc 3. sporange cu spori
(dupǎ C. A. M. Lindman) sori reniformi, dispu5i în două 5iruri (dupǎ C. A. M. Lindman)
paralele, deoparte 5i de alta a
nervurii 5i protejaŃi de o induzie. Cre5te în pădurile de stejar până în etajul boreal, în păduri,
tufări5uri. Planta este toxică, dar rizomul are 5i proprietăŃi medicinale, conŃine filicină cu calităŃi
antihelmintice (elimină viermii intestinali).

30
Botanică sistematică
Asplenium scolopendrium L. (Phyllitis scolopendrium
(L.) Newman) Limba cerbului, Nǎvalnic (fig. 40)
Plantă perenă de 20 60 cm înălŃime. Frunzele sunt întregi,
liniar lanceolate, cu baza cordiformă. Pe partea inferioară a
frunzelor, de o parte 5i de alta a nervurii principale, sunt dispu5i
sori liniari, paraleli între ei 5i oblici faŃă de nervură, acoperiŃi de o
induzie (membrană). Cre5te în pădurile din etajul gorunului 5i
fagului.
Nephrolepis exaltata
Schott. Feriga de apartament
(fig. 41)
Plantă perenă cu rizom 5i
stoloni filiformi la suprafaŃa
solului. Frunzele sunt
imparipenat compuse. Foliolele au
baza asimetrică, cu marginea
serată 5i prezintă pe partea
Fig. 40. Asplenium scolopendrium inferioară, pe marginea lor, sori
(dupǎ C. A. M. Lindman) liniari, protejaŃi de o induzie Fig. 41. Nephrolepis exaltata
reniformă. Frunze cu sori liniari, protejaŃi
de induzie reniformǎ
Este o plantă termofilă, fiind cultivată în spaŃii protejate
(seră, apartament), în scop decorativ. Ca plante de apartament, sunt
cunoscute numeroase cultivaruri cu foliole penat sectate
Elegantissima, dublu penat sectate Fluffy ruffles sau cu marginile
ondulate Verona.
Platycerium alcicorne Desv. Ferigă coarne de cerb (fig.
42)
Este o epifită tropicală, cultivată ca plantă de apartament.
Prezintă frunze groase, cărnoase, bifurcate ca ni5te coarne. La noi în
Ńarǎ nu produce spori. Fig. 42. Platycerium alcicorne

Rezumat
Regnul Plantae încadrează organisme eucariote pluricelulare, fotosintetizante, cu corpul
bine diferenŃiat. Acest regn cuprinde 3 încrengături: Bryophyta, Pteridophyta ;i Spermatophyta.
Increngătura Bryophyta cuprinde mu;chi, plante autotrofe, de talie mică. Ace;tia au corpul
diferenŃiat în rizoizi, tulpiniŃă ;i frunzuliŃe, fǎrǎ vase conducătoare. ÎnmulŃirea se realizează prin
spori, numiŃi briospori.
In ciclul de viaŃă al mu;chilor predomină generaŃia gametofitică, reprezentată de mu;chiul
propriuBzis. Din această încrengătură sunt caracterizate două specii de mu;chi din clasa
Bryopsida.
Increngătura Pteridophyta cuprinde ferigile, cu corpul diferenŃiat în organe vegetative, cu
vase conducătoare în structura lor, plante fără flori ;i seminŃe. Ferigile se înmulŃesc prin spori, sau
vegetativ prin rizomi.
În ciclul de viaŃă al ferigilor predomină generaŃia sporofitică (diploidă), căreia îi aparŃine
planta verde (feriga). Din această încrengătură sunt prezentate ;i caracterizate specii din
următoarele clase: Lycopodiopsida, Equisetopsida ;i Polypodiopsida.
Increngătura Spermatophyta cuprinde plante evoluate, având ca organe caracteristice
floarea ;i sămânŃa. În urma fecundării din ovul se formează sămânŃa.
Această încrengătură cuprinde două subîncrengături: Pinophytina (Gymnospermae) ;i
Magnoliophytina (Angiospermae).

31
Botanică sistematică
Intrebări:
1. PrecizaŃi caracterele generale ale Regnului Plantae.
2. Care sunt încrengăturile regnului Plantae 5i ce caracteristici esenŃiale prezintă?.
3. Increngătura Bryophyta: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
4. Increngătura Pteridophyta: caracterizare, exemple de specii, importanŃă;

Bibliografie
1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucure5ti.
2. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit.
Ceres, Bucure5ti.
3. Hodi@an I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
4. Morariu I., Todor I., 1966. Botanica sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
5. Pop I., Hodi@an I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică
sistematică. Edit Did. 5i Ped., Bucure5ti.
6. Săvulescu T., 1952 1976. Flora R.P. Române (R.S.România). Vol. I XIII. Edit. Acad.
R.P.Române (R.S. România), Bucure5ti.

32
Botanică sistematică

5.3. ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA


Încrengătura Spermatophyta cuprinde plante evoluate, adaptate la viaŃa terestră, având ca
organe caracteristice floarea 5i sămânŃa. Floarea adăposte5te organele de reproducere sexuată.
În urma fecundării din ovul se formează sămânŃa.
Această încrengătură cuprinde două subîncrengături: Pinophytina (Gymnospermae) 5i
Magnoliophytina (Angiospermae).

5.3.1. Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae)


Cuvinte cheie: Pinophytina, Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida, Gnetopsida.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale subîncrengăturii Pinophytina 5i familiilor
din această subîncrengătură, cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Gimnospermele î5i au originea din cele mai străvechi ferigi, fiind frecvente în Carbonifer 5i
au atins apogeul în Mezozoic.
Sunt plante lemnoase, cu rădăcina rămuroasă, la unele cu micoriză (Pinus) sau pneumatofori
(Taxodium).
Tulpina este ramificată de regulă monopodial, cu ramuri lungi (macroblaste) 5i ramuri
scurte (microblaste).
Din punct de vedere anatomic, gimnospermele prezintă fascicule conducătoare colateral
deschise, la care lemnul este constituit din traheide (vase imperfecte, cu punctuaŃii areolate).
Cre5terea în grosime a rădăcinii 5i tulpinii se realizează prin activitatea meristemelor secundare
(cambiul 5i felogenul).
În toate organele plantei sunt prezente canale rezinifere, excepŃie la genul Taxus.
Frunzele sunt aciculare, solzoase, rar bilobate, dispuse altern, opus sau verticilat 5i de regulă
sunt persistente.
Florile sunt lipsite de înveli; floral, sunt unisexuate, repartizate monoic sau dioic.
Florile bărbăte5ti sunt alcătuite din numeroase stamine a5ezate spiralat pe un ax comun.
Staminele prezintǎ saci polenici, cu grǎunciori de polen.
Florile femeie5ti sunt reprezentate de solzi carpelari plani, grupate în inflorescenŃă de tip
con. Solzii carpelari sunt însoŃiŃi de bractee 5i poartă pe partea superioară ovule descoperite.
Polenizarea este anemofilă, polenul ajunge direct pe ovul prin intermediul vântului.
La gimnosperme fecundaŃia este simplă. Ovulele după fecundare se transformă în seminŃe
gola;e, de unde 5i numele subîncrengăturii. Embrionul are mai multe cotiledoane (2 20).
Deoarece carpelele sunt plane 5i nu formează o cavitate ovariană, gimnospermele nu
prezintă fruct.
Gimnospermele sunt răspândite pe tot globul, în special, în regiunile cu climă răcoroasă. În
America de Nord 5i Asia formează păduri întinse numite taiga.
Acestea se clasifică în 4 clase: Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida 5i Gnetopsida.

5.3.1.1. CLASA CYCADOPSIDA (CYCADATAE)


Sunt plante tropicale asemănătoare cu palmierii, cu tulpina scurtă de tip stipes
(neramificată), care poartă în vârf un buchet de frunze mari, penat sectate. Florile sunt unisexuat
dioice. SeminŃele sunt îmbrăcate într un înveli5 cărnos, colorate în roz, ro5u sau portocaliu. Plantele
au canale secretoare de gome 5i mucilagii, conŃinând glicozide toxice, care le protejează împotriva
bacteriilor 5i ciupercilor.
În această clasă sunt incluse specii fosile, dar 5i plante actuale.

33
Botanică sistematică
ORDINUL CYCADALES

Familia Cycadaceae
Cycas revoluta Thunb. Cicas (fig. 43).
Este un arbore cu tulpina stipes, acoperită de resturi de teci ale
frunzelor, înaltă de 2 3 m. Frunzele sunt mari, rigide, reunite în buchet
terminal, penat sectate, de cca. 5 mm lăŃime, revolute (rǎsucite în
afarǎ). Se cultivă în scop decorativ, în spaŃii protejate, fiind o specie
tropicală. Originar din China, Japonia.

5.3.1.2. CLASA GINKGOPSIDA


Fig. 43. Cycas revoluta
Cuprinde arbori cu frunze semicirculare, în formă de evantai
(bilobate), căzătoare. Florile sunt unisexuate, repartizate dioic. Florile
bărbăte5ti au aspectul unor filamente, care poartă în vârf câte doi saci
polenici, reunite pe un ax amentiform. Florile femeie5ti au formă de
cupă, sunt lung pedicelate 5i au în vârf două ovule ortotrope (drepte).
Partea externă a tegumentului seminal devine cărnoasă, iar cea internă
se sclerifică, sămânŃa având aspect de drupă.

ORDINUL GINKGOALES

Familia Ginkgoaceae
Este reprezentată de un singur gen Ginkgo, cu o singură specie:
Ginkgo biloba L. Ginco (fig. 44)
Arbore dioic de cca. 20 m înălŃime. Frunzele sunt bilobate, în
formă de evantai, cu nervaŃiune dihotomică, căzătoare. Înflore5te în V
VI. SămânŃa este acoperită de un înveli5 cărnos, gălbui, urât mirositor,
comestibil. Se cultivă în parcuri 5i grădini ca specie ornamentală. Fig. 44. Ginkgo biloba:
1. ramurǎ cu flori bărbăte5ti;
Frunzele sunt folosite în medicină pentru circulaŃia cerebrală (se obŃine
2. ramurǎ cu flori femeie5ti;
medicamentul Tanacan). Este relict (supravieŃuitor) de la sfâr5itul 3. floare femeiască
Paleozoicului. Originar din China. 4. sǎmânŃǎ (dupǎ Wettstein)

5.3.1.3. CLASA PINOPSIDA (PINATAE)


Din această clasă sunt prezentate două ordine: Pinales 5i Taxales.

ORDINUL PINALES
Cuprinde 3 familii: Pinaceae, Taxodiaceae 5i Cupressaceae.

Familia Pinaceae
Cuprinde 10 genuri, cu cca. 300 de specii, răspândite în climatul boreal.
Sunt arbori 5i arbu5ti ră5ino5i, cu canale rezinifere. Tulpina este ramificată monopodial.
Frunzele sunt aciculare, solitare sau grupate în fascicule, persistente sau căzătoare. Florile sunt
unisexuat monoice. Florile bărbăte5ti au forma unor conuri mici, fiind formate din numeroase
stamine, dispuse în spirală pe un ax. Cele femeie5ti sunt reprezentate de solzi carpelari, grupate în
inflorescenŃă de tip con. Solzii carpelari sunt plani 5i poartă pe partea superioară două ovule
descoperite. Fiecare solz carpelar este însoŃit la bază de o bractee. Polenizarea este anemofilă. După
fecundare din ovule rezultă seminŃele, care sunt de regulǎ aripate. Speciile din această familie au o
mare importanŃă economică, ornamentală 5i ecologică.
Genul Abies cuprinde specii de brad, cu frunze aciculare, persistente, orientate distih, turtite
dorso ventral, cu vârful emarginat 5i baza lăŃită disciform, care lasă după cădere o cicatrice netedă.

34
Botanică sistematică
Conurile femeie5ti sunt verticale pe ramuri, iar la
maturitate se dezarticulează, solzii carpelari cad
câte unul, rămânând pe ramuri doar axul
inflorescenŃei. Bracteea este liniară, egală sau mai
mare decât solzul carpelar.
Abies alba Miller Brad (fig. 45)
Arbore înalt până la 50 m. Frunzele sunt
aciculare, orientate distih, cu două dungi albe de
stomate pe partea inferioară. Înflore5te în V VI.
Cre5te între 800 1700 m altitudine, pe soluri acide.
Lemnul este valoros, fiind folosit în construcŃii,
industria mobilei, iar din ră5ină se obŃine o
terebentină de calitate. Este melifer 5i medicinal,
mugurii sunt folosiŃi pentru tratarea afecŃiunilor
Fig. 45. Abies alba pulmonare, bolilor nervoase, diuretic. Se cultivă în
1. fragment de ramurǎ cu conuri femele; 2. frunzǎ; parcuri 5i grădini în scop ornamental, având
3. solz carpelar (vedere ventralǎ), s. sǎmânŃǎ,
a. aripǎ; 4. solz carpelar (vedere dorsalǎ), b. bractee, cre5tere înceată.
c. carpelǎ (dupǎ Strasburger) Abies concolor (Gord. et Glend.) Lindley
ex Hildebr. Brad argintiu
Arbore cu frunze aciculare, u5or curbate în sus, cu dungi de stomate prezente pe ambele feŃe.
Înflore5te în V VI. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din America de Nord.
Genul Picea cuprinde specii de molid, cu frunze aciculare, persistente, orientate spiralat,
patru muchiate, cu vârful ascuŃit, dispuse pe proeminenŃe lemnoase. Conurile femeie5ti sunt
pendule pe ramuri, iar la maturitate cad în întregime. Bracteea este mică, triunghiulară.
Picea abies (L.) Karsten Molid (fig. 46)
Arbore cu înălŃimea de până la 50 m. Înflore5te în V VI.
Frecvent întâlnit în etajul boreal (1200 1700 m altitudine),
formând molidi5uri sau în amestec cu fagul, bradul lariŃa.
Prezintă aceea5i importanŃă ca 5i bradul. Cultivat în parcuri 5i
grădini în scop ornamental, fiind mai rezistent la poluare.
Picea pungens Engelm. cv. ‚Argentea’ Molid argintiu
Este un arbore cu frunze aciculare, înŃepătoare, de culoare
verde albăstruie sau verde argintie. Înflore5te în V VI. Cultivat în
parcuri 5i grădini ca specie ornamentală. Originar din America de
Nord.
Genul Pseudotsuga prezintă bractee trilobată 5i exsertă
de solzii carpelari (bracteele ies în afara solzilor carpelari).
Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco Duglas
Arbore înalt până la 80 m. Frunzele sunt aciculare,
persistente, moi, scurt peŃiolate, orientate distih, turtite dorso
ventral, cu două dungi de stomate alburii pe partea inferioară, Fig. 46. Picea abies
prin strivire degajă un miros de citrice. Înflore5te în V VI. 1. fragment de ramurǎ;
Conurile femeie5ti sunt ovoidale, pendule 5i cad în întregime la 2. con femel; 3, 4. solz carpelar
maturitate. Cultivat în scop ornamental, în parcuri 5i grădini. (vedere ventralǎ, vedere dorsalǎ),
Rezistent la ger, poluare, are cre5tere mult mai rapidă decât s. sǎmânŃǎ; sc solz carpelar,
br.bractee (dupǎ Strasburger)
bradul. Este originar din America de Nord (Canada).
Genul Larix cu frunze căzătoare, grupate în fascicule.
Larix decidua Miller Larice, Zadă (fig. 47)
Este un arbore înalt până la 50 de m. Frunzele sunt aciculare, moi, grupate câte 30 40 pe
microblast, căzătoare. Înflore5te în IV VI. Cre5te din etajul fagului până în cel boreal (700 1700 m
altitudine), în amestec cu fagul, molidul, bradul. Cultivat în parcuri 5i grădini ca specie
ornamentală.

35
Botanică sistematică
Genul Cedrus cu frunze grupate în fascicule.
Cedrus atlantica (Endl.) Carrière Cedru algerian (fig. 48)
Arbore cu înălŃimea de până la 40 m. În primele faze de
vegetaŃie lăstarii sunt foarte păro5i, mai târziu devin glabri. Frunzele
sunt aciculare, persistente, rigide, verzi albăstrui, grupate câte 25 pe
microblast. Înflore5te în V VI. Conurile femeie5ti au 4 7 cm lung. 5i
cca. 4 cm diam., sunt verticale pe ramuri, iar la maturitate se
dezarticulează. Este cultivat în scop ornamental. Originar din Algeria,
Maroc.
Genul Pinus cuprinde specii de pin, cu două tipuri de ramuri:
ramuri lungi (macroblaste) 5i ramuri scurte (microblaste). Frunzele
sunt aciculare, persistente, grupate câte 2 5 pe microblast. Solzii
carpelari sunt lignificaŃi 5i concrescuŃi cu bracteele.

Specii cu 2 frunze pe microblast:


Fig. 47. Larix decidua

Pinus nigra Arnold Pin negru


Este un arbore cu ritidomul negru cenu5iu, înalt de cca. 40 m.
Frunzele sunt aciculare, rigide, de 10 14 cm lungime. Înflore5te în IV
VI. Conurile femeie5ti sunt ovoidale, 4 8 cm lung., cu solzii carpelari
lignificaŃi, cu vârful lǎŃit, romboidal, prevǎzuŃi cu o proeminenŃǎ
centralǎ, se maturează în anul al 2 lea. Se cultivă în scop ornamental,
subsp. nigra pinul negru austriac, la care lăstarii 5i conurile sunt
cenu5ii. În Banat se întâlne5te ca endemit subsp. banatica pinul de
Banat, cu lăstarii 5i conurile galben verzui. Fig. 48. Cedrus atlantica
Pinus sylvestris L. Pin ro@u (fig. 49) Ramurǎ cu con femeiesc
Arbore cu ritidomul ro5u cărămiziu, care se exfoliază în fâ5ii
longitudinale. Frunzele sunt aciculare, lungi de 4 7 cm. Înflore5te în V
VI. Conurile femeie5ti sunt ovoidale, cca. 3 cm lung., cu solzii carpelari
lignificaŃi. Cre5te din etajul gorunului până în cel boreal (600 1700 m
altitudine). Este cultivat în scop ornamental în parcuri, grădini, fiind
rezistent la poluare. Lemnul este utilizat în industria mobilei,
construcŃii, industria celulozei 5i hârtiei. Mugurii sunt folosiŃi în
tratarea afecŃiunilor căilor respiratorii.
Pinus mugo Turra Jneapăn
Este un arbust, înalt de cca. 3 m, cu tulpini târâtoare, cu vârful
ascendent. Frunzele sunt aciculare, de 3 7 cm lungime, îngrǎmǎdite
spre vârful ramurilor. Înflore5te în VI VII. Conurile femeie5ti sunt
aproape sferice. Cre5te în etajul subalpin 5i alpin inferior (1800 2000 m
altitudine), formând adesea pâlcuri întinse 5i compacte. Este
antierozional, fixează pantele abrupte. Din ră5ină se extrage o
Fig.49. Pinus sylvestris
terebentină superioară, fiind numită balsam de CarpaŃi. 1. ramurǎ cu conuri;
2. frunze; 3. con femeiesc
Specii cu 3 frunze pe microblast: (dupǎ O. W. Thomé)

Pinus ponderosa Douglas ex P. et C. Lawson Pin galben (fig. 50).


Arbore cu înălŃimea de până la 50 de m, cu ritidomul galben, adânc crăpat. Frunzele sunt
aciculare, rigide, curbate, de cca. 20 cm lungime. Înflore5te în V VI. Conurile femeie5ti au 8 15 cm
lungime. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

36
Botanică sistematică
Specii cu 5 frunze pe microblast:

Pinus cembra L. Zâmbru


Arbore înalt până la 25 m. Frunzele sunt aciculare, rigide, 5 8
cm lung., cu marginile fin serate. Înflore5te în V VI. SeminŃele sunt
mari, brun ro5cate, nearipate, numite coconari, comestibile. Cre5te în
etajul subalpin, alături de jneapăn. Specie ocrotită de lege, declarată
monument al naturii.
Pinus wallichiana A.B. Jackson (P. excelsa Wallich) Pin de
Himalaia
Arbore înalt până la 50 m. Frunzele sunt aciculare, lungi de 10
18 cm, brumării. Înflore5te în V. Conurile femeie5ti sunt cilindrice, de
cca. 25 30 cm lungime. Cultivat în scop ornamental. Originar din
Himalaia. Fig. 50. Pinus ponderosa
Pinus strobus L. Pin moale (fig. 51) 1. frunze; 2. con femeiesc;
Arbore până la 40 m înălŃime. Frunzele sunt aciculare, moi, dupǎ Encyclopedia of
subŃiri, lungi de cca. 10 cm. Înflore5te în V VI. Conurile femeie5ti sunt Stanford Trees)
scurt pedunculate, cilindrice, u5or încovoiate, brun ro5cate, lungi de 8
15 cm, se maturează în anul al 3 lea. Se cultivă în scop ornamental 5i în
plantaŃii forestiere. Originar din America de Nord.

Familia Taxodiaceae
Cuprinde plante asemănătoare cu cele din familia Pinaceae, cu
deosebirea că solzii carpelari poartă câte 2 12 ovule, bracteele sunt
concrescute parŃial sau total cu solzii carpelari.
Genul Taxodium are frunze căzătoare.
Taxodium distichum (L.) L.C.M. Rich. Chiparos de baltă
(fig. 52)
Este un arbore înalt până la
40 de m, cre5te în soluri
mlă5tinoase. Pe rădăcini se formează
pneumatofori (rădăcini respiratoare), Fig. 51. Pinus strobus
care ies la suprafaŃa apei asigurând 1. frunze; 2. con femeiesc
respiraŃia. Frunzele sunt liniare, moi, (dupǎ Flora R.P.R)
căzătoare, cad împreună cu lăstarii.
Fig. 52. Taxodium distichum
Înflore5te în V.
Fragment de ramurǎ cu con Specie higrofită (iubitoare de apă), se cultivă în parcuri,
(dupǎ Flora of North America) pe marginea lacurilor, în scop ornamental. Originar din America
de Nord.
Genul Sequoiadendron cu frunze persistente
Sequoiadendron giganteum (Lindl.) Buch. (Sequoia
gigantea (Lindl.) Dcne.) Secvoia, Arborele mamut (fig. 53)
Arbore cu înălŃimea de până la 100 m 5i diametru de cca.
11 m. Frunzele sunt mici, subulate (îngust cilindrice, cu vârful
atenuat), persistente, a5ezate pe 3 rânduri, alipite de lăstari.
Înflore5te în V. Conurile femeie5ti sunt ovoidale, de 5 8 cm
lungime. Există exemplare care au 5000 de ani 5i ajung până la
150 m înălŃime, cu circumferinŃa tulpinii depă5ind 40 m. La noi
Fig. 53. Sequoiadendron giganteum se găsesc câteva exemplare cultivate la Băile Herculane, Cluj,
1. ramurǎ cu frunze 5i conuri femele GurahonŃ, Ploie5ti. Este cultivat în scop ornamental. Originar
(dupǎ Watson, Frank D.)
din America de Nord (California).

37
Botanică sistematică
Genul Cryptomeria cu specia
Cryptomeria japonica (L. fil.) D. Don. Criptomeria (fig. 54)
Arbore cu înălŃimea de până la 50 m. Frunzele sunt
aciculare, rigide, persistente, a5ezate pe 5 rânduri, aproape patente
(perpendiculare pe lăstar). Înflore5te în V VI. Conurile femeie5ti
sunt globuloase, de 2 3 cm. Cultivat în scop ornamental. Este
originar din Japonia.

Familia Cupressaceae
Cuprinde arbori 5i arbu5ti cu frunze persistente, solzoase,
dispuse opus, rar aciculare 5i grupate în verticil, cum ar fi la
Juniperus. Florile sunt unisexuat monoice, cu excepŃia genului
Juniperus, la care sunt dioice. Staminele au 3 5 saci polenici, iar
carpelele 2 20 ovule. Solzii carpelari sunt concrescuŃi complet cu
bracteele.
Fig. 54. Cryptomeria japonica
ramurǎ cu frunze 5i conuri
Genul Chamaecyparis cu solzii carpelari cu vârful lăŃit. (dupǎ Handbuch der
Chamaecyparis lawsoniana (A. Murray) Parl. Chiparos Nadelholzkunde)
de California (fig. 55)
Arbore cu înălŃimea de până la 60 m, cu vârful nutant
(aplecat). Frunzele sunt solzoase, opus 5i decusat. Înflore5te în
V. Florile bărbăte5ti sunt ro5ietice. Conurile femeie5ti sunt mici
(8mm diam.), globuloase, cu 6 8 solzi carpelari, cu vârful în
formă de scut (lăŃit). Se cultivă în scop ornamental 5i în plantaŃii
forestiere. Este originar din America de Nord.
Genul Thuja are conurile femeie5ti ovoidale, cu 3 6
perechi de solzi carpelari.
Thuja orientalis L. Tuia, Arborele vieŃii (fig. 56).
Este un arbore sau arbust înalt de cca. 10 m. Ramurile
sunt dispuse în planuri verticale. Frunzele sunt solzoase, opus 5i Fig 55. Chamaecyparis lawsoniana
decusat, concolore. Frunzele de pe feŃele turtite ale lăstarilor Ramurǎ cu frunze 5i conuri femele
(original)
prezintă glande rezinifere sub forma unor adâncituri alungite.
Înflore5te în IV V. Conurile femeie5ti au solzii capelari cu
vârful recurbat, la început sunt cărnoase, verzi albăstrui, mai
târziu se lignifică 5i devin brune. SeminŃele sunt nearipate. Se
cultivă în parcuri 5i grădini ca specie ornamentală sau pentru
gard viu. Este rezistent la secetă. Originar din China.
Thuja occidentalis L. Tuia de Canada
Arbore sau arbust asemănător cu specia precedentă. Spre
deosebire de aceasta, ramurile sunt dispuse în planuri
orizontale. Frunzele sunt discolore, cele de pe feŃele turtite au
glande rezinifere proeminente, sub forma unor ridicǎturi.
Înflore5te în IV V. Solzii carpelari au vârful ascuŃit. SeminŃele
sunt aripate. Specie cultivatǎ în scop ornamental sau pentru gard
Fig. 56. Thuja orientalis
viu. Este rezistent la îngheŃ. Este originar din America de Nord. Ramurǎ cu frunze 5i conuri femele
Genul Juniperus cuprinde specii cu frunze aciculare, (original)
grupate în verticil sau solzoase, dispuse opus. Florile sunt
unisexuat dioice. Conurile femeie5ti sunt sferice 5i cărnoase.
Juniperus communis L. Ienupăr (fig. 57)
Arbust dioic de cca. 3 m înălŃime, cu lăstarii anuali trimuchiaŃi. Frunzele sunt aciculare,
mici, rigide, înŃepătoare, dispuse câte 3 în verticil. Înflore5te în IV V. Florile femeie5ti sunt grupate
în conuri mici, care prezintă în vârf 3 solzi carpelari cu câte un ovul. După fecundare, solzii

38
Botanică sistematică
carpelari concresc, devin cărno5i 5i închid complet seminŃele,
rezultând ni5te formaŃiuni globuloase, negre albăstrui, brumate.
SeminŃele se maturează în anul al 2 lea sau al 3 lea.
Cre5te în etajul boreal (1300 1800 m altitudine), în rari5ti,
margini de păduri, paji5ti, pe solurile slab acide. Conurile femeie5ti
au proprietăŃi diuretice, dar pot fi folosite la aromatizarea unor
băuturi.
Juniperus sabina L. Cetină de negi
Arbust cu tulpini târâtoare 5i ramuri ascendente, cu miros
neplăcut. Frunzele sunt solzoase, dar 5i aciculare. Înflore5te în IV V.
Conurile femeie5ti sunt albăstrui brumate, pendule. Cre5te sporadic
din etajul fagului până în cel boreal, preferând solurile calcaroase.
Este toxic, din care se extrage oleum sabine, antihelmintic 5i avortiv.
În scop ornamental se mai cultivă J. horizontalis, cu ramuri
târâtoare, cu miros plăcut. Conurile femeie5ti nu sunt brumate 5i au
pedunculul recurbat.
Juniperus virginiana L. Ienupăr de Virginia Fig. 57. Juniperus communis
Este un arbore înalt până la 30 m. Frunzele sunt solzoase, cu 1. ramurǎ cu conuri femele;
vârful înŃepător, dar 5i aciculare pe ramurile mai groase. Înflore5te în 2. ramurǎ cu conuri mascule
3. con femel; 4. con mascul
IV V. Cultivat în scop ornamental 5i forestier. Originar din America
(dupǎ O. W. Thomé)
de Nord.

ORDINUL TAXALES

Familia Taxaceae
Cuprinde arbori fără canale rezinifere. Florile sunt
unisexuat dioice, cele bărbăte5ti sunt formate din 6 14 stamine, cu
4 8 saci polenici, iar cele femeie5ti sunt reduse la o singură carpelă
cu un ovul. SămânŃa este acoperită incomplet de aril (anexă
cărnoasă a tegumentului). Familia cuprinde un singur gen Taxus, cu
o singură specie:
Taxus baccata L. Tisa (fig. 58)
Arbore sau arbust dioic, înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt
liniare, moi, scurt peŃiolate, turtite dorso ventral, discolore, verde
închis pe partea superioară 5i verde deschis pe cea inferioară.
Înflore5te în IV V. SămânŃa este înconjurată incomplet de aril, de
culoare ro5ie. Întreaga plantă, în afară de aril, este toxică, datorită
alcaloidului pe care îl conŃine, numit taxină. În Ńara noastră cre5te
Fig. 58. Taxus baccata
sporadic în regiunea montană. Este o specie rarǎ, fiind ocrotită de
1. ramurǎ cu conuri ♂;
lege, declarată monument al naturii. Se cultivǎ în scop ornamental, 2. ramurǎ cu seminŃe acoperite
cre5te foarte greu, dar suportă bine tunsul. de aril; 3. con ♂; 4. con ♀; 5.
sǎmânŃa. (dupǎ O. W. Thomé)
5.3.1.4. CLASA GNETOPSIDA
Sunt gimnosperme evoluate. Lemnul prezintǎ în structura internǎ, pe lângǎ traheide 5i
trahee (vase perfecte). Florile au un început de înveli5 floral de tip perigon, redus la bractee.
Sunt arbu5ti scunzi, puternic ramificaŃi.

39
Botanică sistematică
ORDINUL EPHEDRALES

Familia Ephedraceae
Cuprinde arbu5ti scunzi, puternic ramificaŃi, cu frunze
dispuse opus, solzoase, concrescute, verzi la început, apoi devin
alburii, brune.
Genul Ephedra
Ephedra distachya L. Cârcel (fig. 59)
Este un arbust dioic, foarte ramificat, înalt de cca. 50 cm, cu
ramuri verzi, asimilatoare. Frunzele sunt reduse la teci,
membranoase. Înflore5te în VI VII. Florile bărbăte5ti sunt grupate în
inflorescenŃe formate din câte o staminǎ, cu 2 8 antere. La baza
florilor bărbăte5ti se aflǎ douǎ bracteole concrescute care alcǎtuiesc
un fel de perigon. Florile femeie5ti sunt grupate câte 2 5i sunt
protejate de un involucru care devine cărnos, de culoare portocaliu
ro5ietic, care închide cele două seminŃe. Fig. 59. Ephedra distachya
Specie rar întâlnită în zona de stepă până în etajul gorunului, 1. ramurǎ cu inflorescenŃe ♀;
pe solurile nisipoase de pe litoralul Mării Negre, dar 5i în judeŃele: 2. ramurǎ cu inflorescenŃe ♂;
3. inflorescenŃǎ ♂; 4. secŃiune
Cara5 Severin, MehedinŃi, Buzău, ConstanŃa, Tulcea, Vaslui. prin sămânŃă; 5. sǎmânŃǎ
Planta conŃine alcaloidul efedrină utilizat în terapeutică. Din (dupǎ O. W. Thomé)
ramurile înflorite se preparǎ un ceai antibron5itic.

Rezumat
Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermae) cuprinde plante lemnoase, cu rădăcina
rămuroasă, la unele cu micoriză (Pinus) sau pneumatofori (Taxodium).
Tulpina este ramificată de regulă monopodial, cu ramuri lungi (macroblaste) ;i ramuri
scurte (microblaste).
În toate organele plantei sunt prezente canale rezinifere, cu excepŃia genului Taxus.
Frunzele sunt aciculare, solzoase, rar bilobate, dispuse altern, opus sau verticilat ;i de
regulă sunt persistente.
Florile sunt lipsite de înveli; floral, sunt unisexuate, repartizate monoic sau dioic.
Florile bărbăte;ti sunt formate din numeroase stamine, iar cele femeie;ti sunt reprezentate
de solzi carpelari plani, grupate în inflorescenŃă de tip con. Solzii carpelari poartă pe partea
superioară ovule descoperite. Polenizarea este anemofilă, polenul ajunge direct pe ovul prin
intermediul vântului.
La gimnosperme fecundaŃia este simplă. Ovulele după fecundare se transformă în seminŃe
gola;e. Embrionul seminŃei are 2B20 cotiledoane.
Deoarece carpelele sunt plane ;i nu formează o cavitate ovariană, gimnospermele nu
prezintă fruct.
Această subîncrengătură cuprinde 4 clase: Cycadopsida, Ginkgopsida, Pinopsida ;i
Gnetopsida. La fiecare clasă sunt prezentate caracteristicile de bază, insistânduBse în mod special
asupra clasei Pinopsida, cu următoarele familii: Pinaceae, Taxodiaceae, Cupressaceae 5i
Taxaceae. Sunt prezentate de asemenea caracterele generale ale familiilor ;i genurilor, cu exemple
de specii, cultivate în scop ornamental.

40
Botanică sistematică

Intrebări:
1. Care sunt caracterele esenŃiale ale subîncrengăturii Pinophytina?
2. Familia Pinaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
3. DiferenŃe între genul Abies 5i genul Picea. Exemple de specii.
4. Familia Taxodiaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
5. Familia Cupressaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
6. Familia Taxaceae: caracterizare, exemple, importanŃă.

Bibliografie
1. Anghel Gh., Chirilă C., Baciu Eugenia, Turcu Gh., 1979. Botanică II. I.A.N.B.,
Bucure5ti.
2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.
Edit. Agro Silvică, Bucure5ti.
3. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit. Ceres,
Bucure5ti.
4. GrinŃescu I., 1985. Botanică ed. a II a. Edit. #tiinŃifică 5i Enciclopedică, Bucure5ti.
5. Morariu I., Todor I., 1966. Botanica sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,
Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.

41
Botanică sistematică

5.3.2. Subîncrengătura Magnoliophytina (Angiospermae)


Cuvinte cheie: Magnoliophytina, Magnoliopsida (Dicotyledonatae), Liliopsida
(Monocotyledonatae).
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale subîncrengăturii Magnoliophytina 5i a
celor două clase: Magnoliopsida 5i Liliopsida.

Subîncrengătura Magnoliophytina cuprinde cele mai evoluate plante, care au apărut în


Jurasic, dar au realizat o mare dezvoltare în Cretacic.
Sunt plante lemnoase 5i erbacee, cu rădăcina rămuroasă, pivotantă sau fasciculată.
Frunzele pot fi simple sau compuse, căzătoare sau persistente, dispuse altern, opus sau verticilat.
Din punct de vedere anatomic, lemnul este reprezentat de trahee (vase perfecte), numai la
cele primitive există 5i traheide (vase imperfecte).
Florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu înveli; floral (periant sau perigon), excepŃie la
genul Salix, la care florile sunt nude.
Carpelele sunt sudate prin marginile lor formând o cavitate ovariană, care închide ovulele.
La angiosperme fecundaŃia este dublă.
În urma fecundaŃiei, din ovul se formează sămânŃa, iar din ovar rezultă fructul. Apare pentru
prima dată fructul, care închide seminŃele, fiind organul caracteristic angiospermelor.
Această subîncrengătură cuprinde două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) 5i
Liliopsida (Monocotyledonatae).

5.3.2.1. CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)


Cuprinde cel mai mare număr de specii de plante, răspândite pe întreg globul, cca. 190.000.
Se caracterizează prin aceea că embrionul are două cotiledoane. Rădăcina embrionară se
dezvoltă din radicula embrionului. Limbul frunzei prezintă nervaŃiune penată sau palmată, foarte
rar arcuată (Cornus). Florile sunt pe tipul 5 sau 4, foarte rar pe tipul 3 (Berberis). Plantele lemnoase
5i unele perene prezintă îngro5ări secundare, rezultate din activitatea cambiului 5i felogenului.
Această clasă este împărŃită în 6 subclase: Magnoliidae, Hamamelidae, Caryophyllidae, Rosidae,
Dilleniidae 5i Asteridae.

I. SUBCLASA MAGNOLIIDAE
Cuvinte cheie: Magnoliales, Berberidales, Nymphaeales, Ranunculales, Papaverales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă, cu
exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Magnoliidae cuprinde plante erbacee 5i lemnoase, cu flori hermafrodite. Din punct
de vedere biochimic, plantele conŃin uleiuri eterice, alcaloizi s.a. Din subclasă sunt prezentate
următoarele ordine: Magnoliales, Berberidales, Nymphaeales, Ranunculales 5i Papaverales.

ORDINUL MAGNOLIALES

Familia Magnoliaceae
Familia Magnoliaceae cuprinde cca. 230 de specii de arbori 5i arbu5ti, răspândiŃi în zonele
tropicale 5i subtropicale. Din punct de vedere anatomic, Ńesutul conducător lemnos prezintă
traheide. Frunzele sunt dispuse altern. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, solitare, cu înveli;
floral perigon petaloid. Perigonul, androceul 5i gineceul sunt formate din numeroase elemente
libere, dispuse spirociclic. Ovarul este superior. Fructele sunt multiple.
Formula floralǎ: * ∞ A∞ G∞
La noi în Ńară se cultivă ca specii ornamentale.

42
Botanică sistematică
Genul Magnolia cuprinde specii de magnolii, cu frunze întregi. Fructul este polifoliculă, cu
1 2 seminŃe acoperite de aril ro5u portocaliu. SeminŃele pentru a germina li se îndepărtează arilul.
Magnolia hypoleuca Sieb. et Zucc. (M. obovata Thunb.)
Arbust sau arbore cu ramuri ro5cate, glabre. Frunzele sunt
obovate. Florile sunt alb gălbui, mari, puternic odorante, apar
după înfrunzire. Înflore5te în V VI. Este originar din Japonia.
Magnolia x soulangeana Soulange Bodin (M. liliiflora x
M. Denudata B fig. 60).
Este un arbore cu lăstari păro5i. Florile sunt mari, roz
purpurii, apar odată cu frunzele. Înflore5te în IV.
Magnolia kobus DC.
Arbore cu lăstari păro5i. Florile sunt albe cu 6 tepale, cele
externe sunt mai mici decât cele interne, cu înflorire protantă
(apar înainte de înfrunzire). Înflore5te în IV V. Originar din Fig. 60. Magnolia x soulangeana
1. ramurǎ cu flori; 2. secŃiune long.
Japonia. prin floare; 3. fruct polifoliculǎ
Magnolia stellata (Sieb. et Zucc.) Maxim.
Este un arbore cu lăstari păro5i. Frunzele au forme
diferite, sunt obovate 5i eliptice. Florile sunt albe, cu 9 18
tepale egale, extinse în stea, apar înainte de înfrunzire.
Înflore5te în III IV. Originar din Japonia.
Genul Liriodendron se caracterizează prin frunze
tetralobate, fruct polisamară.
Liriodendron tulipifera L. Arbore lalea (fig. 61)
Este un arbore înalt de până la 30 m. Florile sunt
mari, galben verzui, cu striuri portocalii. Frunzele 5i florile
sunt asemănătoare lalelelor. Înflore5te în VI VII. Fructul Fig. 61. Liriodendron tulipifera
este polisamară, cu seminŃe fără aril. Cultivat în parcuri 5i 1. ramurǎ cu flori; 2. fruct polisamarǎ
grădini ca specie ornamentală. Originar din America de
Nord.

ORDINUL BERBERIDALES

Familia Berberidaceae
Cuprinde arbu5ti, rar plante erbacee. Frunzele sunt simple
sau compuse, dispuse altern. Florile sunt pe tipul 3, cu înveli5ul
floral periant, grupate de regulă în inflorescenŃă de tip racem.
Androceul are 6 stamine cu filamente sensibile la atingere, iar
gineceul este unicarpelar, superior. Fructul este bacă.
Formula florală: * 3+3 G1
Genul Berberis cuprinde arbu5ti spino5i, cu frunze simple.
Berberis vulgaris L. Dracilă (fig. 62)
Arbust de cca. 3 m înălŃime. Frunzele sunt eliptice până la
obovate, serat spinoase, unele transformate în spini, căzătoare.
Florile sunt galbene, grupate în raceme pendule. Fructele sunt bace
ro5ii, bogate în vitamina C. Înflore5te în V VI. Cre5te de la câmpie
până în etajul gorunului, în locuri însorite, tufări5uri. Este gazdă
intermediară pentru rugina grâului (Puccinia graminis). Se cultivă în
scop ornamental cv. Atropurpurea, cu frunze purpurii. Specia are 5i
Fig. 62. Berberis vulgaris
1. ramurǎ cu inflorescenŃǎ;
proprietăŃi tinctoriale (pentru obŃinerea de coloranŃi).
2. floare; 3. ramurǎ cu fructe Berberis julianae C.K. Schneider Dracilǎ
(dupǎ O. W. Thomé) Arbust de cca. 2 m înǎlŃime. Frunzele sunt persistente,
eliptic lanceolate, serat spinoase. Florile sunt galbene, grupate în

43
Botanică sistematică
raceme. Înflore5te în V VI. Bacele sunt negre albăstrui, acoperite de pruină. Cultivat în scop
ornamental în parcuri 5i grădini. Este originar din China.
Berberis thunbergii DC. Dracilă japoneză
Arbust de 1,5 m înălŃime. Frunzele sunt obovate, cu
marginea întreagă, căzătoare. Florile sunt galbene, solitare sau
grupate câte 2 4 în raceme scurte. Înflore5te în VI. Bacele sunt
ro5ii 5i persistente mult timp. Se cultivă în scop ornamental. Este
originar din Japonia.
Genul Mahonia sunt arbu5ti fără spini, cu frunze
compuse.
Mahonia aquifolium (Pursh) Nutt. Mahonie (fig. 63)
Arbust de cca. 1 m înălŃime. Frunzele sunt persistente,
imparipenat compuse, cu foliole spinos dinŃate, lucioase. Florile
sunt galbene, grupate în raceme. Înflore5te în IV V. Bacele sunt Fig. 63. Mahonia aquifolium
neagre albăstrui, brumate. Se cultivă în scop ornamental.
Originar din America de Nord.

ORDINUL NYMPHAEALES

Familia Nymphaeaceae
Cuprinde plante acvatice perene, cu rizomi 5i rǎdǎcini
adventive. Frunzele sunt alterne, ovate până la subrotunde, cu sinusul
bazal profund, lung peŃiolate, natante (plutitoare) sau submerse. Florile
sunt mari, solitare, cu înveli5ul floral periant, cu elemente libere.
Fructul este capsulă sau bacă. SeminŃele conŃin pe lângă endosperm 5i
perisperm.
Formula florală: * C∞ 6 A∞ G(∞)
Nymphaea alba L. Nufăr alb (fig. 64)
Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt mari, pieloase, orbiculare
(circulare), întregi, natante. Florile sunt mari, albe, cu sepalele mai mici
decât petalele, căzătoare. Înflore5te în VI IX. Capsula este sferică, pe Fig. 64. Nymphaea alba
a. dispoziŃia componentelor
ea se observă urmele staminelor. Rizomii sunt bogaŃi în amidon 5i florale; b. fruct;
tanin, au proprietăŃi medicinale 5i tinctoriale. Cre5te în apele stagnate (dupǎ O. W. Thomé)
sau lin curgătoare, dar se 5i cultivă în bazine ca plantă ornamentală.
Nymphaea lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzs. Floare de Tău
Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt orbiculare, cu marginea sinuat dinŃată. Florile sunt
mari, (10 14 cm), alb gălbui. Înflore5te în VII IX. Specie rară, cre5te în apele termale de lângă
Oradea, în pârâul PeŃea 5i Cordău. Este relict tropical, fiind ocrotită de lege.
Victoria regia Lindl.
Plantă perenă, cu frunze circulare mari, cca. 2 m în diametru. Florile sunt mari, albe
ro5ietice, odorante. La noi în Ńară se cultivă în spaŃii protejate, serele grădinilor botanice din
Bucure5ti, Cluj. Este originară din bazinul Amazonului.

ORDINUL RANUNCULALES

Familia Ranunculaceae
Cuprinde peste 1.500 de plante erbacee, rar lemnoase (Clematis) cu frunze alterne, rar opuse
(Clematis), simple, rar compuse (Clematis), divizate sau întregi. Florile sunt hermafrodite,
actinomorfe sau zigomorfe. Înveli5ul floral poate fi periant sau perigon, cu elemente a5ezate ciclic.
Staminele 5i carpelele sunt numeroase, dispuse spirociclic. Între înveli5ul floral 5i androceu se
găsesc glande nectarifere. Fructul este multiplu, dar poate fi 5i simplu de tip capsulă (Nigella).

44
Botanică sistematică
Majoritatea speciilor din această familie sunt toxice, din punct de vedere biochimic conŃin
alcaloizi, glicozizi.
Pentru că familia este neomogenă se împărte în 2 subfamilii: Helleboroideae 5i
Ranunculoideae.

Subfamilia Helleboroideae
Cuprinde specii cu flori actinomorfe sau zigomorfe, cu înveli5ul floral perigon, cu nectarii
evidente. Fructul este polifoliculă, rar foliculă (Consolida) sau capsulǎ (Nigella).
Formula florală: * ∞G 5 1

Specii cu flori actinomorfe:

Helleborus purpurascens Waldst. et Kit. Spânz (fig. 65)


Este o plantă perenă cu rizom, de cca. 30 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat sectate, dispuse
altern. Florile sunt mari, cu 5 tepale purpurii violete pe faŃa externă 5i verzui pe cea internă.
Nectariile au formă de cornet. Înflore5te în II IV. Fructul este polifoliculă. Cre5te în pădurile din
etajul fagului până în cel montan (700 1300 m altitudine)
Planta este toxică, conŃine heleboreină 5i heleborină, cu proprietăŃi medicinale, fiind folosită
în industria farmaceutică pentru prepararea unor medicamente cu efecte cardiotonice 5i
antireumatice (Boicil).
Aquilegia vulgaris L. Căldăru@ă (fig. 66).
Plantă perenă, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt de 2 3 ori ternate (compuse din 3 părŃi),
dispuse altern. Florile sunt nutante, de regulă albastre liliachii, roze sau albe, cu 5 nectarii pintenate,
cu vârful u5or curbat în jos. Înflore5te în VI VII. Fructul este polifoliculă. Este o specie europeană,
cultivată ca plantă ornamentală.
Caltha palustris L. Calcea calului
Plantă perenă, de 15 30 cm înǎlŃime. Frunzele sunt reniforme, cu marginea crenată. Florile
sunt galbene, fără nectarii. Înflore5te în IV VII. Fructul este polifoliculă. Plantă toxică, higrofită,
întâlnită de la câmpie până la munte, pe soluri mlă5tinoase.

Fig. 67. Trollius europaeus


Fig 65. Helleborus purpurascens Fig. 66. Aquilegia vulgaris 1. planta; 2. fruct; 3. folicula
(dupǎ Flora R.P.R.) (dupǎ C. A. M. Lindman) (dupǎ C. A. M. Lindman)

45
Botanică sistematică
Trollius europaeus L. Bulbuci (fig. 67)
Plantă perenă de cca. 60 cm. Frunzele sunt palmat sectate. Florile sunt solitare, globuloase,
cu numeroase tepale galbene curbate spre interior. Înflore5te în VI VII. Plantǎ rarǎ, toxică, cre5te în
paji5tile din etajul fagului pânǎ în cel subalpin.

Specii cu flori zigomorfe:

Aconitum tauricum Wulf. Omag (fig. 68)


Plantă perenă cu rizom, înaltă până la 60 cm. Frunzele
sunt palmat partite, dispuse altern. Florile sunt violete, grupate
într un racem terminal dens. Tepala superioară are formă de
cască (coif). Înflore5te în VIII IX. Cre5te în etajul boreal până în
cel subalpin (1300 2000 m altitudine). Este foarte toxică (în
special rizomii 5i seminŃele), datorită conŃinutului în alcaloizi
aconitină, napelină 5.a., cu proprietǎŃi medicinale, folosiŃi pentru
obŃinerea unor medicamente (Tusomag, Sirogal etc). Doza letalǎ
de aconitinǎ pentru un adult este de 5mg.
Delphinium cultorum Voss NemŃi@or cultivat
Este o plantă perenă, de talie înaltă, până la 150 cm.
Frunzele sunt palmat divizate. Florile sunt albastre, grupate în
raceme terminale, cu tepala superioară prevăzută cu un pinten
u5or curbat 5i încreŃit. Înflore5te în VI IX. Foliculele sunt glabre
(fără peri5ori). Se cultivă în scop ornamental.
Consolida regalis S.F. Gray NemŃi@or de câmp (fig. Fig. 68. Aconitum tauricum
69) (dupǎ Missouri Botanical Garden)
Plantă anuală de cca. 40 cm înălŃime. Frunzele sunt
palmat sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt albastre,
grupate în raceme. Perigonul este format din 5 tepale, tepala
superioară se prelunge5te într un pinten lung de cca. 2 cm, cu
două nectarii concrescute. Înflore5te în VI VIII. Fructul este
foliculă. Buruiană toxică în culturile de cereale.

