GRUPA a 16 - a

Oxigen O [He] 2s2p4 2-, (2+)

Sulf S [Ne] 3s2p4 2-, 4+, 6+
Seleniu Se [Ar] 3d104s2p4 2-, 4+, 6+
Telur Te [Kr] 4d105s2p4 2-, 4+, 6+
Poloniu Po [Xe] 4f145d106s2p4 2-, 4+, 6+
 Caracterizare generală
Elementele din grupa a 16-a
◼ sunt nemetale cu excepția poloniului. Caracterul metalic
apare la telur care formează săruri cu puncte de fierbere și
topire ridicate.
◼ au configurația electronică a stratului de valență: ns2np4
◼ au tendință mare de a reacționa cu elementele metalice,
datorită electronegativității lor mari;
◼ Formează anioni de tip X2- prin acceptarea a 2 electroni
X+2e→ X2-
Pentru un element dat, tendința de a forma anioni descrește în
ordinea: O2- > S2- > Se2- > Te2- iar tendința de a forma, cu
același element, legături covalente crește în sens invers.
 Caracterizare generală
◼ prezintă stări de
oxidare multiple:
de la –II la +VI (cu
excepția O)
◼ stabilitatea stării de
oxidare maxime (+VI)
este maximă la S și
descrește în ordinea:
S > Se > Te Stabilitatea stării de oxidare
pentru elementele S, Se, Te.
 Caracterizare generală
◼ Aceste elemente formează atât acizi binari (H2X)
cât și acizi ternari (oxoacizii: H2SO4, H2SO3,
H2SeO4, H6TeO6)
◼ compușii elementelor acestei grupe (în care
elementele au starea de oxidare +VI) sunt agenți
oxidanți medii sau puternici: H2SO4, SeO3, TeO3
◼ stabilitatea termică a hidrurilor, H2X descrește în
ordinea:
H2O > H2S > H2Se > H2Te
 Caracterizare generală
◼ formează o serie de compuși în care doi sau mai mulți
atomi sunt legați unul de altul formând lanțuri scurte
sau cicluri (ex. peroxizii, peroxoacizii, acizi tionici).

H
O O 93,50

H
Acid peroxodisulfuric

Peroxidul de hidrogen

Acid ditionic
 Caracterizare generală
◼ S, Se și Te formează compuși polimerici în care există o
unitate structurală simplă care se repetă (ex. SO3, SeO2).

O O
O O O
S
O O O S O S O S O
O O
S S O O O
O O O

(SO3)3 - trimerul  -SO3

 Caracterizare generală
◼ Densitatea, temp. de topire (t0t,) și de fierbere (t0f),
căldura de topire și vaporizare cresc de la sulf la
telur odată cu creșterea masei moleculare.
◼ electronegativitatea scade de la oxigen la telur
 O este al 2-lea după F în scara electronegativității
 celelalte elemente sunt moderat electronegative.
◼ oxizii sunt compuși ionici tipici comparativ cu
sulfurile.
 Caracterizare generală
Ei

