Carbonul

Simbol: C
Număr atomic, Z = 6
Masă atomică, A=12
Configurație electronică: 1s22s22p2

Stare naturală
 în stare libera pură: - diamantul –rețea cubică
- grafitul – rețea hexagonală
 în stare liberă impură – cărbunii naturali (compoziție: 55-95% C, 2-6% H, 2-
7% O, N, S, H2O) cu varietățile: antracit, huilă, lignit, turbă
 sub formă de combinaţii anorganice – săruri:
- piatra de var, creta, marmura - CaCO3
- magnezita - MgCO3
- dolomita - CaCO3∙MgCO3
- witeritul - BaCO3
- sideritul - FeCO3
- ceruzitul - PbCO3
 sub formă de combinaţii organice: - tiţeiul şi gazele naturale
- în regnul vegetal și animal
 Cărbunele
• Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun-neagră cu proprietăți
combustibile formată prin carbonizarea (îmbogățirea în carbon în condițiile lipsei
de oxigen) a resturilor unor plante de-a lungul erelor geologice.

Tipuri de cărbuni
Antracitul: 95% C Huila: 80-90% C
(solid, cenușiu, compact) (solid, negru, lasă urme pe hârtie)

Lignitul: 50-60% C Turba: 55-60% C

(solid, brun, structură fibroasă) (solid, cafeniu, aspect buretos)
 Izotopii carbonului
• Carbonul prezintă doi izotopi naturali
stabili:
- izotopul carbon-12 sau 12C (98,89%)
- izotopul carbon-13 sau 13C (1,11%)

• Carbonul prezintă și un izotop

radioactiv de carbon-14 sau 14C, care
are un timp de înjumătățire de 5730
ani și este intens folosit în tehnica de
datare a fosilelor și materialelor
arheologice pe bază de carbon.

• În 1961, Uniunea Internațională de

Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) a
adoptat izotopul carbon-12 ca bază
pentru masele atomice.
Alotropia carbonului

a) Diamant

b) Grafit

c) Lonsdaleit

d) - f) Fulerene

g) Carbon amorf

h) Nanotub de carbon
 Proprietăți fizice
Proprietate fizică Diamant
Rețea de cristalizare Cubică, toți atomii de carbon
au hibridizare sp3 și se leagă
numai prin legături simple de
tip σ.
Densitate 3,5 g/cm3
Duritate 10 pe scara Mohs, cea mai
mare, zgârie metalele.
Temperatura de topire Peste 3500 ºC
Conductibilitate Rău conducător de căldură și
electrică și termică electricitate
Proprietăți optice Incolor și transparent, cu o
strălucire puternică
Solubilitate Insolubil în toți solvenții
Proprietăți Nu are gust și miros.
organoleptice
Grafit
Hexagonală, toți atomii de carbon au
hibridizare sp2, atomii se leagă prin
legături simple de tip σ și cu o treime
de legatură dublă, între straturi sunt
forțe de tip Van der Waals care permit
clivajul.
2,2 g/cm3
1 pe scara Mohs, cea mai mică, lasă
urme pe hârtie.
Peste 3500 ºC
Bun conducător de căldură și
electricitate
Opac și lucios, negru-cenușiu
Insolubil în toți solvenții
Unsuros la pipăit, nu are gust și miros.
 Hibridizarea carbonului în hidrocarburi
1. Hidrocarburi cu carbonul hibridizat sp3
Atomul de carbon hibridizat sp3 dezvoltă patru orbitali de legătură echivalenți ce
pot forma, cu alți atomi, patru legături simple de tip σ. Acestea sunt orientate
tetraedric în spațiu, formând între ele unghiuri egale cu 109,5º. Prin
combinare cu alți atomi de carbon iau naștere catene de carbon cu cele mai
diferite forme.
C C C C C C
Catene liniare

C C C C
Catene ciclice
C
Catene ramificate

C C
Carbonul hibridizat sp 3
C C C C C C
în molecula de metan
C C C C
C Catene ciclice ramificate
Catene ciclice
 Hibridizarea carbonului în hidrocarburi
2. Hidrocarburi cu carbonul hibridizat sp2
Cel mai tipic exemplu este etena, H2C=CH2, care conține o legătură dublă
compusă dintr-o legătură σ, rezultată din contopirea a doi orbitali hibridizați
sp2, și o legătură π, rezultată din contopirea colaterală a doi orbitali p, câte
unul de la fiecare atom de carbon. Geometria corespunzătoare hibridizării
sp2 este trigonală, iar unghiul dintre legături este de 120º.