Subfamilia Ranunculoideae
Încadrează specii cu flori actinomorfe, înveli5ul floral
poate fi periant sau perigon. Fructul este poliachenă.
Formula florală: * 5 C5 A∞ G∞

Specii cu periant:
Fig. 69. Consolida regalis
Genul Ranunculus cuprinde plante erbacee, cu petale 1. plantǎ; 2. secŃiune prin floare;
galbene, care au la bază, câte o gropiŃă nectariferă (foveolă), 3. pinten nectarifer; 4. folicule
acoperită de un solzi5or. În Ńara noastră se întâlnesc 35 de specii, (dupǎ Flora R.P.R.)
dintre care amintim:
Ranunculus arvensis L. Piciorul coco@ului de semănături.
Plantă anuală, de 20 30 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat sectate, cu segmente liniar
lanceolate, dispuse altern.
Florile sunt galbene, cu sepale alipite de corolă, grupate în cime. Înflore5te în V VII.
Achenele sunt comprimate, prevăzute cu un rostru curbat 5i au pe suprafaŃa lor spini5ori. Buruiană
segetală 5i ruderală.

46
Botanică sistematică
Ranunculus repens L. Piciorul coco@ului (fig. 70)
Plantă perenă cu stoloni târâtori de cca. 40 cm înǎlŃime.
Frunzele bazale sunt lung peŃiolate, trisectate, iar cele superioare
sesile, trifidate sau întregi. Florile sunt
galben aurii grupate în cime. Înflore5te
în V VIII.
Cre5te prin locuri umede 5i
mlă5tinoase.
Ranunculus ficaria L.
Unti@or, Grâu@or (fig.71)
Este o plantă perenă, cu
rǎdǎcini adventive tuberizate, înaltǎ de
cca. 15 cm. Frunzele sunt lucioase,
cărnoase, triunghiular cordate. În axila
acestora se formează bulbili, prin care
planta se înmulŃe5te vegetativ. Florile
sunt solitare, cu 3 sepale 5i 8 12 petale
Fig. 70. Ranunculus repens galben aurii. Înflore5te în IV V. Cre5te Fig. 71. Ranunculus ficaria
1. plantǎ cu stoloni; prin păduri 5i tufări5uri, pe soluri (dupǎ C. A. M. Lindman)
2. petalǎ cu foveolǎ nectariferǎ
3. achenǎ umede. Frunzele tinere (până la
(dupǎ C. A. M. Lindman) înflorire) pot fi consumate ca salată, mai
târziu planta este toxică.
Genul Adonis
Adonis vernalis L. RuscuŃa de primăvară (fig. 72).
Este o plantă perenă cu rizom gros, lemnos, înaltă până la 40
cm. Frunzele sunt de 3 4 ori penat sectate, cu segmente filiforme.
Florile sunt mari, solitare, cu 10 20 petale galben aurii. Înflore5te în
III V. Cre5te în paji5tile însorite din zona de stepă până în etajul
gorunului. Planta conŃine adonidină, alcaloid toxic, cu utilizări
medicinale pentru bolile de inimă.

Specii cu perigon:

Anemone ranunculoides L. Pă@tiŃa


Plantă perenǎ, cu rizom orizontal, de cca. 20 cm înălŃime.
Prezintǎ o frunză lung peŃiolată, trisectată. Florile sunt galbene,
solitare, cu 5 tepale, au la bază un involucru din 3 frunze trisectate. Fig. 72. Adonis vernalis
Înflore5te în III V. Cre5te în pădurile de foioase. 1. rizom; 2. planta cu flori;
Anemone nemorosa L. Floarea Pa@telui 3. fruct.
Plantă perenă cu rizom. Florile sunt albe, cu 6 12 tepale. (dupǎ C. A. M. Lindman)
Înflore5te în III V. Cre5te în pădurile de foioase.
Pulsatilla montana (Hoppe) Reichenb. DediŃei de munte (fig. 73)
Plantă perenă, păroasă, cu tulpina de tip scap, de cca. 15
cm înălŃime. Frunzele sunt sectate, dispuse bazal.
Florile sunt solitare, mari (4 5 cm), nutante (aplecate), de
culoare violet închis. Înflore5te în III IV. Poliachenele sunt
însoŃite de stilele alungite, alb păroase, persistente. Cre5te în
zona de deal 5i munte, pe coastele însorite. Planta este toxică în
stare verde.
Clematis vitalba L. Curpen de pădure
Este o liană cu frunze dispuse opus, imparipenat
compuse, care se agaŃă de suport prin peŃiolurile transformate în Fig. 73. Pulsatilla montana

47
Botanică sistematică
cârcei. Florile sunt albe, grupate în cime. Înflore5te în VI IX. Poliachenele sunt însoŃite de stilele
persistente, păroase. Cre5te prin păduri 5i tufări5uri. Este toxic, datoritǎ alcaloidului clematinǎ.
Poate fi cultivat în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor.
Clematis x jackmanii Moore (C. lanuginosa x viticella), fig. 74.
Liană cu frunze imparipenat compuse, opuse. Florile sunt
solitare, mari (5 7 cm), violete, albe, roze. Cultivată în scop
ornamental. Înflore5te în V.

ORDINUL PAPAVERALES
Din cadrul acestui ordin sunt descrise două familii:
Papaveraceae 5i Fumariaceae.

Familia Papaveraceae
Familia Papaveraceae cuprinde plante erbacee cu latex sau cu
suc apos. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse altern, fǎrǎ
stipele. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, cu 2 sepale cǎzǎtoare 5i
4 petale. Fructul este capsulă.
Formula florală: * C2+2 A∞ 4 G(∞ 2)
Genul Papaver cuprinde specii de mac cu latex alb, fruct
Fig. 74. Clematis x jackmanii
capsulă poricidă.
(original)
Papaver rhoeas L. Mac ro@u (fig. 75)
Este o plantă anuală, cu tulpina înaltă de cca. 90 cm,
prevăzută cu peri patenŃi. Frunzele sunt penat partite până la sectate.
Florile sunt solitare, cu petale ro5ii, care au o pată neagră la bază.
Înflore5te în V VII. Capsula este poricidă cu stigmat stelat, sesil,
persistent. SeminŃele sunt brune, reniforme, cu tegumentul seminal
reticulat. Buruiană toxicǎ întâlnitǎ în culturile de păioase, dar 5i în
locuri ruderale.
Papaver somniferum L. Mac cultivat
Plantă anuală glaucă (acoperită de pruină). Frunzele bazale
sunt peŃiolate, penat divizate, iar cele superioare sunt sesile,
amplexicaule (înconjoară tulpina prin baza lor), inegal serate. Florile
sunt solitare, alb roze sau liliachii. Înflore5te în VI VIII. Se cultivǎ
ca plantǎ medicinalǎ. Prin inciziile făcute în capsulele verzi, din
latex se obŃine opiumul brut, din care se extrag numero5i alcaloizi,
cum ar fi: morfina, papaverina, codeina, narcotina, substanŃe cu
proprietăŃi calmante, fiind utilizate în medicină sub control strict.
SeminŃele sunt bogate în ulei, folosite în patiserie, iar uleiul în Fig. 75. Papaver rhoeas
1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ
industria vopselelor. (dupǎ Koehler's Medicinal
Papaver orientale L. Mac turcesc Plants)
Este o plantă perenă de talie înaltă, cca. 90 cm. Florile sunt
mari (10 15 cm), ro5ii cărămizii, cu sepale persistente (excepŃie). Înflore5te în VI VIII. Cultivată în
scop ornamental. Originară din Asia de Sud Vest.
Genul Chelidonium cuprinde plante cu latex portocaliu, flori grupate umbeliform, fruct
capsulă unilocularǎ.
Chelidonium majus L. Rostopască, Iarbă de negi (fig. 76)
Este o plantă perenă, de cca. 60 cm înǎlŃime. Frunzele sunt imparipenat compuse, alterne.
Florile sunt galbene, grupate umbeliform. Înflore5te în V IX. Capsula este silicviformǎ, de
3 5 cm lungime. Cre5te prin tufări5uri, locuri ruderale, pe soluri nitrofile. Planta are proprietăŃi
medicinale, din flori se prepară un ceai pentru bolile de ficat. Latexul portocaliu este toxic, conŃine
numero5i alcaloizi, folosit în medicina populară la vindecarea negilor.

48
Botanică sistematică
Genul Eschscholzia cuprinde plante cu suc apos. Sepalele sunt
unite în formă de glugă. Fructul este capsulă valvicidă, cilindrică.
Eschscholzia californica Cham. Mac californian
Plantă anuală, de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele sunt verzi,
glauce, penat sectate, cu segmente filiforme. Florile sunt mari, galben
portocalii. Înflore5te în VI VII. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este
originară din America de Nord.

Familia Fumariaceae
Familia Fumariaceae cuprinde plante erbacee cu suc apos.
Frunzele pot fi simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt
hermafrodite, puternic zigomorfe, cu 2 sepale libere. Corola prezintă 4
petale, cele două externe sunt dilatate la bază saciform sau petala
superioară este pintenată. Fructul este capsulă sau achenă.
Dicentra spectabilis (L.) Lem. Cerceii doamnei (fig. 77) Fig. 76. Chelidonium majus
Este o plantă perenă, de cca. 40 cm înălŃime. Frunzele sunt 1. plantǎ; 2. fruct;
3. sǎmânŃǎ;
peŃiolate, de 2 3 ori ternate. Florile sunt ro5ii roze, albe, pendule, (dupǎ C. A. M. Lindman)
grupate în raceme unilaterale. Acestea au 4 petale, cele 2 externe sunt
dilatate saciform la bază 5i au vârful recurbat.
Înflore5te în V VII. Fructul este capsulă. Cultivată ca plantă decorativă în grădini 5i parcuri.
Originară din Asia de Est.
Fumaria schleicheri Soy. Willem. FumăriŃă (fig. 78)
Plantă anuală, de cca. 30 cm înǎlŃime. Frunzele sunt penat sectate, cu segmente filiforme.
Florile sunt roze, grupate în raceme. Înflore5te în V IX. Fructul este o achenă. Buruiană întâlnită în
culturi.
Corydalis solida (L.) Clairv. Brebenei (fig. 79)
Plantă perenă cu tubercul globulos, de cca. 20 cm înălŃime. Florile sunt albe sau violacee,
grupate în raceme terminale. Înflore5te în III IV. Fructul este capsulă. Frecvent întâlnită în păduri 5i
tufări5uri din zona de silvostepă, până în etajul boreal.

Fig 77. Dicentra spectabilis Fig. 78. Fumaria schleicheri Fig. 79. Corydalis solida
(original) (dupǎ Dave's Garden)

49
Botanică sistematică

Rezumat
Subîncrengătura Magnoliophytina cuprinde cele mai evoluate plante, care prezintă
următoarele caracteristici: florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu înveli; floral (periant sau
perigon); carpelele sunt sudate prin marginile lor formând o cavitate ovariană, care închide
ovulele. La angiosperme fecundaŃia este dublă. În urma fecundaŃiei, din ovul se formează sămânŃa,
iar din ovar rezultă fructul. Apare pentru prima dată fructul, care închide seminŃele, fiind organul
caracteristic angiospermelor.
Această subîncrengătură cuprinde două clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) ;i
Liliopsida (Monocotyledonatae).
Clasa Magnoliopsida este împărŃită în 6 subclase: Magnoliidae, Hamamelidae,
Caryophyllidae, Rosidae, Dilleniidae ;i Asteridae.
Din subclasa Magnoliidae sunt prezentate 5 ordine: Magnoliales, Berberidales,
Nymphaeales, Ranunculales @i Papaverales, cu familiile: Magnoliaceae, Berberidaceae,
Nymphaeaceae, Ranunculaceae, iar din ordinul Papaverales sunt prezentate două familii:
Papaveraceae ;i Fumariaceae. In cadrul fiecărei familii sunt prezentate caracterele generale, cu
speciile cele mai reprezentative ;i importanŃa lor.

Intrebări:
1. Familia Magnoliaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
2. Familia Berberidaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
3. Familia Nymphaeaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă
4. Familia Ranunculaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
5. Familia Papaveraceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
6. Familia Fumariaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie
1. Anghel Gh., Nyarady A., Păun M. Grigore S., 1975. Botanică. Edit. Ped., Bucure5ti.
2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.
Edit. Agro Silvică, Bucure5ti.
3. Gleason H. et Cronquist A., 1993. Manual of Vascular Plants of Northeastern United
States and Adjacent Canada. New York.
4. Gorenflot R., 1980. Biologie vègètale. Paris, New York, Barcelona, Milan.
5. Pârvu C., 2005. Enciclopedia plantelor, Vol.IV. Edit. Tehnică, Bucure5ti.
6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,
Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
7. Pop I., Hodi@an I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983. Botanică
sistematică. Edit Did. 5i Ped., Bucure5ti.
8. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucure5ti.
9. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria.

50
Botanică sistematică
II. SUBCLASA HAMAMELIDAE
Cuvinte cheie: Hamamelidae, Hamamelidales, Urticales, Juglandales, Fagales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Hamamelidae cuprinde plante lemnoase (rar erbacee), cu frunze de regulă simple,
dispuse altern. Florile sunt unisexuate, rar hermafrodite, cu înveli5ul floral perigon sepaloid. La
majoritatea speciilor, florile sunt grupate în amenŃi. Polenizarea este anemofilă. Fructele sunt
simple: achenă, samară, rar drupă sau capsulă, uneori sunt compuse cu participarea întregii
inflorescenŃe.
Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Hamamelidales, Urticales,
Juglandales 5i Fagales.

ORDINUL HAMAMELIDALES

Familia Platanaceae
Cuprinde un singur gen Platanus, din care se prezintă o singură
specie:
Platanus x acerifolia (Ait.) Willd. (P.orientalis x
P.occidentalis) Platan (fig. 80)
Este un arbore înalt până la 30 m, cu ritidomul alb, care se
exfoliază în fâ5ii longitudinale. Frunzele sunt palmat lobate până la
fidate, dispuse altern. Florile sunt unisexuat monoice, grupate în
capitule sferice. Capitulele femele sunt de regulă câte două pe un
peduncul comun.
Înflore5te în V. Fructele sunt poliachene, reunite în capitule
sferice. Cultivat în scop ornamental.

ORDINUL URTICALES
Fig. 80. Platanus x acerifolia
Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Ulmaceae,
Moraceae, Cannabaceae 5i Urticaceae.

Familia Ulmaceae
Cuprinde plante lemnoase, cu frunze asimetrice la bazǎ,
dispuse altern. Florile sunt hermafrodite sau hermafrodite 5i
unisexuate (mascule), cu înveli5ul floral perigon sepaloid. Fructul
poate fi samară sau drupă.
Genul Ulmus cu fructul samară
Ulmus glabra Hudson (U. montana Stokes) Ulm de munte
(fig. 81)
Arbore înalt până la 30 m. Frunzele sunt scurt peŃiolate,
obovate, dublu serate. Florile sunt grupate în cime. Înflore5te în IV
V. Fructul este samară cu achena situată central, înconjurată de o
aripă. Frecvent întâlnit în etajul gorunului 5i fagului. Se cultivă în
scop ornamental cv ‚Pendula’ Ulm pletos, cu ramuri pendule.
Ulmus minor Miller Ulm de câmp
Spre deosebire de specia precedentă, frunzele sunt lung Fig. 81. Ulmus glabra
peŃiolate, samara este obovată cu achena a5ezată excentric. Cre5te (dupǎ Wikipedia encyclopedia)
frecvent în pădurile de silvostepă. Poate fi cultivat în scop
ornamental.

51
Botanică sistematică

Genul Celtis cu fructul drupă.


Celtis occidentalis L. Sâmbovinǎ
Arbore înalt de până la 20 de m. Frunzele sunt ovate, cu marginea serată. Fructul este drupă
de culoare brună. Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.

Familia Moraceae
Familia Moraceae cuprinde specii lemnoase cu latex. Frunzele sunt alterne, stipelate. Florile
sunt unisexuatBmonoice, de regulǎ pe tipul 4, cu perigon sepaloid, grupate în inflorescenŃe dense
sau închise într o cavitate piriformă cărnoasă (axa inflorescenŃei). Fructul este compus, soroză sau
siconă, rezultat din inflorescenŃă, prin concre5terea înveli5urilor florale.
Genul Morus cuprinde specii de dud, cu fructul soroză.
Morus alba L. Dud alb (fig. 82)
Arbore înalt de cca. 15 m. Frunze sunt ovate, glabre. Florile
sunt unisexuat monoice, grupate în inflorescenŃă spiciformă. Soroza
este pedunculată, de culoare alb roză. Se cultivă pentru fructele
comestibile; frunzele utilizate în sericicultură (cre5terea viermilor de
mătase); pentru lemnul folosit la confecŃionarea butoaielor, dar 5i în
scop ornamental. Este originar din China.
Morus nigra L. Dud negru
Arbore înalt de cca. 10 m. Spre deosebire de specia
precedentă, frunzele sunt pubescente pe partea inferioară, soroza
este neagră 5i aproape sesilă. Cultivat în scop alimentar, tinctorial.
Specie mediteraneană.
Genul Ficus are fructul siconă.
Fig. 82. Morus alba
Ficus carica L. Smochin (fig. 83) (dupǎ N. L Britton & A. Brown)
Este un arbust sau arbore înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt
palmat fidate, căzătoare. Florile sunt unisexuat monoice, situate în
interiorul unei cupe piriforme (axa inflorescenŃei) cărnoase, care se
deschide printr un por aflat la partea superioară. Florile bărbăte5ti
sunt situate spre partea superioară a cupei, iar cele femeie5ti la baza
cupei. Înflore5te în III VIII. Fructele sunt achene care concresc cu
receptaculul cărnos, formând un fruct compus, numit siconă. Plantă
termofilă, se cultivă sporadic în sudul Ńării pentru fructele
comestibile. Pe timpul iernii trebuie protejat împotriva îngheŃului.
Specie mediteraneană.
Din acest gen, se cultivă ca plante decorative prin frunze, în
seră 5i apartament, următoarele specii:
Ficus elastica Roxb. Ficus
Arbust sau arbore cu frunze mari, eliptice, întregi, lucioase,
persistente. Este originar din India.
Ficus lirata Warb. Ficusul vioarǎ
Arbust cu frunze mari, obovate, persistente. Originar din
Africa tropicală.
Ficus benjamina Ficusul mesteacǎn Fig. 83. Ficus carica
(dupǎ A. Masclef)
Arbore sau arbust ramificat, cu ramuri pendule. Frunzele
sunt eliptice, acuminate (cu vârful lung ascuŃit), cu marginile întregi
sau sinuate (ondulate), persistente, concolore sau maculate (verde cu alb gǎlbui).

52
Botanică sistematică
Familia Cannabaceae
Familia Cannabaceae cuprinde plante erbacee sau lemnoase, cu flori unisexuat dioice, cu
înveli5ul floral perigon sepaloid. Florile bărbăte5ti sunt pedicelate, formate din 5 tepale 5i 5
stamine. Cele femeie5ti sunt sesile, nude (fără perigon sau cu perigon redus), însoŃite de o bractee.
Fructul este achenă.
Formula florală: ♂ * P5 A5; ♀ * P(5); 0 G(2)
Cannabis sativa L. Cânepa (fig. 84)
Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă, de cca. 2 m înălŃime, cu miros caracteristic, datorită
substanŃelor secretate de numero5i peri glandulari, care se găsesc pe frunze, bracteele florilor 5i
fructe.
Frunzele sunt palmat sectate până la compuse, dispuse altern, cu excepŃia primelor frunze
bazale care sunt opuse. Florile bărbăte5ti sunt dispuse în cime racemiforme axilare, iar cele
femeie5ti sunt grupate în cime dense axilare, dispuse spre vârful tulpinii. Înflore5te în VII VIII.
Achena este însoŃită de o bractee.
Indivizii bărbăte5ti reprezintă cânepa de vară, cultivaŃi pentru fibrele textile, iar cei
femeie5ti cânepa de toamnă, pentru obŃinerea de sămânŃă. Se cultivă pentru fibrele textile obŃinute
din tulpină 5i pentru uleiul extras din seminŃe, folosit în industrie, fiind un ulei sicativ.
Specia prezintă două subspecii: sativa (cânepa cultivată) 5i spontanea (cânepa sălbatică), la
care floarea femeiască are un perigon bine dezvoltat 5i fructele se deta5ează u5or de plantă.
Pentru industria farmaceutică se cultivă specia Cannabis sativa var. indica cânepa indiană.
De la aceasta se utilizează vârfurile tulpinilor femeie5ti, recoltate la înflorire, folosite ca narcotic,
sedativ, diuretic. Planta conŃine substanŃe, cum ar fi: canabinolul, canabidiol, tetrahidrocanabiol,
din care se prepară ha5i5ul, folosit ca stupefiant. Este originară din Asia de Sud Vest.
Humulus lupulus L. Hamei (fig. 85)
Este o liană cu tulpina volubilă. Frunzele sunt palmat lobate până la partite, dispuse opus.
Florile sunt unisexuat dioice, cele bărbăte5ti sunt grupate în cime racemiforme axilare, iar cele
femeie5ti sunt grupate câte două la baza unei bractei, formând inflorescenŃe cu aspect de conuri.
Bracteele conŃin glande secretoare, care secretă lupulina, o substanŃă aromatică, cu gust amar.
Înflore5te în VII VIII.
Cre5te prin tufări5uri, zăvoaie, lunci. Se cultivă pentru conurile femeie5ti, care se folosesc la
aromatizarea berii. Este o specie euro asiatică.

Fig. 85. Humulus lupulus


Fig. 84. Cannabis sativa 1. plantǎ femeiască; 1. lǎstar cu flori femeie5ti; 2. floare
2. plantǎ bărbătească; 3 floare femeiască; br. bractee, femeiască; 3. lǎstar cu flori bărbăte5ti;
st. stigmate; 4. fruct; 5. floare bărbătească, 4. floare bărbătească
dupǎ Flora R.P.R) (dupǎ Koehler's Medicinal Plants)

53
Botanică sistematică
Familia Urticaceae
Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple. Florile pot fi
unisexuate sau hermafrodite 5i unisexuate, grupate în cime axilare,
globuloase sau amentiforme. Fructul este achenă.
Urtica dioica L. Urzica (fig. 86)
Plantă perenă cu tulpina patru muchiată, înaltă de până la 1,5
m, acoperită de peri urticanŃi. Frunzele sunt opuse, ovat eliptice,
serate, cu peri urticanŃi. Florile sunt unisexuat dioice, grupate în
cime amentiforme, axilare. Înflore5te în VI IX. Frecventă în zonele
de stepă până în etajul stejarului, în locuri ruderale, pe soluri bogate
în materii organice. Frunzele tinere sunt folosite în alimentaŃie,
datorită conŃinutului ridicat în vitamine: A, B2, C, K, săruri de Ca,
Mg, Fe, Si, fosfaŃi 5.a. Planta are 5i proprietăŃi medicinale.

ORDINUL JUGLANDALES
Fig. 86. Urtica dioica
(dupǎ David E. Boufford)
Familia Juglandaceae
Cuprinde 6 genuri, cu aproximativ 60 de specii rǎspândite pe
tot globul. Sunt plante lemnoase cu frunze dispuse altern,
imparipenat compuse. Florile sunt unisexuat monoice, cu înveli5ul
floral perigon sepaloid. Cele bărbăte5ti sunt grupate în amenŃi
cilindrici, gro5i. Florile femeie5ti sunt grupate câte 2 3. Ovarul se
termină cu două stigmate răsfrânte 5i franjurate, de culoare galben
purpuriu. Fructul este drupă.
Genul Juglans
Juglans regia L. Nuc (fig. 87)
Arbore înalt de cca. 30 m. Lăstarii au măduva lamelar
întreruptă. Frunzele sunt aromatice, imparipenat compuse, formate
din 5 7 foliole eliptice, cu marginea întreagă. Înflore5te în V. Drupa
este parŃial dehiscentă (epicarpul 5i mezocarpul crapă la maturitate,
endocarpul este lignificat). SămânŃa este exalbuminată, cu
cotiledoane mari, cerebriforme, bogate în ulei. Se cultivă în scop Fig. 87. Juglans regia
alimentar (seminŃele 5i fructele tinere), tinctorial (frunzele 5i 1. lǎstar cu frunzǎ 5i flori
fructele) 5i pentru lemnul foarte valoros, folosit în industria mobilei. femele; 2. ramurǎ cu flori
Se întâlne5te 5i subspontan (sălbăticit, scăpat din cultură) în Banat mascule; 3. floare femelǎ:
b+bl. bractee cu bracteole,
5i Oltenia.
p. perigon, stg. stigmat
Juglans nigra L. Nuc negru, Nuc american (dupǎ Flora R.P.R.)
Arbore înalt de până la 50 m. Frunzele sunt imparipenat
compuse, formate din 11 23 foliole lanceolate, cu marginea serată. Înflore5te în V.
Drupa este indehiscentă. SeminŃele nu sunt comestibile. Se cultivă ca arbore ornamental în
parcuri 5i în culturi forestiere. Lemnul este folosit în construcŃii navale. Este originar din America
de Nord.

ORDINUL FAGALES
Cuprinde următoarele familii: Fagaceae, Betulaceae 5i Corylaceae.

Familia Fagaceae
Cuprinde cca. 600 de specii.
Sunt plante lemnoase, cu frunze simple, dispuse altern. Florile sunt unisexuat monoice, cu
înveli5ul floral perigon sepaloid. Cele bărbăte5ti sunt grupate în amenŃi, iar cele femeie5ti sunt
grupate în cime dihaziale sau în inflorescenŃe spiciforme.

54
Botanică sistematică
Fructul este achenă, protejată parŃial sau total de o
cupă lemnoasă.
La noi în Ńară, familia este reprezentată de 3 genuri:
Fagus, Castanea 5i Quercus.

Genul Fagus se caracterizează prin aceea că florile


bărbăte5ti sunt grupate în amenŃi globulo5i, lung pedunculaŃi,
iar cele femeie5ti sunt grupate câte două 5i înconjurate la bază
de numeroase hipsofile, care concresc formând o cupă.
Achenele sunt trimuchiate.
Fagus sylvatica L. Fag (fig. 88)
Arbore înalt de până la 40 m, cu ritidomul neted.
Mugurii sunt ascuŃiŃi fusiform. Frunzele sunt eliptice, cu
marginea întreagă sau fin ciliată (cu peri). Înflore5te în IV V.
Cele două achene trimuchiate (popular jir) sunt protejate de o
cupă spinoasă, care la maturitate se desface în 4 valve.
Formează păduri întinse, numite făgete, între 700 900 (1200)
m altitudine. Lemnul de fag este folosit în construcŃii. Poate fi
cultivat în scop ornamental.
Fig. 88. Fagus sylvatica
Genul Castanea cu florile bărbăte5ti grupate în amenŃi 1. ramurǎ cu inflorescenŃe mascule;
cilindrici 5i verticali pe ramuri. Florile femeie5ti sunt grupate 2. ramurǎ cu achene protejate de
câte 3 5i protejate complet de un involucru spinos. cupǎ; 3. floare femelǎ; 4. fruct
Castanea sativa Miller Castan comestibil (fig. 89) (dupǎ O. W. Thomé)
Este un arbore înalt de cca. 30 m. Frunzele sunt
lanceolate, serat dinŃate. Înflore5te în V VI. Achenele sunt
protejate în totalitate de o cupă spinoasă, care la maturitate se
deschide în 2 4 valve.
Cultivat 5i subspontan în judeŃele Maramure5, Gorj,
MehedinŃi, pentru seminŃele bogate în amidon, fiind apreciate
în alimentaŃie. Specie mediteraneană.
Genul Quercus cuprinde specii de stejar, cu amenŃii
bărbăte5ti cilindrici, penduli, iar florile femeie5ti grupate câte
2 5 5i protejate parŃial de un involucru în formă de cupă.
Fructul este achenă (popular ghindă), înconjuratǎ parŃial de o
cupă solzoasă.
Quercus robur L. Stejarul (fig. 90)
Arbore înalt de până la 40 m, cu ritidomul adânc
brăzdat. Mugurii sunt lipsiŃi de stipele filamentoase la bază.
Frunzele sunt scurt peŃiolate, obovate, penat lobate, cu lobii
rotunjiŃi. Înflore5te în V. Achenele sunt grupate pe un
peduncul lung 5i sunt protejate la bază de o cupă solzoasă, cu
solzii alipiŃi. Achena se maturează în primul an. Frecvent
întâlnit în zona pădurilor de stejar, unde formează păduri pure Fig. 89. Castanea sativa
sau în amestec. Lemnul este folosit în construcŃii grele, 1. ramurǎ cu frunze, inflorescenŃe
mascule 5i femele; 2. floare masculǎ;
traverse de cale ferată, parchet, mobilă. Din galele de pe 3. flori femele; 4. achene protejate de
frunze, rezultate din înŃepătura viespi Cynips se extrage un cupa spinoasǎ; 5. fruct
tanin folosit în tăbăcărie. Poate fi cultivat 5i în scop (dupǎ O. W. Thomé)
ornamental.
Quercus cerris L. Cer
Este un arbore înalt de cca. 30 m. Spre deosebire de specia precedentă, mugurii sunt însoŃiŃi
de stipele filamentoase; frunzele sunt eliptice, penat lobate, cu lobii ascuŃiŃi; achenele sunt grupate

55
Botanică sistematică
pe pedunculi scurŃi, iar solzii cupei sunt subulaŃi (ascuŃiŃi) 5i
recurbaŃi. Cre5te în pădurile din sudul 5i vestul Ńării. Se cultivă 5i în
scop ornamental.
Quercus petraea (Matt.) Liebl. Gorun
Arbore cu frunze obovate, penat lobate, cu peŃiolul de 1 2
cm. Achenele sunt sesile sau subsesile cu solzii cupei plani.
Formează masive pure în etajul gorunului.
Quercus rubra L. Stejar ro@u american
Arbore înalt până la 30 m, cu ritidomul neted, cu crăpături
subŃiri. Frunzele sunt lung peŃiolate, penat lobate până la partite, cu
lobii prelungiŃi într un vârf setaceu (ascuŃit, filiform). Frunzele se
înro5esc toamna. Achenele sunt scurt pedunculate, protejate la bază
de o cupă foarte scurtă, cu solzii plani, strâns imbricaŃi, se maturează
în anul al II lea. Cultivat în scop ornamental 5i forestier, rezistent la Fig. 90. Quercus robur
1. ramurǎ cu frunze 5i fructe;
poluare. Este originar din America de Nord. 2. ramurǎ cu amenŃi masculi
(dupǎ Flora R.P.R.)
Familia Betulaceae
Cuprinde plante lemnoase, cu frunze simple, alterne, fără stipele. Florile sunt unisexuat
monoice. Florile bărbăte5ti sunt grupate în amenŃi compu;i, penduli, cu perigon sepaloid, iar cele
femeie5ti sunt grupate tot în amenŃi compu;i, dar verticali 5i fără perigon (nude). Fructul este
monosamară aripată.
Betula pendula Roth Mesteacăn (fig. 91)
Este un arbore de cca. 20 m înǎlŃime, cu ritidomul alb, care se exfoliază în fâ5ii subŃiri.
Ramurile sunt pendule, subŃiri 5i acoperite de verucozităŃi (zgrăbunŃoase). Frunzele sunt ovat
romboidale. Înflore5te în IV V. Specie oligotrofă, cre5te pe coastele însorite din regiunea de dealuri,
urcând până în cea montană. Se cultivă în parcuri 5i grǎdini ca specie ornamentală.

Familia Corylaceae
Cuprinde plante lemnoase, cu frunze simple, dispuse altern, fără stipele. Florile sunt
unisexuat monoice. Cele bărbăte5ti sunt grupate în amenŃi simpli, penduli, lipsite de perigon (nude),
iar cele femeie5ti sunt grupate în amenŃi compu;i (amenŃi cu cime dihaziale), cu perigon. Fructul
este achenă însoŃită de involucru.
Familia cuprinde două genuri: Corylus 5i Carpinus.
Genul Corylus prezintă involucrul fructifer în formă de cupă.
Corylus avellana L. Alun (fig. 92)
Arbust cu înflorire protantă (înainte de înfrunzire). Frunzele sunt obovate, dublu serate.
Involucrul fructifer este aproximativ egal cu lungimea achenei, fiind divizat în segmente. Cre5te în
zona pădurilor de stejar, margini de păduri, fiind o specie heliosciadofilă, mezotrofă, dar poate fi
cultivat pentru seminŃele bogate în ulei. Există 5i varietăŃi ornamentale, var. Contorta, cu ramuri
răsucite.
Genul Carpinus are involucrul fructifer plan.
Carpinus betulus L. Carpen (fig. 93)
Este un arbore înalt de cca. 25 m. Frunzele sunt eliptice, dublu serate. Involucrul fructifer
este trilobat, cu lobul median mult mai lung decât cei laterali. Înflore5te în IV V. Frecvent întâlnit în
zona de silvostepă până în etajul fagului, în păduri de amestec. Specie mezotrofă, eutrofă. Cultivat
forestier 5i ornamental pentru garduri vii înalte (se preteazǎ bine la tuns).

56
Botanică sistematică

Fig. 91. Betula pendula Fig. 92. Corylus avellana Fig. 93. Carpinus betulus
1. ramurǎ cu ament femel; 1. ramurǎ cu amenŃi masculi 1. ramurǎ cu fructe; 2. ramurǎ cu
2. ramurǎ cu amenŃi masculi; 5i flori femele; 2. floare amenŃi masculi; 3. floare femelǎ; 4.
3. flori femele; femelǎ; 3. achene protejate de floare masculǎ; 5 fruct protejat de
4. flori mascule; 5. fruct; involucru; 4. fruct involucru trilobat; 6. fruct.
(dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ O. W. Thomé)

Rezumat
Subclasa Hamamelidae cuprinde plante lemnoase având ca ;i caracteristici esenŃiale
florile, care sunt de regulă unisexuate, cu înveli;ul floral perigon sepaloid, grupate în amenŃi.
Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Hamamelidales, Urticales,
Juglandales ;i Fagales.
Hamamelidales este reprezentat de o singură familie Platanaceae;
Din ordinul Urticales sunt descrise următoarele familii: Ulmaceae, Moraceae,
Cannabaceae ;i Urticaceae, cu genurile ;i speciile cele mai reprezentative ;i importanŃa lor;
Juglandales este reprezentat de o singură familie Juglandaceae, din care fac parte două
specii cultivate: Juglans regia ;i Juglans nigra.
Din ordinul Fagales sunt descrise următoarele familii: Fagaceae, Betulaceae ;i
Corylaceae, cu genurile ;i speciile cele mai reprezentative ;i importanŃa lor.

Intrebări:
1. Familia Platanaceae: caracterizare, exemple, importanŃă.
2. CaracterizaŃi familia Ulmaceae. Exemple de specii, importanŃă.
3. Familia Moraceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
4. Familia Juglandaceae: caracterizare, exemple, importanŃă.
5. Familia Fagaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
6. CaracterizaŃi familiile Betulaceae 5i Corylaceae. Exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie
1. Anghel Gh., Chirilă C., Ciocârlan V. Ulnici A., 1972. Buruienile din culturile agricole 5i
combaterea lor. Edit. Ceres, Bucure5ti.
2. Morariu I., Todor I., 1966. Botanică sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
3. Săvulescu Elena, 2007. Batanică sistematică. Ed. Printech, Bucure5ti.
4. Sîrbu C., Paraschiv Nicoleta LuminiŃa, 2005. Botanică sistematică. Edit. Ion Ionescu de
la Brad, Ia5i.

57
Botanică sistematică
III. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

Cuvinte cheie: Caryophyllidae, Caryophyllales, Cactales, Polygonales.


Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Caryophyllidae cuprinde plante erbacee (foarte rar lemnoase), cu flori


actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 5 sau 4, cu înveli5ul floral simplu sau dublu.
Fructele sunt simple (achenă, bacă, drupă, caspsulă), rar compuse (la Beta) sau multiple.
Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Caryophyllales, Cactales 5i
Polygonales.

ORDINUL CARYOPHYLLALES
Din acest ordin sunt caracterizate următoarele familii:
Caryophyllaceae, Portulacaceae, Amaranthaceae 5i Chenopodiaceae.

Familia Caryophyllaceae
Familia Caryophyllaceae cuprinde cca. 88 de genuri, cu 1.750
de specii răspândite din regiunile reci până în cele tropicale.
Sunt plante erbacee, cu tulpina umflată la noduri. Frunzele sunt
sesile (fără peŃiol), dispuse opus. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, foarte rar unisexuate, pe tipul 4 sau 5, grupate în cime
dihaziale. Caliciul poate fi dialisepal sau gamosepal. Corola este
dialipetală. Fructul este capsulă denticulată.
Formula florală: * 5 4; (5 4) C5 4 A5; 4+4; 5+5 G(2 5)

Specii cu caliciul dialisepal (cu sepale libere):

Genul Stellaria cuprinde specii cu petale adânc divizate


(bifidate).
Stellaria media (L.) Vill. Rocoina (fig. 94)
Este o plantă anuală de talie mică (10 40 cm), cu tulpina Fig. 94. Stellaria media
cilindrică, târâtoare, păroasă pe o singură latură, alternativ de la un (dupǎ Flora of China)
internod la altul. Frunzele sunt mici, ovate cu vârful acut. Petalele sunt
albe, bifidate, de lungimea sepalelor. Înflore5te din III X. Capsula se deschide prin 6 dinŃi. Buruiană
efemeră, cu 3 4 cicluri de viaŃă într un sezon, întâlnită în culturi, dar 5i ruderală, preferând locurile
umbroase cu substrat umed.
Genul Cerastium cu petale superficial bifidate. Capsula
se deschide prin 6 sau 10 dinŃi.
Cerastium tomentosum Struna coco@ului (fig. 95)
Plantă perenă cu tufe dense, cenu5iu sau argintiu
tomentoasă. Frunzele sunt liniar lanceolate. Florile sunt albe, cu
petalele de 2 ori mai lungi decât sepalele. Se cultivă în scop
ornamental, în locuri însorite, pe substrat pietros.

Specii cu caliciul gamosepal (cu sepale unite):

Genul Dianthus cuprinde specii de garoafă, cu caliciul


gamosepal, tubulos, cu 2 3 perechi de hipsofile la bazǎ. Petalele
Fig. 95. Cerastium tomentosum
sunt libere, prezintǎ o parte bazală îngustată, numită unguiculă 5i (original)
o parte terminală lăŃită numită lamină.

58
Botanică sistematică
Dianthus caryophyllus L. Garoafa (fig. 96)
Plantă perenă glaucă (acoperită de pruină), cu tulpina umflată la noduri, înaltǎ de 30 90 cm.
Frunzele sunt liniar lanceolate, sesile, dispuse opus. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul
5, solitare sau grupate în cime laxe. Caliciul este tubulos, persistent, la baza căruia se găsesc două
perechi de hipsofile ovate, opuse. Corola, la speciile cultivate, este involtă (bătută), formată din
numeroase petale libere de diferite culori. Lamina petalelor are marginea superficial dinŃată.
Capsula se deschide prin 4 dinŃi 5i este închisǎ în caliciul persistent. Specie mediteraneană, cultivată
ca plantă ornamentală, cu o gamă largă de cultivaruri.
Dianthus barbatus L. GarofiŃe (fig. 97)
Plantă perenă, cu numeroase flori grupate într o inflorescenŃǎ densǎ, capituliformǎ, cu petale
viu colorate, uneori mai deschis colorate pe margini. Hipsofilele sunt setiforme, aproape de
lungimea caliciului. Înflore5te în VI VIII. Cultivată în scop ornamental. Specie mediteraneană.
Dianthus chinensis L. Cui@oare
Plantă perenă cu flori mici, odorante, grupate câte 2 3. Hipsofilele sunt îngustate spre vârf 5i
aproape de lungimea caliciului. Lamina petalelor este adânc divizată. Cultivată în scop ornamental.
Dianthus callizonus Schott et Kotschy GarofiŃa Pietrei Craiului.
Este o plantă perenă, de talie mică, 5 15 cm. Frunzele sunt liniar lanceolate, cu baza lăŃită.
Hipsofilele involucrale sunt negre purpurii, aristate. Florile sunt solitare, cu petale ro5ii. Lamina
este u5or dinŃată 5i maculată în partea superioarǎ (alburiu 5i purpuriu catifelată). Înflore5te în VII
VIII. Specie endemică, întâlnită în MunŃii Piatra Craiului, pe stâncăriile calcaroase. Plantă ocrotită
de lege.

Fig. 96. Dianthus caryophyllus Fig. 97. Dianthus barbatus Fig. 98. Saponaria officinalis
k. caliciul tubulos; p. petalǎ 1. planta; 2. floare; 3.caliciul 1. plantǎ; 2. floare; 3. caliciul;
(dupǎ Flora of China) (dupǎ Flora of China) (dupǎ Flora of China)

Genul Saponaria
Saponaria officinalis L. SăpunariŃă (fig. 98)
Plantă perenă, înaltă până la 70 cm, glabră. Frunzele sunt eliptic lanceolate, 3 nervate.
Florile sunt albe sau roze, grupate în inflorescenŃǎ umbeliformǎ. Caliciul este cilindric, lung de cca.
2 cm. Înflore5te înVI IX. Cre5te pe malul râurilor, marginea drumurilor, fiind cultivată 5i ca plantă
decorativă. Rădăcinile plantei au proprietăŃi sudorifice, conŃin saponine, fiind folosite uneori la
spălarea rufelor. Plantă toxică, dar 5i medicinalǎ, de la care se folosesc frunzele 5i rădăcinile cu
proprietǎŃi sudorifice, depurative.

59
Botanică sistematică
Genul Silene cu petale bifidate.
Silene pendula L. (fig. 99)
Plantă anuală, păroasă, înaltă de 15 40 cm. Frunzele sunt
oblong lanceolate, pubescente. Florile sunt roze, grupate în
dihazii. Caliciul este glandulos, umflat. Înflore5te în VI VII. Se
cultivă ca plantă ornamentală. Este o specie mediteraneană.
Genul Gypsophila
Gypsophila paniculata L. Ipcărige
Plantă perenă cu tulpina puternic ramificată, înaltă până la
90 cm. Frunzele sunt lanceolate, 1 nervate. Florile sunt mici, albe
sau palid roze, grupate în dihazii compuse. Înflore5te în VI IX.
Fig. 99. Silene pendula
Plantă xerofilă, sporadic întâlnită pe solurile nisipoase sau (original)
pietroase, din zona de stepă până în etajul gorunului. Este cultivată
ca plantă ornamentală, folosită în special la aranjamentele florale.

Familia Portulacaceae
Cuprinde cca. 580 de specii, răspândite în zonele temperate
5i tropicale.
Sunt plante erbacee, cu frunze simple, întregi, cărnoase,
suculente. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, cu 2 sepale 5i 4 6
petale libere. Fructul este pixidă (capsulă cu căpăcel).
Portulaca oleracea L. Gra@iŃă, Iarbă grasă (fig. 100)
Plantă anuală, cu tulpina târâtoare, suculentǎ, verde ro5ieticǎ.
Frunzele sunt obovate, întregi, cărnoase, dispuse opus. Florile sunt
mici, galbene, apar în lunile VI IX. Buruiană în culturi 5i locuri
ruderale.
Portulaca grandiflora Hooker Flori de piatră,
Agurijoară Fig. 100. Portulaca oleracea
Este o plantă anuală, cu frunze cilindrice. Florile sunt mari
(4 5 cm), albe, galbene, ro5ii, roze. Înflore5te în VI IX. Se cultivă în
scop ornamental pe soluri uscate, nisipoase. Originarǎ din America de Sud.

Familia Amaranthaceae
Cuprinde plante erbacee cu frunze simple, întregi, alterne,
rar opuse, nestipelate. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate cu
bractee evidente, persistente. Înveli;ul floral este perigon sepaloid.
Fructul este pixidă.
Formula florală:
* A5 3 G(3 2)
♂* 3 5 A2 5
♀* 3 5 G(2 3)
Genul Celosia se caracterizează prin flori hermafrodite,
pixida cu numeroase seminŃe.
Celosia argentea var. cristata (L) O. Kuntze (C. cristata L.)
Creasta coco@ului (fig. 101)
Plantă anuală, înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt ovate,
alterne. InflorescenŃa este sesilă, spiciformă, densă 5i dilatată la vârf,
de culoare ro5ie, galbenă. Înflore5te în VIII IX. Plantă tropicală Fig. 101. Celosia argentea
cultivată în scop ornamental.

60
Botanică sistematică
Genul Amaranthus cuprinde specii de 5tir, cu flori
unisexuatBmonoice, cu bractee spinescentă. Pixida are o singură
sămânŃă.
Amaranthus retroflexus L. Dtir porcesc (fig. 102)
Plantă anuală cu tulpina dens păroasă în partea superioară,
înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt alterne, ovate, de culoare
verde deschis. InflorescenŃa este situată în vârful tulpinii, fiind
spiciformă, densă, cu ramificaŃii laterale scurte 5i groase.
Înflore5te în VII X. Buruiană în culturi de pră5itoare, dar 5i
ruderală. O plantă produce cca. 1 mil. de seminŃe, care î5i
păstrează capacitatea de germinaŃie până la 40 de ani. Specie
nitrofilă, eutrofă (cre5te pe soluri bogate). Originară din America
de Nord.
Amaranthus powellii S. Watson (A. chlorostachys Willd.)
Dtir
Plantǎ anuală cu tulpina ro5cată 5i glabră. Frunzele sunt
eliptice sau romboidale, lucioase, verzi închis pe partea
superioară. InflorescenŃa terminală este laxă, cu ramificaŃii
laterale lungi 5i subŃiri. Înflore5te în VII X. Buruiană în culturi 5i
locuri ruderale. Originară din America de Nord. Fig. 102. Amaranthus retroflexus
Amaranthus caudatus L. MoŃul curcanului (fig. 103) 1. inflorescenŃǎ; 2. fruct;
(dupǎ Flora of North America)
Plantă anuală, înaltă până la 2m. Frunzele sunt ovat
eliptice, alterne. InflorescenŃa este cilindricǎ, groasă de 2 3 cm,
pendulă, de regulă ro5ie închis sau albă verzuie. Înflore5te în VII X.
Cultivatǎ în scop ornamental. Este originară din America de Sud.

Alte plante ornamentale din fam. Amaranthaceae:

Alternanthera amoena (Lem.) Voss


Plantă perenă, înaltă până la 10 cm. Frunzele sunt ovate,
verzi cu pete ro5ii sau portocalii, dispuse opus. Este cultivată în
parcuri pentru mozaicuri 5i covoare vegetale. Originară din Brazilia.
Iresine herbstii Hooker
Este un subarbust cu frunze opuse, obovate sau rotunjite,
colorate în ro5u carmin, cu luciu metalic. Originar din Brazilia.
Iresine lindenii Van Houtte
Subarbust asemǎnǎtor cu specia precedentǎ, dar cu frunze
ovat lanceolate, ro5u închis. Originar din Ecuador. Ambele specii
Fig. 103. Amaranthus caudatus
sunt cultivate în parcuri pentru mozaicuri sau covoare vegetale.

Familia Chenopodiaceae
Cuprinde cca. 1.400 de specii răspândite în zonele temperate 5i tropicale. Sunt plante
erbacee (rar lemnoase), cu frunze alterne sau opuse, fǎrǎ stipele. Florile sunt hermafrodite sau
unisexuate, grupate în cime dense. Înveli;ul floral este perigon sepaloid, uneori acesta lipse5te.
Perigonul este persistent pe fruct. Fructul este achenă, rar compus.

