Plumbul

Caracteristici generale
1. Generalităţi despre plumb

Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol şi
pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la nivel
digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la 40-50%.
Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este
considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea mare
de legere pentru diferite proteine şi săruri organice (citraţi, ascorbaţi). Odată intrat în
organism, plumbul este reţinut de cortexul renal şi ficat, după care este depozitat în oase sub
formă de fosfaşi. Concentraţia plumbului în sânge variază foarte mult în funcţie de gradul de
expunere. Circulaţia şi retenţia plumbului în corp sunt modificate de prezenţa unor ioni(Ca,
Fe), săruri (ioduri, fosfaţi, bicarbonaţi), hormonul paratiroidian, vitamina D.
De foarte mult timp, plumbul a fost obtinut din minereuri si prelucrat fara mari
dificultati. Acesta este un material foarte ductil, fiind cel mai moale dintre metalele uzuale,
poate fi laminat in foi subtiri si in fire.
Cel mai important mineral de plumb si aproape singurul exploatat pentru obtinerea
acestui metal este galena (PbS).
  Plumbul este elementul chimic cu numărul 82 în tabelul periodic al elementelor.

 Plumbul este un metal greu de post-tranziţie, de culoare gri-argintie cu densitatea

foarte mare.
Proprietăţi fizice
 Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgâriat cu unghia). Ambele se
pot lamina în foi subţiri.
 Formează uşor aliaje cu staniul, cât şi cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele
tipografice, aliajele de lipit, aliajele uşor fuzibile au o importanţă deosebită în tehnică.
Proprietăţi chimice
 La temperatura obişnuită, plumbul este foarte stabil sub formă de compuşi ca Pb2+.
 Sărurile de plumb sunt nişte oxidanţi foarte puternici şi stau la baza funcţionării
acumulatoarelor cu plumb.
Alte proprietăţi ale plumbului
 plumbul arde în aer cu formare de oxid;
 se combină cu halogenii, formând tetrahalogenurile, dar, fiind instabili, se descompun;
 acidul sulfuric concentrat dizolvă plumbul, transformându-l în sulfat acid de plumb
solubil;
 acidul azotic diluat dizolvă plumbul complet, deoarece azotatul de plumb format este
solubil în acid azotic diluat.

Plumbul in industria auto

 Aditiv antidetonant se utiliza, în general, în proporții foarte mici.
 Prezent în gazele de evacuare sub formă de vapori şi aerosoli.
 Procesele datorită cărora are loc emisia acestuia sunt: utilizarea benzinei aditivate cu
tetraetil de plumb, uzarea anvelopelor şi a lagărelor, uleiurile şi vaselina folosite.
 Poluarea cu plumb este una din multele probleme cu care se confruntă în acest
moment omenirea. Creşterea numarului autovehiculelor, activitatea industrială, care a
luat amploare, sunt cauzele principale ale poluării. Cele mai afectate de poluarea cu
plumb sunt ţările în curs de dezvoltare, persoanele din marile metropole ale lumii
precum şi populaţia săracă de la periferia oraşelor.
Dintre efectele poluării cu plumb, cele mai notabile sunt: afecţiuni ale rinichilor, stări
de nelinişte afecţiuni ale aparatului nervos, impotenţa, schizofrenie.
 Măsurile care se impun sunt: folosirea benzinei fără plumb, reciclarea bateriilor care
conţin acest element, precum şi interzicerea folosirii conductelor ce transporta apa,
dacă acestea conţin plumb. Uniunea Europeană a impus masuri cu privire la
 obligativitatea folosiri catalizatorilor, precum si a benzinei cu o cantitate de plumb
redusă.
Metalele grele, cum ar fi cuprul, zincul si plumbul au fost utilizate de oameni de cel
puţin 2 milenii, în ciuda acţiunii lor toxice. Mercurul este folosit în multe exploatări
miniere aurifere, arsenul împreună cu compuşi de cupru si crom se folosesc pentru
conservarea lemnului, iar plumbul se adaugă la o serie de produse petroliere.
Dupa revoluţia industrială, producţia de metale grele a crescut simţitor şi, în acelaşi
timp,şi emisia lor in mediu, depuneri de metale grele gasindu-se inclusiv în straturile
de gheaţa din Groelanda si în apele Antarctice. Remanenţa metalelor grele în mediu
este foarte mare, uneori de câteva sute de ani. Poluarea cu plumb s-a extins odata cu:
dezvoltarea industriei chimice , metalurgice si constructoare de maşini, producerea
benzinei cu plumb si folosirea fungicidelor în agricultură (Vasile Ghidra, 2004).
Asa cum s-a menţionat, emisiile din atmosferă provin din benzina ce conţine plumb
pentru marirea cifrei octanice. O tonă de benzină arsă într-un motor bine reglat
produce circa 0,4kg compuşi ai plumbului. Ca urmare a introducerii de catalizatori (în
1970) si a interzicerii utilizarii benzinei cu plumb (în 1985), în Statele Unite şi Canada
concentraţia de plumb din sange a scăzut semnificativ de la 14,5 µg/dL, în 1990
(Pirkle si colab, cit.de Manuela Dordea si N. Coman, 2005). Cu toate acestea, exista
numeroşi copii care trăiesc în marile oraşe americane, în special afro-americani, la
care concentraţia de plumb din sange depaşeşte pragul de 10 µg/dL recomandat de
Agentia de Mediu EPA din USA (Godman, cit. de Manuela Dordea si N. Coman
2005)
Plumbul poate proveni şi din exploatarea şi procesarea minereurilor. Un studiu
efectuat în 1992 la minele de la Baia Mare a evidenţiat concentraţii extrem de ridicate
de plumb în sânge la mineri de 77,4µgdL, precum şi la copiii care locuiau în
apropierea minelor de 63,3µg/Dl. In Copşa Mică nivelul plumbemiei în sângele
copiilor, depăşeau în 2002 35µg/Dl în 89,7% din cazuri. In apropierea localităţii
Zlatna concentraţia plumbului în sol depăşea de 8 ori valorile normale.

