Referat „ Rolul

biologic a nemetalelor
”
Buga
Ion
Con
192
 Nemetalele pot forma legături ionice cu metalele prin atragerea electronilor sau legături
covalente cu alte nemetale prin punerea în comun de electroni. Oxizii nemetalelor
sunt acizi.
Hidrogenul
Hidrogenul poate forma amestecuri explozive cu aerul și reacționează violent cu
oxidanții. În cazul inhalării în cantități foarte mari, poate produce asfixierea, pierderea
mobilității motrice și a cunoștinței. Scurgerea hidrogenului gazos în atmosferă poate
cauza autoaprinderea sa. Flacăra de hidrogen este invizibilă, acest lucru putând
produce arsuri accidentale. Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de
peste 500 miliarde metri cubi normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara
utilizării ca reactant, hidrogenul are multe aplicații în inginerie și fizică. Se utilizează
lasudură, iar datorită bunei conductivități termice este folosit ca agent de răcire
în generatoare electrice din centralele electrice. H2 lichid are un rol important în
cercetările din criogenie, inclusiv în studiile legate de superconductivitate. Molecula de
hidrogen, având o densitate de 15 ori mai mică decât cea a aerului, a fost întrebuințată
drept gaz portant pentru baloane și dirijabile. De asemenea, este materie primă în
diverse tehnologii: de reducere a minereurilor, de fabricare a amoniacului și în
procedeele de hidrogenare. Hidrogenul are aplicații și în industria automobilelor,
chimică, aerospațială și de telecomunicații.
Izotopii hidrogenului au aplicații specifice. Deuteriul din compoziția apei grele este
utilizat în reacțiile de fisiune nucleară ca moderator pentru încetinirea
neutronilor. Compușii acestuia se folosesc în cadrul studiilor ce urmăresc efectele
reacțiilor izotopice. Tritiul, produs în reactoarele nucleare, se folosește în producerea
bombelor cu hidrogen, în marcare izotopică și ca sursa de iradiere
pentru vopselele fosforescente. H2 se obține în urma unor metabolisme anaerobe și
este produs de anumite microorganisme, de obicei prin cataliza enzimelor ce
conțin fier sau nichel. Cu ajutorul acestor enzime, numite hidrogenaze, se obține
hidrogen în urma procesului de fotosinteză. Compușii de carbon reprezintă baza vieții
pe Pământ și ciclul carbon-azot produce o parte din energia radiată de Soare și de
alte stele. În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de topire/sublimare dintre toate
elementele. Azotul molecular din atmosferă este relativ nereactiv, dar, în natură, este
încet convertit în compuși folositori biologic (și industrial) pentru unele organisme,
notabile fiind unele bacterii (veziRol biologic mai jos). Abilitatea de a se combina sau de
a fixa azotul este o trăsătură esențială în industria chimică modernă, unde azotul și
aerul sunt transformate în amoniac prinprocesul Haber. Amoniacul, la rândul lui, poate fi
folosit direct ca îngrășământ sau ca un precursor al multor altor materiale importante,
precum expozibilii, de cele mai multe ori prin producția de acid nitric prin procesul
Ostwald.
Sărurile acidului nitric includ compuși importanți, precum nitratul de potasiu (sau
salpetru, important din punct de vedere istoric datorită utilizării sale la fabricarea prafului
de pușcă) și nitratul de amoniu, un îngrășământ important. Diferiți alți compuși organici
nitrați, cum sunt nitroglicerina și trinitrotoluenul, sunt folosiți ca explozibili. Acidul nitric
este folosit ca agent oxidant la rachetele care au combustibil lichid. Hidrazina și derivații
ei sunt folosiți drept combustibili pentru rachete. De asemenea este folosit la fabricarea
protoxidului de azot (N2O), gaz ilariant, folosit in anesteziologie.
Azotul lichid se foloseste la :

 la înghețarea și transportul produselor alimentare

 la criogeneza corpurilor, celulelor reproductive (spermă și ovule) și probe și
materiale biologice

 în studiul criogenezei

 pentru demonstrații în educația științifică

 ca răcitor pentru senzori senzitivi și amplificatoare de frecvență joasă

 în dermatologie, pentru eliminarea posibilelor excrescențe canceroase

 ca răcitor pentru suprasolicitarea unei unități centrale de procesare, a unei unități

de procesare grafică sau a altei componente hardware

Azotul este o parte esențială în componența aminoacizilor și a acizilor nucleici, ceea ce