Specii cu flori hermafrodite:

Beta vulgaris L. Sfecla (fig. 104)


Este o plantă bienală cu rădăcina tuberizată. Rădăcina 5i frunzele se formează în anul I,
frunzele fiind mari, ovate, lucioase, dispuse în rozetă. În anul al doilea apar florile, care sunt grupate

61
Botanică sistematică
în cime dense. Fructul este glomerul, rezultat din inflorescenŃă prin concre5terea înveli5urilor
florale.
La noi în Ńarǎ se cultivă subsp. vulgaris, cu următoarele varietăŃi:
var. vulgaris sfecla pentru frunze;
var. flavescens sfecla pentru peŃioli.
var. crassa sfecla furajeră;
var. altissima sfecla de zahăr;
var. lutea sfecla galbenă de masă;
var. conditiva sfecla ro5ie de masă.
Chenopodium album L. Lobodă porcească, Spanac
sǎlbatic (fig. 105).
Plantă erbacee anuală, alb făinoasă, înaltă până la 150
cm. Frunzele sunt dispuse altern, ovat romboidale până la
lanceolate, inegal sinuat dinŃate sau lobate. Florile sunt
grupate în cime spiciforme. Înflore5te în VII X. Fructul este
achenǎ, însoŃitǎ de perigonul persistent. SǎmânŃa este
lenticularǎ, neagrǎ, aproape netedǎ. Buruiană eutrofǎ,
indicatoare de soluri bogate în azot, întâlnită în culturi, locuri Fig. 104. Beta vulgaris
ruderale, din zona de stepă până în etajul fagului. 1. rǎdǎcinǎ; 2. frunzǎ; 3. inflorescenŃǎ;
4. floare; 5. floare secŃionatǎ long;
6. fruct. (dupǎ Engler Prantl)
Specii cu flori unisexuate:

Atriplex hortensis L Loboda de grădină


Este o plantă anuală de pânǎ la 150 cm înălŃime. Frunzele sunt mari, ovat triunghiulare cu
baza cordată sau hastată (în formă de cazma), verzi sau ro5ietice. Florile sunt unisexuat monoice,
grupate în cime. Cele femeie5ti
sunt protejate de două bracteole
ovate, dispuse opus, care închid
fructul la maturitate. Înflore5te în
VII VIII. Fructul este achenă. Se
cultivă pentru frunzele bogate în
elemente nutritive.
Atriplex tatarica L.
Lobodǎ sǎlbaticǎ, CăpriŃă
Plantă anuală, alb
fǎinoasǎ, cu tulpina târâtoare sau
ascendentǎ. Frunzele sunt
romboidal triunghiulare, inegal
sinuat lobate. Florile sunt
protejate de două bracteole
rombice, concrescute până la
jumătate. Înflore5te în VII X. Este
Fig. 106. Spinacia oleracea o buruiană eutrofǎ, nitrofilǎ,
Fig. 105. Chenopodium album 1. plantǎ masculǎ; 2 plantǎ
femelǎ; 3. floare masculǎ; întâlnitǎ în locuri ruderale, paji5ti,
1. fragment de plantǎ; 2. floare; din zona de stepă până în etajul
3. fruct; 4. sǎmânŃǎ 4. floare femelǎ; 5. fruct
(dupǎ C. A. M. Lindman) (dupǎ O. W. Thomé) gorunului, preferând solurile
nisipoase, u5or sărăturate.
Spinacia oleracea L. Spanacul (fig. 106)
Este o plantă anuală. Frunzele sunt ovate până la triunghiulare, cu baza hastată. Florile sunt
unisexuat dioice. Florile femeie5ti sunt dispuse în glomerule capituliforme la subsuara frunzelor, iar
cele bărbăte5ti în glomerule racemiforme axilare, pe ramificaŃiile terminale. Achena este colŃuroasǎ

62
Botanică sistematică
sau spinoasǎ însoŃitǎ de perigonul persistent. Înflore5te în V VIII. Se
cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în vitamine. Originară din
Asia Mică.
ORDINUL CACTALES

Familia Cactaceae
Cuprinde specii de cactu5i, cca. 2000, care trăiesc în Ńinuturile
aride ale globului, în special în America.
Sunt plante perene, cu tulpini cărnoase, suculente, asimilatoare
(cu rol în fotosinteză), cu frunze reduse la spini, uneori lipsesc. Florile
sunt sesile, solitare. Fructul este bacă.
Opuntia vulgaris P. Mill. Limba soacrei (fig. 107)
Arbust cu ramuri comprimate, articulate, obovate sau rotunde,
cu numero5i spini 5i peri iritanŃi. Florile sunt galbene, iar bacele sunt
ro5ii, comestibile. Cultivată ca plantă decorativă de apartament 5i seră.
Fig. 107. Opuntia vulgaris
Cereus flagelliformis P.Mill. 1. ramurǎ cu flori; 2. floare
Prezintă tulpini cilindrice, pendule, nearticulate, lungi de cca. 1 (dupǎ O. W. Thomé)
m 5i groase de cca. 1,5 cm, cu coaste prevǎzute cu numero5i spini mici.
Specie ornamentală de seră 5i apartament.
Mammillaria sp. Haw.(fig. 108)
Sunt specii cu tulpini sferice, cu numero5i spini. Florile sunt
ro5ii, roze sau galbene, cu aspect de steluŃe, situate în partea superioară
a tulpinii, de jur, împrejur. Înflore5te din primăvară până în vară. Plantă
decorativă de apartament 5i seră.
Echinocactus grussoni
Prezintă tulpini sferice, cu coaste proeminente, prevăzute cu
spini. Înflore5te vara. Plantă de apartament.
Schlumbergera truncata (Haw.) Moran (Zygocactus truncatus
(Haw.) K. Schum.) CrăciuniŃă
Specie cu tulpina articulată, cu articulaŃii mici, comprimate,
asemănătoare frunzelor. De regulă spinii sunt absenŃi sau redu5i. Florile Fig. 108. Mammillaria sp.
sunt ro5ii, bilabiate. Înflore5te în XI I. Plantă decorativă de apartament.

ORDINUL POLYGONALES

Familia Polygonaceae
Este reprezentată de cca. 45 de genuri, cu 800 de specii
răspândite din regiunile reci până în cele calde.
Cuprinde de regulă plante erbacee (rar arbu5ti sau liane), cu
frunze alterne, simple, cu stipele concrescute în formă de cornet,
numite ohree. Florile au înveli5ul floral perigon sepaloid sau
petaloid. Fructul este achenă trimuchiată.
Genul Polygonum sunt plante erbacee, cu flori pe tipul 5,
grupate în cime axilare, spice sau panicule. Achena este trimuchiată
5i închisă în perigonul persistent.
Polygonum aviculare L. Troscot (fig. 109)
Este o plantă anuală, cu tulpini târâtoare de 10 50 cm
lungime. Frunzele sunt eliptic lanceolate. Florile sunt mici, albe sau
roze, grupate în cime axilare. Înflore5te în VI X. Buruiană întâlnită
Fig. 109 Polygonum aviculare
în locuri ruderale, bătătorite, uneori 5i în culturi de pǎioase. Planta 1. plantǎ; 2. fruct
are proprietăŃi medicinale pentru tratarea ulcerului, hemoragii (dupǎ Flora of China)
intestinale etc.

63
Botanică sistematică
Polygonum lapathifolium L. Iarbǎ ro@ie (fig. 110)
Plantă anuală cu înălŃimea de până la 80 cm. Frunzele sunt
eliptic lanceolate, acuminate, cu o pată neagră ro5ietică pe partea
superioară. Florile sunt ro5ietice, grupate în spice terminale sau
axilare. Frecvent întâlnită ca buruiană ruderală 5i segetală în locuri
umede.
Polygonum convolvulus L. (Fagopyrum convolvulus (L.) H.
Gross.) Hri@cǎ urcătoare (fig. 111)
Plantă anuală cu tulpina volubilă (se înfă5oară în jurul unui
suport), de cca. 100 cm. Frunzele sunt ovat sagitate, dispuse altern.
Florile sunt verzui, grupate în raceme axilare. Înflore5te în VI IX.
Este o buruiană întâlnită în culturile din zona de stepă până în etajul
fagului.
Polygonum aubertii Louis Henri (Bulderdykia aubertii)
Este o liană cu tulpina volubilă. Frunzele sunt ovat cordate
sau hastate. Florile sunt mici, albe,
grupate în panicule axilare. Fig. 110.
A. Polygonum lapathifolium
Înflore5te în V IX. Este cultivată ca B. Polygonum persicaria
specie ornamentală pentru 1, 2. ohree
acoperirea gardurilor, zidurilor. (dupǎ Flora of China)
Originarǎ din China
Genul Rumex se caracterizeazǎ prin flori pe tipul 3, grupate
în panicule sau spice terminale, cu tepalele interne mai mari decât
cele externe. Achena este învelitǎ în tepalele interne.
Rumex patientia L., subsp. patientia Dtevia de grădină
Este o plantă perenă, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt lat
lanceolate, glabre. Florile sunt grupate în panicul dens, vertical, cu
tepalele interne întregi, la maturitate brunii, una dintre ele cu o
granulă caloasă (îngro5ări). Înflore5te în VI VII. Cre5te spontan în
locuri ruderale, dar se 5i cultivă ca legumă pentru frunzele bogate în
vitamine.
Rumex crispus L. Dragavei
Fig. 111. Polygonum convolvulus Plantǎ perenă asemănătoare cu specia precedentă, cu
1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct deosebirea că frunzele au marginea ondulată sau încreŃită, iar florile
(dupǎ M. Jaume Saint Hilaire) au tepalele interne, toate cu granule caloase. Înflore5te în VII VIII.
Frecvent întâlnită în paji5ti 5i locuri ruderale.

64
Botanică sistematică

Rezumat
Din subclasa Caryophyllidae sunt prezentate următoarele ordine: Caryophyllales, Cactales
:i Polygonales.
Din ordinul Caryophyllales sunt caracterizate următoarele familii: Caryophyllaceae,
Portulacaceae, Amaranthaceae 5i Chenopodiaceae, cu genurile ;i speciile cele mai reprezentative.
Ordinul Cactales prezintă o singură familie: Cactaceae, cu cele mai cunoscute specii de
cactu;i.
Ordinul Polygonales cu o singură familie: Polygonaceae, din care sunt prezentate
caracterele generale cu exemple de specii.

Intrebări:
1. CaracterizaŃi familia Caryophyllaceae. Exemple de specii, importanŃă.
2. IncadraŃi sistematic 5i descrieŃi genul Dianthus, cu exemple de specii.
3. CaracterizaŃi familia Portulacaceae. Exemple de specii, importanŃă.
4. Familia Amaranthaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
5. Familia Chenopodiaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
6. Familia Cactaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
7. Familia Polygonaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie:
1. Belide Al., 1977 1979. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare (I,II).
Edit. Acad. R.S. Română, Bucure5ti.
2. Buia Al., Nyarady A., RăvăruŃ M., 1965. Botanică agricolă (II), Sistematica plantelor.
Edit. Agro Silvică, Bucure5ti.
3. Chirilă C., Ciocârlan V., Berca M., 2002. Atlasul principalelor buruieni din România.
Edit. Ceres, Bucure5ti.
4. Ciocârlan V., Berca M., Chirilă C., Coste I., Popescu Gh., 2004. Flora segetală a
României. Edit. Ceres, Bucure5ti.
5. Costea M, Georgescu Mihaela, Iorgu Mădălina, Mihaela Narcisa Georgescu, 1996.
Îndrumător de lucrări practice Botanică sistematică. Bucure5ti.
6. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome II,
Masson et C. Edit. Paris.
7. Fischer Eugen, 1999. DicŃionarul plantelor medicinale. Edit. Gemma Pres, Bucure5ti.
8. Săvulescu Elena, 2007. Batanică sistematică. Ed. Printech, Bucure5ti.

65
Botanică sistematică
IV. SUBCLASA ROSIDAE
Cuvinte cheie: Saxifragales, Rosales, Fabales, Elaeagnales, Cornales, Celastrales,
Euphorbiales, Rhamnales, Sapindales, Rutales, Geraniales, Linales 5i Apiales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Rosidae cuprinde un număr mare de plante lemnoase 5i erbacee. Florile sunt
actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar 4, cu înveli5ul floral periant (diferenŃiat în caliciu 5i
corolă), cu elemente libere, dispuse ciclic. Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine:
Saxifragales, Rosales, Fabales, Elaeagnales, Cornales, Celastrales, Euphorbiales, Rhamnales,
Sapindales, Rutales, Geraniales, Linales 5i Apiales.

ORDINUL SAXIFRAGALES
Cu următoarele familii: Hydrangeaceae, Grossulariaceae, Crassulaceae.

Familia Hydrangeaceae
Familia Hydrangeaceae cuprinde arbu5ti cu frunze simple, fără stipele, dispuse opus. Florile
sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4 sau 5. Fructul este capsulă.
Formula florală: * K5 4 C5 4 A5+5; 4+4; ∞G(3 5); (2)
Genul Hydrangea cuprinde specii cu flori pe tipul 4 (5),
grupate în inflorescenŃe mari, globuloase, cu florile marginale
mari 5i sterile.
Hydrangea arborescens L. Hortensie
Arbust înalt până la 3 m. Frunzele sunt ovat cordiforme.
Florile sunt albe, grupate corimbiform. Înflore5te în VI VII.
Cultivat în scop ornamental. Originar din America de Nord.
Hydrangea macrophylla (Thunb.) Ser. in DC. Hortensie
(fig. 112).
Arbust de cca. 1,5 m înǎlŃime. Frunzele sunt eliptice.
Florile sunt roze sau albastre, rar albe, grupate în cime globuloase
terminale. Culoarea florilor este influenŃată de pH ul solului: roz
ro5u, pe soluri neutre alcaline 5i albastră, pe soluri acide. La Fig. 112. Hydrangea macrophylla
varietǎŃile cu flori albe, culoarea nu este influenŃatǎ de pH. Se (The Society of Botanical Artists)
cultivă în parcuri 5i grădini ca specie ornamentală. Originară din
Japonia.
Genul Deutzia cuprinde specii cu flori pe tipul 5 5i frunze
cu peri stelaŃi.
Deutzia scabra Thunb. (D. crenata Sieb. et Zucc.)
Arbust înalt de cca. 3 m. Frunzele sunt ovate, cu marginea
crenată, cu peri stelaŃi pe ambele feŃe. Florile sunt albe sau roze,
grupate în raceme.
Înflore5te în VI VII. Se cultivă în parcuri 5i grădini în
scop ornamental. Este originar din Asia.
Genul Philadelphus cuprinde specii cu flori pe tipul 4,
frunze fără peri stelaŃi.
Philadelphus coronarius L. LămâiŃă, Iasomie (fig.
113)
Este un arbust de cca. 3 m înălŃime. Frunzele sunt ovate,
cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt albe, plǎcut odorante, grupate în Fig. 113. Philadelphus coronarius
raceme. Înflore5te în V VI. Se cultivă ca specie ornamentală în (dupǎ The botanical magazine)
parcuri 5i grǎdini. Originară din Italia, Austria, Caucaz.

66
Botanică sistematică
Familia Grossulariaceae
Cuprinde arbu5ti, cu frunze dispuse altern, palmate, nestipelate.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5, grupate în
inflorescenŃe racemoase, axilare. Fructul este bacă.
Formula florală: * 5 C5 A5 G(2)
Ribes uva crispa L. Agri@ul (fig. 114)
Arbust cu spini, uneori trifurcaŃi, înalt de cca. 1,5 m. Frunzele
sunt palmat lobate. Florile sunt verzi ro5ietice, solitare sau grupate câte
2 3 axilar. Înflore5te în IV V. Baca este verzuie, galbenă sau ro5ietică.
Cre5te spontan la munte pe locuri cu substrat calcaros, pe coaste
însorite, tufări5uri, margini de păduri. Cultivat pentru fructele bogate în
vitamina C.
Ribes nigrum L. Coacăz negru (fig. 115)
Arbust fără spini, cu înălŃimea de până la 2 m. Frunzele sunt Fig. 114. Ribes uvaBcrispa
palmat lobate, prevăzute pe partea inferioară cu glande secretoare 1. ramurǎ; 2. secŃiune prin
punctiforme, galbene strălucitoare. Florile sunt galbene, grupate în floare; 3. fruct;
raceme. Înflore5te în IV V. Bacele sunt negre, sferice. Cre5te prin (dupǎ O. W. Thomé)
păduri 5i tufări5uri în etajul montan, fiind o specie heliosciadofilă. Se
cultivă pentru fructele cu un conŃinut ridicat în vitamina C.
Ribes rubrum L. Coacăz ro@u
Arbust nespinos cu frunze palmat lobate, lipsite de glande
secretoare. Florile sunt verzui, grupate în raceme. Înflore5te în IV V.
Bacele sunt ro5ii. Cre5te la munte prin locuri stâncoase, dar poate fi
cultivat pentru fructele comestibile, bogate în vitamina C.
Ribes aureum Pursh Cui@or
Arbust fără spini, de cca. 2 m înălŃime. Frunzele sunt trilobate,
lipsite de glande. Florile sunt galben aurii, plăcut mirositoare, grupate
câte 1 3 axilar. Înflore5te în IV V. Bacele sunt negre. Se cultivă ca
specie decorativă. Originar din America de Nord.

Familia Crassulaceae
Cuprinde plante erbacee (cca. 1.500
specii pe glob), cu frunze, simple, Fig. 115. Ribes nigrum
cărnoase, suculente, fǎrǎ stipele. Florile 1. ramurǎ; 2. glande
sunt actinomorfe, hermafrodite, grupate în punctiforme; 3. floare;
4. fructe;
inflorescenŃe cimoase. Fructul este (dupǎ C. A. M. Lindman)
polifoliculă.
Sempervivum tectorum L. UrechelniŃă (fig. 116).
Plantă perenă de cca. 50 cm înălŃime. Frunzele sunt cărnoase,
cele bazale formează o rozetă densă. Florile sunt purpurii sau roze,
grupate corimbiform. Înflore5te în VII IX. Se cultivă ca plantă
ornamentală, întâlnită 5i subspontan pe
stâncăriile calcaroase.
Bergenia crassifolia (L.)
Fig. 116. Sempervivum Fritsch Badan (fig. 117)
tectorum Plantă perenă cu tulpina de tip
1.plantǎ; 2. floare; 3. foliculǎ
scap, înaltă până la 50 cm. Frunzele
(dupǎ C. A. M. Lindman)
sunt mari, ovat eliptice, lucioase, cu
glande punctiforme, peŃiolate, dispuse în rozetă bazală. Florile sunt
ro5ii liliachii, grupate în cime corimbiforme. Înflore5te în IV V. Fig.117. Bergenia crassifolia
Specie ornamentală cultivatǎ prin grădini 5i parcuri. Originară din Asia Centrală.

67
Botanică sistematică
ORDINUL ROSALES

Familia Rosaceae
Familia Rosaceae încadrează un număr mare de plante lemnoase, dar 5i erbacee, cca. 3.500
de specii. Frunzele sunt de regulă dispuse altern, simple sau compuse, stipelate. Florile sunt
hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃă de tip: cimă, racem sau umbelă.
Înveli;ul floral este diferenŃiat în caliciu 5i corolă, cu elemente libere. Androceul este format din
numeroase stamine libere, iar gineceul este variabil, de la numeroase carpele libere sau concrescute
cu receptaculul, până la 1. Receptaculul are diferite forme: disciform, conic, concav, cupă, urceolat.
În funcŃie de forma receptaculului, ovarul poate fi superior sau inferior. Acesta uneori concre5te cu
receptaculul, participând la formarea fructului. Polenizarea, la cele mai multe specii, este
entomofilă.
În funcŃie de tipul de gineceu 5i forma receptaculului, fructele pot fi: poliachenă,
polifoliculă, polidrupă, poamă sau drupă.
Din punct de vedere biochimic, plantele din această familie conŃin compu5i cianogeni,
alcaloizii lipsesc. Familia cuprinde pomii fructiferi, un număr mare de plante ornamentale 5i
nectarifere. Datorită faptului cǎ familia este neomogenă este împărŃită
în 4 subfamilii: Spiraeoideae, Rosoideae, Maloideae 5i Prunoideae.

Subfamilia Spiraeoideae
Cuprinde arbu5ti cu următoarele caracteristici: receptaculul este
plan, gineceul fiind superior. Fructul este polifoliculă.
Formula florală: * 5 C5 A10+10+10 G3 8
Genul Spiraea cu speciile:
Spiraea x bumalda Burv. (Spiraea japonica x albiflora)
Taulă
Este un arbust înalt până la 75 cm. Frunzele sunt ovat
lanceolate, glauce (verzi albăstrui) pe partea inferioară. Florile sunt
ro5ietice, grupate în corimbe. Înflore5te în V VII. Se cultivă în parcuri
5i grădini în scop ornamental.
Spiraea salicifolia L. (fig. 118)
Arbust înalt de 1 2 m. Frunzele sunt lanceolate. InflorescenŃa
este un panicul cilindric, cu flori roze. Înflore5te în VI VIII. Este
sporadic întâlnit în zona pădurilor de stejar până în etajul boreal, în
tufări5uri, mla5tini, turbării, din jud. Satu Mare, Harghita, Suceava, Fig. 118. Spiraea salicifolia
Covasna. Poate fi cultivat ca specie ornamentală. 1. plantǎ cu inflorescenŃǎ;
Spiraea x vanhouttei (Briot) Zabel (S. cantoniensis x trilobata) 2. floare; 3. gineceu
Taulă, CununiŃă (fig. 119) (dupǎ O. W. Thomé)
Arbust cu ramuri pendule până la 2 m lungime. Frunzele sunt
ovat romboidale, spre vârf serate. Florile sunt albe, grupate în corimbe
axilare. Înflore5te în V VI. Se cultivă în parcuri 5i grădini în scop
ornamental. Este originar din America de Nord.

Subfamilia Rosoideae
Cuprinde plante erbacee 5i lemnoase, cu frunze simple sau
compuse, cu stipele persistente, uneori concresc cu peŃiolul.
Receptaculul este convex sau concav, gineceul fiind superior sau
inferior. Caliciul, la unele specii, este dublu. Fructele pot fi: poliachenă
sau polidrupă.
Fig. 119. Spiraea vanhouttei
Formula florală: * 5; 5+5 C5 A5 ∞ G∞ (original)

68
Botanică sistematică
Genul Rosa cuprinde arbu5ti cu ghimpi, frunze imparipenat
compuse, cu două stipele lanceolate concrescute cu peŃiolul.
Receptaculul este urceolat, gineceul fiind inferior. Fructul este
poliachenă, achenele, galbene, sunt închise în receptaculul cărnos 5i
ro5u la maturitate.
Rosa canina L. Măce@ (fig. 120)
Arbust cu ghimpi, înalt de cca. 3 m. Florile sunt roze, solitare
sau grupate în cime laxe. Înflore5te în VI VII. Achenele sunt galbene,
păroase, închise în receptaculul ro5u la maturitate.
Cre5te frecvent de la câmpie până la munte, în paji5ti, tufări5uri,
păduri.
Receptaculul este comestibil, din el se prepară sirop, vin, dar
are 5i proprietăŃi medicinale. Datorită conŃinutului bogat în vitamina C,
receptaculul este recomandat pentru tratarea avitaminozelor,
enterocolite, calculoză renală, diskineziei biliare. PuieŃii sunt folosiŃi ca
portaltoi pentru diferite specii de trandafir. Fig. 120. Rosa canina
Genul Rosa cuprinde un număr mare de specii de trandafir, 1. ramurǎ cu frunze 5i
cultivate în scop ornamental, dintre care amintim: floare; 2. frunzǎ; 3. secŃiune
prin floare; 4. fruct
Rosa chinensis Jacq. subsp. semperflorens (Curtis) C. Koch
(adaptare dupǎ Flora R.P.R)
Trandafir de lună
Arbust de talie mică, până la 1 m, fără ghimpi. Florile sunt
solitare, mari. Înflore5te în V X.
Rosa multiflora Thunb. Trandafir urcător
Arbust cu tulpini urcătoare. Florile sunt mici (1 2 cm
diametru), albe, ro5ii, involte (bătute).
Genul Rubus cuprinde arbu5ti cu ghimpi 5i frunze compuse.
Florile au receptaculul conic, gineceul fiind superior, iar fructele sunt
polidrupe.
Rubus idaeus L. Zmeur (fig. 121)
Arbust cu rǎdǎcini drajonante, înalt de cca. 2 m. Tulpinile sunt
bienale, prevăzute cu ghimpi în partea inferioară. Frunzele sunt
imparipenat compuse, cu 3 sau 5 foliole, argintii păroase pe partea
inferioară. Florile sunt albe, grupate în inflorescenŃă de tip cimă.
Înflore5te în V VII. Polidrupele sunt ro5ii roze, se desprind u5or la
maturitate de receptacul. Cre5te prin pădurile din etajul fagului până în Fig. 121. Rubus idaeus
etajul molidului. Cultivat în scop alimentar 5i medicinal. 1. tulpinǎ floriferǎ;
2. frunzǎ; 3. floare; 4. fruct
Rubus caesius L. Mur de miri@te (dupǎ C. A. M. Lindman)
Arbust spinos cu tulpini târâtoare de cca. 80 cm. Frunzele sunt
trifoliate. Florile sunt albe, apar în V VI. Polidrupele sunt negre
albăstrui, nu se desprind de receptacul la maturitate. Este întâlnit de la
câmpie până la munte, în paji5ti, păduri, uneori în culturi ca buruiană.
Fructele sunt comestibile.
Genul Kerria prezintă flori cu receptaculul plan, gineceul fiind
superior. Fructul este poliachenă.
Kerria japonica (L.) DC. (fig. 122)
Este un arbust înalt până la 2 m. Frunzele sunt ovat lanceolate,
dublu serate. Florile sunt galben portocalii, solitare, involte. Înflore5te
în V VI. Se cultivă în scop ornamental. Originar din China.
Genul Fragaria cuprinde plante erbacee perene, cu stoloni la
suprafaŃa solului, care se înrădăcinează la noduri asigurând înmulŃirea
vegetativă. Tulpina este de tip scap. Frunzele sunt trifoliate, lung Fig. 122. Kerria japonica
peŃiolate, concrescute la bază cu două stipele lanceolate. Florile au

69
Botanică sistematică
caliciul dublu. Receptaculul este convex 5i participă la fructificare, gineceul fiind superior. Fructul
este poliachenă, achenele sunt mici, gălbui, prinse pe receptaculul ro5u, cărnos, comestibil.
Fragaria x ananassa Decne. (F. chiloensis x F. virginiana) Căp@un
Plantă perenă cu rizom 5i tulpină de tip scap. Frunzele sunt
trifoliate, dispuse la baza tulpinii. Florile sunt albe, mari, solitare sau
grupate în cime laxe. Înflore5te în V VI. Receptaculul este mare, cca. 3
cm la maturitate.
Se cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă sau sub
formă de dulceaŃă, jeleuri, sirop etc.
Fragaria vesca L. Fragul de pădure (fig. 123)
Plantă perenă cu stoloni subŃiri 5i lungi. Florile sunt albe, cu
sepalele reflecte (curbate în afară). Receptaculul este conic (până la 1
cm diam.), plăcut mirositor, la maturitate se desprinde u5or de pedicel.
Înflore5te în V VI. Frecvent întâlnitǎ în zona pădurilor de stejar până în
etajul boreal, în paji5ti, rari5ti de păduri.
Fragaria viridis Weston Fragi de câmp
Spre deosebire de specia precedentă, prezintă stoloni mai scurŃi; Fig. 123. Fragaria vesca
frunze păroase; sepale alipite de receptacul; receptaculul nu se 1. plantǎ; 2 fruct
desprinde de pedicel. Cre5te în zona de stepă până în etajul fagului, în (dupǎ N. L Britton & A.
Brown)
paji5ti însorite.

Subfamilia Maloideae
Cuprinde plante lemnoase. Florile au receptaculul concav
(urceolat), care concre5te cu ovarul inferior.
Fructul este poamă, la care partea cărnoasă se formează din
receptacul.
Formula florală: * 5 C5 A10+5+5 G(5 1)
Genul Mespilus cu specia:
Mespilus germanica L. Mo@mon (fig. 124)
Este un arbore sau arbust, înalt de 2 3 m. Frunzele sunt
eliptice, păroase. Florile sunt albe, solitare, cu sepalele mai lungi decât
petalele, apar în V VI. Poamele sunt mici (2 3 cm), cu cavitatea
calicială mare, acestea sunt comestibile după o lungă păstrare. Se
cultivă pentru fructe, dar poate fi întâlnit 5i subspontan. Specie
mediteraneană.
Genul Cydonia cu specia:
Cydonia oblonga Miller Gutui (fig. 125) Fig. 124. Mespilus germanica
Arbore sau arbust, înalt până la 6 m. Frunzele sunt ovat (după Wikipedia ecnciclopedy)
eliptice, tomentoase pe partea inferioară (păroase). Florile sunt mari,
roze, solitare, apar în luna V. Poamele sunt mari, netede sau costate,
galbene, păroase, cu un conŃinut bogat în sclereide (celule pietroase).
Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie. Poate fi întâlnit 5i
subspontan. Este originar din Asia.
Genul Chaenomeles cu speciile:
Chaenomeles japonica (Thunb.) Spach Gutui japonez (fig.
126)
Arbust spinos cu înălŃimea de cca. 1 m. Frunzele sunt ovate Fig.125. Cydonia oblonga
până la obovate, cu marginea serată. Florile sunt ro5ii cărămizii (cca. (original)
2 cm), grupate câte 2 3 axilar. Înflore5te în IV V. Poamele sunt
galbene, de cca. 3 cm diam., necomestibile. Se cultivă în parcuri 5i grădini ca specie ornamentală.
Originar din Japonia.

70
Botanică sistematică
Chaenomeles speciosa (Sweet) Nakai (C. lagenaria
(Loisel.) Koidz.)
Arbust spinos de cca. 2 m înălŃime, asemănător cu specia
precedentă, cu deosebirea că florile sunt ro5u aprins, mai mari (5
cm).
Este originar din China.
Genul Cotoneaster cu speciile:
Cotoneaster horizontalis Decne. Bârcoace (fig. 127)
Este un arbust cu ramuri târâtoare, de cca. 50 cm
lungime. Frunzele sunt mici, lat eliptice, orbiculare (aproape Fig. 126. Chaenomeles japonica
circulare), cu marginea întreagă, căzătoare, toamna se înro5esc.
Florile sunt aproape sesile, roze, grupate câte 1 2 axilar. Înflore5te
în V. Poamele sunt mici, ro5ii, lucioase, cu 3 seminŃe. Se cultivă
în scop ornamental. Originar din China.
Cotoneaster simonsii Baker Bârcoace
Spre deosebire de specia precedentă ramurile sunt drepte,
mai lungi, de 1m. Florile sunt albe, pedicelate, grupate în
inflorescenŃe scurte. Înflore5te în VI VII. Originar din India.
Genul Crataegus cu speciile:
Crataegus monogyna Jacq. Păducel, Gherghinar (fig.
128)
Arbust sau arbore de cca. 5 m înălŃime, cu ramuri
spinoase. Frunzele sunt penat lobate până la fidate. Florile sunt Fig 127. Cotoneaster horizontalis
1. ramurǎ cu frunze; 2. flori;
mici, albe, grupate în corimbe. Înflore5te în V VI. Fructele sunt 3. ramurǎ cu fructe (original)
poame mici, ro5ii, comestibile, cu carpela lignificată. Frecvent
întâlnit în pădurile de foioase. InflorescenŃele 5i fructele au
proprietăŃi medicinale pentru tratarea afecŃiunilor cardiace.
Crataegus laevigata (Poiret)
DC. (C. oxiacantha auct. non L.)
Arbore sau arbust cu frunze
3 5 lobate. Florile sunt roze, involte
(bătute). Înflore5te în V VI. Poate fi
cultivat în scop ornamental.
Genul Malus cuprinde specii
de măr, cu prefoliaŃie convolută.
Florile sunt plăcut mirositoare,
grupate în cime. Receptaculul este
urceolat. Ovarul este inferior, cu 5
stile unite la bază 5i păroase.
Staminele au antere galbene. Fructul Fig. 128. Crataegus monogyna
este poamă cu două cavităŃi: (dupǎ Pierre Joseph Buchoz)
pedicelară 5i calicială.
Malus domestica Borkh. Măr (fig. 129)
Fig. 129. Malus domestica Este un arbore de cca. 10 m înălŃime. Frunzele sunt ovat
1. ramură cu inflorescenŃe;
2. secŃiune longitudinalǎ prin eliptice, serate, tomentoase pe partea inferioară. Florile sunt alb
floare; 3. ramură cu fructe; roze, grupate în cime. Receptaculul 5i sepalele sunt tomentoase
4. secŃiune transversalǎ prin (păroase). Înflore5te în IV V. Prin selecŃie 5i hibridare s au realizat
fruct. (dupǎ O. W. Thomé) numeroase soiuri cultivate pentru fructele comestibile, consumate în
stare proaspătă sau preparate.
Malus niedzwetzkyana Dieck Măr ro@u
Arbore cu lăstari, frunze, flori 5i fructe ro5ii. Înflore5te în IV V. Cultivat în scop ornamental.
Este originar din Caucaz.

71
Botanică sistematică
Malus sylvestris (L.) Miller Măr pădureŃ
Arbore viguros cu ramuri spinoase. Poamele sunt mici (cca.
2 cm) 5i astringente. Cre5te spontan în pădurile de foioase, tufări5uri.
Poate fi utilizat ca portaltoi pentru mărul cultivat. Înflore5te în IV V.
Genul Pyrus cuprinde specii de păr, cu prefoliaŃie involută.
Florile sunt albe, urât mirositoare, grupate în inflorescenŃă de tip
corimb. Staminele au antere ro5ii, iar stilele sunt libere la bază.
Poama este bogată în sclereide 5i prezintă o singură cavitate, cea
calicială.
Pyrus communis L. Păr (fig. 130)
Este un arbore de până la 20 m înălŃime. Frunzele sunt ovat
eliptice, glabre. Florile sunt albe, grupate în corimbe. Înflore5te în
IV V. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie.
Pyrus pyraster (L.) Burgsd. Păr pădureŃ
Arbore cu ramuri spinoase, frunze orbiculare (aproape
circulare), glabre, flori albe. Înflore5te în IV V. Poamele sunt mici,
astringente. Cre5te spontan în pădurile de foioase. Fiind rezistent la
secetă 5i ger, este folosit ca portaltoi pentru soiurile de păr. Fig. 130. Pyrus communis
1. ramură cu inflorescenŃă;
Subfamilia Prunoideae 2. secŃiune longitudinalǎ prin
floare; 3. stamină; 4. ramură cu
Încadrează plante lemnoase cu frunze simple. Receptaculul fruct. (dupǎ O. W. Thomé)
are formă de cupă (concav) 5i este căptu5it de un Ńesut nectarifer, iar
la maturitate se usucă ;i cade. Fructul este drupă.
Formula florală: * 5 C5 A10+10+10 G1
Genul Prunus se caracterizează prin frunze cu prefoliaŃie
convolută. Florile sunt solitare sau grupate câte două, scurt
pedicelate. Drupele sunt acoperite de pruină.
Prunus domestica L. Prun (fig. 131)
Arbore cu rădăcini drajonante. Frunzele sunt eliptice sau
obovate, cu marginea serat crenată. Florile sunt albe cu înflorire
protantă (apar înainte de înfrunzire). Înflore5te în IV V. Drupa este
acoperită de pruină (ceară), cu endocarpul lignificat, comprimat.
Este cel mai răspândit pom fructifer din Ńara noastră, cultivat pentru
fructele comestibile, în stare proaspătă, conservate sau distilate.
Prunus cerasifera Ehrh. – Corcodu@
Arbust sau arbore, uneori cu spini. Frunzele sunt eliptice,
glabre. Florile sunt albe sau roze, solitare. Înflore5te în IV V.
Drupele sunt sferice, cu endocarpul globulos. Este originar din sud
estul Europei. Se cultivă ca portaltoi pentru prun sau cais sub
diferite varietăŃi:
var.cerasifera Corcodu5ul cu flori albe
Prezintă frunze verzi, lucioase, flori albe, fructe galbene sau Fig. 131. Prunus domestica
ro5ii. Cultivat 5i subspontan pentru fructe sau portaltoi. 1. secŃiune longitudinalǎ prin
floare: r. receptacul; Ńn. Ńesut
var. myrobalana Mirobolan nectarifer; k. caliciul; c. corola;
Are frunze verzi, lucioase, flori albe 5i muguri cleio5i. a. androceu; o. ovar; s. stil
Cultivat ca portaltoi sau pentru fructe. (dupǎ Flora R.S.R);
var. pissardii Corcodu5ul ro5u 2. ramurǎ cu fructe
Arbust sau arbore cu frunze ro5ii, flori roze, fructe ro5ii. Se (dupǎ M. Grieve)
cultivă în scop ornamental, dar 5i alimentar.
Genul Cerasus se caracterizează prin ritidom exfoliat în fâ5ii circulare. PrefoliaŃia este
conduplicată. Florile sunt lung pedicelate, grupate în inflorescenŃă de tip umbelă, corimb sau racem
corimbiform. Drupele sunt lipsite de pruină, cu endocarpul globulos 5i neted.

72
Botanică sistematică
Cerasus avium (L.) Moench (Prunus avium L.) Cire@
Este un arbore înalt de 10 20 m. Frunzele sunt eliptice, cu
marginea serată. Florile sunt albe, cu sepale reflecte, cu marginea
întreagă, grupate în umbelă. Umbela nu prezintă la bază frunze.
Înflore5te în IV V. Drupele sunt globuloase, ro5ii sau galbene, dulci. Se
cultivă pentru fructele folosite în alimentaŃie în stare proaspătă sau
conservate. Specie submediteraneană.
Cerasus vulgaris Miller (Prunus cerasus L.) Vi@in (fig. 132)
Arbore de talie mai mică decât cire5ul. Spre deosebire de acesta,
umbela prezintă la bază 1 3 frunzuliŃe; sepalele sunt glandulos serate;
drupele au gust acri5or 5i sunt ro5ii. Înflore5te în IV V. Cultivat pentru
fructele comestibile. Originar din Sud Estul Europei 5i Vestul Asiei.
Cerasus serrulata (Lindley) G. Don Cire@ japonez (fig. 133)
Arbore cu înălŃimea de până la 10 m. Frunzele sunt eliptice, cu
marginea dublu serată. Florile sunt roze, albe, involte, grupate în
corimbe. Înflore5te în IV V. Drupele sunt mici, negre, necomestibile.
Fig. 132 Cerasus vulgaris
Se cultivă în scop ornamental. Este originar din Asia de Est. 1. ramurǎ cu inflorescenŃe;
Genul Armeniaca cu specia: 2. floare; 3. sepalǎ;
Armeniaca vulgaris Lam. (Prunus armeniaca L.) Cais (fig. 4. ramurǎ cu fructe;
134) 5. secŃiune prin fruct;
Arbore de talie mică (5 6 m). Frunzele sunt lat ovate, cu vârful (dupǎ O. W. Thomé)
acuminat (brus îngustat) 5i prefoliaŃie convolută. Florile sunt aproape
sesile, alb roze, solitare sau grupate câte două, cu sepale ro5ii.
Inflorirea este protantă, în III IV. Drupele sunt galben portocalii, cu
epicarpul păros 5i endocarpul neted, comprimat, care se desprinde de
mezocarp. Se cultivă pentru fructe, în zona de sud a Ńǎrii, fiind sensibil
la ger. Este originar din Asia de Vest.
Genul Persica cu specia:
Persica vulgaris Miller (Prunus persica L.) Piersic (fig. 135)
Arbore de talie mică (6 m). Frunzele sunt lanceolate, cu
peŃiolii mai scurŃi decât jumătatea lăŃimii limbului, cu prefoliaŃie Fig. 133. Cerasus serrulata
conduplicată. Florile sunt roze, solitare, rar grupate câte două, aproape
sesile, cu înflorire protantă. Înflore5te în III IV. Drupele sunt globuloase, mari, cu epicarpul
pubescent, rar glabru (la nectarine) 5i endocarpul brăzdat. Se cultivă în sudul Ńării pentru fructele
comestibile. Specie termofilă, sensibilă la ger. Este originar din China.
Genul Amygdalus cu speciile:
Amygdalus communis L. (Prunus amygdalus) Migdal (fig. 136)
Arbore scund, cca. 8 m înălŃime. Frunzele sunt oblong lanceolate, cu peŃiolii mai lungi decât
jumătatea lăŃimii limbului. Florile sunt roze sau albe, cu înflorire protantă (III IV). Drupa este
parŃial dehiscentă, epicarpul 5i mezocarpul se usucă 5i crapă la maturitate, endocarpul prezintă
adâncituri punctiforme. Specie termofilă, rezistentă la secetă, se cultivă pentru seminŃele dulci sau
amare, folosite în cofetărie sau în cosmetică. SeminŃele sunt amare la convar. communis, fiind
bogate în amigdalină 5i dulci la convar. sativa. Este originar din Asia Centrală 5i de Vest.
Amygdalus triloba (Lindl.) Ricker
Arbust cu înălŃimea de cca. 4 m. Frunzele sunt eliptice, dublu serate, u5or trilobate la vârf.
Florile sunt roze, involte. Înflore5te în IV V. Cultivat în scop ornamental. Este originar din
Extremul Orient.

73
Botanică sistematică

Fig. 134 Armeniaca vulgaris Fig. 135 Persica vulgaris Fig. 136 Amygdalus communis
1. ramurǎ cu flori; 2. ramurǎ cu 1. ramurǎ cu flori; 2. floare; 1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare
frunze 5i fruct; 3. endocarp; 3. ramurǎ cu frunze 5i fruct; secŃionatǎ; 3. ramurǎ cu frunze
(dupǎ M. Grieve) 4. endocarp 5i fructe; 4. endocarp;
(dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ A. Masclef)

ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES)


Acest ordin cuprinde 3 familii: Mimosaceae, Caesalpiniaceae 5i Fabaceae.

Familia Mimosaceae
Cuprinde plante lemnoase din zonele tropicale, cu frunze dublu
paripenat compuse, dispuse altern. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 4 5, grupate în inflorescenŃe globuloase. Fructul
este păstaie.
Formula florală: * 5 4; (5 4) C5 4; (5 4) A 8 ∞ G1
Mimosa pudica L. Mimoză (fig. 137)
Subarbust cu frunze dublu paripenat compuse, cu stipele adesea
transformate în spini. Frunzele sunt sensibile, la atingere se apleacă de
la baza peŃiolului, iar foliolele se lipesc între ele. Florile sunt roz
violete, pe tipul 4, grupate în capitule globuloase. Înflore5te în VII X.
Păstaia este păroasă, liniară. Se cultivă în seră ca plantă ornamentală.
Originară din Brazilia.
Albizia julibrissin Durazz. AlbiŃia (fig. 138) Fig. 137 Mimosa pudica
Arbust sau arbore cu înălŃimea de până la 12 m. Frunzele sunt
dublu paripenat compuse, nu sunt sensibile la atingere. Florile sunt
roze, cu numeroase stamine lungi, grupate în capitule globuloase.
Înflore5te în VI VIII. Se cultivă în parcuri 5i grădini în scop
ornamental. Este originar din Asia de Sud Vest.

Familia Caesalpiniaceae
Cuprinde plante lemnoase din zonele tropicale sau subtropicale,
cu frunze simple sau compuse, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite,
zigomorfe, pe tipul 5, cu prefloraŃie cohlear ascendentă (carenată).
Fructul este păstaie. Fig. 138 Albizia julibrissin
Formula florală: ↑ 5 G1

74
Botanică sistematică
Cercis siliquastrum L. Arborele lui Iuda (fig. 139).
Este un arbore sau arbust cu înălŃimea de cca. 8 m. Frunzele sunt reniforme. Florile sunt
roze, prinse direct pe tulpină sau pe ramuri (cauliflorie). Înflore5te în IV V. Păstaia este mică,
dehiscentă. Cultivat în parcuri 5i grădini în scop decorativ. Specie mediteraneană.
Gleditsia triacanthos L. GlădiŃă (fig. 140)
Arbore înalt de cca. 20 m, cu spini trifurcaŃi. Frunzele sunt
simplu 5i dublu paripenat compuse. Florile sunt alb verzui, grupate
în raceme axilare. Înflore5te în VI VII. Păstaia este mare, maronie,
indehiscentă. Se cultivă în scop ornamental, pentru gard viu, în
perdele de protecŃie. Este originar din America de Nord.

Familia Fabaceae (Leguminosae)


Este o familie numeroasă, cu peste 10.000 de specii,
răspândite pe tot globul, din care cca. 200 plante cultivate 5i
spontane se întâlnesc la noi în Ńară.
Cuprinde plante lemnoase 5i erbacee cu rădăcina pivotantă
cu nodozităŃi (rădăcinile trăiesc în simbioză cu bacteriile fixatoare
de azot). Frunzele sunt compuse, foarte rar simple, dispuse altern, Fig.139. Cercis siliquastrum
cu stipele persistente la bază. 1. ramurǎ cu flori; 2. lǎstar cu
frunze; 3. pǎstaie.
Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în (dupǎ Johan Carl Krauss)
inflorescenŃe de tip racem, capitul sau umbelă. Caliciul este
gamosepal (cu sepale unite), corola este papilionată (în formă de
flutura5) cu 5 petale libere, diferite ca formă 5i mărime: petala
superioară este cea mai mare, poartă numele de vexil sau stindard,
acoperă două petale laterale mai mici, numite aripioare, care la
rândul lor acoperă două petale inferioare mici, concrescute spre vârf,
formând carena sau luntriŃa. PrefloraŃia este cohlear descendentă
(vexilară). Androceul este format din 10 stamine. Acesta poate fi:
diadelf (staminele sunt unite în două grupe), 9 stamine unite prin
filamentele lor, a 10 a fiind liberă; monadelf, cu toate staminele
unite într un mănunchi sau dialistemon, cu toate staminele libere.
Gineceul este monocarpelar, cu poziŃie superioară.
Formula florală: ↓ 1 G1;
↓ 5) G1
↓ 5 G1
Fructul este păstaie dehiscentă (se deschide la maturitate) Fig. 140. Gleditsia triacanthos
sau indehiscentă (nu se deschide), rar lomentă (păstaie strangulată 1. ramurǎ cu frunze; 2. spini
între seminŃe). SeminŃele sunt exalbuminate (fără albumen sau trifurcaŃi; 3. pǎstaie. (dupǎ W.
C. Grimm & J. T. Kartesz)
endosperm). Din punct de vedere biochimic, fabaceele conŃin
taninuri, saponine, alcaloizi, glicozizi. După tipul de androceu, familia este împărŃită în 3
subfamilii: Sophoroideae, Galegoideae 5i Phaseoloideae.

Subfamilia Sophoroideae
Cuprinde plante lemnoase cu androceul dialistemon.
Sophora japonica L. Salcâm japonez
Este un arbore înalt de cca. 20 m. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile sunt galben
verzui, grupate în panicule verticale. Înflore5te în VI VII. Fructul este o lomentă cărnoasă,
indehiscentă. Cultivat în parcuri 5i grădini în scop ornamental. Originar din Japonia, China.

75
Botanică sistematică
Subfamilia Galegoideae
Cuprinde specii erbacee 5i lemnoase cu androceul monadelf.

Lupinus angustifolius L. Lupin, CafeluŃă (fig. 141)


Plantă anuală de cca. 80 cm înălŃime. Frunzele sunt palmat
compuse, cu 5 9 foliole, liniar spatulate. Florile sunt albastre, grupate
în raceme terminale. Înflore5te în V VII. Se cultivă ca îngră5ământ
verde, furaj, iar din seminŃe se prepară un surogat de cafea. Este o
specie mediteraneană.
Fig. 141. Lupinus Lupinus albus L. Lupin alb
angustifolius Este o plantă anuală, înaltă până la 120 cm, asemănătoare cu
1. rǎdǎcinǎ; 2. plantǎ cu specia precedentă, dar foliolele sunt obovate, iar florile sunt albe cu
frunze 5i inflorescenŃǎ; 3. vârful albăstrui. Se cultivă în acela5i scop ca 5i specia precedentă.
plantǎ cu pǎstǎi.
Lupinus polyphyllus Lindley (fig. 142)
(dupǎ Ludmily Jiřincové)
Plantă perenă de 50 150 cm
înălŃime, cu frunze palmat compuse, cu
un număr mai mare de foliole (9 17),
lungi de cca. 15 cm. Florile sunt
albastre, albe, roze, grupate în racem
terminal. Înflore5te în VI IX. Se cultivă
în scop ornamental. Originar din
America de Nord.
Laburnum anagyroides L.
Salcâmul galben
Arbust sau arbore de cca. 7 m
înălŃime. Frunzele sunt trifoliate. Florile
sunt galbene, grupate în raceme
pendule. Înflore5te în V VII. Rar
întâlnit, în tufări5uri, margini de păduri,
din jud MehedinŃi. Se cultivă în scop
Fig. 142. Lupinus polyphyllus
ornamental. Datoritǎ conŃinutului în Fig. 143. Sarothamnus
(original) scoparius
citizinǎ, un alcaloid, specia este toxicǎ. 1. lǎstar cu frunze simple;
Sarothamnus scoparius (L.) 2. lǎstar florifer; 3. pǎstaie;
Wimmer (Cytisus scoparius (L.) Link) (dupǎ C. A. M. Lindman)
Mături, Drob (fig. 143)
Arbust de cca. 2 m înălŃime.
Frunzele dinspre vârful lăstarilor sunt
simple, restul sunt trifoliate, toate cad de
timpuriu. Florile sunt galbene, solitare sau
grupate câte două, dispuse axilar.
Înflore5te în V VI. Sporadic întâlnit în
tufări5uri, rari5ti 5i margini de păduri, din
zona pădurilor de stejar până în etajul
fagului. Se cultivă în scop ornamental, are
5i proprietăŃi medicinale.
Glycine max (L.) Merr. Soia (fig.
Fig. 144. Glycine max
144)
Plantă anuală de cca. 60 cm înălŃime, hirsută (acoperită de peri
lungi, dinŃaŃi). Frunzele sunt trifoliate, cu stipele la baza peŃiolului 5i Fig. 145. Arachis hypogaea
1. plantǎ; 2. floare;
stipelule la baza foliolelor. Florile sunt violete sau albe, grupate în 3. pǎstaie; 4. sǎmânŃa
raceme axilare. Înflore5te în VI VIII. Păstaia este păroasă, mică, cu 2 3 (dupǎ C. A. M. Lindman)
seminŃe sferice. SeminŃele au un conŃinut ridicat în ulei (18 %) 5i

76
Botanică sistematică
proteină (35%), fapt pentru care acestea au multiple întrebuinŃări, fiind folosite la prepararea
diferitelor produse alimentare: ulei, lapte, margarină, salam, carne, ciocolată, biscuiŃi 5.a. Se cultivă
în sudul Ńării ca plantă alimentară, oleaginoasă 5i furajeră. Originară din China.
Arachis hypogaea L. Alune de pământ, Arahide (fig. 145)
Plantă anuală cu frunze paripenat compuse, formate din 2 perechi de foliole. Florile sunt
galbene, axilare, cleistogame, (fructifică în slodupă fecundare, ginoforul se alunge5te, se îndoaie,
intră în sol, unde se formează păstaia. Înflore5te în VII VIII. Păstaia este indehiscentă, cilindrică,
alveolat reticulată, cu 1 2 seminŃe bogate în ulei (40 60%). Se cultivă pe solurile cu texturǎ u5oarǎ,
ca plantă alimentară 5i oleaginoasă. Este originară din America de Sud.