◼ energiile de
ionizare scad de la
oxigen la telur

◼ raza atomică și
ionică prezintă Raza van der Waals

variații regulate în
Raza atomica
grupă.
 Caracterizare generală
◼ Polarizabilitatea ionilor X2- prezintă o valoare
minimă la S;
◼ S are o tendință mai pronunțată de încatenare
comparativ cu O.
◼ Hidratarea ionilor decurge după următoarele reacții:
O2- + H2O 2OH-aq
S2- + H2O HS-aq + OH-aq
 ionul oxid O2- nu poate exista liber în soluție deoarece
reacționează instantaneu cu apa;
 constanta mare de hidroliză caracteristică ionului sulfură
S2- permite obținerea unor soluții puternic bazice la
dizolvarea în apă a sulfurilor.
 Stare naturală
Oxigenul
◼ constituent al aerului (20,9%), al apei (89%)
◼ în scoarța terestră se găsește, în stare combinată
sub formă de silicați, carbonați, oxizi.
Sulful
◼ în stare nativă
◼ în stare combinată sub formă de compuși
naturali:
 sulfuri (pirita, FeS2, alabandină, MnS, calcopirită,
CuFeS2, galenă PbS, blendă, ZnS)
 sulfați (ghips CaSO42H2O, baritină BaSO4 etc).
 Stare naturală
Seleniul
◼ însoțește sulful vulcanic
◼ se găsește combinat sub forma de
selenuri
Telurul - telururi sau sulfotelururi
Poloniul - un produs de dezintegrare
al radiului - nu se poate acumula
 Metode de obținere
OXIGENUL se obține:
◼ Industrial:
 din aer lichid prin distilare fracționată;
 prin electroliza apei acidulate sau alcalinizate - la anod se separă
O2 iar la catod H2.
◼ {n laborator:
 descompunerea termică a oxizilor, peroxizilor sau oxosărurilor:
2HgO ⎯→ O2 + 2Hg
KClO4 ⎯→ 2O2 + KCl
2BaO2 ⎯→ O2 + 2BaO
 reacții redox ale unor oxidanți (KMnO4, MnO2, K2Cr2O7 etc.)
2KMnO4 + 3H2SO4 ⎯→ 2MnSO4 + K2SO4 + 5/2 O2 + 3H2O
SULFUL se obține din zăcăminte native sau sulfuri prin:
◼ metoda calcheronilor - topirea minereului în cuptoare
cu vatră înclinată;
◼ metoda sondelor - se aplică zăcămintelor situate la
adâncimi de 100 - 250 m ;
◼ prin descompunerea termică a sulfurilor în absența
aerului:
2FeS2 ⎯→ 2S + 2FeS
◼ prin arderea incompletă a hidrogenului sulfurat:
2H2S + O2 ⎯→ 2S + 2H2O
2H2S + SO2 ⎯→ 3S + 2H2O
◼ încălzirea sulfurilor în curent de CO2:
CaS + CO2 + H2O ⎯→ CaCO3 + H2S
 Metode de obținere
SELENIUL și TELURUL se obțin din:
◼ praful camerelor de desprăfuire de la arderea
FeS2;
◼ nămolul de la fabricarea H2SO4 tratat cu
soluții apoase de KCN, apoi în filtrat se
adaugă HCl:
KCN + Se ⎯→ KCNSe
KCNSe + HCl ⎯→ Se + HCN + KCl
Proprietăți fizice
OXIGENUL
◼ gaz incolor, inodor, puțin solubil în apă
◼ este de 1,1 ori mai greu decât aerul
◼ trece în stare lichidă la -183°C și în stare solidă la
-218,79°C;
◼ atât în stare lichidă cât și solidă are culoarea albastră
◼ are o densitate mai mare decât a apei
◼ prezintă alotropie
 Oxigenul molecular sau dioxigenul,O2
 Ozonul sau oxigenul triatomic, O3
 Oxozonul sau tetraoxigenul, molecule O4
 Oxigenul solid, molecule O8
◼ oxigenul molecular O2
 molecula este
paramagnetică
 lungimea legăturii
covalente duble este de
121 pm
 energia de disociere este
489 kJ/mol.
 este albastru pal atât în
stare lichidă, cât și în
stare solidă.

