Sunteți pe pagina 1din 11

METALELE DIN GRUPELE 14 – 16

Perioada Grupa 14 (IVA) Grupa 15 (VA) Grupa 16 (VIA)


2 2 2 3
ns np ns np ns2np4

2 C N O
3 Si P S
IV
4 II Ge As Se
IV
5 II Sn: [Kr] 4d10 5s2 5p2 III
V Sb: [Kr] 4d10 5s2 5p3 Te
II
6 IV Pb:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p2 III
V Bi:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p3 II
IV Po:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p4

Creşterea caracterului metalic în aceste grupe este susţinut şi de scăderea tendinţei de


catenare de sus în jos:
C  Si  Ge  Sn  Pb

RĂSPÂNDIRE ÎN NATURĂ - OBŢINERE

RĂSPÂNDIRE ÎN NATURĂ

Germaniul, staniul şi plumbul sunt elemente disperse, care se găsesc în scoarţa terestră în
proporţie de 10-3 %. Stibil şi bismutul sunt şi mai disperse, aflându - se în natură în proporţie de
 10-3 %. Poloniul este element radioactiv. Germaniul însoţeşte carbonul şi zincul în zăcăminte.
Principalele minerale sub forma cărora se găsesc în natură metalele din grupele 14 - 16 sunt:

Sn Pb Sb Bi Po
SnO2 - casiterit PbS - galenă Sb2S3 - stibină Bi2S3 - bismutină în zăcăminte de U şi Th

1
OBŢINERE

Germaniu, Ge
Germaniul se obţine pornind de la disulfură, prin următoarele etape:
- arderea disulfurii cu oxigen cu formarea dioxidului,
- clorurarea dioxidului, în prezenţa carbonului, la temperatură, cu formarea tetraclorurii şi
- reducerea termică a tetraclorurii cu hidrogen:

+ O2, t C + Cl2 + C, t C + H2, t C topire zonară


GeS2  GeO2  GeCl4  Ge (impur)  Ge (pur cu 10-1 impurităţi)
+ + + +
(SiO2) (SiO2) (SiCl4) (Si)

Staniu, Sn
Staniul se obţine prin reducerea termică cu carbune a dioxidului:
t C
SnO2 + 2C  Sn + 2CO

Plumbul, Pb
Procedeul de obţinere a plumbului implică următoarele etape:
- arderea sulfurii la monoxid de plumb şi
- reducerea acestuia fie cu carbune sau CO, fie chiar cu sulfura propriu-zisă:

t C
PbS + 3/2O2  PbO + SO2
t C
PbO + C  Pb + CO
t C
PbO + CO  Pb + CO2

2
t C
2PbO + PbS  3Pb + SO2
Stibiul, Sb
Stibiul se obţine pornind de la stibină prin două etape:
- arderea stibinei în oxigen şi
- reducerea termică cu hidrogen a trioxidului rezultat:
t C
Sb2S3 + 9/2O2  Sb2O3 + 3SO2
t C
Sb2O3 + 3H2  2Sb + 3H2O
Bismut, Bi
Bismutul se obţine din bismutină, prin acelaşi procedeu şi aceleaşi etape ca şi stibiul:
t C
Bi2S3 + 9/2O2  Bi2O3 + 3SO2
t C
Bi2O3 + 3H2  2Bi + 3H2O
Poloniu, Po
Poloniu rezultă la prelucrarea zăcămintelor de uraniu, U3O8 - pechblendă; la extragerea 1 kg de
U rezultă 0,02 g Po.
210
Cel mai stabil izotop al poloniului este 84Po, care rezultă prin bombardarea ţintelor de bismut
cu neutroni, cu un timp de înjumătăţire  = 138 zile.
Poloniu este un element radioactiv, generând radiaţii  (42He):

9
4Be + 42He(Po)  126C + 10 n

3
PROPRIETĂŢI CHIMICE

VALENŢA - STĂRI DE OXIDARE

Metalele din grupele 14 - 16, ca şi metalele din grupa 13, prezintă două stări de oxidare,
una maximă, egală cu numărul total de electroni de pe ultimul strat (ns2 + npx = numărul grupei)
şi una minimă, cu două unităţi mai mică, corespunzătoare electronilor npx:

Sn: [Kr] 4d10 5s2 5p2 Pb:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p2 Sb: [Kr] 4d10 5s2 5p3 Bi:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p3

Sn+2: [Kr] 4d10 5s2 5p0 Pb+2:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p0 Sb+3: [Kr] 4d10 5s2 5p0 Bi+3:[Xe] 4f14 5d10 6s2 6p0

Sn+4: [Kr] 4d10 5s0 5p0 Pb+4:[Xe] 4f14 5d10 6s0 6p0 Sb+5: [Kr] 4d10 5s0 5p0 Bi+5:[Xe] 4f14 5d10 6s0 6p0

Aşa cum s-a arătat, stabilitatea stării de oxidare maxime scade în grupă cu creşterea lui n,
iar stabilitatea stării de oxidare minime creşte în grupă cu n.
Dovezi experimentale:
Monoxidul de carbon prezintă caracter reducător şi trece in CO2 stabil. Starea de oxidare
mai stabilă a carbonului este +4.
t C
2Fe2O3 +2CO  4FeO + 2CO2
t C
FeO + CO Fe + CO2

Clorura stanoasă prezintă caracter reducător. Soluţiile de clorură stanoasă pot reduce ioni
metalici, dar şi iodul, conform reacţiilor următoare:

Sn+2aq + Ag+aq  Sn+4aq + Ag(s)


Sn+2aq + Au+aq  Sn+4aq + Au(s)
Sn+2aq + Hg+2aq  Sn+4aq + Hg2+2
Sn+2aq + Fe3+aq  Sn+4aq + Fe+2aq
Sn+2aq + I2  Sn+4aq + 2I-aq

4
Aceste reacţii arată stabilitatea stării de oxidare +2 în raport cu starea de oxidare +4. Starea
de oxidare mai stabilă a staniului este starea de oxidare maximă, +4.
Metalele din grupa 14 reacţionează cu oxigenul, la încălzire, în modul următor:

t1
Ge + O2  GeO2
t2  t1
Sn + O2  SnO2
Pb + O2  PbO2
600 C
Pb+ 1/2O2  PbO

Plumbul, chiar şi în condiţii energice, nu se oxidează prin reacţie directă cu oxigenul la


Pb+4.
PbO2 se formează prin reacţii indirecte:

Pb3O4 + 4HNO3  PbO2 + 2Pb(NO3)2 + 2H2O


orange (minium) negru

În Pb3O4, plumbul prezintă două stări de oxidare: Pb3+2,+4O4-2 = 2Pb+2O∙ Pb+4O2

PbCl2 + 3NaClO + H2O  PbO2 + NaCl + 2NaOH + 2Cl2

PbO2 prin încălzire formează oxizi intermediari, nestoichiometrici, ajungând în final la PbO.

t1C t2C t3C


PbO2  PbxOy  Pb3O4  PbO + O2

Germaniul şi staniul formează prin reacţie directă cu oxigenul dioxizii, in timp ce plumbul
formează monoxidul. Aceste reacţii arată că starea de oxidare mai stabilă pentru germanium şi
staniu este starea maximă, +4.

5
Dioxidul de plumb prezintă caracter oxidant, transformându-se în compuşi în care plumbul
prezintă stare de oxidare +2, caracteristică:
.
PbO2 + 4HCl  PbCl2 + Cl2 + 2H2O
pp. negru degajare gaz verzui
PbO2 + H2SO4  PbSO4 + H2O + 1/2O2
pp. negru pp. alb degajare gaz
PbO2 + 2HNO3  Pb(NO3)2 +H2O + ½O2
pp. negru sol. incoloră degajare gaz
5PbO2 + 2MnSO4 + 6HNO3  2HMnO4 + 3Pb(NO3)2 +2PbSO4 + 2H2O
pp. negru sol. violet (acid manganic) pp. alb
3PbO2 + 2Cr(OH)3 + 10KOH  2K2CrO4 +3K2PbO2 + 8H2O
pp. negru pp. verde galben plumbit de potasiu