Subfamilia Phaseoloideae
Încadrează specii cu androceul diadelf.
Genul Medicago cuprinde specii de lucernă, caracterizate prin frunze trifoliate, cu foliolele
serat dinŃate în treimea superioară, cu peŃiolulii inegali, la foliola din mijloc fiind mai lung 5i
geniculat (îndoit). Florile sunt grupate în inflorescenŃă de tip racem. Păstaia este indehiscentă.
Medicago sativa L. Lucerna albastră (fig. 146)
Plantă perenă cu tulpina lignificată
la bază, de cca. 80 cm înălŃime. Florile sunt
albastre violete, grupate în raceme.
Înflore5te în V X. Păstaia este spiralată, cu
seminŃe reniforme, galben brunii. Se
cultivă, fiind o foarte bună plantă furajeră,
dar este întâlnită 5i subspontan. Planta
produce meteorizaŃie (umflarea
animalelor), consumată în stare verde. Este
originară din Asia Centrală.
Medicago falcata L. Lucerna
galbenă
Plantă perenă cu flori galbene, Fig. 146. Medicago sativa
1. frunza 5i inflorescenŃa; 2.
Fig. 147. Melilotus officinalis
1. frunza 5i inflorescenŃa;
grupate în raceme scurte. Înflore5te în V floare; 3. pǎstaie; 4 sǎmânŃa 2. pǎstaie;
IX. Păstaia este falcată (u5or curbată, în (dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ O. W. Thomé)
formă de seceră). Cre5te prin pă5uni 5i
fâneŃe, fiind foarte bună plantă furajeră.
Genul Melilotus cuprinde specii de
sulfină, cu frunze trifoliate, cu foliolele
serat dinŃate pe toată marginea 5i peŃiolulii
inegali (mai lung 5i geniculat la foliola din
mijloc). Păstaia este monospermă,
indehiscentă, însoŃită de caliciu.
Melilotus officinalis Lam.
Sulfina galbenă (fig. 147)
Este o plantă perenă de cca. 100 cm
înălŃime. Florile sunt galbene, mici,
grupate, în raceme. Înflore5te în VI IX.
Păstaia este ovoidală, cu încreŃituri
transversale, indehiscentă. Cre5te prin Fig.149. Trifolium repens
paji5ti, tufări5uri, locuri ruderale, fiind o Fig.148. Trifolium pratense 1. plantǎ; 2. floare; 3.
bună plantă furajeră, medicinală 5i (dupǎ Flore Virtuelle pǎstaie. (dupǎ Flore
d'Orsay) Virtuelle d'Orsay)
meliferă.
Melilotus albus Medik. Sulfina albă
Plantă perenă cu flori albe, grupate în raceme. Înflore5te în VI IX.

77
Botanică sistematică
Genul Trifolium cuprinde specii de trifoi, cu frunze trifoliate.
Foliolele au marginea întreagă, cu peŃiolulii mici 5i egali 5i prezintă de
regulă pe partea superioară o pată albă în forma literei V. Florile sunt
grupate în inflorescenŃă de tip capitul. Păstaia este mică, închisă în
caliciu, indehiscentă.
Trifolium pratense L. Trifoi ro@u (fig. 148)
Plantă perenă cu tulpina lignificată la bază, de până la 70 cm
înălŃime. Florile sunt roze, grupate în capitule sesile. Înflore5te în V IX.
Păstaia este monospermă, închisă în caliciu 5i corolă. Cre5te prin
pă5uni, tufări5uri, dar se 5i cultivă, fiind o foarte bună plantă furajeră.
Produce meteorizaŃie, consumată în stare verde.
Trifolium repens L. Trifoi alb târâtor (fig. 149)
Plantă perenă cu tulpina târâtoare 5i radicantă la noduri (care se
înrădăcinează). Frunzele sunt trifoliate, lung peŃiolate, cu foliole
obovate, cu vârful u5or emarginat. Florile sunt albe, grupate în capitule
lung pedunculate. Înflore5te în V IX. Păstaia este mică, cu 3 4 seminŃe
reniforme, galbene sau brun deschis. Este o foarte bună plantă furajeră,
întâlnită în paji5ti de la câmpie până la munte.
Fig. 150. Lotus corniculatus
Genul Lotus cu specia: 1. plantǎ; 2. petale
Lotus corniculatus L. Ghizdei (fig. 150) (dupǎ James Edward Smith)
Este o plantă perenă, înaltă de cca. 30 cm. Frunzele sunt
imparipenat compuse, formate din 5 foliole. Perechea de foliole de la
bază este distanŃată de cele 3 foliole din vârf. Florile sunt galbene,
grupate în umbele. Înflore5te în V IX. Păstaia este polispermă,
dehiscentă, valvele, la maturitate se răsucesc. Cre5te în paji5ti de la
câmpie până la munte, fiind o bună plantă furajeră.
Genul Wisteria cu specia:
Wisteria sinensis (Sims) Sweet Glicină (fig. 151)
Liană cu frunze imparipenat compuse. Florile sunt albastre
violete, grupate în raceme pendule. Înflore5te în V VI. Se cultivă în
scop ornamental. Originară din Asia de Est.
Genul Robinia cu speciile:
Robinia pseudoacacia L. Salcâm (fig. 152)
Arbore cu rădăcini drajonante, de cca. 25 m înălŃime. Frunzele Fig. 151. Wisteria sinensis
sunt imparipenat compuse, cu stipele transformate în spini. Florile sunt (original)
albe, bogate în nectar, grupate în raceme pendule. Înflore5te în V VI.
Cre5te spontan, dar se 5i cultivă în plantaŃii forestiere, este
antierozional, bun fixator, fiind 5i o foarte bună specie meliferă.
Originar din America de Nord.
Robinia hispida L. Salcâm ro@u
Arbust stolonifer de până la 3 m înălŃime. Lăstarii sunt acoperiŃi
de sete ro5ii (peri dinŃaŃi), căzătoare, care lasă cicatrici ro5ietice. Florile
sunt ro5ietice, grupate câte 3 5 în raceme scurte. Înflore5te în V VI. Se
cultivă în scop ornamental. Originar din America de Nord.
Genul Cicer cu specia:
Cicer arietinum L. Năut (fig. 153)
Plantă anuală, glandulos păroasă, de cca. 50 cm înălŃime.
Frunzele sunt imparipenat compuse, cu foliolele serate. Florile sunt
albastre sau albe, solitare, situate axilar. Înflore5te în VI VII. Păstăile
sunt veziculos umflate, păroase, cu două seminŃe piriforme. Se cultivă Fig. 152. Robinia
în scop alimentar. Este originarǎ din Asia de SV. pseudoacacia

78
Botanică sistematică
Genul Vicia cu specia:
Vicia faba L. Bob
Plantă anuală de talie mare, până la 1 m înălŃime. Frunzele sunt
paripenat compuse, prezintă în vârf o setă. Florile sunt albe, pătate cu
negru pe aripi, solitare sau grupate axilar. Înflore5te în V VII. Păstăile
sunt negre la maturitate 5i au seminŃe mari, de culoare brună. Se cultivă
pentru seminŃele utilizate în alimentaŃie sau în scop furajer. Este
originară din Nordul Africii.
Genul Lens cu specia:
Lens culinaris Medik. Linte
Plantă anuală cu tulpina păroasă de cca. 50 cm înălŃime.
Frunzele sunt paripenat compuse, cu foliole liniare, cu cârcei. Florile
sunt liliachii, grupate în raceme axilare. Înflore5te în V VII. Păstăile
sunt mici, cu 1 2 seminŃe lenticulare (formă de lentilă). Se cultivă
Fig. 153. Cicer arietinum
pentru seminŃele bogate în proteinǎ 5i amidon, folosite în alimentaŃie. (dupǎ FAO.org)
Este originară din Asia de Vest.
Genul Lathyrus cu specia:
Lathyrus odoratus L. Sângele voinicului
Plantă anuală cu tulpina aripată, de până la 150 cm înălŃime.
Frunzele sunt paripenatBcompuse, cu cârcei. Florile sunt mari, ro5ii,
violete, albe, odorante, grupate câte 2 3 în raceme axilare. Înflore5te în
VI VIII. Păstăile sunt aspru păroase. Cultivată în scop ornamental.
Specie mediteraneană.
Genul Pisum cu specia:
Pisum sativum L. Mazăre (fig. 154)
Plantă anuală de cca. 100 cm înălŃime. Frunzele sunt paripenat
compuse (cu 1 2 perechi de foliole), prezintă în vârf un cârcel
ramificat, iar la bază două stipele mari, mai mari decât foliolele, cu rol
asimilator (în fotosintezǎ). Florile pot fi albe (la mazărea comestibilă)
sau violete (la cea furajeră), grupate în raceme axilare. Înflore5te în V
VII. Păstaia are seminŃe sferice, galbene, verzi, brune sau albe. Se
Fig. 154. Pisum sativum
cultivă ca legumă pentru seminŃe sau pentru furaj. 1. plantǎ; 2. floare
Genul Phaseolus cu specia: (dupǎ O. W. Thomé)
Phaseolus vulgaris L. Fasole (fig. 155)
Este o plantă anuală cu tulpina dreaptă sau volubilă (se
răsuce5te în jurul unui suport). Frunzele sunt trifoliate, aspru păroase,
cu stipele la baza peŃiolului 5i stipelule la baza foliolelor. Foliolele sunt
ovate, cu vârful acuminat (brusc îngustat). Florile sunt albe sau violete,
grupate în raceme axilare. Înflore5te în VI IX.
Păstaia este verde sau galbenă, cu seminŃe reniforme, bogate în
proteină. Se cultivă ca legumă, pentru păstăile verzi 5i seminŃele
utilizate în alimentaŃie, în două varietăŃi: var. communis fasolea de
arac, cu tulpina volubilă 5i var. nanus fasolea oloagă, cu tulpina
dreaptă. Originară din America de Sud.

ORDINUL ELAEAGNALES

Familia Elaeagnaceae
Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse altern, cu marginea
Fig. 155. Phaseolus vulgaris
întreagă, acoperite de peri stelaŃi sau solzo;i, care dau un aspect 1. plantǎ; 2. pǎstaie
argintiu. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, dispuse în axila (dupǎ Charles Lemaire)
frunzelor, cu înveli;ul floral perigon, format din 4 2 tepale libere.

79
Botanică sistematică
Receptaculul are forma unui tub, participă la formarea fructului,
iar la maturitate devine cărnos, având aspect de drupă.
Genul Elaeagnus cuprinde specii cu flori hermafrodite, cu
perigonul format din 4 tepale.
Elaeagnus angustifolia L. Salcie mirositoare, RăchiŃică
Arbore sau arbust înalt de cca. 7 m. Frunzele sunt lanceolate,
argintii păroase. Florile sunt galbene, plăcut mirositoare, grupate câte
1 3 axilar. Înflore5te în VI. Fruct drupiform, argintiu. Se cultivă în scop
ornamental sau în perdele de protecŃie, dar întâlnit 5i subspontan. Este
originar din Asia Centrală 5i sudul Europei.
Genul Hippophaë cuprinde specii cu flori unisexuat dioice, cu
perigonul format din 2 tepale.
Hippophaë rhamnoides L. Cătină albă, Cătină de râu (fig.
156)
Este un arbust cu spini, de 4 6 m înălŃime. Frunzele sunt liniar
lanceolate, argintii, mai ales pe partea inferioară. Florile sunt mici,
verzui, grupate axilar, cu înflorire protantă. Înflore5te în IV V. Fructul
este baciform, de culoare portocalie. Cre5te spontan pe marginea
apelor, pe coastele erodate. Poate fi cultivat ca specie ornamentală, Fig. 156. Hippophaë
medicinală sau pentru fixarea terenurilor erodate. Fructele au un rhamnoides
conŃinut ridicat în vitamina C, fiind folosite pentru tratarea multor
afecŃiuni, cum ar fi hepatită cronică, nevroze, anemie etc.

ORDINUL CORNALES

Familia Cornaceae
Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse opus, cu marginea
întreagă, cu nervaŃiune arcuată, fără stipele. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 4, grupate în umbele axilare.
Formula floralǎ: * 4 C4 A4 G(2)
Fructul este drupă.
Fig. 157. Cornus mas
Cornus mas L. Corn (fig. 157) 1. ramurǎ cu flori; 2. floare;
Arbust sau arbore cu înălŃimea de cca. 5 m. Frunzele sunt 3. ramurǎ cu frunze 5i
eliptice, cu nervaŃiune arcuată. Florile sunt galbene, grupate în umbele fructe. (dupǎ O. W. Thomé)
axilare, cu înflorire protantă. Înflore5te primăvara devreme, la începutul
lunii martie. Drupa este ro5ie, cu gust acru, bogată în vitamina C,
comestibilă. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase. Poate fi cultivat în
scop ornamental, pentru gard viu.
Cornus sanguinea L. Sânger
Spre deosebire de specia precedentă, lăstarii sunt ro5ietici,
florile sunt albe, apar după înfrunzire. Înflore5te în V VI. Drupele sunt
negre, necomestibile. Cre5te în pădurile de foioase. Cultivat în scop
ornamental, pentru gard viu.

ORDINUL CELASTRALES
Cuprinde două familii: Celastraceae 5i Aquifoliaceae.

Familia Celastraceae
Încadrează plante lemnoase cu frunze simple, dispuse de regulă Fig. 158. Euonymus europaeus
opus. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 4 sau 5. 1. ramurǎ cu flori; 2. floare;
Formula florală: * K 4 5 C4 5 A4 5 G(2 5) 3. fructe. (dupǎ O. W. Thomé)

80
Botanică sistematică
Fructul este capsulă, cu seminŃe acoperite de aril cărnos, portocaliu sau roz.
Euonymus europaeus L. Salbă moale (fig. 158)
Este un arbust de cca. 5 m înălŃime cu ramuri patru muchiate. Frunzele sunt eliptice. Florile
sunt verzi gălbui, pe tipul 4, grupate în cime corimbiforme, situate axilar. Înflore5te în V VI.
Capsula este ro5ie sau roză, se deschide în 4 valve. SeminŃele sunt înconjurate de aril portocaliu.
Frecvent întâlnit în păduri 5i tufări5uri. Poate fi cultivat în scop ornamental.
Euonymus fortunei (Turcz.) Hand. Mazz. ( E. radicans Sieb.
ex Miq.) Salbă târâtoare
Arbust târâtor sau căŃărător cu frunze eliptice, persistente.
Înflore5te în VI VII. Se cultivă în scop ornamental, uneori ca
înlocuitoare de gazon, în locuri umbroase. Originară din Japonia,
China.

Familia Aquifoliaceae
Cuprinde un singur gen cu o singură specie:
Ilex aquifolium L. Laur (fig. 159)
Arbust înalt de cca. 2 m. Frunzele sunt persistente, rigide,
lucioase, ovat eliptice, cu marginile ondulate 5i spinos dinŃate, dispuse
altern. Florile sunt unisexuat dioice, pe tipul 4, albe, odorante, grupate
în inflorescenŃe cimoase, axilare. Fructul este o drupă ro5ie. Specie rar
întâlnită în jud. Arad, în pădurea Zimbru, fiind ocrotită de lege 5i
declarată monument al naturii. Se cultivǎ ca plantǎ decorativǎ. Fig. 159. Ilex aquifolium
1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare
ORDINUL EUPHORBIALES femelǎ; 3. floare masculǎ;
Este reprezentat de două familii: Buxaceae 5i Euphorbiaceae. 4. fruct (dupǎ A. Masclef)

Familia Buxaceae
Cuprinde plante lemnoase cu frunze simple, dispuse opus, persistente. Florile sunt
actinomorfe, unisexuat monoice, cu înveli5ul floral perigon, cu 4
tepale la florile mascule 5i 6 tepale la cele femele. Fructul este capsulă,
se deschide prin 3 valve.
Buxus sempervirens L. Meri@or, Cimi@ir (fig. 160)
Este un arbust cu tulpina foarte ramificată, de cca. 4 m înălŃime.
Frunzele sunt eliptice, sempervirescente (mereu verzi). Florile sunt
mici, alb verzui, grupate în cime axilare. Înflore5te în IV VI. Se cultivă
în scop ornamental sau pentru gard viu, fiind decorativ prin frunze.
Frunzele conŃin buxină, o substanŃă toxică. Specie de origine
mediteraneană.

Familia Euphorbiaceae
Cuprinde plante erbacee sau lemnoase, majoritatea cu latex.
Frunzele sunt simple, alterne sau opuse. Florile sunt actinomorfe,
unisexuate, cu înveli; floral perigon sau lipsite de înveli; floral (nude),
grupate în inflorescenŃe de tip racem, ciaŃiu sau spic. Fructul este
capsulă.
Formula floralǎ: ♂* 5 6; (12); 0 A1 ∞ Fig. 160. Buxus sempervirens
♀* 5 6; (12); 0 G(3) 1. ramurǎ floriferǎ; 2. floare
femelǎ; 3. floare masculǎ; 4.
Genul Euphorbia cuprinde specii cu latex alb, flori unisexuat fruct. (dupǎ O. W. Thomé)
monoice, lipsite de înveli5 floral, grupate în inflorescenŃǎ caracteristicǎ,
numitǎ ciaŃiu.

81
Botanică sistematică
Euphorbia pulcherrima Willd. ex Koltsch. (Poinsettia
pulcherrima Graham) Stea de Crăciun, PoanseŃie (fig. 161)
Arbust cu înǎlŃimea de pânǎ la 1m (în culturǎ). Frunzele sunt
alterne, ovate, întregi sau sinuat lobate, lung peŃiolate. Planta este
decorativă prin hipsofilele (frunze de protecŃie) mari, ro5ii, roze,
galbene, albe, de la baza inflorescenŃelor. Se cultivă ca plantă
ornamentală de seră sau apartament. Originară din Mexic.
Euphorbia milii var. splendens Bojer. Spinii lui Cristos
Arbust spinos cu frunze obovate. La baza ciaŃiilor se găsesc
două bractee mari, ro5ii purpurii. Se cultivă ca plantă ornamentală
de apartament. Originară din Madagascar.
Genul Ricinus cuprinde
plante fără latex, cu frunze palmate, Fig. 161. Euphorbia pulcherrima
flori unisexuat monoice, cu înveli5
floral.
Ricinus communis L. Ricin (fig. 162)
Plantă anuală, înaltă până la 2 m, cu tulpina fistuloasă
(goală). Frunzele sunt alterne, palmat fidate până la partite, peltate
(peŃiolul se prinde de mijlocul limbului). Florile sunt unisexuat
monoice, grupate în raceme. Cele bărbăte5ti sunt situate spre baza
inflorescenŃei, iar cele femeie5ti în vârful inflorescenŃei. Înflore5te în
VIII IX. Fructul este o capsulă spinoasă, valvicidă (se deschide în
valve).
SeminŃele sunt lucioase, marmorate, bogate în ulei, toxice,
Fig. 162. Ricinus communis conŃin ricinină. Plantă termofilă, toxică, se cultivă pentru uleiul
1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ;
3. floare femela; 4. floare folosit în farmacie, cosmetică, industrie. Frunzele unor soiuri se
masculǎ; 5. staminǎ folosesc în cre5terea viermilor de mătase. Unele varietăŃi se cultivă
(dupǎ L. Emberger) 5i în scop ornamental. Originar din Africa.

ORDINUL RHAMNALES
Din care sunt caracterizate două familii: Rhamnaceae 5i Vitaceae.

Familia Rhamnaceae
Sunt plante lemnoase cu frunze simple, stipelate, alterne sau opuse. Florile sunt
actinomorfe, hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 4 5, cu înveli5ul floral periant. Fructul este
drupǎ sau achenǎ.
Ziziphus jujuba Miller Măslin dobrogean, Finap
Arbust de talie mică (1 8 m). Frunzele sunt ovat eliptice, dispuse altern, cu stipele
transformate în spini. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, mici, galbene, grupate în cime axilare.
Înflore5te în IV V. Fructul este drupă ro5ietică, comestibilă. Rar întâlnit în zona de stepă
(Dobrogea). Poate fi cultivat pentru fructe.
Frangula alnus Miller (Rhamnus frangula L.) Cru@ân
Arbust sau arbore fără spini cu muguri gola5i. Frunzele sunt alterne, eliptice, cu marginea
întreagǎ. Florile sunt hermafrodite, pe tipul 5, alb verzui, situate axilar. Înflore5te în V VII. Fructul
este drupă ro5ie sau neagră purpurie. Frecvent întâlnit în păduri, zăvoaie, lunci, mla5tini. Specie
tinctorială 5i medicinală. ScoarŃa are proprietǎŃi purgative 5i antihelmintice.

Familia Vitaceae
Cuprinde 15 genuri cu cca. 700 de specii, răspândite în zonele temperate, până în cele
tropicale. Sunt plante lemnoase, adesea liane agăŃătoare prin cârcei.
Frunzele sunt dispuse altern, stipelate, cu nervaŃiune palmată. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 5 (4), grupate în cime, reunite în racem sau corimb. Fructul este bacă.

82
Botanică sistematică
Formula florală: *K5 4; C5 4; (4 5) A5 4 G(2)
Genul Vitis se caracterizeazǎ prin corolǎ cu petale unite la vârf
5i cǎzǎtoare la înflorire. La baza ovarului se gǎsesc 5 glande
nectarifere.
Vitis vinifera L. ViŃa de vie (fig. 163)
Este o liană agăŃătoare prin cârcei ramificaŃi, intermitenŃi (douǎ
noduri succesive cu cârcei, al 3 lea fǎrǎ), opu5i frunzelor. Ritidomul se
exfoliază în fâ5ii longitudinale. Frunzele sunt palmat lobate, dispuse
altern. Florile sunt alb verzui, reunite în raceme cu dihazii. Înflore5te în
V VI. Se cultivă pe solurile calcaroase din zona de deal, pentru
strugurii utilizaŃi în alimentaŃie, vinificaŃie. Originarǎ din Asia de Sud
Vest 5i regiunea mediteraneanǎ.
Vitis sylvestris C.C.Gmelin ViŃa sǎlbaticǎ.
Liană viguroasă, cu flori unisexuat dioice, cu bace mici,
astringente. Este întâlnită în sud vestul 5i sud estul Ńării, în tufări5uri.
Genul Parthenocissus se deosebe5te de genul Vitis prin aceea Fig. 163. Vitis vinifera
1. lǎstar cu frunze 5i fructe;
că petalele sunt libere la vârf 5i nu cad la înflorire; iar la baza ovarului
2. floare (dupǎ Kursanov 5i
se află un disc nectarifer, unit cu acesta. Jukovschi)
Parthenocissus tricuspidata (Sieb. et Zucc) Planchon ViŃă
japoneză
Liană cu lăstarii prevăzuŃi cu lenticele (formaŃiuni suberoase
adâncite, care asigură schimbul de gaze). Frunzele sunt simple, palmat
lobate, cu 3 lobi acuminaŃi, cu marginea serată. Florile sunt alburii, cu
petalele extinse în formă de stea, dispuse în cime. Înflore5te în VII
VIII. Bacele sunt mici, sferice, negre, brumate, necomestibile. Se
cultivă în scop ornamental pentru acoperirea gardurilor. Originară din
China, Japonia.
Parthenocissus quinquefolia (L.) Planchon ViŃa de Canada
(fig. 164)
Liană cu cârceii scurŃi, prevǎzuŃi cu discuri adezive. Frunzele
sunt palmat compuse, cu foliolele serate, se coloreazǎ toamna în ro5u
purpuriu. Înflore5te în VII VIII. Bacele sunt sferice, vinete negricioase, Fig. 164. Parthenocissus
necomestibile. Este originară din America de Nord. quinquefolia
Se cultivă în scop ornamental pentru acoperirea zidurilor, 1. lǎstar cu frunze 5i fructe;
gardurilor, stâlpilor. Originară din America de Nord. 2. floare
(dupǎ N. L Britton & A.
Brown)
ORDINUL SAPINDALES
Din care sunt descrise două familii: Aceraceae 5i Hippocastanaceae.

Familia Aceraceae
Încadrează plante lemnoase, cu frunze dispuse opus, cu nervaŃiune palmată sau penată, fără
stipele. Florile sunt actinomorfe, pe tipul 4 5, hermafrodite, unisexuate sau poligame, grupate în
inflorescenŃe corimbiforme sau racemiforme. Fructul este disamară.

Specii cu frunze cu nervaŃiune penată:

Acer tataricum L. ArŃar tătărăsc (fig. 165)


Arbore sau arbust înalt de cca. 10 m. Frunzele sunt ovate, cu marginea inegal serată. Florile
sunt alb gălbui, grupate în panicule verticale, apar dupǎ înfrunzire. Înflore5te în V VI. Disamarele
formează un unghi ascuŃit 5i sunt ro5ietice la maturitate. Frecvent întâlnit prin păduri de foioase.
Poate fi cultivat în scop ornamental.

83
Botanică sistematică

Fig. 165. Acer tataricum


1. ramurǎ cu frunze; Fig. 166. Acer negundo Fig. 167. Acer platanoides
2. nervaŃiune penatǎ; 1. frunzǎ; 2. disamarǎ 1. frunza; 2. disamara
3. disamarǎ (original) (dupǎ Frère Marie Victorin) (original)

Acer negundo L. ArŃar american (fig. 166)


Arbore cu înălŃimea de până la 20 m. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile sunt
unisexuat dioice, lipsite de înveli5 floral, cu înflorire protantǎ. Înflore5te în IV V. Aripile disamarei
formează un unghi ascuŃit 5i au vârful încovoiat spre interior. Cultivat în scop ornamental, adeseori
sub diferite forme, cu frunze alb variegate. Este originar din America de Nord.

Specii cu frunze cu nervaŃiune palmată:

Acer platanoides L. ArŃar, Paltin de câmp (fig. 167)


Este un arbore înalt de cca. 25 m. Frunzele sunt palmat fidate, cu lobii ascuŃiŃi filiform 5i
sinusurile dintre lobi rotunjite. PeŃiolii au latex alb. Florile sunt galben verzui, cu înflorire protantă,
grupate în corimbe. Înflore5te în IV V. Disamara formează un unghi obtuz. Cre5te în păduri de
foioase, lemnul este folosit în construcŃii. Cultivat în parcuri în scop ornamental.
Acer pseudoplatanus L. Paltin de munte
Arbore cu frunze palmat fidate, cu lobii ascuŃiŃi 5i sinusurile dintre lobi de asemenea
ascuŃite. PeŃiolii nu au latex. Florile sunt verzui, apar după înfrunzire 5i sunt grupate în raceme
pendule. Înflore5te în V. Aripile disamarelor formează un unghi aproape drept. Frecvent întâlnit în
pădurile montane, dar poate fi cultivat în scop ornamental. Lemnul este folosit pentru mobilă,
parchet, instrumente muzicale.

Familia Hippocastanaceae
Cuprinde plante lemnoase cu frunze palmat compuse, fără
stipele, dispuse opus. Florile sunt zigomorfe, poligame, pe tipul 4 5,
cu înveli5 floral periant, grupate în cime, reunite la rândul lor în
panicule piramidale, verticale. Fructul este capsulă valvicid
loculicidă (se deschide în 3 valve, pe linia nervurii mediane), cu
seminŃe fără endosperm, bogate în amidon.
Aesculus hippocastanum L. Castan ornamental, Castan
porcesc (fig. 168)
Este un arbore de până la 25 m înălŃime, cu muguri cleio5i.
Frunzele sunt palmat compuse, cu 5 9 foliole obovate, cu marginea Fig. 168. Aesculus
serată. Florile sunt albe, pătate cu ro5u, grupate în panicule hippocastanum
verticale. Înflore5te în V VI. Capsulele au ghimpi, cu seminŃe mari. 1. frunze 5i inflorescenŃa;
2. fruct; 3. sǎmânŃa (original)
Frecvent cultivat în scop ornamental. Originar din Peninsula
Balcanică.

84
Botanică sistematică
Aesculus carnea Hayne Castan ro@u
Arbore cu înălŃimea de până la 15 m. Florile sunt ro5ii, grupate în panicule piramidale
verticale. Înflore5te în V VI. Capsula prezintă ghimpi puŃini 5i mici. Se cultivă în scop ornamental.
Este originar din America de Nord.

ORDINUL RUTALES
Din acest ordin sunt descrise două familii: Anacardiaceae 5i Rutaceae.

Familia Anacardiaceae
Cuprinde plante lemnoase cu frunze dispuse altern, fără stipele, cu canale rezinifere. Florile
sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu înveli; floral periant. Fructul este drupă.
Cotinus coggygria Scop. Scumpie
Arbore sau arbust, înalt de cca. 5 m. Frunzele sunt obovate, cu
marginea întreagă, toamna se înro5esc. Florile sunt mici, verzui,
grupate în panicule laxe, cu peri lungi, perpendiculari pe pedicelii
florilor sterile. Înflore5te în V VI. Drupa este mică. Are proprietăŃi
tinctoriale 5i adesea se cultivă ca specie ornamentală. Specie
mediteraneană, frecvent întâlnită pe stâncăriile însorite din sud, sud
estul Ńării.
Rhus hirta (L.) Sudworth ( R. typhina L.) OŃetar (fig. 169)
Arbore sau arbust de cca. 10 m înălŃime. Frunzele sunt
imparipenat compuse, cu numeroase foliole lanceolate, cu marginea
serată. Lăstarii sunt dens pubescenŃi. Florile sunt mici, verzui, grupate
într un panicul dens, păros, conic, cu lungimea de cca. 20 cm.
Înflore5te în VI VII. Drupele sunt mici, acoperite de peri ro5ii purpurii.
Fig. 169. Rhus hirta
Se cultivă în scop ornamental în parcuri 5i grădini. Este originar din (original)
America de Nord.

Familia Rutaceae
Cuprinde plante erbacee 5i lemnoase. Frunzele sunt de regulǎ alterne, simple sau compuse,
nestipelate, cu pungi secretoare de uleiuri eterice, sub formă de puncte transparente. Florile sunt de
regulă hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 4 sau 5.
Fructul este variabil, în funcŃie de gen, poate fi: hesperidă, drupă, samară, capsulă.
Formula florală: *K4 5 C4 5 A5+5; 4+4 G(4 5)
Genul Ruta prezintă fruct capsulă.
Ruta graveolens L. VirnanŃ
Este un subarbust, înalt de cca. 60 cm. Frunzele sunt de 2 3 ori
penat sectate, alterne. Uleiul din frunze este iritant. Florile sunt pe tipul
4, cu petale galbene, grupate în inflorescenŃe corimbiforme. Înflore5te
în VI VIII. Se cultivă prin grădini ca plantă medicinală sau
ornamentală. Planta are un miros neplăcut din cauza uleiurilor
secretoare. Poate fi întâlnit 5i subspontan. Specie mediteraneană.
Genul Citrus cuprinde specii originare din Asia sau Europa de
Sud, cu frunze persistente, fruct hesperidă. La noi în Ńară se cultivă în
spaŃii protejate.
Citrus limon (L.) Burm. fil. Lămâi (fig. 170) Fig. 170. Citrus limon
Este un arbust spinos. Frunzele sunt eliptice, cu peŃiolul turtit 1. ramurǎ cu flori; 2. fruct;
până la aripat, alterne. Florile sunt solitare, albe, purpurii la exterior, 3. fruct secŃionat transversal
odorante. Hesperida este ascuŃită la capete, de culoare galben deschis, (dupǎ Koehler's Medicinal
Plants)
cu endocarpul (pulpa) acru, acid, bogat în vitamina C.

85
Botanică sistematică
Citrus aurantium L. Portocal de Sevilia
Arbore sau arbust spinos. Frunzele sunt eliptice, cu peŃiolii aripaŃi. Florile sunt albe, solitare.
Hesperida este globuloasă, portocalie, cu endocarpul amărui acid.
Citrus sinensis (L.) Osbeck Portocal
Asemǎnǎtor cu specia anterioară, spre deosebire de aceasta, hesperidele sunt mari,
globuloase, galben portocalii, cu endocarpul dulce.
Citrus nobilis Lour. Mandarin
Este un arbust fǎrǎ spini. Frunzele sunt lanceolate, cu peŃiolii nearipaŃi. Florile sunt albe,
solitare. Fructele sunt globuloase, u5or turtite, cu endocarpul dulce. Epicarpul, împreună cu
mezocarpul (coaja), se desprinde u5or de endocarp.
Citrus x paradisi Macfad. (C. maxima x C. sinensis) Grapefruit
Arbust sau arbore cu peŃiolii frunzelor lat aripaŃi. Florile sunt grupate în raceme.
Hesperidele sunt mari, globuloase, galbene sau purpurii, cu endocarpul acru amărui.
Genul Ptelea prezintă fruct samară.
Ptelea trifoliata L.
Arbust de cca. 8 m înălŃime, cu frunze trifoliate, alterne. Florile sunt albe, grupate în
corimbe. Înflore5te în VI VII. Monosamara este aripatǎ circular. Cultivat în scop ornamental.
Originar din America de Nord.
Genul Phellodendron are fruct drupă.
Phellodendron amurense Rupr. Arbore de plută
Arbore înalt de cca. 15 m, cu ritidomul adânc crǎpat. Frunzele sunt imparipenat compuse,
alterne. Florile sunt verzui, grupate în panicule. Înflore5te în VI VII. Cultivat în scop ornamental.
Originar din N E Asiei.

ORDINUL GERANIALES

Familia Geraniaceae
Cuprinde plante erbacee, cu peri glandulari (secretǎ uleiuri eterice). Frunzele sunt variate,
divizate, prevăzute cu stipele. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul 5, cu
elemente libere. Fructul este mericarpic, se desface în 5 mericarpii monosperme, prevăzute cu un
rostru lung (cioc).
Pelargonium zonale (L.) Aiton Mu@cată (fig. 171)
Plantă perenă, glandulos păroasă, cu frunze palmat lobate,
cu baza cordată. Florile sunt simple sau involte, albe, roze, ro5ii, cu
petalele aproape egale, grupate în umbelă. Înflore5te în IV X. Se
cultivă în scop ornamental, la ghiveci. Este originară din Africa de
Sud.
Pelargonium radens H.E. Moore Mu@cată
Este o plantă perenă, cu peri glandulari. Frunzele sunt
bipenat partite până la sectate. Florile sunt mici, roze. Se cultivă ca Fig. 171. Pelargonium zonale
plantă ornamentală de apartament. (Revue de l’horticulture belge)
Pelargonium peltatum (L.) Aiton Mu@cată
Plantă perenă cu tulpina târâtoare sau urcătoare. Frunzele sunt palmat lobate pânǎ la partite, peltate
(peŃiolul se prinde de mijlocul limbului). Florile sunt mari, albe, roze, purpurii. Cultivată la ghiveci.
Pelargonium grandiflorum (Andz.) Willd. Mu@cată mare
Plantă perenă cu frunze palmat partite. Petalele sunt evident inegale, mari (3,5 cm),
maculate. Cele două petale superioare sunt mai mari, albicioase, cu câte o pată ro5ie violetă, iar cele
3 petale inferioare sunt mai mici 5i albe. Înflore5te în IV X.

86
Botanică sistematică
ORDINUL LINALES

Familia Linaceae
Pe glob se întâlnesc cca. 90 de specii, răspândite din zonele reci
până în cele tropicale, iar la noi în Ńară sunt 15 specii, care aparŃin
genului Linum. Sunt plante erbacee, cu frunze simple, nestipelate,
alterne sau opuse. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar
4, grupate în inflorescenŃă de tip cimă. Fructul este capsulă.
Formula florală: *K5 C5 A(5+5; 5+0) G(5)
Linum usitatissimum L. In (fig. 172)
Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Tulpina este mai înaltă, la
soiurile pentru fuior (100 cm), mai scundă 5i ramificată la soiurile
pentru ulei (70 cm). Frunzele sunt sesile, liniar lanceolate, 3 nervate,
de 2 3 cm lungime 5i late de 2 3 mm. Caliciul este persistent, iar
petalele sunt căzătoare la înflorire, albastre, la inul pentru ulei 5i albe,
la inul pentru fuior. Florile sunt grupate în cime corimbiforme.
Înflore5te în VI VII. Capsula este însoŃită de caliciu, la maturitate cele
5 loje ovariene sunt împǎrŃite în 10 loje, prin apariŃia unui perete
incomplet în cadrul fiecărei loje. Într o capsulă se formeazǎ 8 10
seminŃe, care rămân închise în capsula matură. SeminŃele sunt cafenii,
lucioase, cu tegumentul bogat în substanŃe pectice (se gelifică în Fig. 172. Linum usitatissimum
prezenŃa apei), iar endospermul în ulei. Se cultivă pentru fibrele textile 1. planta; 2. capsulǎ;
din tulpină 5i pentru uleiul obŃinut din seminŃe, folosit în industrie 5i 3. capsulǎ secŃionatǎ
farmacie. SeminŃele au 5i proprietăŃi medicinale pentru tratarea transversal; 4 sǎmânŃǎ. (dupǎ
Koehler's Medicinal Plants)
inflamaŃiilor tubului digestiv. Originar din S V Europei.

ORDINUL APIALES (UMBELLALES)


Cuprinde două familii: Apiaceae (Umbelliferae) 5i Araliaceae.

Familia Apiaceae (Umbelliferae)


Cuprinde cca. 2.900 de specii, răspândite mai ales în regiunea mediteraneană.
Sunt plante erbacee, cu rădăcina pivotantă. Frunzele sunt alterne, divizate, cu teaca bine
dezvoltată, nestipelate. Florile sunt pe tipul 5, hermafrodite, actinomorfe, cu excepŃia celor
marginale, care sunt zigomorfe, grupate în inflorescenŃă de tip umbelă compusă, cu involucru 5i
involucel (frunzuliŃe de protecŃie), la unele specii, mai rar sunt grupate în umbelă simplă sau capitul.
Formula florală: * 5 C5 A5 G(2)
Fructul este mericarpic dicariopsă, cele două mericarpii se prind de o axă centrală, numită
carpofor. Fiecare mericarp prezintă o faŃă ventrală (internă) plană 5i o faŃă dorsală (externă)
convexă, prevăzută cu 5 coaste longitudinale, între care se aflǎ 5anŃuri, numite valecule. Sub coaste
se găsesc fasciculele conducătoare, iar sub valecule canalele secretoare de uleiuri eterice. SămânŃa
prezintă endosperm, bogat în aleuronă 5i ulei.
Din punct de vedere biochimic, speciile din această familie se caracterizează prin prezenŃa
uleiurilor eterice.
ImportanŃa economică a familiei este mare, multe specii sunt cultivate ca legume: Apium
graveolens Ńelina, Daucus carota subsp. sativus morcovul, Pastinaca sativa păstârnacul; altele
sunt condimentare prin frunze: Anethum graveolens mărar, Petroselinum crispum pătrunjel,
Levisticum officinale leu5tean sau condimentare prin fructe: Coriandrum sativum coriandru,
Pimpinella anisum anasonul. Unele sunt plante medicinale, dar 5i buruieni toxice.

87
Botanică sistematică

Fig. 173. Pastinaca sativa Fig. 174. Petroselinum crispum Fig. 175. Anethum graveolens
1. rǎdǎcinǎ; 2. frunzǎ 5i 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct; 1. frunze 5i inflorescenŃe;
inflorescenŃǎ; 3. fruct; 4. fruct 4. fruct secŃionat transversal 2. floare; 3. fruct; 4. secŃiune
secŃionat longitudinal (dupǎ O. W. Thomé) transversalǎ prin fruct
(dupǎ Johann Georg Sturm) (dupǎ O. W. Thomé)

Specii cultivate ca legume, condimentare @i aromatice, cu flori galbene:

Pastinaca sativa L. Păstârnac (fig. 173)


Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ, albicioasǎ, de 30 100 cm înălŃime. Frunzele sunt
penat sectate, cu segmente late. InflorescenŃa fără involucru 5i involucel. Înflore5te în VII VIII.
Fructele sunt eliptice 5i turtite dorso ventral, cu coastele principale aripate. Se cultivă pentru
rădăcini. Originarǎ din centrul 5i sudul Europei.
Petroselinum crispum (Miller) A. W. Hill. (P.hortense auct.) Pătrunjel (fig. 174)
Este o plantă bienală cu rǎdǎcina u5or tuberizatǎ de culoare albǎ. Frunzele sunt de 2 3 ori
penat sectate, lucioase. Florile sunt verzui gălbui, fǎrǎ involucru, cu involucel reflect.
Înflore5te în VI VII. Fructele sunt mici, ovoidale. Se cultivă pentru frunze 5i rădăcină.
Origine mediteraneanǎ.
Anethum graveolens L. Mărar (fig. 175)
Plantă anuală cu frunze de 3 4 ori penat sectate, cu segmente
filiforme, pruinoase. InflorescenŃa fără involucru 5i involucel.
Înflore5te în VII VIII. Are fructe mici, ovoidal elipsoidale, cu
mericarpii aripate. Se cultivă pentru frunzele aromatice. Are 5i
proprietăŃi medicinale pentru indigestii, colici intestinale etc.
Originar din Asia de SV, India.
Foeniculum vulgare Miller Fenicul
Plantă bienală de talie mare (până la 2,5 m), cu frunze de 3 4
ori penat sectate, cu segmente filiforme. InflorescenŃa fără involucru
5i involucel.
Înflore5te în VII IX. Fructele sunt ovoidal cilindrice de până
la 10 mm lungime, cu coaste principale evidente. Se cultivă ca
plantă aromatică 5i condimentară pentru fructele folosite la
aromatizarea băuturilor. Este de origine mediteraneanǎ.
Levisticum officinale Koch Leu@tean (fig. 176)
Plantă perenă cu frunze de 2 3 ori penat sectate, cu segmente Fig. 176. Levisticum officinale
late. InflorescenŃa prezintă involucru 5i involucel. Înflore5te în VII 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct;
VIII. Fructele sunt lat eliptice, comprimate dorso ventral, cu 4. secŃiune transversalǎ prin
coastele laterale aripate. Se cultivă pentru frunze, ca plantă fruct. (dupǎ O. W. Thomé)
aromaticǎ. Originar din Iran.

88
Botanică sistematică

Fig. 177. Daucus carota Fig. 178. Apium graveolens Fig. 179. Carum carvi
subsp. sativus: 1. rǎdǎcinǎ; 1. rǎdǎcini; 2. frunze 5i 1. frunze 5i inflorescenŃǎ;
2. frunzǎ 5i inflorescenŃǎ; inflorescenŃe; 3. floare; 2. floare; 3. fruct; 4. fruct
3. fruct. 4. fruct; 5. fruct sect. trans. secŃionat trans.
(dupǎ C. A. M. Lindman) (dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ C. A. M. Lindman)

Specii cultivate ca legume, condimentare @i aromatice, cu flori albe:

Daucus carota L. subsp. sativus Morcov cultivat. (fig. 177)


Plantă bienală cu rădăcina tuberizată, portocalie, comestibilă. Întreaga plantǎ este aspru
pǎroasǎ, cu frunze de 2 3 ori penat sectate. InflorescenŃa cu involucru 5i involucel. În centrul
inflorescenŃei se aflǎ o floare purpurie, sterilǎ. Mericarpiile prezintă 5 coaste principale, prevăzute
cu peri 5i 4 coaste secundare, prevăzute cu spini lungi, cu vârful în formă de ancoră. Se cultivă ca
legumă pentru rădăcinile comestibile, bogate în vitamine.
Apium graveolens L. łelina (fig. 178)
Plantă bienală cu rǎdǎcina tuberizatǎ globulos. Frunzele sunt
lucioase, penat sectate, cu segmente romboidale. InflorescenŃa fără
involucru 5i involucel. Înflore5te în VII VIII. Fructele sunt mici, cu
5 coaste longitudinale. Se cultivă pentru frunzele 5i rădăcinile
utilizate în alimentaŃie.
Carum carvi L. Chimen (fig. 179).
Plantă bienală până la perenă, înaltă de 30 50 cm. Frunzele
sunt de 2 3 ori penat sectate, cu segmente liniare. InflorescenŃa fără
involucru 5i involucel. Înflore5te în V VII. Fructele sunt ovoidale, 4
5 mm lungime. Se cultivă ca plantă condimentară 5i aromatică
pentru fructele utilizate la aromatizarea unor produse alimentare, dar
se întâlne5te 5i spontan în paji5tile de deal 5i munte.
Coriandrum sativum L. Coriandru (fig. 180)
Plantă anuală de 30 60 cm înălŃime, cu miros neplăcut (de
plo5niŃă), cu excepŃia fructelor. Frunzele sunt heterofile (diferite ca
formă), cele de la bază sunt trilobate, iar cele din partea superioară Fig. 180. Coriandrum sativum
de 2 3 ori penat sectate, cu segmente liniare. Florile sunt alb roze, 1. frunze bazale;
inflorescenŃa fără involucru, dar cu involucel. Înflore5te în VI VII. 2. inflorescenŃǎ; 3. floare:
a. exterioarǎ, b. interioarǎ;
Fructele sunt globuloase 5i nu se desfac la maturitate în mericarpii. 4. fruct; 5. fruct secŃionat trans.
Se cultivă ca plantă condimentară 5i aromatică, pentru fructele (dupǎ O. W. Thomé)
folosite la aromatizarea băuturilor, alimentelor etc. Este originar din
Africa de Nord 5i Asia de Vest.

89
Botanică sistematică
Pimpinella anisum L. Anason (fig. 181)
Este o plantă anuală de 15 50 cm înălŃime. Frunzele
bazale sunt întregi, cele tulpinale trilobate, iar cele superioare de
2 3 ori penat sectate, cu segmente liniare. InflorescenŃa fără
involucru 5i involucel. Înflore5te în VII VIII. Fructele sunt
ovoidale 5i păroase. Se cultivă ca plantă aromatică pentru fructe.
Plantǎ mediteraneanǎ.

Specii întâlnite ca buruieni:

Daucus carota L. subsp. carota Morcov sălbatic


Plantă anuală, asemǎnǎtoare cu morcovul cultivat, dar cu
rădăcina subŃire, de culoare albă, necomestibilă. Buruiană în
paji5ti, locuri ruderale 5i culturi.
Conium maculatum L. Cucută
Fig. 181 Pimpinella anisum
Plantă anuală sau bienală cu tulpina fistuloasǎ, pătată
1. frunze bazale 5i inflorescenŃe;
bruniu, înaltă de până la 2 m. Florile sunt albe, inflorescenŃa cu 2. floare; 3. fruct; 4. fruct secŃ. long.
involucru 5i involucel. Fructele sunt globuloase, cu coaste (dupǎ C. A. M. Lindman)
ondulate 5i miros neplăcut. Buruiană foarte toxică, conŃine
alcaloizii coniină, coniceină, întâlnită în locuri ruderale.

Familia Araliaceae
Cuprinde plante lemnoase cu canale secretoare în toate
organele plantei. Frunzele sunt alterne, simple, nestipelate,
persistente. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5,
grupate în umbele. Fructul este bacă. Familia prezintă un singur
gen Hedera cu o singură specie:
Hedera helix L. Iederă (fig. 182)
Liană agăŃătoare cu ajutorul rădăcinilor fixatoare
(adventive), formate pe tulpini. Prezintă tulpini fructifere 5i tulpini
vegetative. Frunzele sunt persistente, alterne, dimorfe (de două
forme diferite). Pe tulpinile vegetative, frunzele sunt palmat lobate,
iar pe cele fructifere sunt ovate, cu marginea întreagă. Florile sunt
alb verzui, grupate în umbele simple. Înflore5te în IX X. Fructul
este bacă sferică, negricioasă. Cre5te spontan în păduri, locuri
umbroase. Se cultivǎ ca plantă decorativǎ prin frunze, pentru Fig. 182. Hedera helix
acoperirea gardurilor. Specie mediteraneană.

90
Botanică sistematică
Rezumat
Subclasa Rosidae cuprinde un număr mare de plante lemnoase ;i erbacee, cu flori
actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, rar 4, cu înveli;ul floral periant, cu elemente libere. Din
această subclasă sunt prezentate următoarele ordine ;i familii:
Saxifragales cu 3 familii: Hydrangeaceae, Grossulariaceae ;i Crassulaceae;
Rosales cuprinde o singură familie B Rosaceae, care este împărŃită în 4 subfamilii:
Spiraeoideae, Rosoideae, Maloideae ;i Prunoideae;
Fabales (Leguminosales) cu 3 familii: Mimosaceae, Caesalpiniaceae ;i Fabaceae;
Elaeagnales cuprinde o singură familia – Elaeagnaceae;
Cornales cuprinde o singură familie – Cornaceae;
Celastrales, din care sunt caracterizate două familii: Celastraceae ;i Aquifoliaceae;
Euphorbiales cuprinde două familii: Buxaceae ;i Euphorbiaceae;
Rhamnales, din care sunt caracterizate două familii: Rhamnaceae ;i Vitaceae;
Sapindales, din care sunt caracterizate două familii: Aceraceae ;i Hippocastanaceae;
Rutales, din care sunt descrise două familii: Anacardiaceae ;i Rutaceae;
Geraniales cu o singură familie – Geraniaceae;
Linales cuprinde o singură familie – Linaceae;
Apiales (Umbellales) cuprinde două familii: Apiaceae (Umbelliferae) ;i Araliaceae.

Intrebări:
1. Caracterele generale pentru familiile prezentate, cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Bibliografie
1. Pârvu C., 2005. Enciclopedia plantelor, Vol.IV. Edit. Tehnică, Bucure5ti.
2. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,
Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
3. Pop I., Hodi@an I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983.
Botanică sistematică. Edit Did. 5i Ped., Bucure5ti.
4. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Edit. Printech, Bucure5ti.
5. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria.

91
Botanică sistematică
V. SUBCLASA DILLENIIDAE
Cuvinte cheie: Paeoniales, Theales, Malvales, Sarraceniales, Violales, Begnoniales,
Capparales, Salicales, Cucurbitales, Ericales, Primulales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Dilleniidae cuprinde plante lemnoase 5i erbacee, cu frunze simple, de regulă,


dispuse altern, rar opuse sau verticilate. Florile sunt actinomorfe, rar zigomorfe (Violaceae,
Begoniaceae), hermafrodite, rar unisexuate (Salicaceae, Cucurbitaceae), cu înveli5ul floral, de
regulă, periant, cu elemente libere sau unite.
Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Paeoniales, Theales, Malvales,
Sarraceniales, Violales, Begnoniales, Capparales, Salicales, Cucurbitales, Ericales 5i Primulales.

ORDINUL PAEONIALES

Familia Paeoniaceae
Cuprinde plante perene, cu rădăcini tuberizate. Frunzele sunt
dispuse altern, fără stipele. Florile sunt solitare, actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 5. Fructul este polifoliculă.
Formula florală: *K5 C5 10 A∞ G2 8
Paeonia officinalis L. Bujor (fig. 183)
Plantă perenă de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele sunt de 2 3 ori
penat sectate. Florile sunt mari, ro5ii, roze sau albe, involte (bătute).
Înflore5te în V VI. Se cultivă în grădini 5i parcuri ca specie
ornamentală. Este de origine mediteraneană.
Paeonia peregrina Miller Bujor românesc
Plantă perenă, cu flori ro5ii. Înflore5te în V VI. Cre5te spontan
în zona de stepă 5i a pădurilor de stejar, în poeni, margini de păduri. Fig. 183. Paeonia officinalis
Paeonia suffruticosa Andrews (P. arborea Donn.) Bujor
Arbust de cca. 1 m înălŃime. Frunzele sunt de 2 3 ori penat sectate, cu segmente late. Florile
sunt roze. Înflore5te în V VI. Se cultivă în parcuri ca specie ornamentală. Originar din Asia de Est.