Tetraetil de plumb
 TEP - lichid uleios, incolor, gust dulcag, miros, aromatic, solubil in grasimi si solventi
organici: se evapora la temperatura obisnuita, vaporii emisi sunt de 11 mai grei ca
aerul. TEP se amesteca cu unele hidrocarburi aromatice halogenate (ex. dibromura de
etilen, naften clorat) pt. a forma lichidul de etil (LE)(rosu. dulce) ce e utilizat pt.
cresterea cifirei octanice - obtinerea benzinei etilate/premium (1 la mie - 1 ml lichid
de etil la 1I benzina).
Consecinţele intoxicării cu Pb:
 - măduva oaselor produce hematii incomplet maturizate;
 - inhibă sinteza hemoglobinei;
 - tulbură metabolismul albuminelor, glucidelor, vitaminelor;
 - produce tulburări nervoase;
  - provoacă saturnismul: anemie, colită, encefalopatie, predispoziţie la tuberculoză,
avort.
 Efectele dezastruoase ale intoxicatiei cu plumb au fost constientizate abia prin anii 60',
insa pentru multi era deja prea tarziu fiindca nu doar cei care lucrau in industriile
mentionate mai sus erau expusi metalului periculos. Plumbul a fost introdus in benzina
inca din anii 20', iar numarul tot mai mare de masini care au ajuns pe sosele dupa 1950
a facut ca poluarea cu plumb de la tevile de la esapamant sa fie la ordinea zilei in
marile orase din SUA si din Europa de Vest.

Dupa 1975, treptat in SUA a inceput insa sa fie eliminat plumbul din benzina, sub
presiunea dovezilor ce aratau cat este de nociv. Pornind de la aceste lucruri, cativa
cercetatori au stabilit o corelatie intre scoaterea din uz a benzinei cu plumb si
reducerea ratei criminalitatii.

