Timea Horvath-8D

CLASIFICAREA
SUBSTANTELOR CHIMICE

Substantele chimice pot fi:

 substante simple:
-metale: Li,Na,K,Rb,Cs,Mg,Ba,Ca,Sr,Al,Fe,Cu

-nemetale: H,F,Cl,Br,I,N,C,S

 substante compuse: -oxizi

-acizi

-baze

-saruri
 Cum să recunoști dacă un element este
un metal sau un nemetal?
Metalele se află în tabelul periodic dedesubtul liniei îngroșate, în toate
grupele secundare și în grupele principale 1, 2, 13, 14, 15 și 16 . Unele
elemente aflate la limita de separare a nemetalelor de metale în sistemul
periodic (B, Si, Ge, As, Sb, Te și Po) au unele proprietăți caracteristice
metalelor și altele caracteristice nemetalelor și se mai numesc
și semimetale.

Tot metale sunt și elementele din cele două șiruri aflate dedesubtul
sistemului periodic: lantanidele și actinidele.
Ce sunt metalele?
Metalele sunt elemente chimice care se caracterizează prin faptul că sunt, în
cea mai mare parte, elemente solide dense, cu un punct de topire ridicat,
care conduc electricitatea și au o strălucire caracteristică.

Aceste elemente sunt omniprezente într-un număr mare de aplicații, de la

construcție până la fabricarea de implanturi osoase, datorită rezistenței lor
mecanice ridicate.

Proprietățile metalelor

Unele dintre cele mai remarcabile proprietăți ale metalelor sunt:

 Sunt buni conductori electrici și termici.

 Cu excepția mercurului, toate sunt solide în condiții
normale de temperatură și presiune.
 În general, au puncte de topire și de fierbere ridicate.
 Unele, precum metalele alcaline, sunt foarte reactive și
reacționează violent cu apa, în timp ce altele, precum
aurul și alte metale prețioase, sunt inerte din punct de
vedere chimic.
 Atomii metalelor sunt uniți împreună prin intermediul
legăturii metalice.
 Reacţionează cu oxigenul pentru a forma oxizi bazici.
 Majoritatea sunt ductile, ceea ce înseamnă că pot fi
modelate și trase în fire sau fire fine fără a se rupe.
 Sunt solide(cu exceptia mercurului).
Fier (Fe)

 Este elementul 26 din tabelul periodic și a fost unul dintre primele

metale descoperite de om. Este al patrulea element cel mai abundent
din scoarța terestră, dar este de departe cel mai extras sau exploatat
element și metalul cel mai folosit de specia umană.
 Acesta se foloseste in prezent mai ales in cadrul aliajelor, pentru
realizarea de diverse piese si structure.

Aur (Au)

 Aurul este unul dintre cele mai cunoscute metale prețioase. Este un
element foarte puțin abundent, alcătuind doar 0,0000004% din
scoarța terestră. Aurul este un metal nobil, foarte inert, inoxidabil,
foarte moale și maleabil, care a fost folosit de mii de ani pentru a
realiza tot felul de bijuterii fine.
 Astăzi este folosit și la fabricarea contactelor electrice în
echipamentele electronice de toate felurile.
Ce sunt nemetalele?
Nemetalele sunt elementele din colțul din dreapta sus al tabelului
periodic. Sunt cele mai ușoare elemente ale blocului pe, includ
elementele grupului de halogeni, calcogeni, gaze nobile și altele.
După cum am menționat anterior, nemetalele sunt componentele
principale ale materiei organice, deci sunt elemente esențiale
pentru existența vieții.

Proprietățile nemetalelor
Proprietățile nemetalelor sunt foarte variate. Cu toate acestea,
pot fi menționate unele proprietăți comune majorității
nemetalelor:

 Sunt conductoare termice și electrice slabe.