ORDINUL THEALES

Familia Hypericaceae
Cuprinde plante erbacee 5i lemnoase, cu frunze simple,
dispuse opus, fără stipele. Majoritatea speciilor prezintă frunze cu
glande secretoare translucide. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃe cimoase. Fructul
este capsulă septicidă.
Hypericum perforatum L. Sunătoare, PojarniŃă (fig.
184)
Este o plantă perenă, înaltă de cca. 60 cm. Frunzele sunt
eliptice, bogate în pungi secretoare translucide. Florile sunt
galbene, grupate în cime corimbiforme. Înflore5te în VI IX.
Frecvent întâlnită în fâneŃe 5i păduri. Planta are proprietăŃi
medicinale pentru tratarea bolilor gastrice 5i hepatice. Fig. 184. Hypericum perforatum
Hypericum calycinum L. 1. plantǎ cu flori;
2. fragment de frunzǎ
Subarbust de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele nu prezintă (dupǎ C. A. M. Lindman)
glande translucide. Florile sunt mari (6 8 cm), solitare, situate
terminal. Înflore5te în VI IX. Se cultivă în scop ornamental. Este de origine mediteraneană.

92
Botanică sistematică
ORDINUL MALVALES
Din acest ordin sunt caracterizate două familii: Tiliaceae 5i Malvaceae.

Familia Tiliaceae
Cuprinde cca. 450 de specii, răspândite în zonele temperate 5i tropicale.
Sunt plante lemnoase, cu frunze dispuse altern, simple, cu stipele. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 5, grupate în cime. Fructul este achenă.

Genul Tilia cuprinde specii de tei, cu inflorescenŃa cimă.


Pedunculul inflorescenŃei concre5te parŃial cu o hipsofilă alungită, care
serve5te la diseminarea fructelor cu ajutorul vântului.
Tilia tomentosa Moench Tei argintiu, Tei alb (fig. 185)
Arbore înalt de cca. 30 m. Frunzele sunt ovat cordiforme,
argintii tomentoase pe partea inferioară, cu peri stelaŃi. Florile sunt alb
gălbui, puternic odorante, grupate în cime corimbiforme. Înflore5te în
VI. Cre5te frecvent în pădurile din câmpie 5i deal. Este o foarte bunǎ
plantǎ medicinalǎ, meliferǎ, adeseori cultivat în scop ornamental.
Lemnul moale are multiple întrebuinŃǎri industriale, iar fibrele liberiene
sunt folosite pentru confecŃionarea frânghiilor 5i rogojinelor.
Fig 185. Tilia tomentosa
1. ramurǎ cu flori; 2.
Familia Malvaceae ramurǎ cu fructe
Cuprinde plante lemnoase 5i erbacee, cca. 1.000 de specii,
răspândite din regiunile reci până în cele tropicale. Frunzele sunt
dispuse altern, simple, cu nervaŃiune palmată, stipelate. Florile sunt
actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Caliciul de regulă este dublu,
caliciul extern (calicul) este alcătuit din 3 13 sepale libere sau unite, iar
cel intern este gamosepal, provenit din unirea a 5 sepale. Corola este
dialipetalǎ. Androceul este monadelf, cu numeroase stamine unite într o
coloană.
Formula florală: 3 13; (3 13) K (5) C5 A(∞) G(5 ∞ )
Fructul este capsulă sau mericarpic. SeminŃele sunt albuminate,
cu tegumentul seminal adeseori prevǎzut cu peri. În Ńesuturile plantei se
găsesc celule mucilaginoase.
Malva sylvestris L. Nalbă (fig. 186)
Este o plantă bienală până la perenă, de cca. 100 cm înălŃime.
Frunzele sunt palmat lobate, păroase. Florile sunt roz violacee, grupate Fig. 186. Malva sylvestris
în cime axilare, cu caliciul extern format din 3 sepale libere. Înflore5te 1. plantǎ; 2. androceul;
în VI IX. Fructul este mericarpic, disciform. Specie eutrofă, nitrofilă, 3. fruct. (dupǎ Köhler's
frecvent întâlnită în locuri ruderale, paji5ti 5i tufǎri5uri. Planta are Medicinal Plants)
proprietăŃi medicinale pentru tratarea tusei, bron5itei.
Althaea rosea (L.) Cav. (Alcea rosea L.) Nalbă de grădină (fig. 187)
Este o plantă perenă cu tulpina înaltă până la 3 m, tomentoasǎ. Frunzele sunt palmat lobate.
Florile sunt mari, ro5ii, albe, involte, cu caliciul extern format din 6 9 sepale unite la bază.
Înflore5te în VI IX. Fructul este mericarpic disciform, cu achene în formǎ de colǎcel. Cultivată prin
grǎdini ca plantă ornamentală.
Gossypium hirsutum L. Bumbac (fig. 188)
Plantă anuală cu tulpina acoperitǎ de peri patenŃi, ramificată mixt. Axul principal 5i ramurile
inferioare se ramifică monopodial (vegetativ), iar cele superioare simpodial (fructifer). Frunzele
sunt palmat lobate. Florile sunt solitare, galbene, cu caliciul extern format din 3 sepale mari, ovate,
dinŃate. Înflore5te în VII IX. Fructul este capsulă, cu seminŃe prevăzute cu peri unicelulari, care

93
Botanică sistematică
constituie fibra de bumbac. Specie termofilă, la noi în Ńarǎ poate fi cultivatǎ, în sudul Ńării, ca plantă
textilă 5i oleaginoasă. Uleiul este folosit în industrie. Originar din Peru.
Hibiscus syriacus L. Zămo@iŃa de Siria (fig. 189)
Arbust înalt de cca. 3 m, cu frunze trilobate. Florile sunt solitare, axilare, mari purpurii,
liliachii sau albe, cu caliciul extern format din 6 13 sepale liniare, libere. Înflore5te în VII IX.
Fructul este capsulă. Cultivat în scop ornamental sau pentru gard viu. Originar din Asia de Sud Est.
Hibiscus trionum L. Zămo@iŃă
Plantă anuală pǎroasǎ de cca. 50 cm înǎlŃime. Frunzele sunt palmat sectate. Florile sunt
solitare, galbene cu o pată purpurie la bază. Caliciul extern este format din 6 13 sepale liniare,
libere, iar cel intern este gamosepal, veziculos, persistent. Înflore5te în VI VIII. Buruiană întâlnită
în culturi. Fructul este capsulǎ.

Fig. 187. Althaea rosea Fig. 188. Gossypium hirsutum Fig. 189. Hibiscus syriacus
1. fragment de plantǎ; 1. plantǎ cu frunze 5i flori; (original)
2. fruct. (dupǎ Köhler's 2. fruct. (dupǎ Köhler's
Medicinal Plants) Medicinal Plants)

ORDINUL SARRACENIALES (NEPENTHALES)


Cu următoarele familii: Sarraceniaceae 5i Droseraceae.

Familia Sarraceniaceae
Cuprinde plante carnivore, cu frunze cu capcane în formă de
urnă, pentru capturarea insectelor în vederea completării necesarului
de azot. Florile sunt hermafrodite, cu înveli5 floral periant. Fructul
este capsulă. (Sarracenia purpurea L.).

Familia Droseraceae
Cuprinde plante carnivore, perene, cu flori actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 5, cu înveli5 floral periant. Fructul este capsulă.
Capturarea insectelor se face cu ajutorul perilor glandulari prezenŃi pe
frunze.
Drosera rotundifolia L. Roua cerului Fig. 190. Dionaea muscipula
Plantă perenă de mla5tini, turbării. Frunzele sunt dispuse în (The Families of Flowering
rozetă bazalǎ, rotunde, prevăzute cu peri glandulari pe margine, cu rol Plants)
în capturarea insectelor. Florile sunt grupate în inflorescenŃă cimoasă,
situată terminal. Înflore5te în VI VIII. Capsula este netedă. Cre5te pe solurile acide.
Dionaea muscipula Ellis (fig. 190)
Plantǎ perenǎ asemǎnǎtoare cu specia precedentǎ, prezintă pe marginea frunzelor peri
glandulari, la atingerea acestora are loc plierea bruscă a limbului de a lungul nervurii mediane.

94
Botanică sistematică
ORDINUL VIOLALES

Familia Violaceae
Cuprinde cca. 21 de genuri cu 900 de specii, rǎspândite pe tot globul.
La noi în Ńarǎ se întâlne5te un singur gen Viola, cu cca. 28 de specii.
Sunt plante erbacee perene, cu frunze dispuse altern, simple, stipelate. Florile sunt solitare,
zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5. Caliciul prezintă 5 sepale persistente, cu apendici la bază
(proeminenŃe accesorii). Corola este formată din 5 petale inegale, cea inferioară este mai mare 5i
prezintă un pinten nectarifer.
Formula floralǎ: K5 C5 A5 G(3)
Fructul este capsulă loculicidǎ, cu seminŃe prevǎzute cu un
apendice uleios, numit elaiosom.
Viola x wittrockiana Gams (V. altaica x lutea x tricolor)
PanseluŃe (fig. 191)
Plantă anuală de cca. 15 cm înǎlŃime. Frunzele sunt ovat
eliptice, cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt mari (4 6 cm diam.),
violete, galbene, albe. Înflore5te în III IV. Cultivată ca plantă
ornamentală în rabate.
Viola odorata L. Topora@i
Plantă perenă, cu tulpina de tip scap de cca. 10 cm înǎlŃime.
Frunzele sunt ovat cordiforme, dispuse în rozetă bazală. Florile sunt Fig. 191. Viola x wittrockiana
(original)
violete, albastre, odorante. Înflore5te în III IV. Întâlnită prin
tufări5uri, poieni.

ORDINUL BEGONIALES

Familia Begoniaceae
La noi în Ńară se află în cultură un singur gen Begonia, cu
peste 400 de specii cultivate în scop ornamental, majoritatea de
apartament. Sunt plante erbacee suculente, cu frunze asimetrice,
alterne, stipelate. Florile sunt unisexuat monoice, zigomorfe, cu
înveli5 floral perigon petaloid, cu 2 6 tepale inegale, dispuse în cime
axilare. Fructul este capsulă aripată.
Begonia rex Putz. Begonie
Fig. 192. Begonia semperflorens
Plantă perenă cu rizom gros. Tulpina este de tip scap, cu (original)
frunzele dispuse bazal, lung peŃiolate, cu peri perpendiculari pe
peŃioli, cu limbul mare, asimetric, cu nervaŃiune palmată, cu o bandă argintie circularǎ, situatǎ între
margine 5i centru. Florile sunt roze, albe, ro5ii, grupate în cime lung pedunculate. Cultivată ca
plantă de apartament la ghiveci. Este originară din India.
Begonia semperflorens Link et Otto Begonie, GhiaŃă (fig. 192)
Este o plantă perenă, dar în câmp se comportă ca anuală. Tulpina este scundă 5i cărnoasă,
30 40 cm înǎlŃime. Frunzele sunt cărnoase, lucioase, ovate, asimetrice, verzi sau ro5ietice. Florile
sunt ro5ii, roze, rar albe, grupate în cime axilare. Înflore5te continuu. Se cultivă în rabate, ca plantă
ornamentală. Originară din Brazilia.

ORDINUL CAPPARALES (CRUCIFERALES)

Familia Brassicaceae (Cruciferae)


Cuprinde cca. 350 de genuri cu 3.200 de specii, răspândite din regiunile reci până în cele
tropicale. Sunt plante erbacee, cu frunze dispuse altern, fără stipele. Florile sunt bisimetrice,
hermafrodite, pe tipul 4, grupate în inflorescenŃă de tip racem.

95
Botanică sistematică
Formula florală: ⊕ K2+2; C4 A2+4 G(4)
Fructul poate fi silicvă, atunci când lungimea depă5e5te de 3 4 ori lăŃimea (Brassica) sau
siliculă, când lăŃimea este aproximativ egală cu lungimea (Capsella).
Familia are o importanŃă economică mare, deoarece multe plante sunt alimentare,
condimentare, decorative, medicinale, dar 5i buruieni în culturi.

Specii cu fruct silicvă:

Genul Brassica cuprinde plante


glabre sau cu peri simpli. Stigmatul este
globulos; silicva cu rostru mic, prezintă pe
valve o singură nervură longitudinală.
Brassica oleracea L. Varza (fig.
193)
Este o plantă bienală. Tulpina
floriferă apare în anul II, este înaltă, cu A B
frunzele bazale mari, peŃiolate, întregi sau
divizate, iar cele tulpinale sesile, cu baza
îngustată, acoperite de pruină (ceară).
Înflore5te în V IX.
În cultură se întâlnesc mai multe
convarietăŃi 5i varietăŃi:
1. Brassica oleracea convar.
capitata Varza de căpăŃână (fig. 193 A).
Prezintă în primul an o tulpină
scurtă, din care se formează mugurele
terminal, „căpăŃâna”, utilizată în alimentaŃie. D
Aceasta prezintă două varietăŃi: C
var. capitata – cu căpăŃâna densă,
cu frunze plane, care se acoperă unele pe
altele, prezintă două forme:
f. alba varza albă, cu frunze albe;
f. rubra varza ro5ie, cu frunze ro5ii;
var. sabauda Varza creaŃă (fig. E
193 B). F
CăpăŃâna este moale, cu frunze creŃe,
uneori policrome. Fig. 193. Brassica oleracea: a. floare; b. silicva;
2. Brassica oleracea convar. A. var. capitata; B. var. sabauda; C. var. gemmifera;
gemmifera Varza de Bruxelles (fig. 193 D. var. botrytis; E. var. gongylodes; F. var. acephala
C).
Tulpina este înaltă, cu muguri axilari mici, comestibili.
3. Brassica oleracea convar. botrytis
Tulpina este scurtă 5i prezintă în vârf o inflorescenŃă densă, cărnoasă, albicioasǎ, înconjurată
de frunze mari. Aceasta prezintă două varietăŃi:
var. botrytis Conopida (fig. 193 D)
RamificaŃiile inflorescenŃei sunt puternic îngro5ate, albicioase, formează o „căpăŃână” densă,
comestibilă.
var. italica Brocoli
RamificaŃiile inflorescenŃei sunt laxe, parŃial libere, comestibile.
4. Brassica oleracea convar. gongylodes Gulia (fig. 193 E).
Tulpina este scurtă, globulos tuberizată, cu cicatrice mari (provenite de la frunzele lung
peŃiolate, penat divizate), comestibilă.

96
Botanică sistematică
5. Brassica oleracea convar. acephala
Se caracterizează prin aceea că tulpina este înaltă, fără muguri laterali 5i terminali îngro5aŃi,
având importanŃă furajeră. Prezintă următoarele varietăŃi:
var. acephala Varza furajeră (fig. 193 F)
var. palmifolia Varza ornamentală
Tulpina este înaltă de cca. 2 m, cu o coroană de frunze în vârf.
Brassica rapa L. subsp. oleifera – RapiŃa navetă
Plantă anuală cu tulpina înaltă până la 100 cm. Frunzele bazale sunt peŃiolate, lirate (penat
sectate, cu lobul median mai mare 5i distanŃat de cei inferiori, care sunt mici), iar cele superioare
sunt sesile, cu baza cordat amplexicaulă (înconjoară tulpina). InflorescenŃa este densă, scurtă, cu
flori galbene, care depă;esc bobocii florali. Înflore5te în IV VIII. Cultivată ca plantă oleaginoasă,
pentru seminŃele bogate în ulei.
Brassica napus L. subsp. oleifera
RapiŃa coltza (194)
Se deosebe5te de specia precedentă,
prin inflorescenŃă alungită; florile nu
depă;esc bobocii florali. Înflore5te în IV
VIII. Se cultivă pentru seminŃele bogate în
ulei.
Brassica nigra (L.) Koch Mu@tar
negru (fig. 195)
Plantă anuală de talie mare (cca. 150
cm). Toate frunzele sunt peŃiolate, lirate.
Florile sunt galbene, iar silicvele sunt mici
(2 cm lung.), cu rostru scurt, alipite de axul
inflorescenŃei. Înflore5te în VI VIII.
SeminŃele conŃin cca. 30% ulei, utilizat în Fig. 195. Brassica nigra
Fig. 194. Brassica napus
special în industrie, dar 5i alimentar. Este o 1. frunzǎ bazalǎ; 2. frunzǎ 1. frunză bazală; 2. frunză
plantă condimentară, făina obŃinută din superioarǎ 5i inflorescenŃǎ superioară 5i inflorescenŃe;
3 floare; 4. silicve;
seminŃe se folose5te pentru prepararea 3. androceul; 4. silicve;
5. samânŃa. (dupǎ Köhler's
mu5tarului alimentar. 5. sǎmânŃǎ. (dupǎ Köhler's
Medicinal Plants)
Genul Sinapis spre deosebire de Medicinal Plants)
genul Brassica, plantele sunt păroase, stigmatul este bilobat, iar silicva prezintă rostru lung, cu 3 4
nervuri longitudinale pe valve.
Sinapis alba L. Mu@tar alb (fig.
196)
Plantă anuală de cca. 60 cm
înălŃime, păroasă. Frunzele sunt peŃiolate,
lirate. Florile sunt galbene, înfloresc în V
VII. Silicva este alb păroasă, cu rostrul
lung, egal sau mai mare decât aceasta, turtit.
Are acelea5i întrebuinŃări ca 5i mu5tarul
negru.
Sinapis arvensis L. Mu@tar de
câmp (fig. 197)
Plantă anuală, asemănătoare cu
specia precedentă, cu deosebirea că frunzele
superioare sunt sesile, întregi sau lobate;
silicva fără peri albi pe valve, cu rostrul mai Fig. 196. Sinapis alba Fig.197. Sinapis arvensis
1. frunze 5i inflorescenŃe; 1. frunze bazale; 2.fragment
scurt, o treime din lungimea acesteia.
2 3. silicve; 4. sǎmânŃǎ superior de plantǎ; 3. silicvǎ
Buruiană toxică, produce intoxicaŃii la cai, (dupǎ Wurzer Walter) (dupǎ Jeanne Mary)
întâlnită în culturi, locuri ruderale.

97
Botanică sistematică
Genul Raphanus cu silicva indehiscentă.
Raphanus sativus L. Ridiche cultivată
Plantă anuală sau bienală, cu rădăcina 5i axa hipocotilului tuberizate. Frunzele bazale sunt
lirate, iar cele superioare sunt lanceolate. Florile sunt albe sau violete, grupate în raceme. Înflore5te
în V VI. Silicva este polispermă, indehiscentă, cu un conŃinut spongios.
Se cultivă ca plantǎ alimentarǎ, cu urmǎtoarele convarietǎŃi:
convar. sativus Ridiche de lună, cu rǎdǎcina 5i hipocotilul
îngro5ate până la 3 cm diam., de culoare ro5u, roz, alb, cu perioadă
scurtă de vegetaŃie;
convar. niger Ridiche de iarnă, la care rădăcina 5i
hipocotilul sunt tuberizate până la 10 15 cm diam., având o perioadă
mai lungă de vegetaŃie.
Genul Cheiranthus cu specia:
Cheiranthus cheiri L. Mic@unele (fig. 198)
Este o plantă perenă de cca. 60 cm înǎlŃime, alipit păroasă, cu
peri bifurcaŃi 5i fixaŃi la mijloc ca acul busolei. Frunzele sunt
lanceolate. Florile sunt galben aurii sau brune, odorante, grupate în
raceme. Înflore5te în V VII. Se cultivă în scop ornamental. Specie
mediteraneană.
Genul Matthiola cu specia:
Matthiola incana (L.) R. Br. Micsandre
Plantǎ perenă, alipit păroasă, cu peri glandulo5i, ramificaŃi.
Frunzele sunt lanceolate. Florile sunt violete, ro5ii sau albe, grupate în Fig. 198. Cheiranthus cheiri
raceme. Înflore5te în IV X. Se cultivă ca plantă ornamentală. Are 1. plantǎ; 2. silicvǎ; 3.
sǎmânŃǎ. (dupǎ A. Masclef)
origine mediteraneanǎ.

Specii cu fruct siliculă:

Thlaspi arvense L. PunguliŃă (fig. 199)


Plantă anuală de cca. 40 cm înălŃime, cu miros de usturoi. Frunzele
sunt sesile, lanceolat sagitate, cu marginea dinŃată. Florile sunt albe,
grupate în raceme. Înflore5te în IV VI. Silicula este eliptică, aripată
circular. Buruiană segetală sau ruderală.
Capsella bursa pastoris (L.)
Medik. Traista ciobanului (fig. 200)
Plantă anuală sau bienală, cu
frunzele bazale peŃiolate, dispuse în rozetă,
penat partite până la sectate, iar cele
superioare sesile, alterne, sagitate. Florile
sunt albe, grupate în raceme. Înflore5te în
IV VII. Silicula este triunghiular
obcordatǎ. Buruiană întâlnită în culturi sau
locuri ruderale, având 5i proprietăŃi
medicinale.
Cardaria draba (L.) Desv.
Fig. 199. Thlaspi arvense
1. plantǎ; 2. floare;
(Lepidium draba L.) Urda vacii (fig.201)
3. siliculǎ; 4. sǎmânŃǎ Plantă perenă, cu rădăcini
(dupǎ C. A. M. Lindman) drajonante, de cca. 50 cm înǎlŃime. Fig. 200. Capsella bursaB pastoris
Frunzele sunt sesile, ovat lanceolate, 1. frunze bazale; 2. frunze
dinŃate. Florile sunt albe, grupate în raceme corimbiforme. Înflore5te superioare 5i inflorescenŃa; 3.
în V VI. Silicula este invers cordată, umflată, indehiscentă. floare; 4. siliculǎ
(dupǎ C. A. M. Lindman)
Buruiană ruderală 5i segetală.

98
Botanică sistematică

Fig. 202. Armoracia rusticana Fig. 203. Lunaria annua


1. rǎdǎcinǎ 5i frunze bazale; 1. plantǎ cu frunze,
2. frunze tulpinale 5i inflorescenŃǎ 5i silicule;
Fig. 201. Cardaria draba inflorescenŃa; 3. siliculǎ. 2. seminŃe
(dupǎ Western Weeds) (adaptare dupǎ Wurzer Walter) (dupǎ C. A. M. Lindman)

Armoracia rusticana P. Gaertn., B. Mayer et Scherb. Hrean (fig. 202)


Plantǎ perenă, cu rădăcinile groase, cărnoase, albe. Frunzele sunt diferite ca formă, cele
bazale sunt lung peŃiolate, mari, lat lanceolate, cu marginea inegal dinŃată, iar cele tulpinale sunt
scurt peŃiolate sau sesile (în partea superioarǎ), penat lobate, lanceolate, cu marginea crenată sau
întreagǎ. Florile sunt albe, grupate în raceme. Înflore5te în V VII. Silicula este globuloasă, lung
pedunculată. Plantă condimentară cultivată pentru rădăcinile cu miros 5i gust arzător, datorită
conŃinutului ridicat în ulei de mu5tar (senevol). Sucul proaspăt al plantei are proprietăŃi
antiscorbutice. Intâlnitǎ 5i subspontan. Originarǎ din Sud Estul Europei 5i Asia de Vest.
Lunaria annua L. subsp. annua Pana zburătorului, LopǎŃea (fig. 203)
Plantă anualǎ bienalǎ de cca. 60 cm înălŃime. Frunzele bazale sunt peŃiolate, ovat
triunghiulare, dinŃate, iar cele superioare sunt sesile. Florile sunt ro5ii violete, grupate în raceme,
apar în IV VI. Silicula este mare, eliptică, turtită. Se cultivă ca plantă ornamentală. Este originară
din Europa de Sud Est.

ORDINUL SALICALES

Familia Salicaceae
Cuprinde plante lemnoase, cu frunze alterne, simple, cu stipele.
Florile sunt unisexuat dioice, lipsite de înveli; floral, grupate în
amenŃi.
Formula florală: ♂* 0 A 2 ∞ ; ♀* 0 G(2)
Fructul este capsulă valvicidă. SeminŃele au peri, care ajută la
diseminarea lor prin intermediul vântului.
Genul Salix cuprinde specii cu muguri acoperiŃi de 1 solz.
Florile sunt protejate de bractee întregi 5i au la bază 1 2 glande
nectarifere. AmenŃii de regulă sunt verticali.
Salix alba L. Salcie albă, Răchită albă (fig. 204)
Fig. 204. Salix alba
Este un arbore de cca. 20 m înălŃime, cu lǎstarii flexibili, brun 1. ramurǎ cu frunze;
gǎlbui, galbeni sau cenu5ii. Frunzele sunt lanceolate, albăstrui sau 2. ramurǎ cu ament femel;
argintii păroase pe partea inferioară. Înflore5te în IV V. Capsula se 3. ramurǎ cu amenŃi
deschide prin 2 valve care se rǎsucesc în afarǎ. Cre5te pe malul apelor. masculi; 4. floare femelǎ;
5. floare masculǎ; 6. fruct.
Lemnul este moale, folosit în industria celulozei, iar nuielele pentru

99
Botanică sistematică
împletituri (co5uri). ScoarŃa are proprietăŃi medicinale, conŃine glucosidul salicina, cu efect
antifebril 5i antireumatic. Poate fi cultivatǎ în scop ornamental.
Salix babylonica L. Salcie pletoasă
Arbore cu lăstari gǎlbui, lungi 5i penduli. Frunzele sunt
liniar lanceolate, lung acuminate, pe partea inferioară cenu5ii
verzui. Înflore5te în IV. Capsula este glabrǎ. Se cultivă în parcuri 5i
grădini în scop ornamental. Originară din Asia de Est. Ca specie
ornamentală, se mai cultivă, Salix matsudana var. tortuosa, cu
ramurile ondulate, torsionate.
Genul Populus cuprinde specii cu mugurii acoperiŃi de cel
puŃin 3 solzi. Florile sunt protejate de bractee dinŃate. AmenŃii sunt
penduli.
Populus nigra L. Plop negru (fig. 205)
Arbore cu ritidomul negru cenu5iu, de cca. 30 m înălŃime.
Frunzele sunt ovat triunghiulare, serate. Înflore5te în III V.
Cre5te în lunci, zăvoaie, depresiuni. Se cultivă în scop
ornamental, cum ar fi cv. ‚Italica’ plop piramidal, cu coroana
columnară, ramurile fiind verticale.
Fig. 205. Populus nigra
ORDINUL CUCURBITALES 1. ramurǎ cu frunze; 2. amenŃi
♂; 3. amenŃi ♀; 4. floare
masculǎ; 5. floare femelǎ;
Familia Cucurbitaceae 6. fruct. (dupǎ O. W. Thomé)
Cuprinde cca. 640 de specii, răspândite din regiunile
temperate până în cele tropicale.
Sunt plante erbacee, cu tulpina fistuloasă (goală), târâtoare sau agăŃătoare prin cârcei, care
au origine caulinară (se formează din tulpină). Frunzele sunt alterne, întregi sau divizate, cu
nervaŃiune palmată sau penată. Florile sunt unisexuat monoice, rar dioice, actinomorfe, pe tipul 5,
solitare sau grupate în cime laxe, axilare. Caliciul este gamosepal (cu sepale unite), corola este
gamopetală, campanulată (în formă de clopoŃel). Androceul este triadelf (reunit în 3 mǎnunchiuri).
Staminele au anterele încovoiate în forma literei S. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior,
cu 3 stigmate bilobate.
Formula florală: ♂* (5) C(5) A(2)(2)1;
♀* (5) C(5) G(3)
Fructul este melonidă sau peponidă, cu Ńesutul placentar bine
dezvoltat.
Genul Cucurbita se caracterizează prin frunze palmat
lobate, cârcei ramificaŃi.
Cucurbita pepo L. Bostan, Dovleac (fig. 206)
Este o plantă anuală cu tulpina acoperită de peri rigizi,
agăŃătoare prin cârcei ramificaŃi. Frunzele sunt palmat lobate, cu
lobii ascuŃiŃi, acoperite de peri rigizi. Înflore5te în VI VIII. Se
cultivă pentru fructele folosite în furajarea animalelor, alimentaŃia
omului, dar 5i ca plantǎ oleaginoasǎ, seminŃele conŃin ulei, fiind
comestibile. Originară din America Centrală.
Cucurbita maxima Duchesne Dovleac turcesc
Plantă anuală cu frunze palmat lobate, cu lobii rotunjiŃi.
Fig. 206. Cucurbita pepo Înflore5te în VI IX. Fructele sunt mari, globuloase, turtite, alburii
1. tulpinǎ cu frunze 5i flori; (acoperite de pruină), cu Ńesutul placentar portocaliu 5i dulce. Se
2. frunzǎ; 3. floare bărbătească; cultivă în scop alimentar, furajer. Originar din America Centrală.
4. floare femeiască
(dupǎ Flora R.P.R.) Genul Cucumis prezintă frunze palmat lobate 5i cârcei
simpli.

100
Botanică sistematică
Cucumis sativus L. Castravete (fig. 207)
Plantă anuală cu tulpina agăŃătoare prin intermediul cârceilor
simpli (neramificaŃi). Frunzele sunt palmat lobate, cu lobii acuminaŃi
(brusc îngustaŃi, filiform). Florile sunt galbene, cele bărbăte5ti apar
înaintea celor femeie5ti. Înflore5te în VI VIII. Melonidele sunt cilindrice,
netede sau rugoase. Se cultivă pentru fructele consumate în stare proaspătă
sau conservate. Este o specie termofilă, originară din India.
Cucumis melo L. Pepene galben (fig. 208)
Plantă anuală, cu frunze palmat lobate până la fidate, cu lobii
rotunjiŃi. Florile sunt galbene, apar în VI VIII. Melonidele sunt sferice,
turtite sau alungite, netede, costate sau reticulate, cu Ńesutul placentar de
culoare galbenă sau verzuie, aromat. Fiind o specie termofilă, se cultivă în
sudul Ńării pentru fructe. Este originar din Asia 5i Africa tropicalǎ.
Genul Citrullus se caracterizează prin frunze penat sectate 5i
cârcei ramificaŃi.
Citrullus lanatus (Thunb.) Matsumura et Nakai Pepene verde,
LubeniŃă, Harbuz (fig. 209)
Este o plantă anuală, cu frunze penat sectate, flori galbene.
Înflore5te în VII VIII. Fructele sunt mari, sferice sau alungite, cu Ńesutul
placentar ro5u,
suculent 5i dulce.
Plantă termofilă, se Fig. 207. Cucumis sativus
cultivă în sudul (dupǎ flora R.P.R)
Ńării pentru fructele
folosite în alimentaŃie. Originar din Africa
de Nord Vest.
Genul Lagenaria prezintă frunze
palmate 5i cârcei ramificaŃi.
Lagenaria siceraria (Molina)
Standley Tigvă
Plantă anuală, cu frunze palmat
lobate. Florile sunt albe, cu corolă rotată.
Înflore5te în VII VIII. Fructele sunt alungite,
adesea prezintă două umflături, separate de o
Fig. 209. Citrullus lanatus zonă îngustă. Cultivată ornamental 5i pentru
Fig. 208. Cucumis melo 1. fragment de plantǎ cu
(dupǎ boil.uni.wroc.pl) fructele folosite în scop gospodăresc.
frunze; 2. floare
Originară din Africa, India.

ORDINUL ERICALES

Familia Ericaceae
Cuprinde arbu;ti, subarbu;ti de talie mică, cu frunze alterne, simple, întregi, nestipelate, de
regulă persistente. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe sau zigomorfe, pe tipul 4 sau 5, cu corola
gamopetală, rar dalipetalǎ. Fructul poate fi capsulă, bacă sau drupă.
Genul Rhododendron cuprinde specii cu flori zigomorfe, fruct capsulă.
Rhododendron myrtifolium Schott et Kotschy (R.kotschyi) Smirdar
Este un arbust de talie mică (cca. 50 cm). Frunzele sunt persistente, mici, eliptice, pieloase,
pe dos cu glande solzoase, ruginii. Florile sunt ro5ii, grupate în umbele terminale. Înflore5te în VI
VII. Specie oligotrofă, frecvent întâlnitǎ în etajul subalpin, în paji5ti pe soluri acide, scheletice,
formând tufări5uri pitice.
Ca plante ornamentale de apartament, la ghiveci, se cultivă următoarele specii:

101
Botanică sistematică
Rhododendron indicum (L) Sweet Azalee
Arbust cu flori roz purpurii, solitare. Originar din Japonia.
Rhododendron simsii Planchon Azalee
Arbust cu flori grupate câte 2 6, umbeliform. Originar din
China.
Genul Vaccinium cuprinde specii cu flori actinomorfe, corola
campanulat urceolată, fruct bacă.
Vaccinium myrtillus L. Afin, Afin negru (fig. 210)
Subarbust cu înălŃimea de 15 50 cm, cu ramuri muchiate.
Frunzele sunt ovate, cu marginea serată, căzătoare. Florile sunt verzui,
cu nuanŃe de roz, dispuse axilar. Înflore5te în V VI.
Baca este neagră albăstruie, pruinoasă. Frecvent întâlnit în
etajul fagului până în cel subalpin, în paji5ti, tufări5uri, pe soluri acide,
fiind oligotrof. Fructele se consumă proaspete sau preparate (dulceaŃă,
afinată). Planta are 5i proprietăŃi medicinale. Fig. 210. Vaccinium myrtillus
1. floare; 2. fruct
(dupǎ L. Emberger)
ORDINUL PRIMULALES

Familia Primulaceae
Cuprinde cca. 1.000 de specii, răspândite în regiunile reci 5i
calde. În Ńara noastră sunt prezente 12 genuri cu cca. 30 de specii.
Sunt plante erbacee, cu frunze simple, fără stipele. Florile sunt
hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 5, solitare sau
grupate în inflorescenŃe de tip racem sau umbelă. Caliciul este
gamosepal, corola gamopetală. Fructul este capsulă sau pixidă.
Formula florală: *K(5) [C(5) A5] G(5)
Primula veris L. (P. officinalis Hill) CiuboŃica cucului (fig.
211)
Plantă perenă cu rizom 5i tulpină de tip scap, înaltă de cca. 20 cm.
Frunzele sunt ovate, cu peŃiolul aripat, dispuse în rozetă bazală. Florile
sunt galbene, grupate în umbelă. Înflore5te în IV V. Fructul este
capsulă. Cre5te în zona pădurilor de stejar
până în etajul boreal, în paji5ti, poieni,
rari5ti de păduri. Planta are utilizări Fig. 211. Primula veris
medicinale, pentru tratarea tusei, bron5itei, 1. plantǎ; 2. floare longistilǎ;
de la care se folosesc inflorescenŃele. 3. floare brahistilǎ; 4. fruct
(dupǎ C. A. M. Lindman)
Rizomii conŃin saponine, pot fi folosiŃi
pentru tratarea durerilor de cap, măsele.
Cyclamen persicum Miller Ciclamen (fig. 212)
Plantă perenă cu tuberculi 5i frunze ovat reniforme. Florile sunt
solitare, lung pedicelate, ro5ii, roze, rar albe, cu lacinii mari, până la 4
cm lungime, reflecte. Se cultivă ca plantă ornamentală de apartament,
Fig. 212. Cyclamen persicum la ghiveci.

102
Botanică sistematică
Rezumat
Din subclasa Dilleniidae sunt prezentate următoarele ordine ;i familii:
Paeoniales cu o singură familie – Paeoniaceae;
Theales din care este caracterizată familia – Hypericaceae;
Malvales cu două familii: Tiliaceae ;i Malvaceae;
Sarraceniales cu familiile: Sarraceniaceae ;i Droseraceae;
Violales cu familia – Violaceae;
Begoniales cu familia – Begoniaceae;
Capparales (Cruciferales) cu familia B Brassicaceae (Cruciferae);
Salicales cu familia – Salicaceae;
Cucurbitales cu familia – Cucurbitaceae;
Ericales cu familia – Ericaceae;
Primulales cu familia – Primulaceae.

Intrebări:
1. CaracterizaŃi familiile prezentate mai sus, cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Bibliografie
1. Adler W., Oswald K., und Fischer R., 1994. Exkursionsflora von Österreich, Stuttdart
und Wien.
2. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome II,
Masson et C. Edit. Paris.
3. Gorenflot R., 1975. Precis de Botaniq, Paris, Doin.
4. Hodi@an I.,Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit Did. 5i Ped., Bucure5ti.
5. Lambinon J. Et coll., 1992. Nouvelle Flore de la Belgique, du Grand Duché de
Luxembourg, du Nord de la France et des Regionsvoisines Meise.
6. Morariu I., Todor I., 1966. Botanică sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
7. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,
Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică, Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
8. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucure5ti.

103
Botanică sistematică
VI. SUBCLASA ASTERIDAE
Cuvinte cheie: Gentianales, Oleales, Solanales, Lamiales, Plantaginales, Scrophulariales,
Campanulales, Rubiales, Dipsacales, Asterales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Asteridae cuprinde plante lemnoase 5i erbacee, cu frunze simple, rar compuse,
dispuse opus, altern, rar verticilat (Rubiaceae), de regulă fără stipele. Florile au înveli5 floral
periant, cu caliciul gamosepal (sepale unite) 5i corolă gamopetală (petale unite). Din această
subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Gentianales, Oleales, Solanales, Lamiales,
Plantaginales, Scrophulariales, Campanulales, Rubiales, Dipsacales 5i Asterales.

ORDINUL GENTIANALES

Familia Apocynaceae
Cuprinde plante lemnoase 5i erbacee cu latex. Frunzele sunt simple, nestipelate. Florile sunt
actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal, corolă gamopetală. Fruct cu 2 folicule.
SeminŃele prezintǎ adeseori peri.
Nerium oleander L. Leandru
Arbust sau arbore de cca. 5 m înălŃime. Frunzele sunt
persistente, lanceolate, dispuse verticilat. Florile sunt ro5ii, albe,
odorante, grupate în inflorescenŃe racemoase, terminale. Înflore5te în
VII IX. Se cultivă în scop ornamental. Frunzele 5i scoarŃa sunt
otrăvitoare, conŃin glicozizi toxici. Este o specie mediteraneană.
Vinca minor L. Saschiu (fig. 213)
Subarbust cu tulpini târâtoare. Frunzele sunt eliptice, opuse,
persistente, coriacee (lucioase). Florile sunt solitare, albastre, lung
pedicelate, axilare. Înflore5te în IV VI. Planta are proprietăŃi
medicinale, pentru tratarea hemoragiilor, cicatrizarea rănilor, digestiv. Fig. 213. Vinca minor
(original)
Specie sciadofilă, întâlnitǎ în pădurile din zona de silvostepă până în
etajul fagului. Se cultivă 5i în scop ornamental, în locurile umbroase. Are origine mediteraneană.

ORDINUL OLEALES

Familia Oleaceae
Cuprinde cca. 25 de genuri cu 900 de specii, răspândite din
regiunile temperate până în cele tropicale. Sunt plante lemnoase, cu
frunze dispuse opus, fără stipele. Florile sunt actinomorfe,
hermafrodite, pe tipul 4, solitare sau grupate în panicule. Caliciul este
gamosepal, corola gamopetală, de tip hipocrateriformă (cu tubul
corolei lung 5i îngust terminat într un disc brusc lărgit) sau
campanulată (în formă de clopoŃel), foarte rar lipse5te.
Formula florală: *K(4) [C(4) A2] G(2)
Fructul este variabil, samară, capsulă, bacă sau drupă.

Specii cu fruct samară: Fig. 214. Fraxinus excelsior


1. fragment de ramurǎ;
2. floare hermafroditǎ;
Fraxinus excelsior L. Frasin (fig. 214) 3. floare bărbătească;
Este un arbore cu înălŃimea de până la 40 m, cu muguri negri. 4. floare femeiască; 5. fruct
Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile sunt nude (fără înveli5 (dupǎ O. W. Thomé)
floral), grupate în panicule axilare, cu înflorire protantă. Înflore5te în V.

104
Botanică sistematică
Cre5te în păduri, lunci, zăvoaie, adeseori se cultivă în scop ornamental.
Fraxinus ornus L. Mojdrean
Arbore înalt de cca. 10 m, cu muguri cenu5ii. Frunzele sunt
imparipenat compuse. Florile sunt albe, apar după înfrunzire. Înflore5te
în IV V. Se întâlne5te spontan în pădurile de stejar până în etajul
fagului, pe substrat pietros, calcaros. Se cultivă 5i în scop ornamental.

Specii cu fruct capsulă:

Syringa vulgaris L. Liliac (fig. 215)


Arbust de cca. 4 m înălŃime. Frunzele
sunt ovat cordiforme, cu marginea întreagă.
Florile pot fi liliachii sau albe, odorante, cu
corola hipocrateriformă, grupate în panicule.
Înflore5te în IV V. Cultivat în scop Fig. 215. Syringa vulgaris
ornamental. Sporadic întâlnit în zona de stepă, 1. fragment de ramurǎ;
2. floare; 3. fruct
până în etajul fagului, în tufări5uri, pe (dupǎ Bent Johnsen)
stâncării, coaste pietroase.
Forsythia x intermedia Zabel (F. suspensa x viridissima)
ForsiŃie, Ploaie de aur (fig. 216)
Arbust de cca. 3 m înălŃime, cu măduva la noduri întreagă, iar la
internoduri întreruptă lamelar. Frunzele sunt ovat lanceolate, cu marginea
serată. Florile sunt galbene, axilare, solitare sau grupate, cu înflorire
protantă, apar în IV V. Se cultivă în scop ornamental.

Specii cu fruct bacă:


Fig. 216. Forsythia x
intermedia Ligustrum vulgare L. Lemn câinesc (fig. 217)
(original) Arbust de cca. 5 m înălŃime. Frunzele sunt eliptic lanceolate,
căzătoare. Florile sunt albe, grupate în panicule terminale. Înflore5te în
VI VII. Bacele sunt negre, lucioase. Cre5te în pădurile de câmpie 5i
deal. Se cultivă în scop ornamental, pentru gard viu, iar bacele sunt
folosite la vopsitul fibrelor textile. Specie submediteraneană.
Ligustrum ovalifolium Hassk. Lemn câinesc
Arbust cu frunze eliptice, pieloase, persistente, flori albe.
Înflore5te în VI VII. Se cultivă în scop ornamental. Este originar din
Japonia.
Jasminum officinale L. Iasomie
Este un arbust cu înălŃimea de cca. 5 m. Frunzele sunt
imparipenat compuse, cu 7 foliole, căzătoare. Florile sunt albe, grupate
axilar, apar în V VIII. Baca este albă. Se cultivă în scop ornamental.
Originar din Asia de Sud Vest.

Specii cu fruct drupă:

Olea europaea L. Măslin (fig. 218)


Arbust sau arbore de cca. 15 m înălŃime. Frunzele sunt
Fig. 217. Ligustrum vulgare persistente, lanceolate, argintii păroase pe partea inferioară, cu peri
1. ramurǎ cu inflorescenŃǎ; solzo5i. Florile sunt albe, mici, grupate în raceme axilare. Înflore5te în
2. floare; 3. ramurǎ cu V. Drupa este verde sau neagră. Fructele sunt comestibile numai
fructe. conservate. Gustul foarte amar 5i astringent al fructelor proaspete se
(dupǎ C. A. M. Lindman) îndepărtează lăsându le într o soluŃie alcalină, timp de câteva ore.

105
Botanică sistematică
Mezocarpul conŃine până la 50 % ulei, foarte nutritiv, cu valoare
energeticǎ de cca. 900 calorii/100 g, utilizat în alimentaŃia omului.
Specie cultivatǎ în regiunile mediteraneene, pentru fructele cu valoare
alimentară ridicată.

ORDINUL SOLANALES
Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Solanaceae,
Convolvulaceae, Cuscutaceae.

Familia Solanaceae
Cuprinde cca. 95 de genuri cu peste 2.000 de specii, răspândite
în climatul tropical 5i temperat.
Sunt plante erbacee, rar arbu5ti, cu frunze simple sau compuse,
dispuse altern, nestipelate. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe
tipul 5, solitare sau grupate în inflorescenŃe cimoase. Caliciul este
Fig. 218. Olea europaea
gamosepal, corola gamopetală: rotată (în formă de roată, disc, cu tubul
1. ramurǎ cu frunze 5i
inflorescenŃe; 2. pǎr; corolei scurt, lacinii mari) sau infundibuliformă (în formă de pâlnie).
3. floare; 4. fruct Fructul poate fi bacă sau capsulă.
(dupǎ O. W. Thomé) Formula florală: *K(5) [C(5) A5] G(2 8)

Specii cu fruct bacă:

Lycium barbarum L. (L. halimifolium Miller) Cătină de garduri


Arbust spinos de cca. 2 m înălŃime. Frunzele sunt lanceolate, scurt peŃiolate. Florile sunt
ro5ii purpurii, solitare sau grupate în cime axilare. Înflore5te în VII IX. Bacele sunt ro5ii. Se cultivă
în scop ornamental pentru gard viu, dar 5i subspontan. Originar din China.
Genul Solanum cuprinde specii cu corola rotată, anterele staminelor au dehiscenŃă poricidă
(se deschid prin doi pori apicali).
Solanum tuberosum L. Cartof (fig. 219)
Plantă anuală cu tulpini subterane (metamorfozate): stoloni 5i tuberculi. Tuberculii se
formează din mugurii terminali ai stolonilor. Frunzele sunt întrerupt
imparipenat compuse. Florile sunt alb violete, grupate în cime.
Înflore5te în VII VIII. Bacele sunt verzi, la maturitate violet verzui,
toxice. Se cultivă pentru tuberculii folosiŃi în alimentaŃia omului,
furajarea animalelor, în industrie pentru obŃinerea spirtului, amidonului
etc. PărŃile aeriene ale plantei sunt toxice, datorită conŃinutului în
solanină. Este originar din America de
Sud.
Solanum melongena L. Vânăta,
Pătlăgele vinete (fig. 220)
Plantă anuală cu frunze mari,
ovate, uneori sinuat lobate, acoperite de
peri stelaŃi. Florile sunt violete, solitare
sau grupate câte 2 5, axilar. Înflore5te în
VI VIII. Bacele sunt mari, piriforme sau
Fig. 219. Solanum tuberosum alungite, de culoare violet închis. Se
1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct cultivă pentru fructele utilizate în
(dupǎ Flore Virtuelle d'Orsay) alimentaŃia omului. Este o specie
termofilă, originară din India.
Solanum nigrum L. Zârna (fig. 221) Fig. 220. Solanum melongena
Este o plantă anuală de cca. 50 cm înălŃime. Frunzele sunt 1. plantǎ; 2. fruct
ovate, cu marginea sinuat dinŃată până la lobată. Florile sunt albe, (dupǎ Doreen Hamilton)

106
Botanică sistematică
grupate în cime. Înflore5te în VI X. Bacele sunt mici, negre,
lucioase, toxice. Buruiană în culturi de pră5itoare, frecvent întâlnită
în cultura de soia.
Genul Lycopersicon cuprinde specii cu corola rotată,
anterele staminelor se deschid prin crăpături longitudinale.
Lycopersicon esculentum Miller (Solanum lycopersicon L.)
Tomate, Ro@ii (fig. 222)
Plantă anuală cu tulpina dreaptă sau prostrată (culcată la
pământ). Frunzele sunt întrerupt
imparipenat compuse, acoperite de peri
glandulari cu miros caracteristic. Florile
sunt galbene, grupate în cime axilare.
Înflore5te în VII VIII. Bacele sunt ro5ii,
galbene, portocalii. Se cultivă în câmp
sau spaŃii protejate (seră, solarii) pentru
fructele comestibile, în stare proaspătă
sau conservate. Este originară din
America de Sud.
Genul Capsicum prezintă Fig. 221. Solanum nigrum
1. plantǎ; 2. floare;
frunză simplă. 3. staminǎ
Capsicum annuum L. Ardei (dupǎ C. A. M. Lindman)
(fig. 223)
Plantă anuală, cu frunze ovate cu marginea întreagă sau sinuată.
Fig. 222. Lycopersicon Florile sunt albe, solitare sau grupate câte două axilar. Înflore5te în VI
esculentum IX. Bacele sunt mari, puŃin suculente, goale la interior, de diferite
(dupǎ Red Apples from the forme 5i culori. Se cultivă pentru fructele utilizate în alimentaŃie sau la
New World)
condimentarea alimentelor, urmǎtoarele convarietǎŃi:
convar. longum Cornul caprei, cu fructe alungite, 4 20 cm
lungime;
convar. grossum Ardei gras, Gogo5ar, cu fructe ovoidale, cu
coaste longitudinale proeminente.
convar. annuum (microcarpum) – Ardei cirea5ă, cu fruct
globulos alungit (până la 7 cm lungime 5i 4 cm grosime), condimentar,
datorită capsaicinei prezentă în Ńesuturile placentare, cu gust iute
arzător. Fructele de ardei au un conŃinut ridicat în vitamine, în special
vitamina C 5i pigmenŃi carotenoidici
(capsantina).
Genul Atropa cu frunze simple.
Atropa belladonna L.
Mătrăguna (fig. 224)
Fig. 223. Capsicum annuum
Este o plantă perenă cu rizom gros,
1. plantǎ; 2. floare; înaltă până la 2 m. Frunzele sunt ovat
3. staminǎ; 4. fruct; 5. fruct eliptice, cu marginea întreagă. Florile sunt
secŃionat transversal brun violete, campanulate, solitare sau
(dupǎ O. W. Thomé) grupate câte două, axilar. Înflore5te în VI
VIII. Bacele sunt sferice, puŃin turtite, de
1,5 cm diam., negre, lucioase, foarte toxice. Cre5te prin pădurile din
etajul montan. Întreaga plantă este toxică, rizomul 5i rădăcinile conŃin
numero5i alcaloizi (atropină, scopolamină, beladonină 5.a.), cu Fig. 224. Atropa belladonna
1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ
proprietăŃi terapeutice, utilizaŃi în medicină. (Köhler's Medicinal Plants)

107
Botanică sistematică
Specii cu fruct capsulă:

Datura stramonium L. Ciumăfaie (fig. 225)


Plantă anuală de talie mare, 120 cm. Frunzele sunt ovate, cu
marginea inegal dinŃată până la lobată. Florile sunt mari, albe, cu
corolă infundibuliformă, cu lacinii acuminate. Înflore5te în VI IX.
Capsula este acoperită cu spini. SeminŃele sunt negre,
reniforme, reticulate. Frunzele 5i seminŃele sunt bogate în alcaloizi
toxici. Buruiană toxicǎ, frecvent întâlnită în zona de silvostepă până în
etajul gorunului, în locuri ruderale 5i culturi. Unele specii înrudite, ex.
Datura tatula, sunt cultivate ca plante medicinale, iar Datura arborea
este un arbust cultivat în scop ornamental, ca plantă de apartament sau
seră. Este originară din America de Fig. 225. Datura stramonium
Nord. 1. fragment de plantǎ; 2. floare
secŃionatǎ; 3. fruct; 4. sǎmânŃǎ
Petunia x atkinsiana D. Don (Köhler's Medicinal Plants)
(Petunia hybrida Vilm Petunie (fig.
226)
Plantă anuală de cca. 50 cm
înǎlŃime, glandulos păroasă. Frunzele
sunt ovat eliptice. Florile sunt albe,
violete, cu corola infundibuliformă,
Fig. 226. Petunia x atkinsiana situate axilar. Înflore5te în VI IX.
(dupǎ Doreen Hamilton) Capsula are numeroase seminŃe mici. Se
cultivă ca plantă decorativă, în parcuri
5i grădini. Originarǎ din America de Sud.
Nicotiana tabacum L. Tutun (fig. 227)
Plantă anuală de talie mare, 1 3 m, glandulos păroasă. Frunzele
sunt mari, sesile, ovat eliptice, păroase. Florile sunt roze ro5ii, dispuse
în raceme sau panicule terminale. Înflore5te în VI IX. Capsulele cu
numeroase seminŃe foarte mici (10.000/gram), cu tegumentul seminal
reticulat punctat. Se cultivă pentru frunzele bogate în nicotină, folosite
la fabricarea Ńigaretelor. Din resturile rămase de la fabricarea tutunului
se prepară diferite insecticide utilizate în protecŃia plantelor. Plantă
termofilă, se cultivă în sud vestul Ńării. Originară din America de Sud.
Nicotiana alata Link et Otto Regina nopŃii
Fig. 227. Nicotiana tabacum
Plantă anuală, glandulos păroasă, cu frunze ovat lanceolate. 1. plantǎ; 2. fruct; 3. sǎmânŃǎ
Florile sunt mari, albe gălbui cu nuanŃe violete, infundibuliforme, (dupǎ David Culbreth)
puternic odorante, se deschid noaptea. Înflore5te în VII X. Se cultivă în
scop ornamental. Este originară din America de Sud.