Ei spun ca cei intoxicati grav cu plumb pur si simplu isi pierd controlul si efectele se
vad la nivelul creierului, intoxicatia determinandu-i sa ia decizii foarte proaste si, in
cazuri grave, sa devena violenti.
Alte intrebuintari ale plumbului in industria auto
Bateriile şi acumulatorii portabili îi utilizăm frecvent în activităţile noastre zilnice ca şi
componentă de funcţionare pentru diferite echipamente de uz personal sau casnic (ceasuri,
telecomandă, jucării, sonerie, aparate de fotografiat, etc.), însă nu după mult timp acestea
devin deşeuri, unele dintre cele mai poluante şi periculoase.
Bateriile sunt fabricate folosind metale grele, cum ar fi mercur, cadmiu, nichel, zinc, argint
si plumb.Oxizii acestor metale sunt extrem de toxici.
Bateriile, după stoparea producerii energiei electrice, continuă să producă reacţii chimice, care
formeaza oxizi metalici, toxici pentru organismele vii.
O baterie poate polua planeta noastră timp de peste 50 de ani. Bateriile poluează apele
subterane şi solul planetei noastre.
Când solul şi apa sunt contaminate, aceste substanţe ajung în corpul plantelor şi animalelor,
acumulându-se de-a lungul lanţurilor trofice. În urma consumului de către om a acestor plante
şi animale, se produc intoxicaţii care afectează adeseori ireversibil sănătatea. Metalele
conţinute de baterii pot provoca alergii, sterilitate, pierderi de memorie, boli de inimă, cancer,
etc..
Mercurul este cea mai periculoasă substanţă conţinută de baterii. Mercurul dintr-o baterie de
tip pastilă poate polua 500 de litri de apă sau un metru pătrat de sol pe o perioadă de 50 de
ani. Mercurul în contact cu apa formează un compus cancerigen (metil-mercur) care afectează
sistemul nervos şi rinichii.
Plumbul reprezintă o altă substanţă periculoasă care afectează sistemul nervos şi aparatele
excretor şi reproducător. În plus în urma incinerării deşeurilor, plumbul poate fi transportat pe
distante foarte mari de către curenţii de aer.
Nichelul afectează pielea dacă intră în contact direct cu aceasta, în plus odată eliberat în aer şi
aspirat, produce inflamarea căilor respiratorii şi cancer la plămâni.
Cadmiul este o substanţă cancerigenă, ce produce leziuni grave dacă este ingerată sau
aspirată.
De asemenea, intoxicaţia cu litiu afectează grav sistemul nervos, rinichii, căile respiratorii şi
inima.
Acumulatorii pe baza de plumb
Acumulatorii autoturismelor pe bază de plumb-acid au la bază plăcuţe de plumb şi ca
electrolit o soluţie de acid sulfuric 33%. Când acumulatorul este complet descărcat
plumbul în ambii electrozi se găseşte sub formă de sulfat de plumb (PbSO4), iar în
electrolit rămâne doar apă. Pe măsură ce acumulatorul se încarcă, electrodul pozitiv se
transformă în oxid de plumb (PbO2), iar ionul sulfat trece în soluţie. La electrodul
negativ sulfatul de plumb se reduce, transformându-se în plumb elementar, ionii sulfat
trecând în electrolit.
La încărcarea acumulatorului:
La electrodul pozitiv (anodul): PbO2 <– PbSO4 Electrolit: H2SO4
La electrodul negativ (catodul): PbSO4 –> Pb Electrolit: H2SO4
Când este în funcţiune procesul este invers, şi are loc până la epuizarea ionilor sulfat
din soluţia de acid sulfuric, dacă acumulatorul nu este încărcat.
În funcţiune:
La catod are loc reducerea plumbului: PbO2 + 4H+ + SO42- + 2e– –> PbSO4 + 2 H2O
La anod are loc oxidarea: Pb + SO42- ––> PbSO4 + 2e–

Din punctul de vedere al cantității, bateriile uzate aruncate nu reprezintă o problemă, însă
compensează prin periculozitate. Multe baterii conțin metale grele precum mercur, nichel,
cadmiu și plumb, dar și acizi; toate acestea pot afecta grav solul și pânza de apă din subsol,
mercurul fiind considerat atât de toxic încât utilizarea sa în baterii a fost interzisă aproape în
toată lumea. (Singura excepție sunt bateriile pentru ceasurile de mână, pentru care cantitatea
de mercur permisă este de maximum 2% din greutatea întregii baterii.)

Cum se reciclează?
Depinde de tipul bateriei. Cele de mașini și motociclete, care sunt construite din electrozi de
plumb scufundați într-o baie de acid, sunt reciclate prin neutralizarea acidului cu sodă
caustică, proces din care rezultă apă; bateria este apoi spartă, iar învelișul de plastic este
separat de plumb, care este curățat și topit.
Bateriile alcaline (cele obișnuite, de unică folosință, pentru telecomenzi, aparate foto, lanterne
etc.) sunt 100% reciclabile, printr-un proces de separare mecanică a componentelor.
Bateriile litiu-ion sunt reîncărcabile, 100% reciclabile, și se găsesc în calculatoare, aparate
foto profesionale etc. Sunt reciclate prin separarea mecanică a plasticului de părțile metalice.
Bateriile nichel-cadmiu (NiCd) și nichel metal hidrid (NiMH). Sunt tot baterii obișnuite
pentru aparate electronice mici ca telecomenzile. Primele sunt de unică folosință și au fost în
mare măsură înlocuite de cele alcaline, în timp ce bateriile NiMH sunt reîncărcabile. Sunt
100% reciclabile, prin separarea plasticului de componentele metalice. Acestea din urmă
(nichel, fier, mangan și crom) sunt la rândul lor topite; separarea lor se realizează grație
faptului că toate aceste metale au puncte de topire diferite.
Bateriile cu litiu sunt reciclate prin spargere și scufundare într-o soluție chimică, pentru
neutralizarea acidului din interior, apoi metalele sunt recuperate. Soluția care rămâne este
filtrată pentru a se recupera litiul, care este apoi folosit la producerea altor baterii.

Ce avantaje are reciclarea?

