Bibliografie Curs

1. D. Humelnicu, Chimia anorganică a elementelor nemetalice și semimetalice, Ed. Tehnopress,

Iași, 2015.
2. N. N. Greenwood, A. Earnshaw, Chemistry of the Elements, 2nd ed, Elsevier, Amsterdam, 2003
3. I. Berdan, Chimia nemetalelor, Ed. Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, 1992
4. G. C. Constantinescu, I. Roşca, M. Negoiu, Chimie anorganică, vol. 1, 2, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1986
5. D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, vol. 2, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1972
6. Gh. Marcu, M. Rusu, V. Coman, Chimie anorganică. Semimetale și nemetale, Editura Eikon,
Cluj Napoca, 2006
7. A. Pui, Oxigenul, Ed. Tehnopress, Iasi, 2008.

Bibliografie Laborator

1. I. Berdan (coordonator ştiinţific), Lucrări practice de Chimia nemetalelor, Ed. Universităţii

"Al. I. Cuza" Iaşi, 1998

Nemetale. Genralități

Sunt considerate nemetale elementele cu electronegativitatea mai mare sau egală cu a

hidrogenului, precum şi gazele rare. Ele sunt situate în partea dreaptă a S.P. având configurația
electronica a ultimului strat ns2np2-5, B- 2s22p1.
Proprietatea lor cea mai importantă este aceea de a accepta electroni şi de a forma ioni
negativi (anioni). Procesul este exoterm, iar energia degajată se numește afinitate pentru electron
(kJ·mol -1 ). Trecerea de la metale la nemetale se face treptat, elementele de la limita de separare
se numesc semimetale.
Caracterul electronegativ și afinitatea pentru electroni crește în aceeași perioadă de la
stânga la dreapta, odată cu creșterea numărului Z, iar în grupă scade de sus în jos (cu creșterea lui
Z).
Stare de agregare
• Hidrogenul, oxigenul, azotul și halogenii (fluorul și clorul) sunt gaze și au molecule
diatomice
• Bromul – lichid
• Iodul și astatiniul – solide
• Celelalte nemetale (sulf, carbon, fosfor etc) – solide, unele dintre ele prezentând stări
alotropice

1
Structura
În stare elementară, nemetalele formează legături covalente, realizând astfel configurații
stabile de dublet (H 2) sau octet. În compuși, nemetalele formează atât legături covalente, cât și
legături ionice.
Proprietăţi oxido-reducătoare
• Nemetalele în stare elementară oxidează majoritatea metalelor
• Fluorul (electronegativitate 4) și oxigenul (electronegativitate 3.5) sunt agenți oxidanți
puternici
• Azotul (electronegativitate 3) și carbonul (electronegativitate 2.5) sunt oxidanți slabi,
• Nemetalele cu caracter electronegativ mai pronunțat oxidează nemetalele mai puțin
electronegative.
Cu cât nemetalul este un oxidant mai puternic, cu atât ionii lui negativi sunt mai stabili.
Stările de oxidare ale nemetalelor variază în funcție de poziția lor în S.P., precum și de
natura elementelor cu care se combină.
H- are S.O. -I în hidrurile metalelor active și +I în compuși cu elemente mai electronegative (HCl).
Nemetalele din grupa 14 a formează preponderent legături covalente. C – S.O. -IV… +IV.
Nemetalele din grupa a 15 a pot avea S.O. de la -III la +V. Azotul are toate stările de oxidare
cuprine între -III și +V.
Nemetalele din grupa a 16 a formează compuși cu aproape toate elementele. Stările de oxidare ale
O sunt negative, -II în majoritatea compușilor, -I în peroxizi, iar în compușii cu F are stări de
oxidare pozitive.
Nemetalele din grupa a 17 a prezintă S.O: -I, +I, +III, +V, +VII. Excepție face F care are doar S.O.
-I.
Gazele rare au o reactivitate foarte scăzută.
Începând cu elementele din perioada a 3-a nemetalele pot forma legături πp-d, deoarece apar
orbitalii de tip d liberi în structura lor electronică, ce permit promovarea electronilor din orbitalii
s și p și participarea orbitalilor d la formarea legăturilor chimice.
Starea de oxidare nu trebuie confundată cu numărul maxim de covalențe. Starea de oxidare
reprezintă numărul total de electroni care participă la formarea legăturii chimice. De ex., atomul
de azot – 2s22p3 poate forma maxim 4 covalențe (3 de tip σ și una dativă de la perechea de electroni
neparticipantă). Starea de oxidare maximă a azotului este +V.
În stări de oxidare joase, nemetalele formează compuși cu caracter predominant ionic, iar
în stări de oxidare înalte – compuși cu caracter predominant covalent.
Proprietăţile acido-bazice variază în funcție de poziția nemetalului în S.P. Majoritatea
oxizilor nemetalelor au caracter acid. Excepţie fac: CO, N2O, NO, H2O. Unii oxizi reacționează
cu apa fără modificarea S.O.
SO2 + H 2O → H 2 SO3
Alții reacționează cu apa având loc o disproporționare redox:
3NO2 + H 2O → 2HNO3 + NO