Familia Convolvulaceae
Cuprinde cca. 55 de genuri cu 1.650 de specii, răspândite în regiunile temperate 5i tropicale.
Sunt plante erbacee, cu tulpina volubilă sau târâtoare. Frunzele sunt dispuse altern, simple,
fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, solitare sau grupate în cime. Caliciul
prezintă sepale libere, corola este gamopetală: campanulat infundibuliformă.
Fructul este capsulă.
Formula floralǎ: *K5 [C(5) A5] G(2 5)
Convolvulus arvensis L. Volbură (fig. 228)
Plantă perenă cu rădăcini drajonante 5i tulpinǎ volubilă. Frunzele sunt hastate până la
sagitate, peŃiolate. Florile sunt albe sau roze, infundibuliforme, solitare, axilare, însoŃite de
bracteole. Înflore5te în V IX. Buruiană frecvent întâlnită în culturi 5i locuri ruderale.

108
Botanică sistematică
Calystegia sepium (L.) R.Br. Cupa vacii
Plantă perenă cu tulpina volubilă.
Frunzele sunt mari, peŃiolate, ovat sagitate.
Florile sunt mari, albe, infundibuliforme, cu
caliciul acoperit de două bracteole mari,
ovate. Înflore5te în VI IX. Buruiană
întâlnită în zona de stepă până în etajul
boreal, în locuri umede, mlă5tinoase.
Ipomoea purpurea (L.) Roth
(Pharbitis purpurea (L.) Voigt) Zorele,
Bună dimineaŃa (fig. 229)
Plantă anuală cu tulpina volubilă.
Frunzele sunt peŃiolate, ovat cordiforme, cu
marginea întreagă. Florile sunt mari (6 cm
diam.), ro5ii violete, grupate câte 2 3 axilar.
Florile se deschid dimineaŃa. Înflore5te în Fig. 228. Convolvulus arvensis Fig. 229. Ipomoea purpurea
1. plantǎ; 2. floare secŃionatǎ (original)
VI IX. Se cultivă în scop ornamental. longitudinal; 3. fruct
Originară din America tropicală. (dupǎ C. A. M. Lindman)

Familia Cuscutaceae
Cuprinde plante parazite, lipsite de clorofilă. Tulpina este filiformă, volubilă, de culoare
galben ro5ieticǎ, cu haustori (rădăcini metamorfozate), prin care se realizează absorbŃia sevei
elaborate din tulpinile 5i frunzele plantelor gazdă. Frunzele sunt reduse la scvame (solzi5ori
galbeni). Florile sunt mici, actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în cime aglomerate.
Caliciul este gamosepal, corola este gamopetală, prevăzută pe partea internă cu coronulă
(paracorolă). Ovarul prezintă 1 2 stile. Fructul este capsulă.
Cuscuta campestris Yuncker Cuscută, TorŃel
Plantă anuală, parazitǎ pe tulpinile 5i frunzele plantei gazdă. Tulpina este filiformă, galben
portocalie. Ovarul prezintă două stile, care se termină cu două stigmate globuloase. Înflore5te în
VII IX. Capsula are dehiscenŃă interstilară. Buruiană de carantină foarte dăunătoare, pentru aceasta
se iau măsuri preventive cu scopul de a opri răspândirea torŃelului prin seminŃe 5i de distrugere a
focarului prin ardere. Este o specie polifagă, parazitează legume, furaje, plante ornamentale 5.a.
Originarǎ din America de Nord.

ORDINUL LAMIALES
Din care sunt caracterizate următoarele familii: Boraginaceae, Verbenaceae 5i Lamiaceae
(Labiatae).

Familia Boraginaceae
Cuprinde cca. 120 de genuri cu 2.000 de specii, răspândite în regiunile temperate 5i
tropicale. La noi în Ńară se întâlnesc cca. 70 de specii. Sunt de regulă plante erbacee, acoperite de
peri aspri. Frunzele sunt dispuse altern, simple, nestipelate. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe,
rar zigomorfe (Echium), pe tipul 5, grupate în cime scorpioide. Caliciul este gamosepal, corola
gamopetală: tubuloasă sau hipocrateriformă. Gâtul corolei este închis de formaŃiuni solzoase,
păroase, numite fornice. Fructele sunt mericarpice: tetraachenă, rar diachenă, însoŃite de caliciul
persistent. Formula floralǎ: *K(5) [C(5) A5] G(2)
Myosotis sylvatica L. Nu mă uita (fig. 230)
Plantă bienală de cca. 40 cm înălŃime, cu tulpina acoperită de peri. Frunzele sunt sesile,
lanceolate. Florile sunt albastre, grupate în cime scorpioide compuse. Înflore5te în IV VIII. Fructul
este tetraachenǎ, cu achenele ovoidale, netede. Cre5te în păduri, tufări5uri, paji5ti, din etajul fagului
până în cel boreal. Se cultivă 5i ca plantă ornamentală în parcuri 5i grădini, sub diverse cultivaruri.

109
Botanică sistematică
Symphytum officinale L.
Tătăneasă (fig. 231)
Plantǎ perenă cu rizom gros, înaltă
de cca. 100 cm. Frunzele sunt păroase, lat
lanceolate, cele bazale peŃiolate, iar cele
tulpinale decurente, cu nervuri secundare
proeminente. Florile sunt ro5ii violacee,
campanulate, grupate în cime scorpioide,
terminale. Înflore5te în V VIII.
Tetraachenele sunt negre. Cre5te în paji5ti
umede, zăvoaie, semănături, din zona de
silvostepă până în etajul fagului. Planta
este medicinală, pentru tratarea gastritei,
Fig. 230. Myosotis sylvatica ulcerului duodenal, afecŃiunilor renale,
1. plantǎ; 2. fragment de bron5itei, de la care se folosesc rădăcinile
tulpinǎ; 3. floare 5i rizomii. Fig. 231. Symphytum officinale
(dupǎ yukyuk.com) 1. fragment de plantǎ; 2. floare;
Familia Verbenaceae 3. fruct.
(dupǎ C. A. M. Lindman)
Este reprezentată de cca. 3.000 de specii, raspândite în regiunile
tropicale 5i subtropicale.
Cuprinde plante erbacee, cu frunze opuse, divizate, nestipelate.
Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, cu corola slab bilabiată. Fructul
este tetraachenă.
Formula florală: K(5) [C(5) A2+2] G(2); (5 4)
Verbena officinalis L. Sporici
Plantă perenă, înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt penat lobate
până la sectate. Florile sunt mici, roze sau violete, grupate în
inflorescenŃe spiciforme terminale. Înflore5te în VI VIII. Buruiană
frecvent întâlnită în locuri ruderale. Planta are proprietăŃi medicinale.

Specii ornamentale:

Verbena canadensis (L.) Britt. (V.aubletia Jacq.) Verbenă Fig. 232. Verbena canadensis
(fig.232)
Plantă perenă (în cultură anuală), înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt scurt peŃiolate, penat
fidate până la partite, cu 3 lobi. Florile sunt ro5ii, roze, cu tubul corolei egal sau puŃin mai lung
decât caliciul, grupate corimbiform. Înflore5te în VI IX. Este originară din America de Nord.
Verbena peruviana (L.) Druce (V. chamaedryfolia Juss.) Verbenă
Plantă perenă (anuală în cultură) de talie mai mică, 15 30 cm. Frunzele sunt alipit păroase,
penat divizate. Florile sunt ro5ii, cu tubul albicios, grupate în corimbe dense. Înflore5te în VI IX.
Originară din Brazilia 5i Argentina.
Verbena hybrida Voss (V. hortensis) Verbenă
Plantă perenă (anuală în cultură) cenu5ie, cu peri rigizi. InflorescenŃele se alungesc mult la
fructificare. Florile sunt de diferite culori, cu bractee mai lungi decât caliciul.

Familia Lamiaceae (Labiatae)


Cuprinde cca. 210 genuri cu 3.500 specii, răspândite din regiunile reci până în cele tropicale.
La noi în Ńară se întâlnesc 32 de genuri, cu cca. 123 de specii.
Sunt plante erbacee (rar lemnoase), cu tulpina patru muchiată. Frunzele sunt dispuse opus
5i decusat (în cruce), simple, nestipelate. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, grupate în
cime dihaziale, reunite în verticile. Caliciul este gamosepal, uneori petaloid (Salvia splendens).

110
Botanică sistematică
Corola este bilabiată, cu două labii (buze). Androceul este didinam (2
stamine cu filamente lungi, 2 cu filamente scurte), rar 2 stamine
(Salvia, Rosmarinus) sau 4 stamine cu filamente egale (Mentha).
Gineceul este bicarpelar, gamocarpelar, superior.
Formula florală: K(5) [C(5) A2+2; 2; 4] G(2)
Fructul este tetraachenă, însoŃită de caliciul persistent.
Majoritatea plantelor din această familie au peri secretori de
uleiuri eterice, fiind cultivate ca plante aromatice, condimentare,
ornamentale.
Lavandula angustifolia L. LevănŃica (fig. 233)
Este un subarbust ramificat de talie mică, 20 50 cm. Frunzele
sunt liniare, cu marginile revolute (recurbate), cenu5iu tomentoase pe
ambele feŃe. Florile sunt albastre violete, grupate în dihazii verticilate,
distanŃate. Înflore5te în VI VIII. Se cultivă ca plantă ornamentală,
medicinală, cât 5i în industria parfumeriei. Din inflorescenŃe se extrage
esenŃa sau uleiul de levănŃică cu miros plăcut. Specie de origine
mediteraneană.
Fig. 233. Lavandula
angustifolia Rosmarinus officinalis L. Rozmarin
1. plantǎ; 2. floare; Subarbust sempervirescent de 60 130 cm înălŃime. Frunzele
(dupǎ O. W. Thomé) sunt liniare, cu margini revolute, tomentoase pe partea inferioară,
plăcut mirositoare. Florile sunt albastre sau albe, cu labiul superior
adânc bifidat, iar cel inferior trilobat, grupate în dihazii, axilare.
Înflore5te în IV V. Se cultivă ca plantă medicinală, ornamentală. Este
de origine mediteraneană.
Thymus vulgaris L. Cimbru, Lămâioară (fig. 234)
Subarbust cu miros plăcut. Frunzele sunt eliptic lanceolate, cu
margini revolute, scurt tomentoase pe partea inferioarǎ. Florile sunt
mici, roze, grupate în verticile distanŃate. Înflore5te în VII VIII. Se
cultivă ca plantă medicinală, condimentară 5i aromatică. Specie
mediteraneană.
Salvia officinalis L. Jale@ de grădină
Subarbust alipit pubescent, dens, înalt de 30 70 cm. Frunzele
sunt peŃiolate, eliptic lanceolate, alb pubescente. Florile sunt violete,
grupate în verticile laxe, distanŃate. Înflore5te în V VII. Se cultivă ca
plantă medicinală, aromatică, decorativă. Este o specie mediteraneană.
Salvia splendens Selow Jale@ de grădină, Salvie (fig. 235)
Plantă anuală, glabră, cu tulpina ramificatǎ,
înaltă pânǎ la 100 cm. Frunzele sunt
peŃiolate, ovate, cu marginea serată. Florile
sunt mari, grupate în dihazii dense, reunite
Fig. 234. Thymus vulgaris
1. plantǎ; 2. floare în verticile. Caliciul este bilabiat, ro5u,
(dupǎ C. A. M. Lindman) persistent. Corola este bilabiată, ro5ie,
căzătoare, cu tubul mai lung decât caliciul.
Înflore5te în VII IX. Se cultivă ca plantǎ decorativǎ pentru rabate. Este
originară din Brazilia.
Mentha x piperita L. (M. aquatica x spicata ) Izma bună,
Mentă (fig. 236)
Plantă perenă cu drajoni, înaltă de cca. 100 cm., cu ramificaŃii
ro5ietice. Frunzele sunt peŃiolate, lanceolate, cu marginea serată. Florile
sunt roze, cu corolă slab bilabiată, grupate în spice terminale, dense, Fig. 235. Salvia splendens
globuloase. Înflore5te în VI IX. Se cultivă ca plantă medicinală 5i (original)
aromatică, datorită uleiului eteric secretat, bogat în mentol.

111
Botanică sistematică
Ocimum basilicum L. Busuioc
Plantă anuală cu miros specific,
tulpina ramificată de la bază, înaltă de cca.
60 cm. Frunzele sunt peŃiolate, ovate.
Florile sunt albe, grupate spiciform.
Înflore5te în V IX. Se cultivă ca plantă
aromatică, medicinală, în special în
grădinile Ńărăne5ti.
Lamium purpureum L. Sugel
puturos
Plantă anuală de 15 30 cm înălŃime,
cu miros neplăcut. Tulpina are
internodurile bazale 5i superioare scurte,
iar cel mijlociu lung. Frunzele bazale sunt
lung peŃiolate, ovat cordiforme, cu
marginea crenată, iar cele superioare scurt Fig. 237. Lamium
amplexicaule
peŃiolate. Florile sunt ro5ii, reunite în (dupǎ C. A. M. Lindman)
Fig. 236. Mentha x piperita verticile axilare. Corola este bilabiată, cu
1. plantǎ; 2. floare
labiul superior boltit 5i păros, iar cel inferior
(dupǎ M. Grieve)
trilobat, cu lobul median lung 5i bilobat, iar
cei laterali redu5i la 2 dinŃi. Înflore5te în III IX. Buruiană frecvent întâlnită
în culturi 5i locuri ruderale.
Lamium amplexicaule L. Sugel, Urzicǎ moartǎ (fig. 237)
Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că
frunzele superioare sunt sesile, amplexicaule. Florile sunt ro5ii roze, cu
tubul corolei alungit 5i subŃire. Înflore5te în III V. Buruiană în culturi 5i
locuri ruderale.
Coleus blumei Bentham UrzicuŃă, Mireasă (fig. 238)
Plantă perenă, înaltă până la 80 cm. Frunzele sunt peŃiolate, ovat
cordiforme, crenate, ro5ii grena, pe margini verde deschis. Florile sunt
albastre, cu labiul superior alb, grupate spiciform. Înflore5te în VII IX. Se
cultivă la ghiveci, fiind decorativă prin frunze. Originară din insula Iava.

ORDINUL PLANTAGINALES
Fig. 238. Coleus blumei
(original)
Familia Plantaginaceae
Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple, nestipelate, dispuse
în rozetă bazală, rar opuse. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe
tipul 4, cu caliciul gamosepal persistent, corolă gamopetală. Fructul
este achenă sau pixidă.
Plantago major L. Pătlagină mare (fig. 239).
Plantă perenă cu tulpina de tip scap, cca. 30 cm înălŃime.
Frunzele sunt ovate, grupate în rozetă bazală. Florile sunt alburii,
dispuse în spice cilindrice. Înflore5te în VI VIII. Fructul este pixidă.
Frecvent întâlnită în locuri ruderale, paji5ti. Plantă medicinală pentru
tratarea tusei, bron5itei.
Plantago media L. Pătlagină
Plantă perenă cu frunze eliptice, păroase pe ambele feŃe.
Fig. 239. Plantago major Cre5te în paji5tile uscate. Plantă medicinală.
1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct Plantago lanceolata L. Pătlagină îngustă
(dupǎ O. W. Thomé) Plantă perenă cu frunze lanceolate. Florile sunt grupate în spic
scurt, ovoidal. Cre5te în paji5tile uscate, locuri ruderale, fiind medicinală.

112
Botanică sistematică
ORDINUL SCROPHULARIALES
Din acest ordin sunt descrise următoarele familii: Scrophulariaceae, Bignoniaceae,
Gesneriaceae 5i Orobanchaceae.

Familia Scrophulariaceae
Cuprinde pe glob cca. 280 de genuri cu 3.000 de specii. În Ńara
noastră se întâlnesc 22 genuri cu cca. 119 specii.
Este o familie neomogenă, din punct de vedere al alcătuirii
corolei 5i androceului, dar omogenă în ceea ce prive5te alcătuirea
gineceului 5i tipul de fruct.
Sunt plante erbacee, rar lemnoase (Paulownia), unele
semiparazite sau chiar parazite. Frunzele sunt alterne sau opuse,
simple, întregi sau divizate, fără stipele. Florile sunt zigomorfe,
hermafrodite, pe tipul 4 sau 5, grupate în raceme, panicule, spice.
Caliciul este gamosepal. Corola este gamopetală: bilabiată, personată
(cele două labii sunt apropiate, tubul corolei fiind închis de o
proeminenŃă a labiului inferior) sau campanulată. Androceul este de
regulă didinam, rar 2 stamine sau 5, concrescute cu tubul corolei.
Gineceul bicarpelar, gamocarpelar, superior.
Formula floralǎ: K(5); (4) [C(5); (4) A 5; 2+2; 2] G(2)
Fructul este capsulă valvicidă sau poricidă.

Specii cu androceul didinam:


Fig. 240. Antirrhinum majus
1. plantǎ; 2. floare secŃionatǎ
long.; 3. labiul superior;
Antirrhinum majus L. Gura
4. fruct; 5. sǎmânŃǎ. leului (fig. 240)
(dupǎ O. W. Thomé) Plantă perenă, înaltă până la 70 cm,
cu tulpina glandulos pǎroasǎ în partea
superioarǎ. Frunzele sunt liniar lanceolate, cu marginea întreagă, cele
inferioare sunt dispuse opus, iar cele superioare altern. Florile sunt de
diferite culori: ro5ii, galbene, albe, roze, grupate în racem terminal, cu
corola personată. Înflore5te în VI III. Capsula este poricidă, glandulos
pubescentă, se deschide prin 3 pori apicali. Cultivată ca plantǎ
decorativǎ. Este o specie mediteraneană.
Fig. 241. Paulownia tomentosa
Digitalis purpurea L. DegeŃel ro@u 1. fruct. (original)
Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm, cenu5iu tomentoasă.
Frunzele sunt eliptic lanceolate, fin dinŃate, dispuse altern. Florile sunt purpurii, roze, rar albe, cu
corola tubulos umflată sau urceolat campanulată, grupate în racem terminal, unilateral. Înflore5te în
VI VIII. Cultivată în scop decorativ 5i medicinal. Planta conŃine
digitalină, digitoxină, cu efect cardiotonic.
Paulownia tomentosa (Thunb.) Steud. (fig. 241)
Arbore, înalt până la 15 m. Frunzele sunt mari, ovat cordiforme,
dispuse opus. Florile sunt mari, violete, campanulate, u5or bilabiate,
grupate în panicule, cu înflorire protantă. Înflore5te în IV V. Capsula
se deschide în douǎ valve. Se cultivă în scop ornamental. Originar din
Japonia.

Specii cu androceul cu 2 stamine:

Fig. 242. Veronica hederifolia Veronica hederifolia L. Doritoare, DopârliŃǎ (fig. 242)
1. plantǎ; 2. floare Plantă anuală cu tulpina târâtoare de cca. 30 cm lungime.
(dupǎ C. A. M. Lindman) Frunzele sunt 3 (5) lobate, peŃiolate, dispuse opus. Florile sunt pe tipul

113
Botanică sistematică
4, albastre violete, lung pedicelate, solitare, situate axilar. Corola este rotatǎ. Înflore5te în III VIII.
Buruiană frecvent întâlnită în culturi sau locuri ruderale.

Familia Bignoniaceae
Cuprinde plante lemnoase, cu frunze dispuse opus, fără stipele.
Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal,
corola gamopetală. Fructul este capsulă alungită, cu seminŃe aripate.
Catalpa bignonioides Walter Catalpă
Arbore înalt până la 15 m. Frunzele sunt ovat cordiforme, prin
strivire degajă un miros neplăcut. Florile sunt albe, bilabiate, grupate în
panicule. Înflore5te în VI VII. Capsula este cilindrică, subŃire, de 20 40
cm lungime. Se cultivă în parcuri 5i grădini în scop ornamental. Este
originar din America de Nord.
Campsis radicans (L.) Seemann (Tecoma radicans Juss.)
Trompetă, TrâmbiŃă (fig. 243)
Liană cu frunze imparipenat compuse, cu foliole serate. Florile Fig. 243. Campsis radicans
sunt mari, portocalii ro5ietice, infundibuliforme. Înflore5te în VII VIII. 1. fragment de plantǎ;
Capsula este cilindrică, de cca. 10 cm lungime. Se cultivă în scop 2. fruct
ornamental. Originară din America de Nord.

Familia Gesneriaceae
Cuprinde plante tropicale, la noi în
Ńarǎ se cultivă numai în spaŃii protejate, ca
ornamentale la ghiveci. Tulpina este de tip
scap, cu frunze bazale simple, dispuse în
rozetă. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite,
pe tipul 5. Fructul este capsulă.
Saintpaulia ionantha Wendl.
Violete africane (fig. 244)
Plantă perenă cu tulpina de tip scap.
Fig. 244. Saintpaulia ionantha
(original) Frunzele sunt ovate, pǎroase, dispuse în
rozetǎ bazalǎ. Florile sunt slab zigomorfe,
lung pedicelate, de diferite culori, grupate în cime laxe. Înflore5te
aproape tot anul. Originară din Africa de Est.
Sinningia speciosa Bentham et Hooker Gloxinie
Plantă perenă cu frunze mari, eliptice. Florile sunt solitare, mari,
ro5ii violacee, cu corola tubulos campanulată, cu lacinii scurte, rotunjite.
Este originară din Brazilia.
Fig. 245. Orobanche ramosa
1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct
Familia Orobanchaceae
Cuprinde plante parazite pe rădăcinile unor plante erbacee sau lemnoase. Rădăcinile sunt
metamorfozate, numite haustori. Ace5tia pătrund în rădăcinile plantei gazdă până la vasele liberiene
de unde extrag seva elaborată. Frunzele sunt alterne, reduse la solzi, lipsite de clorofilă. Florile sunt
zigomorfe, hermafrodite, grupate în spice sau raceme spiciforme terminale. Caliciul este
gamosepal, corola este bilabiată. Fructul este capsulă, însoŃită de caliciu, cu seminŃe foarte mici.
Orobanche ramosa L. Lupoaia tutunului (fig. 245)
Plantă anuală cu tulpina ramificată, de 10 30 cm înălŃime, galben maronie, glandulos
păroasă 5i îngro5ată bulbiform la bază. Florile sunt grupate în raceme spiciforme terminale. Corola
este alb gălbuie la bază 5i albastră violacee spre vârf. Înflore5te în VI IX. Buruiană de carantină
dăunătoare, polifagă pe rădăcinile plantelor de tomate, floarea soarelui, cânepă, varză, petunii 5.a.

114
Botanică sistematică
ORDINUL CAMPANULALES

Familia Campanulaceae
Cuprinde plante erbacee, cu canale laticifere (secretă suc lăptos). Frunzele sunt alterne,
simple, fără stipele. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, pe tipul 5, cu caliciul gamosepal
persistent, corolă gamopetală: campanulată, infundibuliformă sau tubuloasă. Fructul este capsulă.
Formula florală: *K(5) [C(5) A5; (5) ] G(5 3)
Campanula medium L. ClopoŃei de grădină
Plantă bienală, înaltă până la 80 cm, cu frunze lanceolate.
Florile sunt albastre, roze sau albe, grupate în racem dens. Corola este campanulat
tubuloasă. Înflore5te în VI VIII. Capsula se deschide prin 5 pori bazali. Se cultivă ca plantǎ
ornamentalǎ. Este de origine mediteraneană.
Platycodon grandiflorum (Jacq.) A.DC.
Plantă perenă, înaltă de 30 50 cm. Frunzele sunt sesile, lanceolate, cu marginea adânc serată.
Florile sunt mari (5 cm), solitare, albastre sau albe, infundibuliforme, situate terminal. Înflore5te în
VII VIII. Capsula se deschide prin valve. Se cultivă în parcuri 5i grădini în scop ornamental.
Originară din Asia de Est.

ORDINUL RUBIALES

Familia Rubiaceae
Cuprinde plante erbacee, adeseori cu tulpina 4 muchiată. Frunzele sunt opuse, simple,
întregi, cu stipele asemǎnǎtoare frunzelor, dispuse în verticile. Florile sunt hermafrodite,
actinomorfe, pe tipul 4 (5), grupate în cime.
Formula floralǎ: *K4 5; 0 [C(4 5); (8 10) A4 5] G(2)
Fructul este dicariopsă, rar drupă.
Rubia tinctorum L. Roibă
Plantă perenă cu rizomi 5i tulpini târâtoare, de cca. 80 cm.
Frunzele sunt eliptic lanceolate, dispuse în verticil. Atât tulpina, cât 5i
frunzele sunt prevăzute cu peri rigizi. Florile sunt galben deschis, cu 5
petale unite la bază (corolǎ rotatǎ). Înflore5te în VI VIII. Fructul este
drupă. Plantă tinctorială, din rizomi se extrag substanŃe colorante
(alizarina 5i purpurina), care dau culori ro5cate. Se cultivă, dar este
întâlnită 5i subspontan. Specie mediteraneanǎ.
Galium aparine L. TuriŃă, Lipicioasă (fig. 246)
Plantă anuală cu peri uncinaŃi (cu vârful recurbat în jos) pe
muchiile tulpinii. Frunzele 5i stipelele sunt liniare, grupate câte 6 9 în
verticil, prevăzute pe nervură 5i pe margini cu peri, asemănători cu cei
de pe tulpină. Florile sunt albe, grupate în cime axilare. Înflore5te în V Fig. 246. Galium aparine
IX. Fructul este mericarpic o dicariopsă. Mericarpiile sunt globuloase, 1. plantǎ; 2. fragment de
acoperite de peri recurbaŃi. Buruiană ruderală, segetală, mai ales în tulpinǎ; 3. floare; 4. fruct
culturile de păioase. (dupǎ C. A. M. Lindman)

ORDINUL DIPSACALES

Familia Caprifoliaceae
Cuprinde 12 genuri cu cca. 300 de specii rǎspândite pe tot globul. Sunt plante lemnoase, rar
erbacee, cu frunze simple, foarte rar compuse (Sambucus), dispuse opus, nestipelate. Florile sunt
hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe (Lonicera), pe tipul 5. Caliciul este gamosepal, corola
gamopetală: tubuloasă, campanulată sau bilabiată. Fructul poate fi: bacă, drupă, capsulă.
Formula floralǎ: * K(5) [C(5) A5] G(2)

115
Botanică sistematică
Genul Sambucus cuprinde specii cu frunze compuse, fruct bacă.
Sambucus nigra L. Soc (fig. 247)
Arbust sau arbore înalt până la 7 m. Frunzele sunt imparipenat
compuse. Florile sunt mici, albe, grupate în cime corimbiforme.
Înflore5te în V VII. Bacele sunt negre. Cre5te frecvent în zona
pădurilor de stejar până în etajul fagului, la margini de păduri,
tufări5uri, malul râurilor. De la plantă se folosesc inflorescenŃele, care
au proprietăŃi medicinale.
Genul Viburnum cuprinde specii cu fruct drupă.
Viburnum opulus L. Călin
Arbust înalt până la 4 m. Frunzele sunt palmat lobate,
căzătoare. Florile sunt albe, grupate în cime umbeliforme. Înflore5te în
V VI. Drupele sunt ro5ii, comestibile, cu gust acri5or. Cre5te în zona
pădurilor de foioase, în tufări5uri, margini de păduri, zăvoaie, având
proprietǎŃi medicinale. În scop ornamental se cultivă cv. ‚Roseum’
Bulgăre de zăpadă, cu inflorescenŃă mare, globuloasǎ.
Genul Lonicera cuprinde specii cu flori zigomorfe, corolă Fig. 247. Sambucus nigra
1. frunzǎ 5i inflorescenŃǎ;
bilabiată, fruct bacă.
2. floare; 3. fructe.
Lonicera tatarica L. Caprifoi tătărăsc (dupǎ C. A. M. Lindman)
Arbust de până la 3 m înǎlŃime, cu ramuri fistuloase. Frunzele
sunt ovat lanceolate, discolore. Florile sunt roze, dispuse câte două pe
un peduncul axilar. Corola este bilabiată (labiul superior cu 4 lacinii,
iar cel inferior cu o lacinie). Fiecare floare este însoŃită de o bractee
liniară, mai lungă decât ovarul 5i două bracteole ovate, mici. Înflore5te
în V VI. Baca este ro5ie portocalie. Se cultivă în scop ornamental.
Originar din Asia de Vest.
Lonicera japonica Thunb. Caprifoi, Mâna Maicii Domnului
(fig. 248)
Este o liană cu frunze semipersistente, ovate, scurt peŃiolate.
Florile sunt alb gălbui, odorante, dispuse câte două. Înflore5te în VI
VIII. Bacele sunt negre. Cultivată în scop ornamental. Originară din
Asia de Est.
Lonicera caprifolium L. Caprifoi
Liană, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că
frunzele sunt căzătoare, cele superioare, de la baza florilor, sunt Fig. 248. Lonicera japonica
concrescute la bazǎ (conate). Florile sunt puternic odorante, grupate în (itmonline.org)
verticile terminale. Bacele sunt ro5ii portocalii.
Genul Symphoricarpos cuprinde specii cu fruct drupă.
Symphoricarpos albus (L.) S.F. Blake (S. rivularis Suksd.)
Hurmuz (fig. 249)
Arbust de până la 2 m înălŃime cu frunze ovate, sinuat lobate.
Florile sunt mici, roze, grupate în raceme axilare. Înflore5te în VI VIII.
Drupele sunt albe, persistente. Cultivat în scop ornamental. Originar
din America de Nord.
Genul Weigela are fructul capsulă.
Weigela florida (Bunge) A.DC. (Diervilla florida)
Arbust înalt până la 3 m. Frunzele sunt ovat eliptice, cu
marginea serată. Florile sunt mari (3 cm), ro5ii, roze, campanulate,
grupate în cime axilare. Înflore5te în V VII. Cultivat în scop Fig. 249. Symphoricarpos albus
ornamental. Originar din China. (original)

116
Botanică sistematică
ORDINUL ASTERALES (COMPOSITALES)
Prezintă o singură familie Asteraceae, cu un număr mare de genuri 5i specii răspândite pe
glob, cca. 1.300 de genuri cu peste 20.000 de specii. La noi în Ńară se întâlnesc cca. 53 de genuri cu
320 de specii.

Familia Asteraceae (Compositae)


Cuprinde plante erbacee, cu frunze simple sau compuse, fără stipele, dispuse altern sau
opus. Florile sunt hermafrodite sau unisexuate, pe tipul 5, grupate în inflorescenŃă, numită calatidiu
(antodiu), cu receptaculul disciform sau conic, însoŃit pe partea inferioară de hipsofile involucrale
(frunzuliŃe de protecŃie). Caliciul prezintă de cele mai multe ori papus (peri persistenŃi) sau este
redus la solzi. Corola este gamopetală. Aceasta poate fi tubuloasă (formată din 5 petale unite sub
forma unui tub), cu simetrie radiară sau ligulată (cu 5 petale unite la bază într un tub scurt, care se
continuă cu o parte lăŃită, numită ligulă), cu simetrie zigomorfă, foarte rar corolă bilabiată. În
calatidiu pot fi prezente numai flori tubuloase sau numai flori ligulate, dar pot fi prezente 5i ambele
flori: tubuloase în interior 5i ligulate la exterior. Androceul este sinanter, format din 5 stamine unite
prin anterele lor, cu excepŃia genului Xanthium, la care anterele sunt libere. Ovarul este bicarpelar,
gamocarpelar, inferior, cu două stigmate. Fructul este achenă.
Formula floralǎ: * K5 2 [C(5) A(5)] G(2)
Din punct de vedere anatomic, la unele specii sunt prezente laticifere articulate.
Plantele din această familie conŃin polizaharidul inulină, uleiuri eterice, alcaloizi 5.a.
Multe specii sunt cultivate în scop decorativ, altele sunt buruieni în culturi, iar unele sunt
medicinale, industriale.
Familia este împărŃită în două subfamilii: Asteroideae
(Tubuliflorae) 5i Cichorioideae (Liguliflorae).

Subfamilia Asteroideae (Tubuliflorae)


Cuprinde plante lipsite de canale laticifere. Calatidiile sunt
formate numai din flori tubuloase sau cu flori mixte: ligulate pe
margine (de regulǎ sterile, femele) 5i tubuloase în centru (de regulǎ
fertile, hermafrodite).

Specii numai cu flori tubuloase în calatidiu:

Cirsium arvense (L.) Scop. Pălămida (fig. 250)


Este o plantă perenă cu rădăcini drajonante etajate. Frunzele
sunt alterne, sesile, eliptic lanceolate sau lobate până la sectate, cu lobii
prevăzuŃi cu spini, alb tomentoase pe partea inferioară. InflorescenŃa
este mixtă: corimb cu calatidii. Pe partea inferioară a calatidiilor se află
numeroase hipsofile imbricate (acoperite parŃial), cu vârful ascuŃit.
Florile sunt liliachii, structural sunt Fig. 250. Cirsium arvense
hermafrodite, dar funcŃional sunt 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct
(dupǎ Flora R.P.R)
unisexuate, repartizate dioic. Înflore5te
în VI VIII.
Achena este însoŃită de papus plumos (caliciul persistent, cu
peri ramificaŃi). Buruiană greu de combătut, întâlnită în culturi, dar
5i în locuri ruderale, de la câmpie până la munte.
Ageratum houstonianum Miller PufuleŃi (fig. 251)
Plantă anuală, înaltă de cca. 40 cm, cu tulpina ramificată de
la bază, patent păroasă. Frunzele sunt dispuse opus, ovat cordate, cu
marginea crenată sau dinŃată, păroase. Florile sunt mici, albastre,
Fig. 251. Ageratum houstonianum grupate în corimb cu calatidii. Înflore5te în VII IX. Cultivată
(original) ornamental pentru mozaicuri 5i borduri. Originară din Mexic.

117
Botanică sistematică
Artemisia absinthium L. Pelin
Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, aromatică, cu gust amar 5i miros specific. Frunzele
sunt de 2 3 ori penat sectate, verzi argintii, alterne. Calatidiile sunt mici, cu flori galbene, grupate în
raceme sau panicule. Înflore5te în VII IX. Achenele sunt lipsite de papus. Cre5te în paji5ti, locuri
ruderale, tufări5uri. Este o plantă aromatică, folosită la prepararea unor băuturi alcoolice, dar 5i
medicinală pentru stimularea poftei de mâncare, eliminarea unor substanŃe toxice, hipertensiune.
Xanthium spinosum L. Holeră
Plantă anuală, înaltă de cca. 80 cm. Frunzele sunt alterne, penat lobate sau partite cu lobul
din mijloc mai lung, alb tomentoase pe partea inferioară. Acestea au la bază spini trifurcaŃi, galbeni,
de 2 3 cm lungime. Florile sunt unisexuat monoice, cele bărbăte5ti sunt grupate în calatidii
terminale, iar cele femeie5ti sunt grupate câte două în calatidii axilare. Involucrul fructifer este
mare, acoperă florile 5i fructul la maturitate, fiind prevăzut cu spini uncinaŃi, rezultând o
fructificaŃie elipsoidală (12 mm lung.), galben brunie, care se agaŃă de blana animalelor. Înflore5te
în VII X. Buruiană frecvent întâlnită în pă5uni, locuri ruderale, dar 5i în culturi. Originară din
America de Sud.
Xanthium strumarium L. CornuŃi, Scaietele popii (fig.
252)
Plantă anuală cu frunze alterne, peŃiolate, palmat lobate sau
ovat triunghiulare, cu marginea serată, aspru pǎroase, fără spini la
bazǎ. Involucrul fructifer este ovoidal de 12 15 mm lungime, verde
cenu5iu, cu spini den5i, subŃiri 5i uncinaŃi. Înflore5te în VII X.
Buruiană ruderală 5i segetală. Este originară din Eurasia.
Carthamus tinctorius L. Dofrănel
Plantă anuală, înaltă de cca. 50 cm. Frunzele sunt alterne,
sesile, eliptic lanceolate, spinos dinŃate. Florile sunt portocalii
ro5ietice, grupate în calatidii ovate (cca. 3 cm diam.), solitare,
înconjurate de hipsofile foliacee, spinoase pe margini. Înflore5te în
VII VIII. Achena este lipsită de papus. SeminŃele au un conŃinut Fig. 252. Xanthium strumarium
ridicat în ulei (30%), fiind semisicativ este folosit în industria 1. plantǎ; 2. fruct
vopselelor, lacurilor, dar 5i în alimentaŃie. Planta are proprietăŃi (dupǎ Kittie F. Parker)
tinctoriale, colorantul extras din flori este folosit la vopsitul fibrelor,
în industria alimentară, farmaceutică. Se cultivă ca plantă oleaginoasă
5i tinctorială. Este originară din Asia de Vest.
Centaurea cyanus L. Albăstrea, VineŃea (fig. 253)
Plantă anuală, înaltă de cca. 70 cm. Frunzele sunt alterne, cele
inferioare sunt penat fidate, iar cele superioare liniar lanceolate, alb
tomentoase. Calatidiile au pe margine flori mai mari, albastre, iar în
centru flori mici, violacee 5i prezintǎ pe partea inferioarǎ numeroase
hipsofile imbricate. Înflore5te în VI VIII. Achenele sunt însoŃite de
papus. Frecvent întâlnită ca buruiană în culturile de păioase, dar 5i în
locuri ruderale. Planta are 5i proprietăŃi medicinale, din inflorescenŃe
se prepară un ceai cu efect astringent, diuretic, calmant. Există 5i
forme horticole ornamentale cu calatidii mai mari.
Leontopodium alpinum Cass. AlbumiŃă, Floare de colŃ,
Floarea reginei
Plantă perenă de talie mică, până la 20 cm înălŃime, alb
tomentoasă. Frunzele sunt lanceolate, suriu păroase, cele bazale sunt Fig. 253. Centaurea cyanus
dispuse în rozetă. InflorescenŃa este compusă, formată din mai multe 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ
calatidii sesile, însoŃită la bază de frunze bracteante, stelate, mari, alb secŃionatǎ longitudinal;
3. floare marginalǎ;
dens tomentoase. Înflore5te în VII VIII. Cre5te pe stâncăriile 4. floare centralǎ; 5. fruct
calcaroase din etajul boreal 5i subalpin. Este o plantă rară, ocrotită de (dupǎ C. A. M. Lindman)
lege, declarată monument al naturii.

118
Botanică sistematică
Specii cu flori ligulate pe marginea calatidiului @i tubuloase în centru:

Helianthus annuus L. Floarea soarelui (fig. 254)


Plantă anuală, cu rădăcina pivotantă. Tulpina este înaltă până
la 3 m, plină cu măduvă, glandulos păroasă. Frunzele sunt mari,
ovat cordiforme, aspru păroase, dispuse altern. InflorescenŃa este un
calatidiu mare, disciform, cu flori ligulate galben aurii, mari, sterile,
dispuse pe margine 5i flori tubuloase galben brunii, mici, fertile,
dispuse central. Înflore5te în VII IX. Achena este netedă, fără papus.
SeminŃele sunt bogate în ulei (până la 50%). Se cultivă ca plantă
oleaginoasă, fiind 5i o foarte bună plantă meliferă (se obŃine miere).
Originară din America de Nord.
Zinnia elegans Jacq. Cârciumărese (fig. 255)
Plantă anuală cu tulpina cilindrică de cca. 80 cm înǎlŃime,
păroasă. Frunzele sunt sesile, ovate, dispuse opus. Calatidiile sunt
solitare, mari, cu flori ligulate multiseriate, de regulă ro5ii 5i
tubuloase galbene. Înflore5te în VII IX. Achena prezintă un papus
redus la doi dinŃi aristiformi. Se cultivă în grădinile Ńǎrǎne5ti ca Fig. 254. Helianthus annuus
1. plantǎ; 2. antodiu secŃionat
plantă ornamentală. Originară din Mexic.
long; 3. floare ligulatǎ;
Callistephus chinensis (L.) Ness Ochiul boului 4. floare tubuloasǎ; 5. fruct
Este o plantă anuală, patent păroasă, înaltă de 80 cm. (dupǎ Flora R.P.R)
Frunzele sunt ovat eliptice, cu marginea inegal dinŃată, dispuse
altern. Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate de diferite culori: albe,
roze, albastre, violete, iar cele tubuloase galbene. Înflore5te în VIII X.
Achena este prevăzută cu papus. Cultivată în grădini în scop
ornamental. Originară din Asia de Est.
Gerbera jamesonii Bolus Gerbera
Plantă perenă de 40 60 cm înălŃime. Frunzele sunt lanceolate,
lobate până la fidate, dispuse în rozetă bazală. Calatidiile sunt solitare,
mari (cca. 10 cm diam.). În calatidiu sunt prezente 5i flori bilabiate,
situate spre centru. Florile ligulate 5i bilabiate sunt portocalii, ro5ietice,
iar cele tubuloase galben brunii. Achenele sunt însoŃite de papus. Se
cultivă în seră pentru flori tăiate. Este originară din Africa de Sud.
Gazania rigens (L.) Gaertner Gazanie
Este o plantă perenă (anuală în cultură) de 20 40 cm înălŃime,
cu latex (excepŃie în subfamilie). Frunzele pot fi lanceolate sau penat
lobate până la sectate, alb tomentoase pe faŃa inferioară, dispuse în
rozetǎ bazalǎ. Calatidiile sunt solitare, cu flori ligulate albe, galbene
sau portocalii, uneori cu o pată neagră la bază 5i flori tubuloase Fig. 255. Zinnia elegans
(original)
galbene. Înflore5te în VII VIII. Achena prevăzută cu papus. Plantă
ornamentală cultivată în rabate. Originară din Africa de Sud.
Dahlia variabilis (Willd.) Desf. (D. pinnata) Dalie, Gherghină
Plantă perenă cu rădăcini tuberizate. Tulpina este înaltă până la 1 m, fără pruină. Frunzele
sunt penat sectate, dispuse opus. Calatidiile sunt mari, cu flori ligulate roz violete 5i tubuloase
galbene. Există varietăŃi cu flori ligulate 5i în centrul calatidiului. Înflore5te în VII IX. Achena este
fără papus. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Este originară din America Centrală.
Dahalia coccinea Cav. Gherghină
Spre deosebire de specia precedentă, tulpina 5i frunzele sunt albăstrui brumate, florile
ligulate sunt galbene sau ro5ii deschis.
Bellis perennis L. BănuŃei, PărăluŃe (fig. 256)
Plantă perenă cu tulpina de tip scap de cca. 15 cm înălŃime. Frunzele sunt obovat spatulate,
dispuse în rozetă bazală. În vârful tulpinii se află un singur calatidiu, cu flori ligulate albe, roze, iar

119
Botanică sistematică
cele tubuloase galbene. Înflore5te în III X. Achena nu prezintă papus.
Se cultivă ca plantă ornamentală, var. hortensis. Cre5te spontan în
paji5ti, de la câmpie până la munte.
Tagetes erecta L. CrăiŃe
Plantă anuală cu miros specific. Tulpina este înaltǎ de până la
80 cm, ramificată, cu ramificaŃii verzi. Frunzele sunt penat sectate,
dispuse opus. Florile sunt portocalii, grupate în calatidii mari (4 7 cm
diam.), cu pedunculul sub calatidiu îngro5at. Înflore5te în VII X. Este
cultivată ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Mexic.
Tagetes patula L. CrǎiŃe (fig. 257)
Spre deosebire de specia
precedentă, este de talie mai mică, cca. 40
cm, cu ramificaŃii violete. Calatidiile sunt
mai mici, cu pedunculul puŃin îngro5at.
Înflore5te în VII IX.
Fig. 256. Bellis perennis Cosmos bipinnatus Cav. Cosmos
1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ
secŃionatǎ long. 3. floare
(fig 258)
ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ; Plantă anuală de talie mare, până la
5. fruct (A. Masclef) 1 2 m înălŃime, cu tulpina ramificată.
Frunzele sunt de 2 3 ori penat sectate, cu
segmente filiforme, dispuse opus. Calatidiile au 5 7 cm diametru, cu
flori ligulate roze, albe, iar cele tubuloase galbene. Înflore5te în VII
IX. Achenele sunt negre, prevăzute cu rostru 5i papus din 2 3 sete
rigide. La noi în Ńarǎ se mai cultivă 5i C. sulphureus, cu flori ligulate –
portocalii. Ambele specii sunt cultivate în scop ornamental. Originare
din Mexic.
Tanacetum indicum (L.) Schultz Bip. (Chrysanthemum Fig. 257. Tagetes patula
(original)
indicum L.) Tufănică
Plantǎ perenă cu tulpina ramificată 5i lignificată la bază, înaltă
de cca. 90 cm. Frunzele sunt ovate, penat lobate, dispuse alterne.
Florile sunt grupate în calatidii mici (3 cm diam.), grupate
corimbiform. Calatidiile sunt scurt pedunculate, de regulă involte
(bătute), cu flori ligulate galben ruginii, iar cele tubuloaseB galbene.
Înflore5te în IX XI. Se cultivă ca plantă ornamentală, în grădini.
Originară din Asia de Est.
Tanacetum morifolium (Ramat.) Kitam. (Chrysanthemum
morifolium Ramat) Crizantemă
Plantă perenă, înaltă până la 150 cm. Calatidiile sunt mari, lung
pedunculate, cu numeroase flori ligulate, variat colorate, la unele soiuri
cu flori ligulate 5i în centru. Înflore5te în IX XI. Cultivatǎ pentru flori
tăiate.
Leucanthemum vulgare Lam. Margarete
Plantă perenă cu tulpina până la 1 m înălŃime. Frunzele sunt
alterne, oblanceolate, cu marginea dinŃată. Florile sunt grupate în Fig. 258. Cosmos bipinnatus
calatidii mici (2 cm diam.), cu flori ligulate albe 5i tubuloase (original)
galbene. Înflore5te în V X. Frecvent întâlnită în paji5ti.
Leucanthemum maximum (Ramond) DC. (Chrysanthemum maximum) Margarete
Plantă perenă, înaltă până la 130 cm, asemǎnǎtoare cu specia precedentǎ, dar calatidiile sunt
mari (7 9 cm). Înflore5te în V IX. Cultivată în scop ornamental.
Gaillardia pulchella Foug. Flutura@i
Plantă anuală cu tulpina de cca. 50 cm înălŃime, ramificatǎ 5i pǎroasǎ. Frunzele sunt alterne,
lanceolate, întregi până la penat fidate. Calatidiile sunt solitare, lung pedunculate, cu flori ligulate

120
Botanică sistematică
maculate: galbene spre vârf 5i ro5ii purpurii la bază, cu vârful tri dinŃat, iar cele tubuloase B galben
portocalii, la maturitate, negre purpurii. Înflore5te în VIII IX. Achenele sunt prevăzute cu papus
format din 5 10 scvame aristate. Se cultivă în scop ornamental. Este originară din America de Nord.
Aster novae angliae L. SteliŃă
Plantă perenă cu tulpina păroasă, ramificată, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt alterne,
lanceolate, cu marginea întreagă, aspru pubescente. Cele inferioare sunt peŃiolate, iar cele
superioare sesile, cu baza cordatǎ 5i amplexicaule (înconjoară tulpina cu baza). Florile sunt grupate
în calatidii mici (2 3 cm), dispuse racemiform sau corimbiform. Cele ligulate sunt albastre
ro5ietice, iar cele tubuloase B galbene. Înflore5te în VII IX.
Achena este prevăzută cu papus. Cultivată în grădini 5i parcuri în scop ornamental. Este
originară din America de Nord.
Aster novi belgii L.
Spre deosebire de specia precedentă, tulpina este glabră sau slab pubescentă, frunzele sunt
semiamplexicaule, iar florile ligulate sunt albastre violete. Înflore5te în VIII IX.
Senecio cruentus (Mass.) DC. Cinerarie
Plantă perenă, cultivată la ghiveci, cu frunze mari,
subrotunde, cu baza cordiformă 5i nervaŃiune palmată. Calatidiile
sunt mari, grupate în raceme corimbiforme. Florile ligulate sunt
purpurii, albastre, violete, iar cele tubuloase B galbene. Înflore5te în
IV X. Originară din insulele Canare.
Senecio cineraria DC. subsp. bicolor Cinerarie (fig. 259)
Plantă perenă, argintiu tomentoasă, înaltă de cca. 60 cm.
Frunzele sunt dens alb tomentoase, penat lobate până la sectate,
dispuse altern. Florile sunt galbene, grupate în calatidii mici,
corimbiforme. Înflore5te în VII IX. Se cultivă ca plantă decorativă
Fig. 259. Senecio cineraria
prin frunze. Specie mediteraneană.
(original)
Tussilago farfara L. Podbal
Plantă perenă cu rizom, înaltă de 20 cm. Frunzele bazale sunt lung peŃiolate, ovat
triunghiulare, cu baza cordată, pe partea inferioară suriu păroase, apar dupǎ înflorire. Tulpina
floriferă este neramificată 5i prezintǎ frunze mici, membranoase, ro5cate, antodii mici (1 cm), cu
flori ligulate 5i tubuloase galbene. Florile ligulate sunt femeie5ti fertile,
iar cele tubuloase bărbăte5ti sterile. Înflore5te în III V. Achenele sunt
prevăzute cu papus. Frecvent întâlnită pe terenurile umede, abrupte,
marginea apelor. Planta are proprietăŃi medicinale, pentru tratarea tusei,
astmului bron5ic. Frunzele tinere sunt comestibile, fierte.
Calendula officinalis L. Gălbenele, Filimică (fig. 260)
Plantă anuală de cca. 50 cm înǎlŃime, cu miros caracteristic.
Frunzele sunt dispuse altern, cele inferioare sunt spatulate, iar cele
superioare eliptic lanceolate, cu marginea întreagă. Calatidiile (cca. 4
cm) sunt lung pedunculate, cu flori ligulate B portocalii, biseriate, fertile
(femeie5ti), iar cele tubuloase B galben brunii, sterile (bărbăte5ti),
adesea înlocuite de cele ligulate. Înflore5te în VI IX. Achenele sunt
curbate spre interior, pe dos spinoase. Există fenomenul de
heterocarpie (achene diferite ca formǎ în acela5i calatidiu), achenele
externe sunt mai mari, falcate 5i prevăzute cu rostru, iar cele interne
sunt mai mici, curbate inelar, cu spini. Se cultivă în grădini ca plantă
decorativă, medicinală 5i tinctorială. Este o specie mediteraneană. Fig. 260. Calendula officinalis
Achillea millefolium L. Coada @oricelului ( fig. 261) 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ
Plantă perenă cu frunze de 2 3 ori penat sectate, dispuse altern. secŃionatǎ long. 3. floare
Calatidiile sunt mici, grupate în corimbe, cu flori ligulate mici, alb ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ;
5. antodiu la fructificare; 6a, b,
roze 5i tubuloase albe. Înflore5te în VI VIII. Achenele sunt lipsite de c. Fructe (dupǎ O. W. Thomé)
papus. Cre5te în paji5ti, locuri ruderale. Plantă medicinală pentru

121
Botanică sistematică
stimularea poftei de mâncare, bron5ite, gastrite etc.
Matricaria recutita L. (M.
chamomilla L. p.p.) Mu@eŃel (fig. 262)
Plantă anuală înaltă de 50 cm, cu
miros intens, plăcut, din cauza uleiurilor
eterice pe care le secretă. Frunzele sunt de
2 3 ori penat sectate, cu segmente
filiforme, alterne. Receptaculul este conic,
gol în interior, cu flori ligulate – albe, până
la 12 5i flori tubuloase galbene. Înflore5te
în V VI. Cre5te în locuri ruderale, pă5uni.
Este o valoroasă plantă medicinală de la
care se folosesc inflorescenŃele pentru
tratarea multor afecŃiuni: gastrite, ulcer
gastric, enterocolite, colici abdominale,
stimularea funcŃiei hepatice etc. Fig. 262. Matricaria recutita
Matricaria perforata Mérat (M. 1. plantǎ; 2. antodiu secŃionat
longitudinal. 3. floare ligulatǎ;
Fig. 261. Achillea millefolium inodora L. nom. illegit) RomaniŃǎ 4. floare tubuloasǎ;
1. plantǎ; 2. antodiu; 3. floare nemirositoare (dupǎ C. A. M. Lindman)
ligulatǎ; 4. floare tubuloasǎ Spre deosebire de specia
(dupǎ C. A. M. Lindman)
precedentǎ, planta nu are miros specific,
receptaculul este globulos 5i plin, florile ligulate sunt mai numeroase,
până la 25. Înflore5te în VI IX. Buruiană în culturile de păioase, locuri
ruderale.
Galinsoga parviflora Cav. Busuioc sălbatic (fig. 263)
Plantă anuală înaltă până la 60 cm. Frunzele sunt opuse, ovat
acuminate, cu marginea serată. Calatidiile sunt mici, cu 5 flori ligulate
albe 5i numeroase flori tubuloase galbene. Înflore5te în VI X.
Achenele sunt mici cu papus redus. Buruiană în culturile de pră5itoare,
locuri ruderale. Originară din America de Sud 5i Mexic.
Helichrysum bracteatum (Vent.) Andrews Flori de paie,
Imortele
Plantă anuală cu tulpina ramificată, înaltă până la 120 cm.
Frunzele sunt alterne, liniar lanceolate, întregi, îngustate spre vârf 5i
bază. Calatidiile sunt solitare (2 5 cm), lung pedunculate, cu flori Fig. 263. Galinsoga parviflora
ligulate variat colorate: galbene, roze, purpurii, alb lucioase. Înflore5te
în VII IX. Achenele sunt prevăzute cu papus. Cultivată ca plantă ornamentală. Florile î5i păstrează
culoarea 5i după uscare. Este originară din Australia.

