Enescu Miruna Andreea

Clasa a X-a P1

FOTOSINTEZA

Colegiul national pedagogic “Regina Maria” Ploiesti

Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfera de catre plantele verzi
(cu clorofila), in prezenta radiatiilor solare, cu eliminare de oxigen si formare de compusi
organici foarte variati. (printre care si zaharuri)
Lumina solara are un rol mult mai important in hranrea noastra decat ne-am fi asteptat noi.
Toata mancarea si toti combustibilii fosili folositi de noi sunt produsi ai fotosintezei, proces ce
transforma energia luminii solare, in forme chimice de energie ce pot fi folosite in sisteme
biologice. Fotosinteza poate fi indeplinita de mai multe organisme, variind de la plante,la
bacterii.
Cea mai binecunoscuta forma a fotosintezei este dusa la
indeplinire de plantele superioare si de alge, precum si de
cianobacteriile si bacteriile inrudite cu acestea, care sunt
responsabile de o mare parte a fotosintezei in oceane.
Toate aceste organisme, transforma dioxidul de carbon in
material organic, prin reducerea acestui gaz la
carbohidrati, folosind o serie de transformari complexe.
Electronii pentru reducerea acestei reactii, vin in mod mod
fundamental vin din apa, care apoi se descompune in
oxigen si protoni. Energia pentru acest proces este
furnizata , de lumina, aceasta fiind absorbata de pigmenti.
(in general clorofila si carotenoida). Clorofila absoarbe
lumina albastra si rosie, carotenoida absoarbe lumina
albastra verde ,in timp ce lumina verde si galbena nu are nici un efect in absorbtia pigmentilor
fotosintetici din plante. Din acest motiv, lumina cu aceste culori este sau reflectata de frunze,
sau este lasata sa treaca prin frunze, ca urmare plantele sunt verzi.
Alte organisme fotosintetice, cum ar fi cinobacteria, cunoscuta si sub numele de alga albastra-
verde, si algele rosii, au pigmenti aditionali: phicobilins, ce au culoarea rosie sau albastra, si
care absorb culorile luminii vizibile, care nu este absorbata efeciv de clorofila si carotenoida.
Reactia transferului initial de elecroni din centrul reactiei fotosintetice, pune in miscare o serie
lunga de reactii de genul: “reducere-oxidare”, trecand elecronul printrun lant de cofactori si
umpland “gaura de elecroni” din clorofila. Toate organismele fotosintetice ce produc oxigen, au
doua tipuri de centre de reactie numite fotosistem 1 si fotosistem 2, amandoua fiind complexe
pigment/proteina, localizate in membrane specializate numite thylakoide. In plante si alge,
acestea sunt localizate in cloroplaste. De obicei se gasesc in gramezi de membrane.
Aproape tot oxigenul din atmosfera a fost generat de fotosinteza. Bineinteles ca toate
organismele respiratorii folosesc acest oxigen si elimina dioxid de carbon, astfel fotosinteza si
respiratia se incruciseaza, fiecare depinzand de produsul celuilalt. Fara fotosinteza, aeul din
atmosfera pamantului ar fi consumat in cateva mii de ani.
Ar trebui subliniat ca plantele respira la fel ca orice alt organism superior, si ca in timpul zilei,
aceasta respiratie este mascata de o rata mai mare a fotosintezei.
Importanta fotosintezei
Plantele verzi se hranesc prin fotosinteza, acestea fiindprincipalele producatoare de ecosisteme.
Prin utilizarea dioxiduluide carbon eliberat din respiraţia vieţuitoarelor sau din procesele
deardere industriala, menţine concentraţia acestuia la valori care nudepasesc limita
toxica(0,03%);
- Asigura circulaţia in natura a carbonului, azotului, fosforului.Din toate acestea rezulta ca in
fotosinteza se consuma CO2 si seeliberează O2.
Exista mai multi factori care influenteaza fotosinteza:
- temperatura : la majoritatea plantelor ,fotosinteza creste in jurul temperaturii de 30 de