H 120o H
 
C  C 120o

sp2 sp2
H H
CH2 CH
HC CH
HC CH HC CH

HC CH HC CH
HC CH CH
Ciclobutadienă Ciclopentadienă Benzen
 Hibridizarea carbonului în hidrocarburi
3. Hidrocarburi cu carbonul hibridizat sp
Cel mai tipic exemplu este etina (acetilena), HC≡CH, care conține o legătură
triplă compusă dintr-o legătură σ, rezultată din contopirea a doi orbitali
hibridizați sp, și două legături π, rezultate din contopirea colaterală a
celorlalți orbitali p nehibridizați, câte doi de la fiecare atom de carbon.
Geometria corespunzătoare hibridizării sp este digonală (liniară), iar unghiul
dintre legături este de 180º. 180o

 

H C  C H
sp sp

Exemple de compuși anorganici în care carbonul este hibridizat sp:

C O O C O H C N
Monoxidul de Dioxidul de Acidul cianhidric
carbon carbon
 Proprietăți chimice
Dintre formele alotropice cunoscute ale carbonului grafitul este cel mai reactiv.

1. Reacția cu hidrogenul: C + 2H2 → CH4 (metan)

2. Reacția cu oxigenul: C + ½ O2 → CO (monoxid de carbon)

C + O2 → CO2 (dioxid de
carbon)

3. Reacția cu vaporii de apă: C + H2O → CO + H2 (gaz de apă)

4. Reacția cu oxizii metalici: C + FeO → Fe + CO (la 1000 ºC)

C + MnO → Mn
+ CO (la 1200 ºC)
C + 2CuO → 2Cu
+ CO2 (la 350 ºC)
C + 2ZnO → 2Zn
+ CO2 (la 1000 ºC)
3C + CaO →
 Compușii carbonului cu oxigenul
Compușii oxigenați ai carbonului se împart în trei categorii: oxizi, oxiacizi și oxosăruri.

Starea Oxizi Oxoacizi Oxosăruri

de
oxidar
e
+2 CO - monoxidul de - -
carbon
+4 CO2 - dioxidul de H2CO3 - acidul MHCO3 - carbonați
carbon (O=C=O) carbonic. Este un acizi sau bicarbonați,
Este anhidrida acidului acid diprotic slab unde M este metal
carbonic: care în soluție monovalent. Ionul
CO2 + H2O ↔ H2CO3 apoasă disociază în bicarbonat HCO3- este
trepte: monovalent.
1. H2CO3 + H2O ↔ M2CO3 – carbonați
HCO3- + H3O+ (Ka1) neutri, unde M este
2. HCO3- + H2O ↔ metal monovalent.
CO32- + H3O+ (Ka2) Ionul carbonat CO32-
 Compuşii cu halogenii

Sunt combinațiile binare formate din carbon și un halogen. Formula

generala este CX4, caz în care X poate fi F, Cl, sau CX2 doar pentru cazul
când X poate fi F.

Compuşii cu sulful

Combinația binară formată din carbon și sulf, cu formula CS2 este

disulfura de carbon.