 Ele pot fi găsite în stare solidă, lichidă și gazoasă în condiții
normale de temperatură și presiune.
 Ei tind să formeze legături covalente sau polare atunci când
sunt atașați unul de celălalt.
 Ele formează molecule discrete, deși unele pot forma solide
covalente.
 Sunt elemente electronegative, deci au tendința de a capta
electroni și astfel devin ioni sau anioni încărcați negativ.
 Ele tind să reacţioneze cu oxigenul pentru a forma oxizi acizi.
Carbon (C)

 Carbonul este elementul de bază al vieții. Are proprietăți unice

și radical diferite. În timp ce grafitul este un solid negru foarte
moale și un bun conductor de electricitate, diamantul, cealaltă
formă cea mai comună de carbon, constă din cristale covalente
solide care sunt cel mai dur material cunoscut;
 Este folosit la: bijuterii, mine de creion, combustibil,
medicamente, etc.
 Carbonul este un element solid, mai greu decat apa, insolubil
in toti dizolvantii si izolator electric

Hidrogen (H)
 Hidrogenul este cel mai ușor element din tabelul periodic. Are
numărul atomic 1 și este alcătuit dintr-un singur proton
înconjurat de un singur electron.
 În stare naturală, este sub formă de gaz diatomic care arde în
prezența oxigenului pentru a forma apă. Utilizările și aplicațiile
hidrogenului sunt foarte variate și acoperă multe industrii.
Aceste aplicații includ utilizarea sa ca combustibil în mașinile
electrice și ca propulsor în unele tipuri de rachete spațiale.

Oxizi
Oxizii sunt compusi binari ai oxigenului cu alte elemente,metale sau
nemetale. După modul în care reacționează cu apa, oxizii sunt de două
tipuri: oxizi acizi și oxizi bazici.
Oxizii pot fi :
–oxizi ai nemetalelor ( oxizi acizi) :
CO -monoxid de carbon
CO2 -dioxid de carbon
SO2 -dioxid de sulf
SO3 -trioxid de sulf
-oxizi ai metalelor (oxizi bazici):
Na2O -oxid de sodiu
MgO -oxid de magneziu
Al2O3 -oxid de aluminiu
Fe2O3 -oxid de fer (III)

Proprietăţi
1. Stare de agregare:
Oxizii metalici sunt la temperatură obişnuită substanţe solide albe
(CaO, ZnO, Al2O3) sau colorate (CuO - negru, Cu2O - cărămiziu, PbO
- galben, Fe2O3 - roşu etc.)
Oxizii nemetalici pot fi substanţe solide (P4O10), lichide (SO3) sau
gazoase (CO, CO2, SO2, NO2).
2. Punctele de topire ale oxizilor metalici sunt foarte ridicate
(Al2O3 +2045 oC, MgO +2800 oC), iar cele ale oxizilor nemetalici sunt
scăzute.
3. Solubilitatea în apă a oxizilor este scăzută. Unii oxizi reacţionează
cu apa.

Dioxid de siliciu
Dioxidul de siliciu este denumirea grupei reprezentate prin formula
chimică SiO2 . Acesta este partea componentă cea mai importantă
a sticlei și a silicaților, a căror formă cea mai reprezentativă
este cuarțul.

 (SiO2) este unul dintre cei mai răspândiți oxizi de pe suprafața

pământului. Ca majoritatea oxizilor, are o structură polimerică.
 Dioxidul de siciliu este răspândit frecvent în stare de amestec ca
în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind
din meteoriți).
 Are punctul de topire de peste 1727 °C.
 Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele,
lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria
semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor
speciale aplicate pe hârtie.
 Este utilizat de asemenea în industria cosmetică, alimentară
(ex.purificarea berii, agent antiaglomerant pentru cafeaua
instant), farmaceutică, producerii detergenților.
Oxid de cupru (II)
Oxidul de cupru (II) este unul dintre oxizii cuprului. Este un
compus anorganic cu formula chimică CuO, constituit dintr-un atom
de cupru și unul de oxigen.