Subfamilia Cichorioideae (Liguliflorae)


Se caracterizează prin aceea că plantele au în structura lor canale laticifere (secretă latex,
suc alb), iar în calatidiu sunt prezente numai flori ligulate, hermafrodite, cu simetrie zigomorfă.
Cichorium intybus L. Cicoare (fig. 264)
Plantă perenă cu rădăcinǎ pivotantă îngro5ată, înaltă de cca.100 cm. Frunzele bazale sunt
peŃiolate, dispuse în rozetǎ, runcinate (penat sectate, cu segmente triunghiulare inegale), aspru
pǎroase pe dos, iar cele superioare alterne, sesile, lanceolate, cu marginea dinŃatǎ. Florile sunt
albastre, lipsite de bractee, dispuse în calatidii sesile, solitare sau grupate axilar câte 2 3. Înflore5te
în VII IX. Achena are papus scurt, format din numero5i solzi5ori. Cre5te de la câmpie până la munte
în paji5ti, pă5uni, locuri ruderale. Planta are proprietăŃi medicinale pentru tratarea bolilor de ficat,
febră, dureri reumatice. Frunzele crude pot fi consumate ca salată, iar rădăcinile sunt utilizate pentru
surogatul de cafea. În Ńările din vestul Europei, se cultivă specia C. endivia pentru frunzele etiolate
consumate ca salată. Este de origine mediteraneană.

122
Botanică sistematică
Taraxacum officinale Weber ex Wiggers Păpădie
Plantă perenă cu tulpina de tip scap, înaltă de cca. 40 cm. Frunzele sunt runcinate, situate în
rozetă bazală. În vârful tulpinii se află un singur calatidiu, cu flori ligulate galbene. Înflore5te în IV
VII. Achena este însoŃită de papus simplu, susŃinut de un rostru filiform, de 3 ori mai lung decât
achena. Cre5te în paji5ti, locuri ruderale, dar 5i buruiană în culturi. Frunzele tinere se folosesc ca
salată. Are proprietăŃi medicinale, ceaiul obŃinut din frunze este folosit în tratarea bolilor de ficat.
Lactuca sativa L. Salată (fig. 265)
Este o plantă anuală sau bienală cu frunzele bazale obovate, peŃiolate, dispuse în rozetă, din
mijlocul cărora se dezvoltă o tulpină floriferă, înaltă până la 100 cm, ramificatǎ în partea superioarǎ,
cu frunze eliptice, sesile 5i amplexicaule. Florile sunt galbene, lipsite de bractee, grupate în calatidii
corimbiforme. Înflore5te în VII VIII. Achena este însoŃită de papus simplu, susŃinut de un rostru
filiform, mai lung decât achena. Se cultivă ca legumă, cum ar fi var. capitata, la care frunzele
formează o „căpăŃână” densă.
Sonchus arvensis L. Susai (fig. 266)
Plantă perenă cu rădăcini drajonante. Tulpina este fistuloasǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm.
Frunzele sunt alterne, sesile, pot fi lanceolate, runcinate, spinulos dinŃate, cu auricule rotunjite.
Florile sunt galbene, grupate în calatidii corimbiforme. Înflore5te în VII VIII. Achena prezintă pe
ambele feŃe 5 coaste longitudinale 5i este însoŃită de papus cu peri simpli. Buruiană segetală 5i
ruderală.

Fig. 264. Cichorium intybus Fig. 266. Sonchus arvensis


1. planta; 2. floare ligulatǎ; Fig. 265. Lactuca sativa 1. plantǎ; 2. fruct
3. fruct. (dupǎ A. Masclef) 1. plantǎ; 2. floare (dupǎ C. A. M. Lindman)

123
Botanică sistematică
Rezumat
Subclasa Asteridae cuprinde plante lemnoase ;i erbacee, cu înveli;ul floral periant, cu
caliciul gamosepal (sepale unite) ;i corolă gamopetală (petale unite). Din această subclasă sunt
prezentate următoarele ordine ;i familii:
Gentianales, din care este caracterizată o singură familie – Apocynaceae;
Oleales cu familia – Oleaceae;
Solanales din care sunt caracterizate următoarele familii: Solanaceae, Convolvulaceae ;i
Cuscutaceae;
Lamiales din care sunt caracterizate următoarele familii: Boraginaceae, Verbenaceae ;i
Lamiaceae (Labiatae);
Plantaginales cu familia Plantaginaceae;
Scrophulariales cu următoarele familii: Scrophulariaceae, Bignoniaceae, Gesneriaceae ;i
Orobanchaceae;
Campanulales cu familia Campanulaceae;
Rubiales cuprinde o singură familia – Rubiaceae;
Dipsacales, din care este descrisă familia – Caprifoliaceae;
Asterales cuprinde o singură familie – Asteraceae cu două subfamilii: Asteroideae ;i
Cichorioideae.

Intrebări:
1. CaracterizaŃi familiile enumerate mai sus, cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Bibliografie
1. Belide Al., 1977 1979. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare (I,II).
Edit. Acad. R.S. Română, Bucure5ti.
2. Ciocârlan V., 2009. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit.
Ceres, Bucure5ti.
3. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu Ursula, 1993. Plante medicinale. Fitochimie 5i
Fitoterapie (I, II), Edit. Medicală, Bucure5ti.
4. Fischer Eugen, 1999. DicŃionarul plantelor medicinale. Edit. Gemma Pres, Bucure5ti.
5. Gleason H. et Cronquist A., 1993. Manual of Vascular Plants of Northeastern United
States and Adjacent Canada, New York.
6. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucure5ti.
7. Tutin T. et al. (ed.)1964 1980. Flora Europaea (I V), Cambridge.

124
Botanică sistematică
5.3.2.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE)
Cuprinde de regulă plante erbacee, caracterizate prin aceea cǎ embrionul 5i plantula prezintǎ
un singur cotiledon.
Rădăcina embrionară (principalǎ) este de scurtă durată 5i înlocuită de rădăcini adventive,
care sunt fasciculate.
Tulpina nu prezintă structură secundară, deoarece fasciculele conducătoare sunt de tip
colateral închis, fără cambiu.
Frunzele sunt alterne sau distihe, sesile, cu teaca bine dezvoltatǎ, cu nervaŃiune paralelă sau
arcuată.
Florile sunt pe tipul 3, rareori pe tipul 4.
Din această clasă se vor prezenta 2 subclase: Liliidae 5i Arecidae

I. SUBCLASA LILIIDAE
Cuvinte cheie: Liliales, Orchidales, Bromeliales, Zingiberales, Commelinales, Poales.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor 5i genurilor din această subclasă,
cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Liliidae cuprinde de regulă plante erbacee perene, cu rizomi, bulbi, bulbo
tuberculi. Frunzele sunt simple, alterne sau distihe, sesile, cu teci dezvoltate. Florile sunt
actinomorfe sau zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 3, cu înveli5ul floral simplu, de tip
perigon, în anumite situaŃii acesta poate să lipsească. Fructele sunt capsule sau bace, iar seminŃele
au endosperm (excepŃie, la Orchidaceae lipse5te).
Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Liliales, Orchidales Bromeliales,
Zingiberales, Commelinales 5i Poales.

ORDINUL LILIALES
Din care sunt caracterizate următoarele familii: Liliaceae,
Alliaceae, Amaryllidaceae, Agavaceae 5i Iridaceae.

Familia Liliaceae
Cuprinde cca. 250 de genuri cu 4.000 de specii, răspândite pe
tot globul.
Sunt plante erbacee perene, cu rizomi, bulbi, bulbo tuberculi.
Frunzele sunt sesile, alterne, tulpinale sau bazale, rar în verticil. Florile
sunt pe tipul 3, actinomorfe, rar zigomorfe, hermafrodite, rar
unisexuate, solitare sau grupate în raceme, umbele, spice. Înveli;ul
floral este perigon petaloid, cu tepale libere sau unite. Fructul este
capsulă, rar bacă. Formula floralǎ: * 3+3; (3+3) A3+3 G(3)

Specii cu fruct capsulă:

Colchicum autumnale L. Brându@a de toamnă (fig. 267).


Fig. 267. Colchicum
Plantă perenă cu bulbo tubercul, înaltǎ de cca. 30 cm. Frunzele autumnale
sunt liniar lanceolate, apar de pe bulbo tubercul primăvara. Florile sunt 1. plantǎ la înflorire;
roz violete, cu tepalele unite la bază într un tub lung. Înflore5te toamna 2. plantǎ la fructificare
(IX X). După fecundare, ovarul rămâne în sol până în primăvara anului (dupǎ Flora R.P.R)
următor, când tulpina străbate solul, purtând în vârf fructul, protejat de
câteva frunze. Capsula este brună, înconjurată de frunze, se formează în luna mai. Cre5te în paji5tile
de deal 5i munte. Planta este toxică, mai ales seminŃele, datorită alcaloidului colchicină, folosit în
cercetările de genetică 5i în medicină.

125
Botanică sistematică

Fig. 268. Hemerocallis fulva Fig. 269. Tulipa gesneriana


1. plantǎ; 2. floare;
(dupǎ O. W. Thomé) Fig. 270. Hyacinthus orientalis

Hemerocallis fulva (L.) L. Crin ro@ietic (fig. 268)


Plantă perenă cu rizom. Frunzele sunt liniare, dispuse la bază. Florile sunt ro5ii portocalii,
nemirositoare, grupate în raceme, cu tepale unite la bază. Înflore5te în VI VII. Se cultivă ca plantă
ornamentală în parcuri 5i grădini, preferând locuri însorite. În Japonia, bobocii florali sunt
consumaŃi ca salată. Originară din China.
Lilium candidum L. Crin alb
Plantă perenă, cu bulb solzos albicios. Tulpina este înaltă de cca. 100 cm, cu frunze liniar
lanceolate, dispuse altern. Florile sunt albe, mari, puternic odorante, grupate în racem terminal,
dialitepale. Înflore5te în V VI. Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Asia de Sud Vest.
Lilium regale Wils. Crin regal
Plantă perenă de cca. 150 cm înălŃime, cu bulb solzos ro5ietic. Florile sunt mai mari decât la
specia precedentǎ (10 15 cm lung.), albe, cu nuanŃe roz violete la exterior. Înflore5te în VII VIII.
Plantă ornamentală, originară din China.
Tulipa gesneriana L. Lalea (fig. 269))
Plantă perenă cu bulb tunicat. Frunzele sunt lanceolate, dispuse altern. Florile sunt solitare,
de diferite culori, cu tepale libere. Înflore5te în IV V. Cultivatǎ în scop ornamental. Originară din
Asia de Sud Vest.
Scilla bifolia L. Viorele
Plantă perenă de 15 cm înǎlŃime, cu bulb tunicat. Tulpina este de tip scap cu două frunze
liniare situate la bază. Florile sunt albastre violete, dialitepale, grupate în racem terminal. Înflore5te
în III IV. Frecvent întâlnită în păduri, tufări5uri, paji5ti, din zona de silvostepă până în etajul boreal.
Poate fi cultivată ca plantă ornamentală.
Hyacinthus orientalis L. Zambilă (fig. 270)
Plantă perenă cu bulb tunicat, globulos. Tulpina este de tip scap, înaltă de cca. 30 cm, de la
baza căreia pornesc frunze liniare. Florile sunt de diferite culori: albe, albastre, violete, roze,
galbene, ro5ii, puternic odorante, gamotepale, cu lacinii reflecte (recurbate), grupate în racem
terminal. Înflore5te în III IV. Se cultivă în grădini în scop ornamental. Originară din Asia Centrală.

Specii cu fruct bacă:

Asparagus sprengeri Rgl.


Plantă perenă cu rizom 5i tulpini culcate sau agǎŃǎtoare. Frunzele sunt reduse la scvame,
membranoase. Prezintǎ ramificaŃii liniare, numite filocladii, asemănătoare frunzelor, late de 2 mm,

126
Botanică sistematică
cu rol asimilator. Florile sunt hermafrodite, albe, grupate în raceme
axilare. Bacele sunt ro5ii. Se cultivă ca plantă ornamentală de
apartament, la ghiveci. Originară din Africa de Sud.
Asparagus officinalis L. Sparanghel (fig. 271)
Plantă perenă, înaltă până la 150 cm, cu filocladii filiforme,
dispuse în verticil. Florile sunt unisexuat dioice, galben palide, solitare,
situate axilar, gamotepale. Înflore5te în VI VIII. Cre5te sporadic din
zona de stepă până în etajul gorunului, în tufări5uri, paji5ti, pe nisipuri.
Se cultivă ca legumă pentru lăstarii tineri, cǎrno5i, etiolaŃi. Specie
submediteraneană.
Ruscus aculeatus L. Ghimpe (fig. 272)
Este un subarbust sempervirescent,
cu rizom gros, orizontal. Filocladiile sunt
eliptice, spinoase la vârf, susŃin în zona
centralǎ 1 5 flori mici, albe, dialitepale,
Fig. 271. Asparagus officinalis
situate în axila unei bractei. Înflore5te în II 1. rizom cu lǎstar; 2. tulpinǎ
IV. Bacele sunt ro5ii. Cre5te sporadic în floriferǎ 5i fructiferǎ; 3. floare
pădurile din sudul 5i vestul Ńării. Fiind o bărbătească; 4. floare
specie rară este ocrotit de lege, declarat femeiască (dupǎ O. W. Thomé)
monument al naturii.
Convallaria majalis L.
Lăcrămioare, Mărgăritar (fig. 273)
Plantă perenă cu rizom subŃire,
orizontal, înaltǎ de 20 cm. La baza tulpinii
se găsesc două frunze mari, eliptic
lanceolate, cu nervaŃiune arcuată. Florile
Fig 272. Ruscus aculeatus
sunt albe, nutante, gamotepale, puternic
1. rizom; 2. tulpinǎ cu
filocladii; 3. floare; 4.fructe odorante, grupate în racem unilateral,
(dupǎ O. W. Thomé) terminal. Înflore5te în V VI. Baca este
ro5ie, globuloasă. Este o plantă toxică,
conŃine glicozidul convallarina, cu proprietăŃi medicinale, pentru
tratarea afecŃiunilor cardiace. Frecvent întâlnit în pădurile de foioase.
Poate fi cultivat în scop ornamental.

Familia Alliaceae
Cuprinde plante erbacee cu bulbi tunicaŃi. Tulpina este de tip
scap, cu frunzele dispuse la bază. Florile sunt hermafrodite,
actinomorfe, pe tipul 3, cu înveli;ul floral perigon, grupate umbeliform.
InflorescenŃa este învelită la început de 2 hipsofile membranoase,
numite spată. Fig. 273. Convallaria majalis
Fructul este capsulă loculicidă (se deschide pe linia nervurii 1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct
mediane a carpelelor), cu seminŃe negre. Din punct de vedere (dupǎ O. W. Thomé)
biochimic, plantele din această familie conŃin uleiuri eterice cu sulf,
care dau un miros caracteristic.
Allium cepa L. Ceapa (fig. 274)
Este o plantă bienală sau trienală cu bulb tunicat, mare, globulos sau disciform, care se
formează în primul an la ceapa de apă 5i în anul al doilea la ceapa de arpagic. Tulpina este
cilindrică, protejată la bază de teci care se suprapun, rezultând o tulpină falsă scurtă. Frunzele sunt
cilindrice, fistuloase, acoperite de pruină. Tulpina floriferă se formează în anul II sau III 5i poartă în
vârf o inflorescenŃă globuloasă (umbelă cu cime elicoidale), cu flori albe, protejată la început de 2
hipsofile membranoase, care mai târziu se sfâ5ie. Înflore5te în VI VIII. Se cultivă ca legumă.
Originară din Asia Centrală.

127
Botanică sistematică
Allium sativum L. Usturoi (fig. 275)
Plantă cu bulb compus, format din bulbili (popular căŃei), grupaŃi pe un disc comun, înveliŃi
în tunici albicioase. Frunzele sunt liniare. În vârful tulpinii se află inflorescenŃa globuloasă,
acoperită de o spată mare. Florile sunt alb verzui, ro5ietice, unele formând bulbili, care asigură
înmulŃirea vegetativă. Înflore5te în VI VIII. Este o plantă condimentară, sucul bulbului are acŃiune
bacteriostatică 5i mic5orează tensiunea arterială. Se cultivă ca plantă alimentară 5i condimentară.
Originară din Asia Centrală.
Allium porrum L. Praz (fig. 276)
Plantă bienală cu bulb cilindric, lung, albicios. Frunzele sunt liniare, late de 2 3 cm, distihe.
Florile sunt albe, grupate în inflorescenŃǎ mare, globuloasǎ. Înflore5te în VI VIII. Se cultivă ca
plantă alimentară, în sudul Ńării (Oltenia) 5i în Moldova.

Fig. 274. Allium cepa Fig. 275. Allium sativum Fig. 276. Allium porrum
1. plantǎ; 2. bulb secŃionat 1. plantǎ cu bulb; 2. bulb; 1. plantǎ cu bulb;
longitudinal 3. bulbil; 4. inflorescenŃǎ 2. inflorescenŃǎ; 3. bulb;
(Meredith Sayles Hughes)

Familia Amaryllidaceae
Cuprinde cca. 60 de genuri cu 800 de specii, întâlnite mai ales în regiunile tropicale.
Sunt plante erbacee perene, cu bulbi tunicaŃi 5i tulpină de tip scap. Frunzele sunt liniare,
situate la baza tulpinii. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3, protejate la
bază de spată. Înveli5ul floral este perigon petaloid, uneori prezintă coronulă (paracorolă), cu tepale
libere sau unite. Androceul este format din 6 stamine libere, iar gineceul tricarpelar, gamocarpelar,
inferior. Fructul este capsulă.
Formula floralǎ: * 3 +3; (3+3) A3+3 G(3)
Galanthus nivalis L. Ghiocel (fig. 277)
Plantă perenă cu bulb tunicat. Tulpina este scap, înaltă de 10 20 cm, cu 2 frunze bazale,
liniare. În partea apicală a tulpinii se află o floare nutantă (aplecată), cu tepale albe, libere, protejată
de o spată. Tepalele interne sunt mult mai scurte decât cele externe, au vârful emarginat, cu o pată
verde. Înflore5te primăvara devreme, II III. Cre5te în păduri 5i tufări5uri, din zona de silvostepă
până în etajul boreal. Se cultivă 5i în grădini ca plantă ornamentală.
Narcissus pseudonarcissus L Narcisa galbenă
Plantă perenă cu bulb tunicat. Tulpină de tip scap, înaltă de cca. 25 cm. Frunzele sunt
liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt galbene, solitare, gamotepale, cu lacinii patente,
protejate de o spată membranoasǎ, care se observǎ pe pedicelul floral. În interiorul perigonului se
află o coronulă infundibuliformǎ, mare, egală sau mai mare decât laciniile perigonului, galbenă.
Înflore5te în IV V. Se cultivă în grădini 5i parcuri în scop ornamental.

128
Botanică sistematică
Narcissus poeticus L. Narcisa albă (fig. 278)
Plantă perenă cu flori albe, solitare,
gamotepale, cu coronulă scurtă, gălbuie, cu
marginea ro5ietică. Înflore5te în IV V. Cultivată ca
plantă ornamentală, dar cre5te 5i în flora spontană.
Este o specie mediteraneană.

Familia Iridaceae
Este reprezentată de cca. 92 de genuri cu
1.800 de specii.
Cuprinde plante erbacee perene, cu rizomi
sau bulbo tuberculi, rar cu bulbi. Frunzele sunt
ensiforme (în formă de teacă de sabie) sau liniare,
dispuse altern sau bazal. Florile sunt solitare sau
grupate în cime monohaziale, hermafrodite,
actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3, cu perigon
adesea gamotepal, protejate de spatǎ, asemănătoare
cu cele din fam. Amaryllidaceae, cu deosebirea că
androceul este format din 3 stamine. Fructul este
Fig. 277. Galanthus Fig. 278. Narcissus poeticus
capsulă. Formula floralǎ: * 3+3; (3+3) A3G(3) (original)
nivalis
Iris germanica L. Stânjenel (fig. 279)
Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 90 cm, cu tulpina
cilindricǎ, foliatǎ. Frunzele sunt ensiforme, verzi albǎstrui. Florile sunt
actinomorfe, mari, violete, grupate în ripidiu (cimǎ evantai). Tepalele
sunt unite la bazǎ într un tub scurt, cele externe sunt reflecte,
prevăzute cu peri gălbui în zona mediană, iar cele interne sunt drepte 5i
arcuite spre interior. Staminele sunt acoperite de lobii stigmatului, care
sunt petaloizi (de aceea5i culoare cu tepalele). Înflore5te în V VI. Se
cultivă în grădini ca plantă ornamentală. Originară din sudul Europei.
Iris pseudacorus L. Stânjenel de baltă
Plantă perenă, higrofilă, cu flori galbene. Înflore5te în V VII.
Cre5te în locuri mlă5tinoase, pe malul apelor.
Crocus vernus (L.) Hill (C. heuffelianus Herbert) Brându@a
de primăvară
Plantă perenă cu bulbo tubercul. Tulpina de tip scap, cu frunze
liniare, situate la bază. Florile sunt violete, actinomorfe, cu tepale unite Fig. 279. Iris germanica
la bază. Înflore5te în III IV. Cre5te în paji5ti, tufări5uri, din etajul (dupǎ O. W. Thomé)
gorunului până în etajul boreal.
Crocus flavus Vest (C. aureus Sibth. et Sm.) Brându@ă galbenă
Plantă perenă cu flori galbene. Înflore5te în II IV.
Freesia refracta (Jacq.) Ecklon ex Klatt Frezie (fig. 280)
Plantă perenă cu bulbo tubercul. Tulpina este înaltă până la 30 40 cm, cu frunze alterne,
liniar ensiforme. Florile sunt zigomorfe, galben verzui până la galben intens, rar albe, gamotepale,
grupate în cime. Axul inflorescenŃei este curbat orizontal, în zig zag. Înflore5te în XI III.
Freesia armstrongii W. Wats. Frezie
Plantă perenă de talie mai înaltă, cca. 50 cm. Florile sunt ro5ii purpurii pe marginile
laciniilor, tubul perigonului alb cu baza oranj. Înflore5te în IX III. Ambele specii sunt cultivate în
seră pentru flori tăiate. Originare din Africa de Sud.
Gladiolus communis L. Gladiole (fig. 281)
Plantă perenă cu bulbo tubercul. Frunzele sunt liniar ensiforme, dispuse altern. Florile sunt
mari, ro5ii, gamotepale, zigomorfe, cu lacinii inegale, grupate în racem unilateral, cu axul

129
Botanică sistematică
inflorescenŃei drept. Înflore5te în V VII. Se
cultivă în scop ornamental. Este originară din
Africa de Nord Vest.
Gladiolus x colvillii Sweet Gladiole
Este un hibrid cu flori variat colorate.
Cultivat pentru flori tăiate. Înflore5te în V VI.

Familia Agavaceae
Cuprinde plante din regiunile tropicale,
cca. 9 genuri cu 400 de specii. Sunt plante
erbacee perene sau lemnoase cu rizomi sau
bulbo tuberculi. Tulpina este de tip scap.
Frunzele sunt persistente, liniare, fibroase,
rigide, cărnoase, situate la baza tulpinii, uneori
5i tulpinale, alterne. Florile sunt pe tipul 3,
hermafrodite, actinomorfe, slab zigomorfe, cu
înveli5ul floral perigon petaloid, gamotepal
s(www.rosegathering.com)au dialitepal, grupate în
inflorescenŃe terminale. Fructul este capsulă Fig. 280. Freesia refracta Fig. 281. Gladiolus communis
loculicidă sau bacă.
Agave americana L.
Plantă perenă cu rizom, viguroasă. Frunzele sunt suculente, lanceolate, cu marginea
spinoasă, dispuse în rozetă bazală, lungi până la 150 cm. Este o specie monocarpică, înflore5te 5i
fructifică o singură dată în viaŃǎ (dupǎ 10 20 ani). Tulpina apare dupǎ mulŃi ani, este înaltă (10 m) 5i
poartă în vârf o inflorescenŃă mare, în formǎ de candelabru, cu numeroase flori mici, gamotepale.
Înflore5te în VI VII. Fructul este capsulă. În Ńara noastră se cultivă ca plantă ornamentală în seră.
Originară din Mexic.
Polianthes tuberosa L. Tuberoze
Plantă perenă cu bulboBtubercul, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt liniare, cele bazale
sunt dispuse în rozetă, iar cele tulpinale sunt alterne, amplexicaule. Florile sunt zigomorfe, alburii,
gamotepale, odorante, grupate câte două în racem spiciform, apical. Înflore5te în VII VIII. Capsula
este cărnoasă. Se cultivă ca plantă ornamentală pentru flori tăiate. Originară din Mexic.
Sansevieria zeylanica Willd.
Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. 100 cm. Frunzele sunt
verticale, lungi până la 90 cm 5i late de 3 5 cm, cu benzi transversale
diferit colorate. Florile sunt mici, albe, gamotepale, grupate în raceme
terminale. Fructul este bacă. Se cultivă la ghiveci, fiind decorativă
prin frunze. Există specii cu frunze dispuse în rozetă, altele cu o dungă
galbenă pe margini (S. trifascinata). Originară din Ceylon.
Yucca filamentosa L. (Y. smalliana Fernald), fig. 282
Plantă perenă cu rizom. Tulpina este de tip scap, lignificată,
înaltă până la 2 m. Frunzele sunt liniar lanceolate, dispuse în rozetă
bazală, rigide, cu vârful ascuŃit, iar marginea se destramă în fibre
încreŃite. Florile sunt alb gălbui, mari, nutante, dialitepale, grupate în
panicul mare, situat în vârful tulpinii. Înflore5te în VII VIII. Fructul
este capsulă. Se cultivă ca plantă ornamentală în parcuri 5i grǎdini.
Fig. 282. Yucca filamentosa
Este originară din America de Nord.

130
Botanică sistematică
ORDINUL ORCHIDALES

Familia Orchidaceae
Este o familie foarte numeroasă, cuprinde cca. 600 de genuri cu peste 17.000 de specii,
răspândite mai ales în regiunile tropicale. La noi în Ńară se întâlnesc în păduri 5i paji5ti, 25 de genuri
cu 54 de specii.
Sunt plante erbacee terestre, epifite (care folosesc ca suport trunchiul copacilor) sau liane din
Ńinuturile tropicale. Unele sunt saprofite 5i lipsite de rǎdǎcini. Cele terestre prezintă doi tuberculi sau
rizomi, iar cele epifite au rădăcini aeriene cu velamen (rizoderma prezintă mai multe straturi de
celule cu rol în absorbŃia apei). Orhideele trăiesc în simbioză cu ciupercile din genul Rhizoctonia,
formând micoriză endotrofă la nivelul tuberculilor 5i rizomilor. Pe tulpinile aeriene se prind frunzele
care sunt sesile sau scurt peŃiolate, dispuse distih, cu nervaŃiune paralelă sau arcuată. La speciile
saprofite frunzele lipsesc sau sunt reduse la teci scvamiforme.
Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, grupate în inflorescenŃe racemoase, rar sunt solitare.
Înveli5ul floral este perigon petaloid, format din 6 tepale dispuse pe două verticile. Tepala
superioarǎ de pe cercul intern este mai mare 5i diferită ca formǎ faŃă de celelalte, poartǎ numele de
label, iar în timpul înfloririi (în urma rǎsucirii ovarului cu 180 0 ) are poziŃie inferioară 5i adesea se
continuă cu un pinten nectarifer sau o dilatare saciformǎ la bază. Androceul este format din 3
stamine, dar numai 1 staminǎ este fertilǎ (foarte rar 2 fertile), restul sunt transformate în staminodii
(stamine sterile). Stamina fertilǎ este sesilǎ, cu antera bilocularǎ, care concre5te cu stilul, rezultând o
coloană numită ginostemiu. Polenul este reunit printr o substanŃă cleioasă într o formaŃiune în
formă de măciucă numită polinie. Antera prezintǎ 2 polinii. Fiecare polinie este alcătuită dintr un
pedicel (caudicul), la baza căruia se află o glandă vâscoasă numită retinacul, care în timpul
procesului de polenizare se fixează pe stigmat. Ovarul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior.
Fructul este capsulă valvicidă. SeminŃele sunt numeroase, foarte mici, lipsite de endosperm
5i cu embrion rudimentar, fără radiculă.
Formula florală: 3+3 A 1+2; 3+3 G(3)
Cypripedium calceolus L. Papucul doamnei (fig. 283)
Plantă perenă cu rizom orizontal. Tulpina este înaltă până la 50
cm. Frunzele sunt alterne, eliptic lanceolate cu teaca bine dezvoltată.
Florile sunt mari, solitare sau grupate câte două pe o singură parte,
galben brunii, pubescente, cu labelul mare, galben deschis, cu puncte
5i vini5oare purpurii, veziculos, umflat în formă de papuc. Înflore5te în
V VI. Cre5te sporadic în pădurile din etajul gorunului până în etajul
boreal, pe solurile calcaroase. Specie rară, ocrotită de lege, declarată
monument al naturii.
Nigritella nigra (L.) Reichenb. fil. Sângele voinicului
Plantă perenă de cca. 15 cm înălŃime. Florile sunt purpurii
negricioase, cu miros de vanilie, grupate în inflorescenŃă densă.
Înflore5te în VI IX. Sporadic întâlnită în etajul subalpin 5i alpin, în
paji5ti, pe substrat calcaros, fiind o specie oligotrofă. Plantă ocrotită
de lege, declarată monument al naturii.
Dintre speciile tropicale cultivate ca ornamentale în serǎ,
amintim: Cattleya, Stanhopea, Vanda, Cymbidium. Fig. 283. Cypripedium calceolus
Vanilia planifolia B.D. Jackson. Vanilie (dupǎ C. A. M. Lindman)
Este o liană originară din Mexic. Frunzele sunt ovat eliptice,
cărnoase. Florile sunt albe, odorante. Plantă aromaticǎ de la care se folosesc fructele alungite,
cǎrnoase, recoltate înainte de maturare, care sunt supuse unui proces special de fermentare, fiind
folosite la aromatizarea produselor de cofetărie.

131
Botanică sistematică
ORDINUL BROMELIALES

Familia Bromeliaceae
Cuprinde cca. 1.500 de specii, răpândite în America tropicală. Sunt plante erbacee, de
regulă suculente, cele mai multe epifite, cu frunzele dispuse în rozetă bazală sau apicală, care reŃin
apa. Frunzele au marginea întreagă sau spinos dinŃate. Pe frunze se găsesc peri solziformi, cu rol în
absorbŃia apei. Florile sunt hermafrodite, de regulǎ actinomorfe, pe tipul 3, cu înveli5 floral periant,
grupate în raceme, spice sau capitule, însoŃite de bractei, adeseori colorate. Fructul poate fi bacă,
capsulă sau compus (la ananas).
Ananas sativus Schult. Ananas (fig. 284)
Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm. Tulpina este scurtă,
înconjurată la bază de frunze lanceolate, spinos dinŃate, dispuse în
rozetǎ, care se continuă cu o inflorescenŃă densǎ, spiciformă. Fiecare
floare are la bază o bractee. Sepalele sunt mici, iar petalele sunt mari,
albastru purpurii. În vârful inflorescenŃei se aflǎ o rozetă mică de
frunze, cu marginea spinos dinŃată, care la maturitate se lignifică.
Fructul este compus, cu numeroase bace sesile, învelite în caliciul
persistent, strâns aglomerate în jurul unei axe cǎrnoase 5i poartǎ în vârf
un buchet mic de frunze. Este de origine sud americanǎ, se cultivă la
tropice, între 25 grade latitudine nordică 5i 30 latitudine sudică, pentru
fructele comestibile în stare proaspătă, compot, suc. Există 5i
cultivaruri cu frunze maculate, ornamentale.
Ca plante ornamentale de apartament, din aceastǎ familie, se Fig. 284. Ananas sativus
cultivă specii ale următoarelor genuri: Aechmea, Billbergia, Bromelia, (Missouri Botanical Garden)
Guzmania.

ORDINUL ZINGIBERALES
Din care sunt descrise următoarele familii: Musaceae, Strelitziaceae 5i Cannaceae.

Familia Musaceae
Cuprinde plante tropicale cu latex 5i rizomi gro;i. Frunzele sunt mari, lanceolate, cu
nervaŃiune penată, cu tecile bine dezvoltate, se acoperă unele pe altele, concentric, dând na5tere
unei formaŃiuni asemănătoare cu tulpina. Florile sunt unisexuate,
zigomorfe, pe tipul 3, cu înveli5 floral perigon, grupate în inflorescenŃe
spiciforme terminale, pendule. Fructul este bacă.
Musa x paradisiaca L. (M. sapientum L.) Bananier
Plantă perenă cu rizom gros, de cca. 8 m înălŃime. Frunzele sunt
eliptic lanceolate, mari de 2 m lungime 5i late de cca. 60 cm. Florile
sunt unisexuat monoice, cu tepale alb crem, grupate într o
inflorescenŃǎ spiciformă mare, pendulă, cu flori femeie5ti la bazǎ, iar în
vârf cu flori bărbăte5ti, cu bractei mari, ro5ii purpurii. Bacele sunt
cilindrice, u5or curbate, galbene, partenocarpice (fără seminŃe),
neparfumate. Se consumă fierte sau prăjite în ulei de palmier.
Musa acuminata Bananierul dulce (fig. 285)
Asemănătoare cu specia precedentă, dar cu frunze mai mari,
cca. 3 m, adesea pătate cu ro5u pe partea inferioară. Bracteele sunt
galbene sau ro5ii. Fructele sunt parfumate 5i au o valoare nutritivă
mare, 100 cal./100 g fructe, conŃin vitamine A, B, B2; microelemente:
fosfor, magneziu, potasiu, fier, zinc, cu rol în echilibrarea sistemului
Fig. 285. Musa acuminata
nervos. Ambele specii sunt cultivate în regiunile tropicale pentru fructe.

132
Botanică sistematică
Familia Strelitziaceae
Sunt plante erbacee, asemănătoare cu Musaceele. Spre deosebire de acestea nu prezintă
canale laticifere; florile sunt hermafrodite, asimetrice, cu înveli5 floral periant; fructul este capsulă.
Strelitzia reginae Banks. Pasărea paradisului (fig. 286)
Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Frunzele sunt lung
peŃiolate, lanceolate, rigide. Florile sunt hermafrodite, asimetrice,
închise câte 2 6 într o bractee rigidǎ, ascuŃitǎ, care secretă nectar.
Sepalele florilor sunt petaloide, portocalii 5i drepte. Petalele sunt
albastre violete, formeazǎ un rostru (cioc), care închid staminele 5i
stilul. Aspectul general al inflorescenŃei aminte5te de capul unei pǎsǎri
exotice. Se cultivă în toată lumea ca plantă ornamentală în serǎ, pentru
flori tăiate. Originară din Africa, unde cre5te spontan, fiind o buruiană
foarte dăunătoare 5i greu de combǎtut, din cauza rizomului.
Fig. 286. Strelitzia reginae
Familia Cannaceae
Cuprinde plante perene cu rizomi. Frunzele sunt alterne, cu tecile
mari 5i limbul ovat lanceolat sau eliptic, cu nervaŃiune penată. Florile
sunt hermafrodite, asimetrice, pe tipul 3, cu înveli5 floral periant, cu
caliciul dialisepal, persistent, corola gamopetală la bază. Fructul este
capsulă.
Canna indica L. (fig. 287)
Plantă perenă cu rizom gros, bogat în amidon, înaltă până la 1 m.
Frunzele sunt sesile, ovat eliptice, verzi sau ro5cate. Florile sunt
asimetrice, mari, ro5ii, grupate câte două la subsuara unei bractei, în spice
terminale. Înflore5te în VII IX. Este cultivată ca plantă ornamentală în
parcuri. Amidonul din rizomi este utilizat în scop alimentar. Originarǎ din
America tropicalǎ.
Fig. 287. Canna indica
ORDINUL COMMELINALES

Familia Commelinaceae
Cuprinde cca. 500 de specii de plante erbacee, anuale sau perene,
mai ales din regiunile tropicale. Tulpina prezintă noduri evidente.
Frunzele sunt alterne, sesile, cu teaca dezvoltată 5i limbul întreg, cu
nervaŃiune paralelă. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar
zigomorfe, pe tipul 3, grupate în cime terminale sau axilare, cu înveli5
floral periant. Fructul este capsulă.
Zebrina pendula Schnizl. Telegraf
Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele prezintǎ douǎ benzi
longitudinale, alb argintii, pe partea superioarǎ. Florile sunt actinomorfe,
gamopetale, cu lobii roz purpurii 5i tubul albicios. Înflore5te în VII VIII.
Plantă de apartament, ornamentală prin frunze. Originară din Mexic. Fig. 288. Tradescantia
Tradescantia virginiana L. (fig. 288) virginiana
Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Frunzele sunt liniar lanceolate. (dupǎ Samual Curtis)
Florile sunt actinomorfe, albastre liliachii, dialipetale. Înflore5te în V VI.
Se cultivă ca plantă ornamentală, în parcuri. Originară din America de Nord.
Tradescantia fluminensis Vell. Telegraf
Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele sunt ovate, cărnoase, purpurii pe dos. Florile sunt
albe sau liliachii. Înflore5te în VI VIII. Plantă de apartament, decorativă prin frunze. Originarǎ din
America de Sud.

133
Botanică sistematică
ORDINUL POALES (GRAMINALES)

Familia Poaceae (Gramineae)


Este foarte numeroasă, cuprinde peste 700 de genuri cu cca. 10.000 de specii, cu rǎspândire
cosmopolitǎ. La noi în Ńară se întâlnesc 86 de genuri cu cca. 300 de specii.
Sunt plante erbacee anuale sau perene, cu rădăcina fasciculată. Tulpina este de tip culm
(pai), cu noduri evidente (pline cu mǎduvǎ) 5i internoduri goale, excepŃie la porumb (Zea) 5i sorg
(Sorghum). Speciile perene prezintă tulpini subterane, cum ar fi rizomi, stoloni, care asigură
înmulŃirea vegetativă. Tulpina gramineelor se ramifică de la bază (de la nodurile bazale), fenomen
cunoscut sub numele de înfrăŃire. Atunci când fraŃii rămân între teacă 5i tulpină, rezultă o tufă deasă
(Nardus stricta Ńepo5ica); când fraŃii străpung teaca, rezultă o tufă rară (Lolium perenne iarba de
gazon) sau tufe rare legate între ele prin stoloni scurŃi dau na5tere la tufǎ mixtă (Poa pratensis
firuŃa).
Frunzele sunt sesile (excepŃie bambusoideele au peŃiol), formate numai din teacă 5i limb.
Teaca este mare, înconjoară tulpina 5i este despicată. Limbul este liniar, cu nervaŃiune paralelă. La
baza limbului foliar se găsesc anexele foliare: ligula 5i urechiu;ele. Acestea sunt de mărimi diferite
sau lipsesc. PrefoliaŃia este convolută sau conduplicată.
La graminee se întâlnesc 3 inflorescenŃe de bază: spic compus, când spiculeŃele se prind
sesil de axul central, numit rahis (Triticum aestivum grâu); panicul, când spiculeŃele se prind pe
ramificaŃii lungi (Avena sativa ovăz); panicul spiciform, când spiculeŃele sunt scurt pedunculate
(Setaria sp mohor). În afară de aceste inflorescenŃe, mai întâlnim: racem cu panicul spiciform
(Echinochloa crus galli mohor lat); spadice cu spiculeŃe (Zea mays porumb), umbelă cu spice
compuse (Cynodon dactylon pir gros) 5.a.
SpiculeŃul este inflorescenŃa elementară la graminee,
fiind format dintr un ax al spiculeŃului pe care se prind sesil una
sau mai multe flori (fig. 289). SpiculeŃul este protejat la bază de
două frunze modificate, numite glume, excepŃie la unele specii,
glumele lipsesc (la Ńepo5ică) sau prezintă o singură glumă, la
iarba de gazon. Fiecare floare este protejată de două palee:
inferioară, numită 5i lemă, care este aristată sau nu 5i
superioară. Florile sunt hermafrodite, rar unisexuate (Zea mays).
Androceul este format din 3 stamine cu antere oscilante
(adaptare la polenizarea anemofilă). Există 5i excepŃii, cum ar fi
la orez Oryza sativa, androceul are 6 stamine. Gineceul este bi
carpelar, gamocarpelar, cu două stigmate păroase.
Fig. 289. Schema spiculeŃului la Fructul este cariopsă. Aceasta poate fi gola5ă (Zea
Poaceae
ax. ax spiculeŃ; gi. glumǎ
mays); îmbrăcată în palee (Hordeum vulgare); învelită în palee
inferioarǎ; gs. glumǎ superioarǎ; (Avena sativa) sau învelită în palee 5i glume (Setaria sp ).
pi. palee inferioarǎ; ps. palee SămânŃa este bogată în endosperm (albumen), cu
superioarǎ; l. lodicule; a. androceu; embrionul situat la bazǎ, lateral 5i oblic.
g. gineceu (dupǎ V. Ciocârlan) Familia are o importanŃă deosebită, deoarece cuprinde
cereale (Triticum, Zea, Oryza, Secale, Hordeum 5.a); plante
furajere cultivate 5i spontane (Festuca, Poa, Lolium, Dactylis, Avena 5.a) 5i un număr mare de
buruieni (Sorghum, Echinochloa, Setaria, Elymus ;.a).
Această familie se împarte în 2 subfamilii: Bambusoideae 5i Pooideae.

Subfamilia Bambusoideae
Cuprinde plante lemnoase, cunoscute sub numele de bambu;i. Tulpina este ramificatǎ, înaltă
până la 30 m 5i groasă de până la 30 cm, cu internodurile goale. Frunzele sunt lanceolate, scurt
peŃiolate. SpiculeŃele sunt protejate de două glume inegale 5i au una sau mai multe flori.
InflorescenŃa este un panicul terminal. Fructul este cariopsă, uneori drupaceu sau baciform.

134
Botanică sistematică
Speciile din această subfamilie sunt plante tropicale, care cresc mai ales în Asia de Sud Est.
La noi în Ńară se cultivă ca plante ornamentale, cum ar fi specii din genurile Phyllostachys, Sasa.

Subfamilia Pooideae
Cuprinde plante erbacee cu spiculeŃe uniflore sau multiflore, însoŃite la majoritatea speciilor
de două glume. După tipul de inflorescenŃă, această subfamilie se împarte în triburi:

Tribul Triticeae (Hordeae)


Încadrează plante cu inflorescenŃa spic compus. SpiculeŃele sunt uniflore sau multiflore,
dispuse câte unul sau mai multe la călcâiul rahisului.
Genul Triticum se caracterizează prin aceea că, la fiecare călcâi al rahisului se prinde un
spiculeŃ, cu 2 5 flori, din care 2 3 sunt fertile. SpiculeŃul este protejat de două glume ovate. Paleea
inferioară (lema) este aristată sau nearistată. Cariopsa este gola5ǎ.
Triticum aestivum L. Grâul comun (fig. 290)
Este o plantă anuală de toamnă sau de primăvară, de pânǎ la 150 cm înălŃime, cu
internodurile fistuloase. Ligula 5i urechiu5ele sunt de mărimi medii. InflorescenŃa este spic compus.
Înflore5te în VI VII. Cariopsa este gola5ă, de culoare cărămizie. Făina obŃinută este folosită în
panificaŃie, iar paiele în zootehnie 5i în industria celulozei.
Genul Secale prezintă la fiecare călcâi al rahisului un spiculeŃ cu 2 flori fertile. Rahisul este
fragil 5i cu peri la călcâi. Glumele sunt înguste, uninervate. Paleea inferioară este aristată.
Secale cereale L. Secara (fig. 291)
Plantă anuală de toamnă sau de primǎvarǎ, cu tulpina înaltă până la 180 cm. Frunzele sunt
verzi albăstrui, cu ligula 5i urechiu5ele mici. InflorescenŃa este spic compus patru muchiat.
Înflore5te în VI VII. Cariopsa este gola5ă, alungită, de culoare cenu5iu maronie. Se cultivă pe soluri
mai sărace, având aceea5i importanŃă ca 5i grâul.
Genul Hordeum se caracterizeazǎ prin aceea cǎ ligula este de mărime medie, iar urechiu5ele
sunt mari, înconjoară tulpina. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3 spiculeŃe uniflore. Glumele
sunt mici 5i înguste. Paleea inferioară are o aristă lungă 5i aspră. Cariopsa este îmbrăcată în palei.
Hordeum vulgare L. Orzul
Cuprinde douǎ convarietǎŃi: hexastichon, orzul cu 6 rânduri 5i distichon, orzul cu 2 rânduri
(orzoaica).