îl face vital.
Legumele precum planta de soia pot absorbi azotul direct din aer, deoarece au rădăcini
cu noduli plini de bacterii care îl transformă în amoniac, prin procesul numit fixarea
azotului. Leguma transformă ulterior amoniacul în oxizi ai azotului și aminoacizi, pentru
a forma proteine.
Oxigenul
Oxigenul întreține viața și arderea. Se utilizează în medicină, aparat autonom de
respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri de luptă, albirea țesăturilor, sudură,
tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, obținerea experimentelor. oxigenul prezinta
cei mai multi atomi. Fiind solubil în grăsimi, fosforul alb este foarte otrăvitor.
Având afinitate mare pentru oxigen determină dispariția lui din sânge. Introdus
în stomac produce vărsături cu dureri mari și moarte. Ca antidot se recomandă oxid de
magneziu, sulfat de cupru și altele.
Sulful
Este indispensabil în fabricarea a numeroase substanțe și materiale:

 cauciuc și ebonită, prin vulcanizare

 acid sulfuric

 praf de pușcă

 artificii

 medicamente (sulfamide etc.)

 conservanți

Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: acid sulfuric,

îngrășăminte, praf de pușcă, chibrituri, insecticide, fungicide, baterii,
detergenți,cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf,
dispuși într-o forma de coroană.

Seleniu

În cantități mari, se produce otrăvirea cu seleniu ce se manifesta printr-un prurit rebel si

prin aparitia de ulcere pe piele. Originea numelui este din cuvântul grecesc Selênê
(luna). Seleniul se folosește în celule fotoelectrice, camere de filmat, la redresarea
curentului electric, copiatoare etc. Seleniul pur își crește conductivitatea de o mie de ori
atunci când este mutat de la întuneric la lumina solară puternică, lucru care îl face
utilizat la construirea luxmetrelor. Seleniul se obține din
rafinarea plumbului, cuprului și nichelului.

Carbon

Utilizarea carbonului .Diamantul si grafitul In cristalul de diamant format din atomi

de carbon,atomii din retea se unesc prin legaturi covalente.Fiecare atom de carbon
pune in comun cei 4 electroni cu alti 4 atomi vecini;pe cand in cristalul de carbon atomii
din retea formeaza tot legaturi covalente,dar fiecare atom de carbon pu-ne in comun 3
electroni cu alti 3 atomi vecini.In grafit se gaseste un tip special de retea atomica numita
retea stratificata,care este o retea ato-mica hexagonala formata din plane paralele de
atomi de carbon. Utilizarea carbonului Covalenta reprezinta numarul de electroni
ai unui atom pusi in comun cu electronii altui atom.Legaturile covalente sunt orientate in
spatiu, sunt rigide si mai puternice decat legaturile ionice. Diamantul are o retea
cubica,iar cristalele de grafit sunt alcatuite din straturi paralele de hexagoane de atomi
de carbon, care formeaza o retea stratificata atomica.Atomii de carbon dintr-un plan
ocupa colturile unor hexagoane regulate. Utilizarea carbonului Proprietatile fizice
ale diamantului si ale grafitului sunt determina-te de structura lor. Astfel, diamantul si
grafitul sunt substante in starea de agregare solida. Diamantul este incolor, transparent
si stralucitor, pe cand grafitul este cenusiu, opac, unsuros si, pe hartie lasa o dara
cenusie. Diamantul este notat cu 10 pe scara Mohs, spre deosebire de grafit care
este notat cu doar 1 pe aceeasi scara, putand fi zgariat cu unghia. Densitatea
diamantului este de 3,5 g/cm3, iar cea a grafitului de doar 2.2 g/cm3. Utilizarea
carbonului O alta diferenta intre aceste doua forme ale carbonului o regasim in
domeniul conductibilitatii electricitatii si a caldurii : grafitul este bun conductor,pe
cand diamantul este rau conductor. Diamantul, daca este incalzit la 1900oC,in absenta
aerului se transforma in grafit,dar nici diamantul si nici grafitul nu pot fi topite.Daca
tempreatura creste pana la 3500oC,se formeaza direct vapori de atom de carbon.
Grafitul si diamantul nu reactioneaza chimic cu nici o substanta deoarece aman-doua
au o reactivitate foarte mica. Diamantul este una dintre cele mai dure substante
cunoscute si din aceasta cauza este de neinlocuit pentru fabricarea sculelor de taiat, de
gaurit sau de lustruit materiale foarte dure. El mai este folosit la pietre abrazive,
instrumente optice si obiecte de podoaba. Masa diamantului,cat si a briliantelor(o forma
mai valoroasa a diamantului) se masoara in ca-rate(1carat=0,205g). Pretul
diamantelor depinde de masa, claritatea si stralucirea acestora. Primul diamant sintetic
a fost obtinut in anul 1955, in Statele Unite ale Americii prin incalzirea grafitului la o
presiune mai mare de 100.000 de atmosfere, procedeu folosit si astazi,obtinandu-se
diamante de culoare neagra folosite mai ales in scopuri industriale avand intre 0,02 si
0,5g.