O2: 12 22 32 14 22

 Ozonul - O3
◼ în stare lichidă este albastru
◼ molecula este diamagnetică
◼ structură angulară - unghiul de legătură este
117o (structuri de rezonanță):

..+ :O:
O : O+ :O:
.. _ _. . + _. . _ ..
: O: : O: :O: :O: :O: :O: : O : : O :+
◼ se descompune instantaneu printr-o reacție exotermă:
O3 → 3/2O2 H = – 142 KJ/mol
◼ absoarbe radiațiile UV emise de Soare
◼ Ttopire = –2500C
◼ T fierbere = –1120C.
◼ Este agent oxidant mai puternic decât O2, în soluție acidă (E0=
2,07eV).
O3 + 2H+ + 2e-  O2 + H2O

PbS + 4O3 = PbSO4 + 4O2

HX + O3 = X2 + H2O + O2 X = Cl, Br, I
2KI + O3 + H2O = I2 + 2KOH + O2
◼ Ozonul poate fi depășit ca putere oxidantă numai de fluor și
compușii acestuia (F2 si F2O).
 Proprietăți fizice
Oxozon sau tetraoxigen –
molecule O4
◼ Decoperit în 1924 de către
Structura teoretica a moleculelor
G. Lewis metastabile O4

Oxigenul solid
◼ se formează la presiune
atmosferică și temp. de
-218,9°C
◼ moleculă octaatomică, O8 Molecula Structura
octaatomica, O8 cristalina a formei
ε-oxigen
Oxigenul solid
◼ prezintă șase faze stabile in diferite condiții de
temperatura și presiune:
 α - albastru deschis; monoclinic, formată la o
atm și -249,35°C
 β - albastru pal spre roz; romboedric formată la
1 atm, -229,35°C (la temp. camerei și presiune Molecula
înalta se transforma în tetraoxigen). octaatomica, O8
  - albastru pal; cubic formata la 1 atm și -
218,79°C.
  - portocalie; formată la temperatura camerei
și presiunea de 9 GPa
 ε - rosu-inchis până la negru — formată la
presiuni mai mari de 10 GPa
 ζ - metalica — formată la presiuni mai mari de Structura cristalina
96 GPa a formei ε-oxigen
SULFUL

◼ solid galben compus din molecule sub forma unor

cicluri pliate de 8 (S8) sau 6 atomi, (S6)
◼ forma termodinamic stabilă este S8 (c.n.)
 unghi de legătură SSS = 105o
 catenă în zig-zag
 unghiul optim dintre planele succesiveS-S-S = 85 -
100o considerând o repulsie minimă a perechilor de
electroni.
◼ prezentă trei forme alotrope:
 S rombic
 S monoclinic
 S hexagonal
 S8 S6 S4 S2

crește temperatura și scade răcire rapidă la

presiunea -1960C

S8 Sn Formă paramagnetică solidă

cicluri catenar (molecule S2)
răcire
rapidă
Sn catenar t > 800C
plastic

95,50C Sulf
Sulf Engel Sulf rombic, monoclinic
(cicluri, S6) cicluri S8 cicluri, S8
H=- 40kJ/mol

Na2S2O3 + HCl conc.