Combinaţiile cu metalele

Sunt numite carburi metalice. Cele formate cu metale puternic

electropozitive, cum sunt cele din grupele 1 și 2, în reacție cu apa formează
acetilena. Carburile metalelor mai puțin electropozitive formează combinaţii
complexe.
 Utilizările carbonului
 Diamantul se folosește la:
- confecționarea bijuteriilor
- tăierea și șlefuirea metalelor și rocilor dure
- tăierea sticlei
- confecționarea lagărelor speciale
 Grafitul se folosește la:
- confecționarea minelor de creioane
- fabricarea creuzetelor folosite în metalurgie
- fabricarea electrozilor
- obținerea lubrifianților pentru mașini
- obținerea fontelor și oțelurilor
- obținerea de îngrășăminte
 Sub forma negrului de fum, carbonul servește la fabricarea anvelopelor de
automobil (care conțin circa 30% din acest produs) și a cernelii de tipar.
 Cărbunele activ (obținut prin carbonizarea cojilor sâmburilor de fructe,
lemnului și unele materii vegetale) are o foarte largă gamă de utilizări precum:
purificarea gazelor, purificarea aurului, extragerea metalelor, purificarea apei,
filtre de aer, măşti de gaze, măşti filtrante, tratarea apelor reziduale, în
medicină..
 Acțiune fiziologică
• Carbonul este parte esențială în componența proteinelor, aminoacizilor și
a acizilor nucleici, ceea ce îl face vital pentru organismele biologice.
• Carbonul pur are o toxicitate extrem de mică pentru organismul uman și poate fi
îngerat sub formă de grafit sau cărbune. Este rezistent la dizolvare sau atac chimic,
chiar și în conținuturile acide ale tractului digestiv.
• Carbonul sub formă de cărbune activat este recomandat în cazuri de otrăvire
acută cu substanțe precum barbiturice, antidepresive, acetaminofena, salicilat.
• Capsulele cu cărbune activ granulat elimină toxinele, balonarea şi flatulenţa.
Printre exemplele de medicamente și suplimente alimentare pe bază de cărbune
activ se găsesc: Carbovita, Carbocit, Kebene Plus, etc..
• Poate îndepărta, de asemenea, efectele negative ale administrării de iod, fenol
(apă galbenă), aminoacizi, cupru, crom, fier, mercur, clor, cloramina, hidrogen
sulfurat, verde de malachit, sulf și antibiotice (oprind adsorbția lor în tractul
gastrointestinal).
• Inhalarea de carbon sub formă de pulbere neagră de cărbune în cantități mari
poate fi periculoasă, iritând țesuturile plămânilor și cauzând congestia pulmonară.
• Monoxidul de carbon, CO, este o otravă puternică pentru organism. În aer, în
concentrație de 0,1% vol., este periculos după un timp mai lung; concentrația de
1% este mortală după câteva minute.
 Acțiune fiziologică
• Acțiunea fiziologică a monoxidului de carbon se explică prin reacția sa cu
hemoglobina (Hb) din sânge. Se formează o combinație numită carboxi-
hemoblobină, HbCO, analogă cu oxi-hemoglobina, HbO2, dar mult mai stabilă
decât aceasta:
Hb + O2 ↔ HbO2 (I); Hb + CO ↔ HbCO (II)
• Constanta de echilibru a reacției II este de circa 300 ori mai mare decât a
reacției I. Jumătate din hemoglobina din sânge este transformată, în timp de o
oră, în carboxi-hemoglobină, când aerul conține 0,07% vol. CO. Hemoglobina
este astfel împiedicată să își îndeplinească funcția sa normală de transportoare de
oxigen de la plămâni la capilarele din țesuturi.
• Dioxidul de carbon, CO2, nu este propriu-zis toxic, dar este nociv în
concetrații mai mari în aerul respirat, deoarece împiedică eliminarea normală a
dioxidului de carbon din sânge. Între CO2 dizolvat în sânge și aerul din plămâni
se stabilește, prin pereții permeabili ai capilarelor din plămâni, un echilibru, cu
atât mai deplasat în favoarea desorbției CO2 dizolvat, cu cât este mai mică
presiunea de CO2 din aerul din plămâni.
• Simptome alarmante ale intoxicației cu CO2 (accelerația respirației, dureri de
cap, pierderea cunștinței) apar la concentrații de 3-4% vol. CO2 în aer; moartea se
 Borul
Simbol: B
Număr atomic, Z = 5
Număr de masă, A = 11
Configurație electronică: 1s22s22p1

Stare naturală
-în stare liberă nu există în natură.
-sub formă de combinații anorganice, foarte puțin răspândit
pe Terra, 5∙10-3 % – ca acid sau săruri hidratate:
- acidul boric H3BO3 în unele ape minerale
- keramitul Na2B4O7∙4H2O
- boraxul Na2B4O7∙10H2O
- colemanitul CaB3O4(OH)3∙3H2O
 Metode de obținere
- Prin reducerea oxidului de bor cu metale ca Na, K, Mg, Al la
temperaturi ridicate:
B2O3 + 3Mg → 2B + 3MgO
- Prin hidrogenarea halogenurilor de bor:
BBr3 + H2 → 2B + 6HBr
- Prin descompunerea termică a hidrurilor de bor:
B2H6 → 2B + 3H2 (la 700 0C)

Proprietăți fizice
- are culoare cenușie, aspect și luciu metalic
- duritate foarte mare, 9,3 pe scara Mohs
- p.t. = 2300 0C și p.f. = 2550 0C
- proprietăți de semiconductor
- în rețea atomii formează celule cu 12 atomi, B12 icosaedru
 Proprietăţi chimice
În stare compactă prezintă mare inerție chimică, dar devine activ în
stare pulverulentă și la încălzire.