 Este un solid negru cu structură ionică ce se topește la

temperaturi mai mari de 1200 °C.

 Compusul este insolubil în apă, alcool, hidroxid de amoniu,

carbonat de amoniu și este solubil în clorură de amoniu și
cianură de potasiu.

 Oxidul de cupru este folosit ca pigment pentru cristale, emailuri

din porțelan și pietre artificiale. Oxidul adaugă o nuanță
albăstruie până la verde la astfel de materiale. Este de asemenea
utilizat pe scară largă în industria chimică și chimică agricolă (se
folosește în principal în tratarea plantelor de cartofi) pentru a
produce produse intermediare în anumite procese.

Acizi
Acizii sunt substante compuse cu molecule formate din unul sau mai
multi atomi de hidrogen si radicali acizi.
Radicali acizi sunt substante contin in compozitia lor grupari de atomi
 Grupari monovalente
 Grupari divalente
 Grupari trivalente

Proprietăţi

1. Starea de agregare a acizilor la temperatură obişnuită depinde

de mai mulţi factori, astfel încât acizii pot fi găsiţi în toate cele
trei stări de agregare:
Exemple:
- acizi gazoşi: HCl, HBr, H2S;
- acizi lichizi: HNO3, H2SO4;
-acizi solizi: H3PO4.

2. Acizii sunt solubili în apă. Unii acizi concentraţi fumegă în aer.

3. Soluţiile apoase ale acizilor au gust acru şi conduc curentul

electric.
ATENŢIE! Nu gustaţi soluţiile de acizi!

4. Acidul clorhidric (HCl) este un gaz incolor cu miros înţepător,

mai greu decât aerul.

5. Acidul sulfuric (H2SO4) este un lichid uleios mai greu decât

apa.

ATENŢIE! Dizolvarea acidului sulfuric în apă este puternic

exotermă. Pentru a evita eventualele accidente, la diluarea unei
soluţii concentrate de acid sulfuric se toarnă soluţia de acid în apă
si nu invers.
Acidul sulfuric
Acidul sulfuric este un compus chimic al sulfatului cu formula
chimică H2SO4. Acesta este un lichid incolor sau galbui, uleios si
foarte vâscos .
 Este utilizat în principal în producerea fertilizatorilor și pentru a
reprezenta alți acizi minerali, cum ar fi acidul
clorhidric sau acidul fosforic. Este în mod frecvent utilizat în
soluții apoase de diferite concentrații.
 Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizisi este
foarte coroziv, ceea ce inseamna ca poate provoca arsuri
chimice grave atunci cand intra in contact cu pielea

Acidul azotic
Acidul azotic, cunoscut și sub numele de acid nitric, este unul dintre
cei mai tari acizi. Formula chimică este HNO3. El este totodată, în
stare pură sau concentrat, și un agent oxidant foarte puternic.
 In stare pură, acidul azotic este un lichid incolor, cu miros
înțepător, ușor solubil în apă.

 Cele mai importante aplicații le are în industria îngrășămintelor,

a explozivilor, a coloranților precum și în industria metalurgică.
Baze
Bazele sunt substante compuse in alcatuirea carora intra un metal si
una sau mai multe grupari hidroxil (oxidril-OH).

Proprietati

1. Stare de agregare - La temperatură obişnuită bazele sunt

substanţe solide albe sau colorate.

2. Cele mai multe baze sunt solubile în apă ca hidroxidul de

sodiu sau amoniacul, cu excepția unora ca hidroxidul de aluminiu

3. Sunt caustice producând descompunerea unor substanțe

organice sau anorganice

4. În combinație cu uleiuri sau grăsimi (lipide) are loc procesul

de saponificare prin care se formează săpunuri și glicerină

5. Bazele pot fi diluate cu apă, iar tăria bazei se modifică în

funcție de gradul de diluție.