grade.Sub 0 grade fotosinteza seproduce numai la conifere. Temperatura ideala
fotosintezeidifera in functie de planta.
- Lumina este factorul principal necesar fotosintezei. Procesulde fotosinteza incepe la o lumina
slaba si creste odata cuintensitatea luminii.Daca lumina este foarte intensa atuncifotosinteza
incepe sa scada si apoi se opreste.
- Concentratia de CO2 din aer si concentratia de substanteminerale din sol.
Plantele verzi absorbin mod predominant substanteleminerale, din care, prin asimilatie
clorofiliant, sunt sintetizatesubstantele organice.Deoarece plantele pot sa-si sintetizeze
hranasingure din substantele minerale , spunem ca plantele au o hranireautotrofa.
Formula fotosintezei
CO2+H2O lumina-> O2 + materie organica
Respectiv, din sase molecule de CO2 si sase de H2O seformează o molecula de glucoza si sase
molecule de O2. Fotosinteza se desfasoara in doua etape succesive,interdependente: una la
lumina si alta la întuneric.In concluzie, fotosinteza este vitala.Fotosinteza contribuie
lamentinerea constanta a compozitiei aerului atmosferic. In lipsaacesteai viata pe Terra ar
imposibila.
Rolul CO2 in fotosinteza
Importanta dioxidului de carbon in procesul de purificare a aerului de catre plante a fost clar
formulata de catre botanistul elvetian Senebier. Acesta tratand critic tot ce stiade la
Priestley,intr-unul din volumele sale Pristley spunea :"aerul eliberat de catre plantele expuse la
soare este produs transformarii aerului cu ajutorul luminii.
Rolul apei in fotosinteza
Fenomenul fotosintezei a fost clarificat si descris in
termeni chimici abia in anul 1804. Acest merit revine
chimistului din Geneva , de Saussure, unul din cei
mai buni experimentatori , care a pus bazele
cercetarii cantitative in fotosinteza ,in termeni
moderni.In "Cercetari chimice asupra vegetalelor",in
care a aratat ca suma greutatilor materiei organice
produse de plante si O2 eliberat este considerabil mai
mare decat greutatea de CO2 consumat.Deoarece plantele folosite in experimentele sale nu
primeau nimic in afara de aer(CO2) si apa,el a concis just ca in fotosinteza in afara de dioxidul
de carbon participa si apa.Apa cu sarurile minerale sunt absorbite de perisorii absorbanti si
conduse prin tulpina pana la frunze.Dioxidul de carbon pratunde prin stomate ,parcurge un
drum foarte scurt pana la tesuturile de asimilatie din frunze unde a ajuns si seva bruta.Din apa
cu sarurile minerale si dioxidul de carbon planta sintetizeaza (fabrica)substantele
organice.Substantele organice impreuna cu o parte din apa absorbita formeaza seva elaborata
care circula prin vasele liberiene ale plantei.Ea este folosita pentru hranirea plantei. Deci apa cu
sarurile minerale si dioxidul de carbon care patrunde in frunze prin stomate,in prezenta energiei
solare,planta formeaza substante organice si elimina oxigenul.
Rolul temperaturii
Fotosinteza poate fi influentata si de temperatura astfel :la
majoritatea plantelor ,fotosinteza creste in jurul temperaturii
de 30 de grade.Sub 0 grade fotosinteza se produce numai la
conifere.Fotosinteza incepe la 0 grade si creste treptat pana
cand temperatura atinge 20-25 de grade,dupa care
incetineste treptat ,iar la 45-52 de grade se opreste
definitiv.Cultivatorii stiu ca unele plante cum ar fi :cartoful,
mazarea, pot fi semanate de timpuriu,pentru ca la acestea
fotosinteza are loc la temperaturi mai scazute .Patlagelele
rosii ,castravetii,se planteaza mai tarziu ,cand tempereatura creste.
Rolul luminii
Lumina este factorul principal necesar fotosintezei.Procesul de fotosinteza incepe la o lumina
slaba si creste odata cu intensitatea luminii.Daca lumina este foarte intensa atunci fotosinteza
incepe sa scada si apoi se opreste.