1. Reacționează cu elementele:
- cu oxigenul, la temperatura de 700 0C, arde cu flacără de culoare
verde:
4B + 3O2 → 2B2O3
- cu halogenii, la peste 900 0C, formează halogenuri:
2B + 3X2 → 2BX3
- cu sulful, în stare de vapori, formează sulfuri:
2B + 3S → B2S3
- cu azotul formează azoturi:
2B +N2 → 2BN

2. Nu reacționează în mod direct cu hidrogenul.

3. În topitură reacționează cu metalele formând boruri

metalice.
 Proprietăţi chimice
4. Reacționează cu combinațiile:
- cu apa:
2B(amorf) + 6H2O(g) → 2H3BO3 + 3H2
- cu acizii concentrați:
2B + 3H2SO4 (conc) → B2O3 + 3SO2 + 3H2O
2B + 6HNO3 (conc) → B2O3 + 6NO2 + 3H2O
- cu acizi diluați:
2B + 2HNO3 (dil) → B2O3 + 2NO + H2O
- cu bazele, în exces de oxigen, formează metaborat:
6B + 6NaOH(l) + 3O2(curent) → 2Na3(BO2)3 + 3H2

5. Prezintă, din punct de vedere redox, caracter reducator:

4B + 3SiO2 → 3Si + 2B2O3
B + 3HNO3 → H3BO3 + 3NO2
2B + M2O3 → 2M + B2O3
 Compuşii borului cu hidrogenul
Combinatiile binare ale borului cu hidrogenul se numesc borani.
Corespund la două serii omoloage:
BnHn+4 din care formele stabile sunt B2H6, B5H9, B6H10 și B10H14
BnHn+6 din care formele stabile sunt B4H10 și B5H11

Combinaţiile borului cu oxigenul

Compușii oxigenați ai borului se împart în două categorii: oxizi și
oxoacizi.
Starea de Oxizi Oxoacizi
oxidare
+3 B2O3 trioxidul de H3BO3 acidul ortoboric
dibor HBO2 acidul metaboric
Hn-2[BnO2n-1] acizi poliborici

Compușii cu halogenii
Sunt combinatiile binare formate din bor și halogen.
Formula generală este BX3, unde X poate fi F, Cl,
Br, I.
 Utilizări
- Fabricarea sticlei și ceramicii;
- Producerea fibrei de sticlă boronate pentru rezistență ridicată;
- Producerea sticlei borosilicatice;
- Agricultură și industria înălbitorilor și detergenților;
- Filamentele din bor sunt utilizate în structuri aerospațiale avansate;
- Fabricarea compușilor abrazivi de înaltă duritate;
- Acidul boric este folosit ca insecticid, în special împotriva furnicilor,
purici și gândaci.
- Industria semiconductorilor ca dopant în semiconductori de siliciu,
germaniu și carbură de siliciu;
- Magneți permanenți;
- Armătura și absorbția de neutroni în reactoarele nucleare;
- Boraxul în emulsii și unguente se folosește în cosmetică.
- Perborații (peroxoborații) se folosesc la fabricarea detergenților, la
dizolvarea acestora în apă eliberează peroxid de hidrogen, compus cu
acțiune decolorantă foarte eficientă.
 Acțiune fiziologică
•Acidul boric are acțiune antiseptică locală, se utilizează extern în soluții otice sau
oftalmice, concentratie 3%.
• Boraxul are acțiune antiseptică, soluțiile apoase cu glicerină (glicerina boraxată)
se utilizează pentru badijonări bucale.
• Până în prezent s-a descoperit că borul afectează metabolismul unor minerale
ca magneziul, calciul şi fosforul, creşte nivelul de estrogen, împiedică formarea
cheagurilor de sânge. Activitatea borului influenţează şi compoziţia chimică a
sângelui, scheletului şi a creierului.
• Borul este folosit încă din 1963 în tratarea artritei, reducând durerile produse de
această afecţiune şi se presupune că un consum adecvat de bor poate să ajute la
prevenirea acesteia.
• Momentan nu există date suficiente pentru a stabili o doză zilnică recomandată,
însă se cunoaşte nivelul minim de bor ce trebuie consumat şi anume 0.25 mg/zi.
Există şi o estimare destul de largă a necesarului zilnic de bor pentru adulţi,
aceasta este de 1-6 mg/zi.
• Cantităţi mai mari decât doza maximă admisă pot produce sterilitate masculină,
inflamarea şi exfolierea pielii, convulsii, oboseală, dureri de cap, depresie, diaree
şi iritabilitate.