Aceste reactii arată stabilitatea starii de oxidare +4 in raport cu starea de oxidare +2 şi


preferinţa plumbului pentru starea de oxidare minimă.
Condiţiile de reducere a dioxizilor arată, de asemenea, preferinţele metalelor respective
pentru starea de oxidare maximă sau minimă:

t  1000C
GeO2 + Ge  2GeO, G = +4 kJ/mol
700C
2GeO  GeO2 + Ge
t  1000C
SnO2 + Sn  2SnO, G = - 6 kJ/mol
t 
PbO2 + Pb  2PbO

Condiţiile de formare a tetraclorurilor, MCl4, şi de descompunere a acestora arată, de


asemenea, sensul de variaţie a stabilităţii stărilor de oxidare maxime şi minime pentru aceste
metale:

6
25C, rapid
GeCl2 + Cl2  GeCl4
25C, lent
SnCl2 + Cl2  SnCl4
PbCl2 + Cl2  PbCl4

PbCl4 se formează prin reacţii indirecte, se descompune uşor la temperatura camerei şi


prezintă caracter oxidant:
PbCl2 + 2HCl + Cl2  H2[PbCl6]
acidul hexacloroplumbic
H2[PbCl6] + 2NH4Cl  (NH4)2[PbCl6] + 2HCl
hexacloroplumbat de amoniu
(NH4)2[PbCl6] + H2SO4  PbCl4 + (NH4)2SO4 + 2HCl

t = 400-500 C
GeCl4  GeCl2 + Cl2
t = 100 C
SnCl4  SnCl2 + Cl2
t = 25C
PbCl4  PbCl2 + Cl2

Caldurile de formare şi energiile de legatura ale tetrahidrurilor MH4 (Tabel 6) arată acelaşi
sens de variaţie a stabilităţii stării de oxidare maxime şi minime în grupă:

Tabel 6. Caldurile de formare si energiile de legătură M - H pentru MH4

MH4 CH4 SiH4 GeH4 SnH4 PbH4


Hf (kJ/mol) -75 +91 +91 +163 +250
Eleg. (kJ/mol) -414 -320 -291 -258 -205

7
Potenţialele de reducere, 0, pentru cuplurile MO2(s)/ Maq+2 arată uşurinţa cu care pot fi
reduse speciile M+4 la M+2 în soluţie apoasă, respectiv stabilităţile relative ale acestora:

Ge+4O2 + 4Haq+ + 2e-  Geaq+2 +2H2O, 0Ge+4/Ge+2 = - 0,15 V


Pb+4O2 + 4Haq+ + 2e-  Pbaq+2 +2H2O, 0Pb+4/Pb+2 = + 1,45 V

Aceste dovezi experimentale susţin preferinţa elementelor metalice uşoare din grupe pentru
starea de oxidare maximă (Al+3, Ge+4, Sn+4) şi a celor grele pentru starea de oxidare minimă
(Tl+1, Pb+2) şi arată caracterul reducător al compuşilor metalelor în stare de oxidare minimă (Ex.
Sn+2) şi caracterul oxidant al compuşilor în stare de oxidare maximă (Ex. Pb+4), pentru care
aceste stări de oxidare nu sunt caracteristice, respectiv foarte stabile.

REACTIVITATE

Reactivitate faţă de elemente

Hidrogen, H2
Elementele metalice din grupele 14 - 15 nu reacţionează cu hidrogenul:
M + H2 

Halogeni, X2
Ge, Sn, Pb, Sb şi Bi reacţionează cu halogenii, la temperatură, formând halogenuri în stările lor
de oxidare caracteristice:
t C
Ge, Sn, Pb, Sb, Bi + X2  GeX4, SnX4, PbX2, SbX5 (SbX3), BiX3
Oxigen, O2
Plumbul şi bismutul reacţionează cu aerul umed cu formare de carbonaţi bazici:

8
aer umed (H2O, CO2)
Pb (Bi) + O2  2PbCO3∙Pb(OH)2

Sulf, S
Ge, Sn, Pb, Sb şi Bi reacţionează cu sulful, la temperatură, formând sulfurile în stările lor de
oxidare caracteristice:

t C
Ge, Sn, Pb, Sb, Bi + S  GeS2, SnS2, PbS, Sb2S3, Bi2S3

Reacţii cu compuşi cu hidrogen activ


Apa, H2O
Ge, Sn, Pb, Sb şi Bi reacţionează cu apa la încălzire rezultând oxizi hidrataţi:

t C
Ge, Sn, Pb, Sb, Bi + H2O  GeO2∙nH2O, SnO2∙nH2O, PbO∙nH2O,
Sb2O3∙nH2O, Bi2O3∙nH2O

Bismutul descompune apa cu degajare de hidrogen.


Hidracizi, HX
Staniul reacţionează cu hidracizii cu degajaree de hidrogen şi formarea halogenurilor în stare de
oxidare +2:
Sn + 2HX  SnX2 + H2
Sn + 2HF  SnF2 + H2
insolubilă în apă
Sn + 2HCl  SnCl2 + H2

Pb + 2HX(dil.)  PbF2 X = F-, Cl-


PbCl2

insolubile în HX(dil.)
9
Pb + 4HCl (conc.)  H2[PbCl4] + H2

Oxiacizi
H2SO4 (dil.)
Ge + 4H2SO4(dil.)  Ge(SO4)2 + 2SO2 + 4H2O
Sn + 2H2SO4(dil.)  SnSO4+ SO2 + 2H2O
2Sb + 6H2SO4(dil.)  Sb2(SO4)3 + 3SO2 + 6H2O
2Bi + 6H2SO4(dil.)  Bi2(SO4)3 + 3SO2 + 6H2O

Pb + H2SO4(dil.)  pasivare

H2O, t C
Ge + 2H2SO4 (conc.)  GeO2∙nH2O + 2SO2 + 2H2O
H2O, t C
Sn + 2H2SO4 (conc.)  SnO2∙nH2O + 2SO2 + 2H2O
H2O, t C
Pb + 2H2SO4 (conc.)  PbSO4 + 2SO2 + 2H2O
H2O, t C
2Sb + 3H2SO4 (conc.)  Sb2O3∙nH2O +3SO2 + 3H2O
H2O, t C
2Bi + 3H2SO4 (conc.)  Bi2O3∙nH2O + 3SO2 + 3H2O

HNO3(dil.)
Ge + 8HNO3(dil.)  Ge(NO3)4 + 4NO2 + 4H2O
Sn + 4HNO3(dil.)  Sn(NO3)2 + 2NO2 + 2H2O
Pb + 4HNO3(dil.)  Pb(NO3)2 + 2NO2 + H2O
Sb + 6HNO3(dil.)  Sb(NO3)3 + 3NO2 + 3H2O
Bi + 6HNO3(dil.)  Bi(NO3)3 + 3NO2 + 3H2O

Pb, Bi + HNO3 (fumans) 

10
HNO3(conc.)

H2O, t C
Ge + 4HNO3(conc.)  GeO2∙nH2O + 4NO2 + 2H2O
H2O, t C
Sn + 4HNO3(conc.)  SnO2∙nH2O + 4NO2 + 2H2O
H2O, t C
2Sb + 6HNO3(conc.)  Sb2O3∙nH2O + 6NO2 +3H2O
H2O, t C
2Bi + 6HNO3(conc.))  Bi2O3∙nH2O + 6NO2 + 3H2O

Pb + HNO3 (conc)  pasivare


Baze
NaOH
Staniul, plumbul şi stibiul reacţionează şi cu bazele, prezentând caracter amfoter:

Sn + 2NaOH + 4H2O  Na2[Sn(OH)6] + 2H2


Pb + 2NaOH + 2H2O  Na2[Pb(OH)4] + H2
Sb + NaOH + 3H2O  Na[Sb(OH)4] + 3/2H2
Bi + NaOH + H2O 

11