Alotropia sulfului
 SELENIUL
◼ solid cenușiu care conține lanțuri de
atomi în zig-zag
◼ prezintă alotropie - două forme diferit
colorate:
una de culoare roșie alcătuită din cicluri Se8
una de culoare gri alcătuită din spirale
infinite de catene de Se ce dau interacții cu
caracter ușor metalic.
TELURUL
◼ este un solid alb-argintiu,
◼ caracter semimetalic
◼ este izomorf cu seleniul gri
◼ în stare gazoasă Se și Te prezintă o
tendință mai mare decât a S de a exista ca
specii biatomice sau monoatomice.
POLONIUL
◼ este un metal
◼ prezintă două forme alotrope
◼ se găsește în cantități mici în minerale de thoriu
și uraniu (din care a fost descoperit de Marie
Curie).
◼ poate fi obținut într-un reactor prin
bombardarea Bi cu neutroni:
209 Bi + 1 n = 210 Bi = 210 Po + 0 e
83 0 83 84 -1
◼ toți izotopii poloniului au o viață foarte scurtă
210Po, t
1/2 = 138 zile.
 Proprietăți chimice
◼ Atomii elementelor din grupa a 16a prezintă trei
deosebiri esențiale:
◼ atomii de O formează legături duble mai stabile decât
cele formate de atomii celorlalte elemente ale grupei
 O formează molecule și nu lanțuri sau cicluri.
 Tendința de a forma legături multiple, prin
suprapunerea orbitalilor p, (legături ), este
semnificativă numai în cazul atomilor mici (ex. O);
◼ O formează rar combinații în stări de oxidare pozitive
comparativ cu celelate elemente.
◼ celelalte elemente pot forma compuși prin folosirea
orbitalilor d, în timp ce oxigenul nu poate forma astfel
de compuși.
 Proprietăți chimice
◼ elementele și compușii lor se pot comporta
fie ca agenți reducători, fie ca agenți
oxidanți.
 agent oxidant: S + H2 → H2S
 agent reducător: S + O2 → SO2
◼ în aceeași reacție:
3H2SO4 + H2S → 4SO2 + 4H2O
agent agent
oxidant reducător
Proprietăți chimice
Oxigen
❑ Reacția cu nemetale:
S + O2 → SO2
❑ Reacția cu metale (exemple):
O2 + 2Mg → 2MgO
2Cu + O2 → 2CuO
3Fe + 2O2 → Fe3O4
2Ca + O2 → 2CaO
4Al + 3O2 → 2Al2O3
Sulful
 Întrebuințări
Oxigenul se utilizează:
◼ în industria chimică (ex. oxidarea NH3 la HNO3,
obținerea H2SO4)
◼ în sudura autogenă (flacăra oxihidrică sau
oxiacetilenică)
◼ ca exploziv (oxigen lichid îmbibat în cărbune poros
și rumeguș)
◼ la topirea sticlei
◼ în siderurgie
◼ în medicină (reanimare)
◼ în radiochimie (izotopul 187O).
◼ oxizii solizi se utilizează la fabricarea materialelor
ceramice și a sticlelor.
 Sulful
◼ în industria chimică
 pentru obținerea coloranților cu sulf
 la vulcanizarea cauciucului
 pentru obținerea prafului de pușcă (un
amestec sulf + cărbune + KClO3 sau amestec
de KNO3+ cărbune + S)
 obținerea a insecticidelor și antidăunătorilor
◼ în tehnica nucleară (la obținerea agenților de
răcire în reactoare)
◼ în metalurgie
◼ în medicină (izotopul 3516S)
 Sulful
◼ în proteine și în enzime, sulful se găsește sub
formă de punți -S-S-.
◼ Vitamina B1, coenzima A și multe alte
substanțe de origină vegetală conțin sulf (de ex.
muștarul sau usturoiul - au gust caracteristic).
◼ Fermentațiile sulfuroase, datorate unor
microorganisme anaerobe, care în procesele de
oxidare reduc sulfații la H2S joacă un rol
important în formarea zăcămintelor de petrol
 Seleniul
◼ în industria sticlei se foloseste
 pentru decolorarea sticlei
 în stare coloidală un amestec Cu+S+Se se utilizează
pentru colorarea sticlei în roz sau roșu)
◼ în construcția unor fotocopiatoare (de tip Xerox)
◼ în tehnica fotografică (Na2Se)
◼ ca fotoreceptor pentru captarea imaginii (un film
subţire de Se pe suport de Al)
◼ la construcția de celule fotoelectrice
◼ în metalurgie ca înlocuitor al sulfului (aliajul Fe-Se în
oțel mărește rezistenţa la coroziune).
◼ este un component esențial al organismului uman
 în cantități foarte mici (urme), intră în compoziţia unor
enzime importante
 în cantități mari este toxic
Telurul
◼ element de aliere în oțeluri și aliaje neferoase (de
Cu, Ag, Pb)
◼ în compoziția unor sticle speciale (pentru
obținerea unor glazuri albastre)
◼ în fotografie
◼ la vulcanizarea cauciucului