6. Soluţiile apoase ale bazelor conduc curentul electric.

Exemple de baze:
 NaOH (hidroxid de sodiu).
 Ba(OH)2 (hidroxid de bariu).
 KOH (hidroxid de potasiu).
 LiOH (hidroxid de litiu).
 Ca(OH)2 (hidroxid de calciu).
Hidroxidul de sodiu
Hidroxidul de sodiu (denumit și sodă caustică sau leșie) este o baza
cu formula chimică NaOH.

 Ca formă de agregare este un corp solid.

 Este foarte solubilă în apă.
 Are o culoare alba.
 Hidroxidul de sodiu este o substanță puternic alcalină și
caustica, iar prin contactul cu pielea cauzează arsuri chimice
severe.

Hidroxidul de potasiu
Hidroxidul de potasiu (denumit și potasă caustică) este
o bază foarte importantă în industrie. Formula sa chimică este KOH,
iar impreună cu soda caustică, această bază face parte din categoria
bazelor puternice, fiind, astfel caustică.

 Prezintă multe aplicații industriale, majoritatea dintre acestea

explorând reacțiile hidroxidului de potasiu cu diferiți acizi. Este
utilizat în obținerea săpunurilor.
 Hidroxidul de potasiu este un solid alb, de obicei comercializat
sub formă de pelete.
Sarurile
Sarurile sunt substante compuse formate din metale si radicali acizi.

Clasificare
Sărurile se pot clasifica în funcţie de natura radicalului acid în :
a. Săruri neutre - care conţin radicali acizi neutri (fără hidrogen), de
exemplu: NaCl, K2S, CuSO4;
b. Săruri acide - care conţin radicali acizi cu caracter acid (cu
hidrogen), de exemplu: Ca(HSO3)2, Na2HPO3, NaH2PO3, KHS

Proprietati
1. Stare de agregare
La temperatură obişnuită, sărurile sunt substanţe solide albe (NaCl,
CaCO3, NaHCO3) sau colorate (AgBr - galben, PbS -negru, PbI2 -
galben)
Sărurile au puncte de topire ridicate, iar unele săruri se descompun la
încălzire.

2. Solubilitate
Solubilitatea sărurilor în apă variază în limite largi, unele fiind chiar
insolubile în apă (AgCl, BaSO4 etc).
Unele săruri, la evaporarea completă a soluţiilor apoase, înglobează în
cristalele lor un anumit număr de molecule de apă
formând cristalohidraţi. (CuSO4. 5 H2O - piatră vânătă, CaSO4. 2 H2O
- ghips)
Prin încălzire cristalohidraţii pierd apa de cristalizare, proces care
poate fi însoţit şi de modificări de culoare.

3. Conductibilitate electrică
În stare solidă, sărurile nu conduc curentul electric, dar soluţiile
apoase ale sărurilor solubile conduc curentul electric
Carbonatul de calciu
Carbonatul de calciu este sarea calciului cu acidul carbonic, fiind o
substanță cu formula chimică CaCO3.
 Carbonatul de calciu este răspândit în natură sub formă
de minerale: calcit, și în organisme în oase, dinți, cochilii, corali
și crusta crustaceilor. În roci se află sub formă de calcar.
 Carbonatul de calciu este aproape insolubil în apă.
 O utilizare foarte importanta a acestuia este sub forma de
medicamente.

Clorura de sodiu
Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de bucătărie)
este sarea sodiului cu acidul clorhidric și are formula NaCl. Clorura
de sodiu se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul
de sodiu.
 Este o substanță solidă, ionică, cristalină; punctul de fierbere
este 1413°C iar punctul de topire 801°C si este solubilă în
apă.
 Clorura de sodiu este un ingredient esential in gastronomie si
industria alimentara, fiind folosita pentru a potenta aroma si a
imbunatati gustul si culoarea alimentelor. De asemenea, este
un conservant foarte bun.