Belenesi Carla

clasa a-X a S

Fotosinteza
Fotosinteza este conversia energiei luminoase în energie de legătură chimică.

Fotosinteza este caracteristică plantelor, incluzând toate algele, un număr de procariote,

inclusiv cianobacteriile și unele eucariote unicelulare.

În cele mai multe cazuri, fotosinteza produce oxigen (O2) ca produs secundar. Cu toate
acestea, acest lucru nu este întotdeauna cazul, deoarece există mai multe căi diferite
pentru fotosinteză. În cazul eliberării de oxigen, sursa sa este apa, din care atomii de
hidrogen sunt separați pentru nevoile fotosintezei.

Fotosinteza constă din multe reacții la care participă diverși pigmenți, enzime, coenzime
etc.. Principalii pigmenți sunt clorofilele, pe lângă acestea, carotenoizii și ficobilinele.

În natură, sunt comune două moduri de fotosinteză a plantelor: C 3 și C 4. Alte

organisme au propriile lor reacții specifice. Ceea ce unește aceste procese diferite sub
termenul „fotosinteză” este că în toate, în total, are loc conversia energiei fotonului într-o
legătură chimică. Pentru comparație: în timpul chimiosintezei, energia legăturii chimice
a unor compuși (anorganici) este convertită în altele - organice.

Există două faze ale fotosintezei - lumină și întuneric. Primul depinde de radiatii

luminoase(hν), care este necesar pentru ca reacțiile să continue. Faza de întuneric este
independentă de lumină.

La plante, fotosinteza are loc în cloroplaste. În urma tuturor reacțiilor se formează

substanțe organice primare, din care apoi se sintetizează carbohidrați, aminoacizi, acizi
grași etc.. De obicei, reacția totală a fotosintezei se scrie în raport cu glucoza - cel mai
comun produs al fotosintezei:

Atomii de oxigen care alcătuiesc molecula de O 2 nu sunt prelevați din dioxid de carbon,
ci din apă. 
 Dioxidul de carbon este o sursă de carbon ceea ce este mai important. Datorită
legăturii sale, plantele au posibilitatea de a sintetiza materia organică.

Reacția chimică prezentată mai sus este una generalizată și totală. Este departe de esența
procesului. Deci glucoza nu se formează din șase molecule individuale de dioxid de
carbon. Legarea CO 2 are loc într-o moleculă, care se atașează mai întâi la un zahăr cu
cinci atomi de carbon deja existent.

Procariotele au propriile lor caracteristici de fotosinteză. Deci, în bacterii, pigmentul

principal este bacterioclorofila, iar oxigenul nu este eliberat, deoarece hidrogenul nu este
luat din apă, ci adesea din hidrogen sulfurat sau alte substanțe. La algele albastre-verzi,
pigmentul principal este clorofila, iar oxigenul este eliberat în timpul fotosintezei.