2
 Tăria oxoacizilor crește odată cu electronegativitatea nemetalului și cu creșterea numărului
de oxidare al acestuia.
HN+VO3 < H2S+VIO4 < HCl+VIIO4
Caracterul acid al hidrurilor nemetalelor crește în perioadă și în grupă odată cu creșterea
lui Z.
În ceea ce privește răspândirea în natură, cu excepția O, H, N, gazelor rare, S și C care se
găsesc în natură și în stare liberă, nemetalele se găsesc numai sub formă de combinații.
- Oxizi: CO2, SiO2, H2O,
- Halogenuri: NaCl, KCl, CaF2,
- Sulfuri: FeS2, CuFeS2, ZnS, PbS,
- Săruri ale acizilor oxigenați: CaCO3, NaNO3, CaSO4
Metode generale de obținere
Nemetalele se pot obține din combinațiile lor prin următoarele metode:
- Disocierea termică a unor combinații (H, N, O, X)
HgO ⎯⎯⎯→ incalzire
Hg + 1/ 2O2
( NH 4 ) 2 Cr2O7 ⎯⎯⎯→
incalzire
N 2 + Cr2O3 + 4 H 2O
BiH 3 ⎯⎯⎯→
incalzire
Bi + 3 / 2 H 2
- Oxidarea hidracizilor sau halogenurilor (Cl, Br, I, S)
16HX + 2KMnO4 → 5X2 + 2MnX2 + 2KX + 8H2O
14HX + 2K2Cr2O7 → 3X2 + 2CrX3 + 2KX + 7H2O
5H2S + 2KMnO4 + 3H2SO4 → 2MnSO4 + K 2SO4 + 5S+ 8H2O
- Reducerea oxizilor (P, S, Si, B)
- Electroliza apei acidulate sau alcalinizate (O, H) sau a soluției apoase de NaCl (Cl)
Nemetalele care se găsesc în stare liberă se pot separa prin metode fizice:
- Distilarea fracționată a unor amestecuri,
- Adsorbția selectivă pe cărbune activ sau alte substanțe cu proprietăți adsorbante;
- Cristalizarea fracționată;
- Extracție cu solvenți selectiv.
Proprietăți fizice
În condiții normale, ele se găsesc în cele trei stări de agregare:
Gazoasă: F, Cl, O, N, H, gaze rare;
Lichidă: Br,
Solidă: I, S, P, C
Unele dintre ele prezintă alotropie (O, P, C, S). În general sunt puțin solubile în apă (O,
N,H) sau insolubile (C, P). Unele nemetale la dizolvare formează hidrați (Cl2·8H2O)
Nemetalele diatomice sunt diamagnetice (cu excepția O, care este paramagnetic).
Proprietăți chimice
Caracterul oxidant al nemetalelor se manifestă în reacție cu metale, nemetale slab
electronegative sau compuși ai metalelor și nemetalelor în S.O. joase:

3
H 2 + X 2 → 2HX
X 2 + H 2 S → S + 2HX
M + n / 2 X 2 → MX n
Pe lângă caracterul oxidant, unele nemetale manifestă și caracter reducător (I, P, C, S).
I 2 + 10 HNO3 → 2 HIO3 + 10 NO + 4 H 2O
8 P + 5 H 2 SO4 + 12 H 2O → 8 H 3 PO4 + 5 H 2 S
C + 4 HNO3 → CO2 + 4 NO2 + 2 H 2O
2 S + 4 H 2 SO4 → 6SO2 + 4 H 2O