Aproape toate tipurile de baterii pot fi integral reciclate, scopul principal fiind evitarea
poluării și recuperarea materialelor folosite. Printr-o directivă din 2006, statele Uniunii
Europene au convenit să recicleze cel puțin 45% din totalul bateriilor vândute până în 2016.
CONCLUZIE

Luarea de măsuri a condus la îmbunătăţiri reale ale calităţii aerului

De atunci, s-au schimbat multe. În anii care au urmat Marelui Smog, creșterea sensibilizării la
nivel public și politic a condus la elaborarea de acte legislative care au vizat reducerea
poluării aerului din surse staţionare, precum locuinţele, comerţul și industria. În ultima parte a
anilor 1960, multe ţări, nu doar Regatul Unit, au început să adopte legi pentru combaterea
poluării aerului.

În cei 60 de ani care au trecut de la Marele Smog, calitatea aerului în Europa s-a îmbunătăţit
în mod substanţial, în mare parte datorită legislaţiei naţionale, europene și internaţionale
eficace.

În unele cazuri, a devenit clar că problema poluării aerului ar putea fi rezolvată doar prin
cooperare internaţională. În anii 1960, studiile au arătat că ploaia acidă care cauza acidificarea
râurilor și lacurilor scandinave era provocată de poluanţii emiși în aer în Europa Continentală.
În urma acestei constatări s-a ajuns la primul instrument internaţional obligatoriu din punct de
vedere juridic pentru soluţionarea problemei poluării aerului la nivel regional mai larg, și
anume Convenţia din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi
(LRTAP) a Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Evoluţiile tehnologice, dintre care unele au fost determinate de legislaţie, au contribuit, de

asemenea, la îmbunătăţirea aerului în Europa. De exemplu, motoarele vehiculelor au devenit
mai eficiente în utilizarea combustibililor, noile mașini cu motoare diesel sunt dotate cu filtre,
iar unităţile industriale au început să utilizeze din ce în ce mai mult echipamente mai eficace
de reducere a poluării. Măsuri precum taxele pentru congestia traficului sau stimulentele
fiscale pentru mașini cu mai puţine emisii s-au dovedit, de asemenea, a avea destul succes.

Emisiile unor poluanţi atmosferici, precum dioxidul de sulf, monoxidul de carbon și benzenul,
au fost reduse foarte mult. Acest lucru a condus la îmbunătăţiri clare ale calităţii aerului și,
astfel, ale sănătăţii publice. De exemplu, trecerea de la cărbune la gaze naturale a fost deosebit
de importantă în reducerea concentraţiilor de dioxid de sulf: în perioada 2001–2010,
concentraţiile de dioxid de sulf s-au înjumătăţit în UE.

Plumbul este un alt poluant care a fost combătut cu succes prin legislaţie. În anii 1920,
majoritatea vehiculelor au început să utilizeze benzină cu plumb pentru a evita deteriorarea
motoarelor cu combustie internă. Doar peste câteva decenii a devenit cunoscut impactul pe
care îl are asupra sănătăţii plumbul eliberat în aer. Plumbul afectează organele și sistemul
nervos, împiedicând în special dezvoltarea intelectuală a copiilor. Începând din anii 1970, o
serie de măsuri atât la nivel european, cât și internaţional au condus la eliminarea treptată a
aditivilor cu plumb din benzina utilizată în vehicule. Astăzi, aproape toate staţiile care
monitorizează nivelul de plumb în aer raportează niveluri ale concentraţiei cu mult sub
limitele stabilite în legislaţia UE.

Bibliografie:
1.Micu.D- Curs Protectia Mediului si a Resurselor –UPB 2018.
2.http://www.scrigroup.com/sanatate/Intoxicatia-profesionala-cu-TE42328.php
3. https://www.digi24.ro/opinii/lectia-benzinei-cu-plumb-ucigasul-in-serie-care-a-fost-
prins-prea-tarziu-546699
4.https://mjzweb.wordpress.com/2017/05/14/plumbul/
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Plumb
6. http://trm.md/ro/social/gazele-de-esapament-sursa-principala-de-poluare-cu-plumb/
7.http://80.96.3.68:9080/taric/web/text/SECTIUNEA%20VI/Capitolul
%2038/3811.htm
8. https://recobat-plus.ro/cat-de-nocive-si-periculoase-sunt-bateriile-devenite-deseuri/
9. https://www.sigurec.ro/ro/despre-sigurec/reciclez1/reciclarea-bateriilor.html

10. https://science.hotnews.ro/stiri-creierul-17095066-disparitia-benzinei-plumb-dus-
scaderea-criminalitati-teorie-scoate-iveala-legatura-inedita-discutabila.htm

11. https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/aerul-din-
europa-astazi