Fig. 292. Hordeum vulgare


A. convar. hexastichon: 1. plantǎ cu
Fig. 290. Triticum aestivum Fig. 291. Secale cereale frunze; 2. spic compus; 3. spiculeŃe
1. plantǎ; 2. rahis; 3. spiculeŃ; 1. plantǎ; 2. anexe foliare; la cǎlcâi; 4. cariopsa. B. convar.
4. floare; 5. ovar; 6. cariopsǎ 3. spiculeŃe; 4. cariopsǎ distichon: 1. spic compus; 2. schema
(dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ O. W. Thomé) distribuŃiei spiculeŃelor la cǎlcâi

135
Botanică sistematică
Hordeum vulgare convar. hexastichon
orzul (fig. 292A)
Plantă anuală de toamnă, înaltă până la
150 cm. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3
spiculeŃe uniflore, toate 3 sunt fertile.
Înflore5te în V VI. Se cultivă în zonele umede
5i mai reci ale Ńării, pentru furaj, dar 5i în
alimentaŃia omului.
Hordeum vulgare convar. distichon
Orzoaica (fig. 292B)
Plantă anuală cu soiuri de primăvară 5i
toamnă. La fiecare călcâi al rahisului se prind 3
spiculeŃe, dar numai spiculeŃul din mijloc este
fertil. Se cultivă pentru cariopsele utilizate la
fabricarea berii.
Genul Elymus prezintǎ la fiecare cǎlcâi
al rahisului un spiculeŃ multiflor, a5ezat cu
partea latǎ spre rahis 5i protejat de două glume
lanceolate.
Elymus repens (L.) Gould (Agropyron
repens) Pir târâtor (fig. 293) Fig. 294. Lolium perenne
Plantă perenă cu rizom, înaltă de cca. Fig. 293. Elymus repens 1. plantǎ; 2. anexe foliare;
3. fragment de inflorescenŃǎ;
100 cm. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaŃie 1. plantǎ; 2. anexe 4. cariopsa; gi. glumǎ
convolutǎ. Urechiu5ele sunt mari, înconjoară foliare; 3. spiculeŃ; inferioarǎ; gs. glumǎ
4. cariopsa
tulpina. InflorescenŃa este spic compus, cu superioarǎ
spiculeŃe multiflore. Înflore5te în VI VII.
Cariopsa este învelitǎ în palei. Buruiană segetală, dar 5i ruderală, greu de combătut.
Genul Lolium cuprinde specii cu spiculeŃe multiflore, a5ezate câte unul la călcâi, cu partea
îngustă spre rahis, protejate de o singură glumă (gluma inferioară), cu excepŃia spiculeŃului
terminal, care are 2 glume.
Lolium perenne L. Iarba de gazon (fig. 294)
Plantă perenă cu tufă rară. Baza lăstarilor este ro5ie violacee. Frunzele sunt mate pe partea
superioară 5i lucioase pe partea inferioară, cu prefoliaŃie conduplicată. Paleele sunt nearistate.
Înflore5te în V IX. Cariopsa este învelitǎ în palei. Foarte bună plantă furajeră, întâlnită în paji5tile
din zona de stepă până în etajul fagului. Cultivată ca plantă furajeră 5i pentru gazon. Necesitǎ
irigare.

Tribul Nardeae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa spic compus. SpiculeŃele sunt uniflore, a5ezate pe o singură
parte a rahisului, lipsite de glume.
Nardus stricta L. łepo@ica
Plantă perenă cu tufă deasă, de cca. 30 cm înălŃime. Frunzele sunt rigide, setacee. Înflore5te
în V VII. Cariopsa este învelitǎ în palei. Specie oligotrofă, întâlnită pe solurile acide în paji5tile
montane, formând asociaŃii întinse, numite nardete. Planta nu are valoare furajeră.

Tribul Chlorideae
Cuprinde specii cu inflorescenŃa umbelă cu spice compuse sau racemiformǎ. SpiculeŃele
sunt uniflore.
Cynodon dactylon (L.) Pers. Pir gros (fig. 295).
Plantă perenă cu rizom. Tulpina este dreaptă sau cu baza geniculată. Ligula lipse5te 5i este
înlocuită de peri. InflorescenŃa este umbelă cu spice compuse. SpiculeŃele sunt uniflore, a5ezate pe o

136
Botanică sistematică
singură parte a rahisului, pe două 5iruri. Rahisul este
trimuchiat. Înflore5te în VI VII. Cariopsa este
concrescutǎ cu paleile. Frecvent întâlnită în paji5ti,
locuri nisipoase, ruderale 5i segetale. Buruiană foarte
greu de combătut.

Tribul Festuceae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul.
SpiculeŃe sunt multiflore, protejate de două glume mai
scurte decât spiculeŃul. Paleea inferioară de obicei
Fig. 295. Cynodon dactylon nearistată.
1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeŃe Genul Festuca cuprinde specii cu inflorescenŃa
un panicul, cu spiculeŃe multiflore.
Festuca pratensis Hudson Păiu@ul de livadă
Plantă perenă cu tufă rară, înaltă până la 100 cm. Baza
lăstarilor este ro5ie violacee. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaŃie
convolută. InflorescenŃa este un panicul, de la nodurile căruia pornesc
1 2 ramificaŃii inegale. Înflore5te în VI VII. Cariopsa este învelită în
palei. Plantă eutrofă, întâlnită în paji5tile din zona de deal 5i munte,
fiind o foarte bună plantă furajeră.
Genul Poa cuprinde specii cu inflorescenŃa panicul, cu
spiculeŃe multiflore, mici, comprimate lateral. Paleea inferioară este
nearistată, prevăzută la bază cu peri lâno5i, mătăso5i.
Poa pratensis L. FiruŃa (fig. 296)
Plantă perenă cu tufă mixtă, înaltǎ de cca. 50 cm. Limbul are
vârful în formă de jgheab. InflorescenŃa este panicul, de la nodurile
căruia pornesc 3 5 ramificaŃii inegale. Cariopsa este învelită în palei.
Înflore5te în V VI. Cre5te în paji5tile din etajul stejarului, fiind o foarte
bună plantă furajeră. Poate fi cultivată ca înlocuitoare de gazon,
deoarece este mai rezistentă la secetă decât Lolium perenne. Fig. 296. Poa pratensis
Genul Dactylis cu specia: 1. plantǎ; 2. baza limbului;
3. spiculeŃ. 4. cariopsa
Dactylis glomerata L. GolomăŃ (fig. 297)
(dupǎ C. A. M. Lindman)
Plantă perenă cu tufă rară. Baza lăstarilor este albicioasă 5i
comprimată. Frunzele sunt liniare, verzi albăstrui, cu prefoliaŃie
conduplicată. Ligula este mare 5i franjurată. InflorescenŃa este un
panicul, cu spiculeŃe multiflore, aglomerate în grupuri compacte, de
unde 5i numele speciei. Înflore5te în VI VII. Cariopsa este învelită în
palei. Specie mezofilă 5i eutrofă, întâlnită în paji5ti, livezi, păduri.
Poate fi 5i cultivată, singură sau în amestec, fiind o foarte bună plantă
furajeră.

Tribul Aveneae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt mari,
cu 2 5 flori, protejate de glume mari. Paleea inferioară este de regulǎ
aristată.
Genul Avena se caracterizeazǎ prin ligulǎ scurtă, iar
urechiu5ele lipsesc. SpiculeŃele sunt mari, cu 2 (3) flori. Paleea
inferioară este aristată, cu arista geniculată 5i inserată în treimea
superioară.
Avena sativa L. Ovăz (fig. 298) Fig. 297. Dactylis glomerata
1. plantǎ; 2. baza limbului;
Plantă anuală de primăvară cu înălŃimea de până la 150 cm. 3. spiculeŃ; 4. achenǎ
PrefoliaŃia este convolutǎ. InflorescenŃa este panicul, cu spiculeŃe mari,

137
Botanică sistematică
protejate de glume mari. Cariopsa este aderentǎ la palei. Este
foarte bună plantă furajeră, în special pentru cre5terea
cabalinelor. Se cultivă în zonele umede 5i reci ale Ńării ca plantă
furajeră, dar 5i în alimentaŃia omului (fulgi de ovăz).

Tribul Arundineae
Cuprinde specii cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt
multiflore, hermafrodite 5i unisexuate (mascule).
Phragmites australis (Cav.) Steudel Stuf, Trestie (fig.
299)
Plantă perenă cu rizom lung,
ramificat. Tulpina este înaltă de 1 4
m. Frunzele sunt rigide, late (2 4
cm), cu ligula înlocuită de peri rigizi,
albicio5i. InflorescenŃa este un Fig. 298. Avena sativa
panicul mare, 20 50 cm, piramidal. 1. plantǎ; 2. baza limbului
3. spiculeŃ; 4. floare; 5. cariopsǎ;
Specie higrofilă, întâlnită pe malul Avena fatua: 6. spiculeŃ; 7. cariopsǎ;
apelor, mla5tini, paji5ti umede, dar 5i (adaptare dupǎ Flora R.S.R)
ca buruiană în culturi, pe terenuri cu
apa freatică la suprafaŃă. Cre5te în Delta Dunării, ocupând o suprafaŃă
foarte mare, formând stufări5uri. Este folosită ca materie primă în
industria celulozei 5i hârtiei, la împletituri, garduri, acoperi5uri.
Arundo donax L. Trestia italiană
Plantă perenă cu rizom gros, înaltă până la 4 m. Frunzele sunt
aspru păroase. InflorescenŃa este un panicul mare, cca. 70 cm.
Fig. 299. Phragmites australis Înflore5te în X XI. A fost introdusă 5i în Delta Dunării. Se cultivă ca
1. plantǎ; 2. spiculeŃe plantă decorativă, fiind mai puŃin pretenŃioasă la umiditate. Este
originară din Asia de Sud Est.

Tribul Oryzeae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt
triflore, din care numai floarea superioară este fertilă 5i hermafrodită,
iar cele două, de la baza spiculeŃului, sunt sterile, reduse la palee.
Glumele sunt rudimentare.
Oryza sativa L. Orezul (fig. 300)
Plantă anuală de primǎvarǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm. Rădăcina
este fasciculată cu aerenchimuri (prezintă în scoarŃă canale aerifere).
Ligula este mare, despicată triunghiular. InflorescenŃa este un panicul
de 15 30 cm lungime. Cariopsa este concrescută cu paleele. Pentru
folosirea cariopselor în alimentaŃie, se îndepǎrteazǎ paleele prin
decorticare. Plantǎ higrofilă 5i termofilă, se seamănă în parcele special
amenajate, numite orezării. Originarǎ din Asia de Sud. La noi în Ńarǎ se Fig. 300. Oryza sativa
1. plantǎ; 2. floare;
poate cultiva în sudul Ńării, de a lungul Dunǎrii. 3. panicul; 4. cariopsǎ
(dupǎ M. Grieve)
Tribul Paniceae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul sau panicul spiciform. SpiculeŃele sunt biflore, cu o
floare sterilă, redusă la palee 5i una fertilă hermafrodită. Cariopsa este învelită în palei 5i glume.
Echinochloa crus galli (L.) Beauv. Mohor lat (fig. 301)
Plantă anuală cu tulpina comprimată la bază 5i geniculată de cca. 100 cm înǎlŃime. Frunzele
sunt late de 10 15 mm, aspru păroase. Ligula lipse5te, în locul ei se aflǎ un inel brun. InflorescenŃa

138
Botanică sistematică
este un racem cu spice compuse sau racem cu panicul spiciform.
Înflore5te în VII IX. Cariopsa este învelită în palei 5i glume.
Buruiană frecvent întâlnită în culturile de legume 5i pră5itoare.
Setaria pumila (Poiret) Schultes (S. glauca auct. non (L.)
Beauv. Mohor ro@u
Plantă anuală cu tulpinile drepte sau geniculate la bază,
înaltǎ de cca. 40 cm. Frunzele sunt aspru păroase. Ligula lipse5te
5i este înlocuită de peri. InflorescenŃa este un panicul spiciform.
La baza fiecărui spiculeŃ se găsesc 5 7 sete involucrale (peri
rigizi), de culoare brună, mai lungi decât spiculeŃul. Paleea
inferioară, a florii fertile, are vârful rotunjit 5i prezintă încreŃituri
transversale. Înflore5te în VI X. Cariopsa este învelită în palei 5i
glume. Buruiană întâlnită în culturile din regiunile de câmpie 5i
deal.
Setaria viridis (L.) Beauv. Mohor verde
Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu Fig. 301. Echinochloa crusBgalli
deosebirea că frunzele sunt glabre; la baza spiculeŃelor se găsesc 1. plantǎ; 2. baza limbului;
mai puŃine sete involucrale (2 3), verzi. Paleea inferioară este fin 3. spiculeŃ; 4. cariopsǎ.
punctată transversal. Înflore5te în VII X. Buruiană eutrofă, (Flora R.S.R)
întâlnită în culturi 5i locuri ruderale, pe soluri bogate în humus.

Tribul Andropogoneae
Cuprinde plante cu inflorescenŃa panicul sau spic digitat. SpiculeŃele sunt biflore, dispuse
câte 2 3, din care unul este sesil 5i hermafrodit, iar celălalt (celelalte) este pedunculat 5i unisexuat,
bărbătesc.
Genul Sorghum cuprinde specii anuale 5i perene cu inflorescenŃa panicul. SpiculeŃele sunt
grupate de regulă câte două, unul sesil (hermafrodit) 5i celălalt pedunculat, unisexuat (bărbătesc).
Cariopsa este învelită în palei.
Sorghum halepense (L.) Pers. Costrei (fig. 302)
Plantă perenă cu rizom lung, gros 5i ro5ietic. Tulpina este
plină cu măduvă, înaltă până la 150 cm. Frunzele au limbul lat de 1
2 cm, fără ligulă, înlocuită de peri brunii. InflorescenŃa este un
panicul mare, piramidal. Buruiană greu de combătut, datorită
rizomului dezvoltat. Frecvent întâlnitǎ în zona de stepǎ pânǎ în zona
pǎdurilor de stejar, în special în culturi de prǎ5itoare, dar 5i în locuri
ruderale. Originar din Africa.
Sorghum bicolor (L.) Moench Mături, Sorg
Plantă anuală de talie înaltă, peste 2 m. Frunzele sunt late (3
4 cm), aspru păroase. InflorescenŃa este un panicul lax sau compact,
cu ramificaŃiile aspru pǎroase. Cariopsa este aproape sferică,
îmbrăcată în palei lucioase, albe, negre sau ro5ii. Se cultivă ca plantă
furajeră 5i cerealieră în regiunile mai calde, sub diferite varietăŃi:
tehnicum pentru mături, cu paniculul lax (cu ramuri laterale lungi);
cernuum pentru sămânŃă, cu panicul dens (ramuri laterale scurte),
cultivat mai ales în Africa, India ca cereală; saccharatum sorgul
zaharat, cu tulpina suculentă, din care se obŃine un sirop cu un Fig. 302. Sorghum halepense
conŃinut în zahăr de 50 60%. Este originar din Africa, India, unde se 1. baza plantei; 2. inflorescenŃǎ;
3. grup de douǎ spiculeŃe;
cultivă ca plantă cerealieră sau furajeră. 4. grup de trei spiculeŃe
Plantele acestor specii, consumate de animale în primele faze
de vegetaŃie produc intoxicaŃii, datorită unor compu5i cianogeni.

139
Botanică sistematică
Tribul Maydeae
Cuprinde plante cu flori unisexuat monoice.
Zea mays Porumb (fig. 303)
Plantă anuală de primăvară, cu rădăcini adventive coronare.
Tulpina este înaltă (1 3 m), plină cu măduvă. Frunzele sunt late (4 5
cm), cu marginea ondulată. Florile sunt unisexuat monoice.
InflorescenŃa bărbătească se află în vârful tulpinii, fiind un racem cu
panicul spiciform. InflorescenŃa femeiască este un spadice cu spiculeŃe
(popular 5tiulete), care se prinde de tulpină printr un peduncul.
Spadicele este protejat de numeroase hipsofile, numite pănu5i. Axul
inflorescenŃei este cilindric, îngro5at, pe care se găsesc 8 16 rânduri de
alveole, în care se aflǎ spiculeŃele femeie5ti. Totalitatea stigmatelor
formează mătasea porumbului. Înflore5te în VI VIII. Cariopsa este
gola5ă de culoare galben portocalie. Se cultivă în toată Ńara, fiind o
importantă cereală alimentară, industrială 5i furajeră. Originar din
America Centrală.
Fig. 303. Zea mays
1. plantǎ; 2. spiculeŃ mascul;
ORDINUL TYPHALES 3. spiculeŃ femel; 4, 5tiulete.
(dupǎ O. W. Thomé)
Familia Typhaceae
Cuprinde plante higrofile, perene cu rizomi.
Din genul Typha, în Ńara noastră este comună:
Typha latifolia L. Papura (fig. 304)
Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Tulpina este înaltă până
la 2 m cu frunze bazale alterne, liniare, late de cca. 2 cm, aspru păroase.
Florile sunt unisexuat monoice, lipsite de înveli; floral, însoŃite
de peri sau sete, grupate în inflorescenŃe spiciforme, cilindrice, dense.
InflorescenŃa masculǎ este situată terminal, de culoare galben verzuie,
sub ea se află cea femelǎ, mai groasă, bruniu coloratǎ. Florile mascule
sunt formate din 3 (5) stamine cu filamente adesea unite, înconjurate de
peri. Florile femele au la bazǎ peri, cu gineceul unicarpelar, superior,
pedicelat, iar stigmatul mai lung decât perii. Fructul este achenă.
Frecvent întâlnită pe malul apelor, mai ales în Delta Dunării. Frunzele
sunt folosite în industria celulozei, la împletituri, acoperi5uri.

Fig. 304. Typha latifolia


1. plantǎ; 2. floare masculǎ;
3. floare femelǎ.

140
Botanică sistematică
Rezumat
Subclasa Liliidae cuprinde de regulă plante erbacee cu rizomi, bulbi, bulboBtuberculi.
Frunzele sunt simple, sesile, cu teci dezvoltate. Florile sunt actinomorfe sau zigomorfe,
hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 3, cu înveli;ul floral de tip perigon. Fructele sunt de regulă
capsule sau bace. Din această subclasă sunt prezentate următoarele ordine ;i familii:
Liliales, din care sunt descrise familiile: Liliaceae, Alliaceae, Amaryllidaceae, Agavaceae
;i Iridaceae;
Orchidales cuprinde o singură familie – Orchidaceae;
Bromeliales cuprinde o singură familie B Bromeliaceae;
Zingiberales, din care sunt descrise familiile: Musaceae, Strelitziaceae ;i Cannaceae;
Commelinales cu o singură familie – Commelinaceae;
Poales (Graminales) cuprinde o singură familie B Poaceae (Gramineae).
Typhales cu familia Typhaceae.

Intrebări:
CaracterizaŃi familiile enumerate mai sus, cu exemple de specii 5i importanŃa lor.

Bibliografie
1. Ciocârlan V., Berca M., Chirilă C., Coste I., Popescu Gh., 2004. Flora segetală a
României. Edit. Ceres, Bucure5ti.
2. Emberger L., 1960. Les vegetaux vasculaires. Traite de Botanique sistematique, tome
II, Masson et C. Edit. Paris.
3. GrinŃescu I., 1985. Botanică ed. a II a. Edit. #tiinŃifică 5i Enciclopedică, Bucure5ti.
4. Hodi@an I., Pop I., 1976. Botanică sistematică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
5. Morlova Irina, Chirilă C., Ursu Teodora, Baciu Eugenia, Ciocârlan V., Cosmin
Silvia, Oprea ConstanŃa, Turcu Gh, Dobre Florica, Ungurean Livia, 1966. Botanică.
Lucrări practice. Edit. Did. Ped., Bucure5ti.
6. Păun M., Turenschi E., Grigore S., Ifteni L., Chirilă C., Ciocârlan V., Pazmany D.,
Moldovan I., Popescu Gh., 1980. Botanică. Edit. Did. 5i Ped., Bucure5ti.
7. Tzvelev N., 1976. Poaceae. U. R.S.S. Leningrad
8. Vaczy K., 1980. DicŃionar botanic poliglot. Edit. StiinŃifică 5i Enciclopedică, Bucure5ti.
9. Zanoschi V. Turenschi E., Toma M., 1981. Plante toxice din România. Edit.Ceres,
Bucure5ti.

141
Botanică sistematică
II. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE)
Cuvinte cheie: Arecales, Arales, Arecaceae, Araceae.
Obiective: Cunoa5terea caracterelor generale ale familiilor din această subclasă, cu exemple
de specii 5i importanŃa lor.

Subclasa Arecidae cuprinde plante lemnoase 5i erbacee, având caracter comun


inflorescenŃele de tip panicul sau spadice, protejate de o hipsofilă, numită spată. Din această
subclasă sunt descrise 2 ordine: Arecales 5i Arales.

ORDINUL ARECALES

Familia Arecaceae
Cuprinde specii de palmieri, plante lemnoase, cu tulpina neramificatǎ, columnarǎ, de tip
stip, acoperită de resturi de teci ale frunzelor. Frunzele sunt persistente, penate sau palmate, cu teci
evidente, situate în vârful tulpinii, formând buchete mari. InflorescenŃa este panicul, situat la baza
unui spat protector. Florile sunt pe tipul 3, actinomorfe, în general unisexuate, repartizate monoic
sau dioic, cu înveli5 floral de tip perigon sau periant. Fructul este bacă
sau drupă, de diferite consistenŃe. SeminŃele au endosperm oleaginos,
uneori 5i perisperm. Sunt plante din zonele tropicale 5i subtropicale, cu
valoare economică mare. La noi în Ńară se cultivǎ în scop decorativ, în
spaŃii protejate.
Cocos nucifera L. Cocotierul, Nuca de cocos
Plantǎ cu frunze penat compuse. Florile sunt unisexuat
monoice.
Fructul este drupă mare, cu mezocarpul fibros, endocarpul
lignificat 5i endospermul la început este lichid (laptele de cocos), apoi
se solidifică. Este originar din Polinezia.
Phoenix dactylifera L. Curmal (fig. 305)
Specie cu tulpina înaltă, cca. 20 m. Frunzele sunt penat sectate.
Florile sunt unisexuat dioice, grupate în panicule, situate la subsuara
frunzelor. Fructul este bacă monospermă. Originar din Nordul Africii.
Fig. 305. Phoenix dactylifera
ORDINUL ARALES 1. plantǎ; 2. inflorescenŃǎ;
3. fructe
Familia Araceae
Cuprinde plante erbacee perene, cu rizomi sau tuberculi. Frunzele sunt peŃiolate, situate
bazal, cu nervaŃiune reticulatǎ. Florile sunt unisexuat monoice, actinomorfe, pe tipul 3, mici, lipsite
de înveli; floral, grupate dens pe un ax cǎrnos numit spadice. Spadicele, cu flori bărbăte5ti în partea
superioarǎ 5i flori femeie5ti în partea inferioarǎ, este învelit parŃial
de o hipsofilă, adesea colorată, numită spată, care constitue partea
decorativă a plantei. Fructul este bacă.
Zantedeschia aethiopica (L.) Spreng. Cală (fig. 306)
Plantă perenă, înaltă până la 1 m. Frunzele sunt ovat cordate.
Spadicele (galben) este însoŃit de o spată mare, albă, în formă de
cornet. Cultivată pentru flori tăiate. Este originară din Africa
ecuatorială.
Anthurium andreanum Lindl. Floarea Flamingo (fig.
307)
Plantă perenă de cca. 80 cm înălŃime. Frunzele sunt ovat
cordate, cu sinusul profund 5i îngust. Spadicele este drept, cu spata Fig. 306. Zantedeschia aethiopica
de culoare portocaliu ro5ietică, planǎ, ovat cordată, pieloasă, cerată. 1. spadice

142
Botanică sistematică
Cultivată pentru flori tăiate. Originară din Columbia.
Anthurium scherzerianum Schott Floarea Flamingo
Plantă perenă cu frunze eliptic lanceolate. Spadicele este curbat sau răsucit, cu spata ro5ie
intens, strălucitoare. Originară din America Centrală
.
Plante ornamentale de apartament:

Monstera deliciosa Liebm. Filodendron (fig. 308)


Plantă perenă urcătoare, cu rădăcini adventive prevăzute cu velamen. Frunzele sunt mari,
lucioase, perforate, penat lobate până la sectate. Ornamentală prin frunze. Este originară din Mexic.
Colocasia esculenta (L.) Schott Colocazie (fig. 309)
Plantă perenă cu rǎdǎcini tuberizate, înaltă până la 2 m. Frunzele sunt mari, lung peŃiolate,
ovat cordate, cu marginea întreagă. Ornamentală prin frunze. Originară din Asia de Sud Est.

Fig. 307. Anthurium andreanum Fig. 308. Monstera deliciosa Fig. 309. Colocasia esculenta

Rezumat
Subclasa Arecidae cuprinde plante lemnoase ;i erbacee, având caracter comun
inflorescenŃele de tip panicul sau spadice, protejate de o hipsofilă, numită spată. Din această
subclasă sunt prezentate 2 ordine: Arecales ;i Arales, din care sunt descrise două familii:
Arecaceae :i Araceae, cu exemple de specii tropicale ;i plante ornamentale de apartament.

Intrebări:
1. Familia Arecaceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.
2. Familia Araceae: caracterizare, exemple de specii, importanŃă.

Bibliografie

1. Kruger Ursula, 1999. Plante decorative de interior. Editura Aquila, Oradea.


2. Săvulescu Elena, 2007. Botanică sistematică. Editura Printech, Bucure5ti.
3. Soo R., 1976. Die modern Systeme der Angiospermen. Acta Bot. Akad. Sci. Hungaria
4. Wettstein R., 1935. Handbuch der Systematischen Botanik, Franz Deuticke, Leipzig, Wien.
5. Zanoschi V. Turenschi E., Toma M., 1981. Plante toxice din România. Edit.Ceres,
Bucure5ti.

143
Botanică sistematică
Specii de plante ocrotite de lege @i declarate monumente ale naturii:

Leontopodium alpinum Floare de colŃ, AlbumiŃă;


Paeonia peregrina Bujor românesc;
Nigritella nigra Sângele voinicului;
Nigritella rubra Sângele voinicului;
Fritillaria meleagris Bibilică;
Cypripedium calceolous Papucul doamnei;
Ruscus aculeatus Ghimpe;
Taxus baccata Tisa;
Pinus cembra Zâmbru;
Gentiana lutea GhinŃură galbenă;
Trollius europaeus Bulbuci;
Daphne blagayana Iederă albă
Daphne cneorum TămâiŃă
Tulipa hungarica Lalea galbenă;
Ilex aquifolium Laur
Angelica archangelica Angelica
Nitraria schoberii se află într un singur loc 5i anume la Pâclele Mari 5i Mici, jud. Buzău.

144
Botanică sistematică
INDEXUL DENUMIRILOR @TIINłIFICE
Abies alba Miller Brad 35 Betula pendula Mesteacăn 56
Abies concolor Brad argintiu 35 Boletus satanas Hrib Ńigănesc 24
Acer negundo ArŃar american 84 Boletus edulis Mănătarcă, Hrib 23
Acer platanoides ArŃar 84 Brassica napus RapiŃa 97
Acer pseudoplatanus Paltin de munte 84 Brassica nigra Mu5tar negru 97
Acer tataricum ArŃar tătărăsc 83 Brassica oleracea Varza 96
Acetobacter aceti 13 Brassica rapa RapiŃa 97
Achillea millefolium Coada 5oricelului 121 Buxus sempervirens Mei5or, Cimi5ir 81
Aconitum tauricum Omag 46 Calendula officinalis Gălbenele 121
Adonis vernalis RuscuŃa de primăvară 47 Callistephus chinensis Ochiul boului 119
Aesculus carnea Castan ro5u 85 Caltha palustris Calcea calului 45
Aesculus hippocastanum Castan porcesc 84 Calystegia sepium Cupa vacii 109
Agaricus campestris Ciuperca de bălegar 23 Campanula medium ClopoŃei de grădină 115
Agave americana 130 Campsis radicans Trompetă 114
Ageratum houstonianum PufuleŃi 117 Canna indica 133
Agrobacterium radiobacter Cancerul pomilor 13 Cannabis sativa Cânepa 53
Albizia julibrissin AlbiŃia 74 Cantharellus cibarius BureŃi gălbiori 23
Allium cepa Ceapa 127 Capsella bursa pastoris Traista ciobanului 98
Allium porrum Praz 128 Capsicum annuum Ardei 107
Allium sativum Usturoi 128 Cardaria draba Urda vacii 98
Alternanthera amoena 61 Carpinus betulus Carpen 56
Althaea rosea Nalba de grădină 93 Carthamus tinctorius #ofrănel 118
Amanita muscaria MuscăriŃă 23 Carum carvi Chimen 89
Amanita phalloides Buretele viperei 24 Castanea sativa Castan comestibil 55
Amaranthus caudatus MoŃul curcanului 61 Catalpa bignonioides Catalpă 114
Amaranthus powellii #tir 61 Caulerpa prolifera 17
Amaranthus retroflexus #tir 61 Cedrus atlantica Cedru algerian 36
Amygdalus communis Migdal 73 Celosia argentea Creasta coco5ului 60
Amygdalus triloba 73 Celtis occidentalis Sâmbovinǎ 52
Ananas sativus Ananas 132 Centaurea cyanus Albăstrea, VineŃea 118
Anemone nemorosa Floarea Pa5telui 47 Ceramium rubrum 18
Anemone ranunculoides Pă5tiŃa 47 Cerastium tomentosum Struna coco5ului 58
Anethum graveolens Mărar 88 Cerasus avium Cire5 73
Anthurium andreanum 142 Cerasus serrulata Cire5 japonez 73
Anthurium scherzerianum 143 Cerasus vulgaris Vi5in 73
Antirrhinum majus Gura leului 113 Cercis siliquastrum Arborele de Iudeea 75
Aphanocapsa thermalis 13 Cereus flagelliformis 63
Apium graveolens łelina 89 Chaenomeles japonica Gutui japonez 70
Aquilegia vulgaris Căldăru5ă 45 Chaenomeles speciosa 71
Arachis hypogaea Arahide 77 Chamaecyparis lawsoniana Chiparos de 38
Armeniaca vulgaris Cais 73 California
Armoracia rusticana Hrean 99 Chara foetida Brădi5or 17
Artemisia absinthium Pelin 118 Chara fragilis 17
Arundo donax Trestia italiană 138 Chara vulgaris 17
Asparagus officinalis Sparanghel 127 Cheiranthus cheiri Mic5unele 98
Asparagus sprengeri 126 Chelidonium majus Rostopască, iarbă de negi 48
Asplenium scolopendrium Limba cerbului 31 Chenopodium album Lobodă porcească 62
Aster novae angliae SteliŃă 121 Chlamydomonas angulata 15
Aster novi belgii SteliŃă 121 Chlamydomonas braunii 15
Atriplex hortensis Loboda de grădină 62 Chlamydomonas nivalis 15
Atriplex tatarica Lobodǎ sǎlbaticǎ 62 Cicer arietinum Năut 78
Atropa belladonna Mătrăgună 107 Cichorium endivia 122
Avena sativa Ovăz 137 Cichorium intybus Cicoare 122
Bacillus amylobacter 13 Cirsium arvense Pălămida 117
Bacillus celulozae 13 Citrullus lanatus Pepenele verde 101
Bacillus megaterium 13 Citrus aurantium Portocal de Sevilia 86
Bacterium acetilactici 13 Citrus limon Lămâi 85
Batrachospermum moniliforme 18 Citrus nobilis Mandarin 86
Begonia rex Begonie 95 Citrus sinensis Portocal 86
Begonia semperflorens Begonie 95 Citrus x paradisi Grapefruit 86
Bellis perennis BănuŃei, PărăluŃe 119 Cladophora glomerata 16
Berberis thunbergii Dracilă japoneză 44 Claviceps purpurea Cornul secarei 22
Berberis julianae 43 Clematis vitalba Curpen de pădure 47
Berberis vulgaris Dracilă 43 Clematis x jackmanii 48
Bergenia crassifolia Badan 67 Cocos nucifera Nuca de cocos 142
Beta vulgaris Sfecla 61 Colchicum autumnale Brându5a de toamnă 125

145
Botanică sistematică
Coleus blumei UrzicuŃă, Mireasă 112 Ficus elastica Ficus 52
Colocasia esculenta 143 Ficus lirata Ficusul vioarǎ 52
Conium maculatum Cucută 90 Foeniculum vulgare Fenicul 88
Consolida regalis NemŃi5or de câmp 46 Forsythia x intermedia Ploaie de aur 105
Convallaria majalis Mărgăritar 127 Fragaria vesca Fragul de pădure 70
Convolvulus arvensis Volbură 108 Fragaria x ananassa Căp5un 70
Coriandrum sativum Coriandru 89 Frangula alnus Cru5ân 82
Cornus mas Corn 80 Fraxinus excelsior Frasin 104
Cornus sanguinea Sânger 80 Fraxinus ornus Mojdrean 105
Corydalis solida Brebenei 49 Freesia armstrongii 129
Corylus avellana Alun 56 Freesia refracta Frezie 129
Cosmos bipinnatus Cosmos 120 Fucus vesiculosus 18
Cosmos sulphureus Cosmos 120 Fumaria schleicheri FumăriŃă 49
Cotinus coggygria Scumpie 85 Gaillardia pulchella Flutura5i 120
Cotoneaster horizontalis Bârcoace 71 Galanthus nivalis Ghiocel 128
Cotoneaster simonsii 71 Galinsoga parviflora Busuioc sălbatic 122
Crataegus laevigata 71 Galium aparine TuriŃă, lipicioasă 115
Crataegus monogyna Păducel 71 Gazania rigens 119
Crocus flavus Brându5ă galbenă 129 Gerbera jamesonii Gerbera 119
Crocus vernus Brându5a de primăvară 129 Ginkgo biloba Ginco 34
Cryptomeria japonica Criptomeria 38 Gladiolus communis Gladiole 129
Cucumis melo Pepenele galben 101 Gladiolus x colvillii 130
Cucumis sativus Castravetele 101 Gleditsia triacanthos GlădiŃă 75
Cucurbita maxima Dovleac turcesc 100 Glycine max Soia 76
Cucurbita pepo Bostan, Dovleac 100 Gossypium hirsutum Bumbac 93
Cuscuta campestris Cuscută, TorŃel 109 Gypsophila paniculata Ipcărige 60
Cycas revoluta Cicas 34 Hedera helix Iederă 90
Cyclamen persicum 102 Helianthus annuus Floarea soarelui 119
Cydonia oblonga Gutui 70 Helichrysum bracteatum Flori de paie 122
Cynodon dactylon Pir gros 136 Helleborus purpurascens Spânz 45
Cypripedium calceolus Papucul doamnei 131 Hemerocallis fulva Crin ro5ietic 126
Cystoseira barbata 18 Hibiscus syriacus Zămo5iŃa de Siria 94
Dactylis glomerata. GolomăŃ 137 Hibiscus trionum Zămo5iŃa 94
Dahalia coccinea Gherghină 119 Hippophaë rhamnoides Cătină albă 80
Dahlia variabilis Dalie, Gherghină 119 Hordeum distichon Orzoaica 136
Datura arborea 108 Hordeum vulgare Orzul 136
Datura stramonium Ciumăfaie 108 Humulus lupulus Hamei 53
Datura tatula 108 Hyacinthus orientalis Zambilă 126
Daucus carota ssp carota Morcov salbatic 90 Hydrangea arborescens Hortensie 66
Daucus carota ssp sativus Morcov 89 Hydrangea macrophylla Hortensie 66
Delphinium cultorum NemŃi5or cultivat 46 Hydrodictyon reticulatum ReŃeaua apelor 16
Deutzia scabra 66 Hypericum calycinum 92
Dianthus barbatus GarofiŃe 59 Hypericum perforatum Sunătoare 92
Dianthus callizonus GarofiŃa Pietrei Craiului 59 Ilex aquifolium Laur 81
Dianthus caryophyllus Garoafa 59 Ipomoea purpurea Zorele 109
Dianthus chinensis Cui5oare 59 Iresine herbstii 61
Dicentra spectabilis Cerceii doamnei 49 Iresine lindenii 61
Digitalis purpurea DegeŃel ro5u 113 Iris germanica Stânjenel 129
Dionaea muscipula 94 Iris pseudacorus Stânjenel de baltă 129
Drosera rotundifolia Roua cerului 94 Jasminum officinale Iasomie 105
Dryopteris filix mas Feriga 30 Juglans nigra Nuc negru 54
Dunaliella salina 15 Juglans regia Nuc 54
Echinocactus grussoni 63 Juniperus sabina Cetină de negi 39
Echinochloa crus galli Mohor lat 138 Juniperus communis Ienupăr 38
Elaeagnus angustifolia Salcie mirositoare 80 Juniperus horizontalis 39
Elymus repens Pir târâtor 136 Juniperus virginiana Ienupăr de Virginia 39
Ephedra distachya Cârcel 40 Kerria japonica 69
Equisetum arvense Coada calului 29 Laburnum anagyroides Salcâmul galben 76
Erysiphe graminis Făinarea gramineelor 20 Lactobacillus bulgaricus 13
Escherichia coli 12 Lactuca sativa Salată 123
Eschscholzia californica Mac californian 49 Lagenaria siceraria Tigvă 101
Euonymus europaeus Salbă moale 81 Laminaria saccharina 18
Euonymus fortunei Salbă târâtoare 81 Lamium amplexicaule Sugel 112
Euphorbia milii Spinii lui Cristos 82 Lamium purpureum Sugel puturos 112
Euphorbia pulcherrima Stea de Crăciun 82 Larix decidua LariŃă, Zadă 35
Fagus sylvatica Fag 55 Lathyrus odoratus Sângele voinicului 79
Festuca pratensis Păiu5ul de livadă 137 Lavandula angustifolia LevănŃica 111
Ficus benjamina Ficusul mesteacǎn 52 Lens culinaris Linte 79
Ficus carica Smochin 52 Leontopodium alpinum Floare de colŃ 118

146
Botanică sistematică
Lepiota procera Pălăria 5arpelui 23 Papaver rhoeas Mac ro5u 48
Leucanthemum maximum Margarete 120 Papaver somniferum Mac cultivat 48
Leucanthemum vulgare Margarete 120 Parthenocissus quinquefolia ViŃa de Canada 83
Levisticum officinale Leu5tean 88 Parthenocissus tricuspidata ViŃă japoneză 83
Ligustrum ovalifolium 105 Pastinaca sativa Păstârnac 88
Ligustrum vulgare Lemn câinesc 105 Paulownia tomentosa 113
Lilium candidum Crin alb 126 Pelargonium grandiflorum Mu5cată mare 86
Lilium regale Crin regal 126 Pelargonium peltatum Mu5cată 86
Linum usitatissimum In 87 Pelargonium radens Mu5cată 86
Liriodendron tulipifera Arborele cu lalele 43 Pelargonium zonale Mu5cată 86
Lolium perenne Iarba de gazon 136 Penicillium chrysogenum 22
Lonicera caprifolium Caprifoi 116 Penicillium notatum 22
Lonicera japonica Mâna Maicii Domnului 116 Peronospora destructor Mana la cepei 21
Lonicera tatarica Caprifoi tǎtǎrǎsc 116 Persica vulgaris Piersic 73
Lotus corniculatus Ghizdei 78 Petroselinum crispum Pătrunjel 88
Lunaria annua Pana zburătorului 99 Petunia x atkinsiana Petunie 108
Lupinus albus Lupin alb 76 Phaseolus vulgaris Fasolea 79
Lupinus polyphyllus 76 Phellodendron amurense Arbore de plută 86
Lupinus angustifolius Lupin, cafeluŃă 76 Philadelphus coronarius LămâiŃă 66
Lycium barbarum Cătină de gard 106 Phoenix dactylifera Curmal 142
Lycopersicon esculentum Tomate 107 Phragmites australis Stuf, Trestie 138
Lycopodium clavatum PedicuŃa 29 Phytophthora infestans Mana la cartof 21
Magnolia kobus Magnolie 43 Picea pungens Molid argintiu 35
Magnolia x soulangeana Magnolie 43 Picea abies Molid 35
Magnolia hypoleuca Magnolie 43 Pimpinella anisum Anason 90
Magnolia stellata Magnolie 43 Pinus cembra Zâmbru, Tisar 37
Mahonia aquifolium Mahonie 44 Pinus mugo Jneapăn 36
Malus domestica Măr 71 Pinus nigra Pin negru 36
Malus niedzwetzkyana Măr ro5u 71 Pinus ponderosa Pin galben 36
Malus sylvestris Măr pădureŃ 72 Pinus strobus Pin moale 37
Malva sylvestris Nalbă 93 Pinus sylvestris Pin ro5u 36
Mammillaria sp 63 Pinus wallichiana Pin de Himalaia 37
Matricaria perforata Mu5eŃel nemirositor 122 Pisum sativum Mazăre 79
Matricaria recutita Mu5eŃel mirositor 122 Plantago lanceolata Pătlagină îngustă 112
Matthiola incana Micsandre 98 Plantago major Pătlagină mare 112
Medicago falcata Lucerna galbenă 77 Plantago media Pătlagină 112
Medicago sativa Lucerna albastră 77 Plasmodiophora brassicae Hernia rǎdǎcinilor de 21
Melilotus albus Sulfina albă 77 varză
Melilotus officinalis Sulfina galbenă 77 Plasmopara viticola Mana viŃei de vie 21
Mentha x piperita Izma bună, mentă 111 Platanus x acerifolia Platan 51
Mespilus germanica Mo5mon 70 Platycerium alcicorne Ferigă coarne de cerb 31
Mimosa pudica Mimoză 74 Platycodon grandiflorum 115
Monstera deliciosa 143 Pleurotus ostreatus Păstrăv de fag 23
Morus alba Dud alb 52 Poa pratensis FiruŃa 137
Morus nigra Dud negru 52 Polianthes tuberosa Tuberoze 130
Musa acuminata Bananierul dulce 132 Polygonum aubertii 64
Musa x paradisiaca Bananier 132 Polygonum aviculare Troscot 63
Myosotis sylvatica Nu mă uita 109 Polygonum convolvulus Hri5ca urcătoare 64
Narcissus poeticus Narcise 129 Polygonum lapathifolium Iarba ro5ie 64
Narcissus pseudonarcissus 128 Polypodium vulgare FeriguŃă 30
Nardus stricta łepo5ica 136 Polytrichum commune Mu5chi de pământ 28
Nephrolepis exaltata Feriga de apartament 31 Populus nigra Plop negru 100
Nerium oleander Leandru 104 Portulaca grandiflora Flori de piatră 60
Nicotiana alata Regina nopŃii 108 Portulaca oleracea Gra5iŃă 60
Nicotiana tabacum Tutun 108 Primula veris CiuboŃica cucului 102
Nigritella nigra Sângele voinicului 131 Proteus vulgaris 13
Nostoc commune 13 Prunus cerasifera Corcodu5 72
Nymphaea alba Nufăr alb 44 Prunus domestica Prun 72
Nymphaea lotus Floare de Tău 44 Pseudomonas syringae Arsura bacteriană 13
Ocimum basilicum Busuioc 112 Pseudotsuga menziesii Duglas 35
Olea europaea Măslin 105 Ptelea trifoliata 86
Opuntia vulgaris Limba soacrei 63 Pteridium aquilinum Feriga de câmp 30
Orobanche ramosa Lupoaia tutunului 114 Pulsatilla montana DediŃei de munte 47
Oryza sativa Orezul 138 Pyrus pyraster Păr pădureŃ 72
Oscillatoria princeps 14 Pyrus communis Păr 72
Paeonia officinalis Bujor 92 Quercus cerris Cer 55
Paeonia peregrina Bujor românesc 92 Quercus petraea Gorun 56
Paeonia suffruticosa Bujor 92 Quercus robur Stejarul 55
Papaver orientale Mac turcesc 48 Quercus rubra Stejarul ro5u american 56

147
Botanică sistematică
Ranunculus arvensis Piciorul coco5ului de 46 Spiraea x bumalda Taulă 68
semănături Spirogyra communis Mătasea broa5tei 17
Ranunculus ficaria Unti5or, grâu5or 47 Spirulina jenneri 14
Ranunculus repens Piciorul coco5ului 47 Spirulina maxima 14
Raphanus sativus Ridiche cultivată 98 Stellaria media Rocoina 58
Rhizobium leguminosarum Bacteria 12 Strelitzia reginae Pasărea paradisului 133
leguminoaselor Symphoricarpos albus Hurmuz 116
Rhododendron indicum Azalee 102 Symphytumofficinale Tătăneasă 110
Rhododendron myrtifolium Smirdar 101 Synchytrium endobioticum 21
Rhododendron simsii Azalee 102 Syringa vulgaris Liliac 105
Rhus hirta OŃetar 85 Tagetes erecta CrăiŃe 120
Ribes aureum Cui5or 67 Tagetes patula CrăiŃe 120
Ribes nigrum Coacăz negru 67 Tanacetum indicum Tufănică 120
Ribes rubrum Coacăz ro5u 67 Tanacetum morifolium Crizantemă 120
Ribes uva crispa Agri5ul 67 Taraxacum officinale Păpădie 123
Ricinus communis Ricin 82 Taxodium distichum Chiparos de baltă 37
Robinia hispida Salcâm ro5u 78 Taxus baccata Tisa 39
Robinia pseudoacacia Salcâm 78 Thlaspi arvense PunguliŃă 98
Rosa canina Măce5 69 Thuja occidentalis Tuia de Canada 38
Rosa chinensis Trandafir de lună 69 Thuja orientalis Tuia, Arborele vieŃii 38
Rosa multiflora trandafir urcător 69 Thymus vulgaris Cimbru, lămâioară 111
Rosmarinus officinalis Rosmarin 111 Tilia tomentosa Teiul alb, argintiu 93
Rubia tinctorum Roibă 115 Tradescantia fluminensis Telegraf 133
Rubus caesius Mur de miri5te 69 Tradescantia virginiana 133
Rubus idaeus Zmeur 69 Trifolium pratense Trifoi ro5u 78
Rumex crispus Dragavei 64 Trifolium repens Trifoi alb târâtor 78
Rumex patientia #tevia de grădină 64 Triticum aestivum Grâul 135
Ruscus aculeatus Ghimpe 127 Trollius europaeus Bulbuci 46
Ruta graveolens VirnanŃ 85 Tulipa gesneriana Lalea 126
Saccharomyces cerevisiae Drojdia de bere 22 Tussilago farfara Podbal 121
Saintpaulia ionantha Violete africane 114 Typha latifolia Papura 140
Salix alba Salcie albă, Răchită albă 99 Ulmus glabra Ulm de munte 51
Salix babylonica Salcie pletoasă 100 Ulmus minor Ulm de câmp 51
Salix matsudana salcie 100 Ulothrix zonata 16
Salvia officinalis Jale5 de grădină 111 Ulva lactuca Salata mării 16
Salvia splendens Jale5 de grădină 111 Ulva latissima Salata mării 16
Sambucus nigra Soc 116 Urtica dioica Urzica 54
Sansevieria zeylanica 130 Usnea barbata MătreaŃa brazilor 25
Saponaria officinalis SăpunariŃă 59 Vaccinium myrtillus Afin, Afin negru 102
Sarothamnus scoparius Mături, Drob 76 Vanilia planifolia Vanilie 131
Sarracenia purpurea 94 Verbena canadensis 110
Schlumbergera truncata CrăciuniŃă 63 Verbena hybrida 110
Scilla bifolia Viorele 126 Verbena officinalis Sporici 110
Secale cereale Secara 135 Verbena peruviana 110
Sempervivum tectorum UrechelniŃă 67 Veronica hederifolia Doritoare 113
Senecio cruentus Cinerarie 121 Viburnum opulus Călin 116
Senecio cineraria Cinerarie 121 Vicia faba Bob 79
Sequoiadendron giganteum Arborele mamut 37 Victoria regia 44
Setaria pumila Mohor ro5u 139 Vinca minor Saschiu 104
Setaria viridis Mohor verde 139 Viola odorata Topora5i 95
Silene pendula 60 Viola x wittrockiana PanseluŃe 95
Sinapis alba Mu5tar alb 97 Vitis sylvestris 83
Sinapis arvensis Mu5tar de câmp 97 Vitis vinifera ViŃa de vie 83
Sinningia speciosa Gloxinie 114 Volvox sp. 15
Solanum melongena Vânăta 106 Weigela florida 116
Solanum nigrum Zârna 106 Wisteria sinensis Glicină 78
Solanum tuberosum Cartof 106 Xanthium strumarium CornuŃi 118
Sonchus arvensis Susai 123 Xanthium spinosum Holeră 118
Sophora japonica Salcâm japonez 75 Xanthoria parietina Lichenul galben 25
Sorghum bicolor Mături, Sorg 139 Yucca filamentosa 130
Sorghum halepense Costrei 139 Zantedeschia aethiopica Cală 142
Sphagnum acutifolium Mu5chi de turbă 27 Zea mays Porumb 140
Spinacia oleracea Spanac 62 Zebrina pendula Telegraf 133
Spiraea x vanhouttei Taulă, cununiŃă 68 Zinnia elegans Cârciumărese 119
Spiraea salicifolia 68 Ziziphus jujuba Măslin dobrogean 82

148