Relatia dintre fotosinteza si respiratie

La plante, circulaţia uneşte între ele structuri care îndeplinesc funcţii diferite: absorţie,
fotosinteză, depozitare şi consum. Prin corpul plantelor se transporta seva brută si seva
elaborată. Organele vegetale cu o pronunţată funcţie de transport sunt rădăcina şi
tulpina.Absorţia apei se bazeazã pe un fenomen fizic numit osmozã: în principiu, o soluţie mai
concentratã absoarbe apã dintr-o soluţie mai diluatã atunci când ele se aflã un perete
semipermeabil. În cazul rãdãcinii, cele douã soluţii sunt: sucul vacuolar din celulele epidermice
soluţiile din sol. Membrana semipermeabilã este membrana celulelor rizodermei. Apa pãtrunde
în celulele vegetale ca şi cum ar fi sputa de o forţã care se numeşte forţa de sucţiune.
Conducerea apei în corpul plantei
La plantele superior organizate, apa este absorbitã de cãtre rãdãcinã prin perişorii absorbanţi.
Apa absorbitã este transmisã din celulã în celulã,de la perişorii absorbanţi pânã la vasele
lemnoase: fiecare celulã de pe acest traseu are forţã de sucţiune mai mare decât vecina ei
dinspre exterior. Plantele subacvatice pot absorbi apa prin toatã suprafaţa corpului. La unele
plante absorţia se bazeazã pe micorizã.
Ascensiunea apei prin vasele lemnoase este produsã de douã forţe: presiunea reticularã(este
rezultatul activitãţii celulelor rãdãcinii; ele pompeazã activ apa în sus prin vasele lemnoase) şi
forţa de sucţiune a frunzelor(se datoreazã transpiraţiei; din cauza pirderii de apã sucul din
celulele frunzelor se concentreazã, şi astfel ele aspirã osmotic apa din vasele lemnoase). Acest
mecanism de transport este pasiv, adicã fãrã consum de energie.
Circulaţia sevei brute(o soluţie care conţine apã şi sãruri minerale) se realizeazã prin vasele
lemnoase. Seva elaboratã este bogatã în substanţe organice solubile produse de frunze prin
fotosintezã.ea trebuie sã ajungã î toate celelalte organe ale plantei hrãnindu-le. Seva elaboratã
circulã prin vasele liberiene , activ(cu consum de energie) şi în general mai încet decât seva
brutã(deoarece vasele liberiene au citoplasmã).
Cel mai important factor de mediu care influenţeazã absorţia şi circulaţia plantei este desigur
apa. În solurile foarte uscate, presiunea osmoticã a apei din sol o depãşeşte pe cea din rãdãcini,
aşa cã absorţia nu are loc. Însã nici excesul din apã nu este favorabil pentru cã apa dislocã aerul
din sol. Prezenţa oxigenului în sol este necesarã pentru activitatea meristemelor care ajutã la
formarea unor noi perişori absorbanţi şi la alungirea rãdãcinii. Majoritatea plantelor absorb cel
mai bine apa când pH-ul solului este neutru (valoarea 7).
Temperatura sub punctul de îngheţ face imposibilã absorţia. La temperaturi uşor positive
absorţia este scãzutã deoarece citoplasme celulelor este prea vâscoasã, greu permeabilã.
Temperatura optima este de 30-35˚C. poluarea chimicã a solurilor provoacã pierderi de recoltã
şi poluarea produselor vegetale deoarece substanţele toxice care ajung în sol dãuneazã tuturor
funcţiilor plantelor, inclusiv absorţiei.
Plantele subacvatice pot absorbii apa prin toata suprafata corpului. La celelalte plante se
diferentiaza structuri specializate pentru absortie numite perisori absorbanti. Ei sunt niste
prelungiri ale celulelor rizodermei. Se formeaza prin diferentiere celulara in apropierea varfului
radacinii. Pe masura ce radacina creste, varful radacinii se departeaza de locul unde se afla acel
perisor. Cu timpul, el imbatraneste si se rupe.Deci, radacina formeaza permanent perisori
absorbanti noi.
Mecanismul de aborbtie a apei
Absorbtia apei se bazeaza pe un fenomen fizic numit osmoza: in principiu o solutie mai
concentrate absoarbe apa dintr-o solutie mai diluata atunci cand intre ele se afla un perete
semipermeabil. In cazul radacinii, cele doua solutii sunt: sucul vacuolar din celulele epidermice
si solutiile din sol. Membrana semipermeabila este membrana celulelor rizodermei. Apa
patrunde in celulele vegetale ca si cum ar fi sputa de o forta care se numeste forta de suctiune.
Conducerea apei in corpul plantei
Apa aborbita este transmisa, din celula in celula, de la perisorii absorbanti pana la vasele
lemnoase: fiecare celula de pe acest traseu are o forta de suctiune mai mare decat vecina ei
dinspre exterior.
Structura primara a radacinii si tulpinii
La plantele anuale si, in general, la plantele tinere, tesuturile radacinii si tulpinii se formeaza
prin activitatea meristemelor din varful acestor organe. Aici intalnim structura primara.
Plantele bienale sau perene ierboase precum si plantele lemnoase formeaza tesuturi noi care se
adauga celor primare si rezulta structura secundara.
Structura frunzei
Frunza reprezinta organul vegetal specializat in
fotosinteza. Pigmentii asimilatori sunt plasati pe
membrane interna unde sunt asociati cu alte
substante, mai ales cu proteine. Plantele contin doua
tipuri de clorofila: a si b impreuna cu doua tipuri de
pigmenti carotenoizi: caroten (portocaliu) si
xantofila (galben).
Fortele care contribuie la ascensiunea apei in corpul plantei
1.Presiunea radiculara – este rezultatul activitatii celulelor radacinii. Ele pompeaza active apa
in sus, prin vasele lemnoase. Acest fenomen este important primavera, cand seva poate fi
vazuta cum se scurge din sectiunile realizate in tulpinile plantelor lemnoase
2.Forta de suctiune a frunzelor – se datoreaza transpiratiei. Din cauza pierderii de apa, sucul
din celulele frunzelor se concentreaza. De aceea ele aspira osmotic apa din vasele lemnoase. In
continuare se intampla la fel ca atunci cand sugem limonada cu un pai. Tubul in acest caz este
vasul lemons, care are in continuitate pana in radacina si suge apa de acolo. Acest mechanism
de transport este pasiv, adica fara consum de energie.
Sinteza substantelor organice
Nutritia autotrofa consta in sinteza substantelor organice pornind de la carbon anorganic, de la
dioxid de carbon. Organismele autotrofe produc substante organice mai bogate in energie
chimica decat dioxidul de carbon initial. Hranirea autotrofa este un process chimic endoterm,
asa ca este nevoie de o sursa externa de energie.
Principalele organisme fotosintetizante sunt plantele verzi superioare. Frunzei acestora,
specializata in realizarea fotosintezei, ii sunt necesare următoarele condiţii:
- aprovizionarea cu apa, săruri minerale si dioxid de carbon;
- existenta pigmenţilor fotosintetizanţi(clorofilieni) pentru captarea si conversia energiei solare
in energie chimica, înglobata in substanţele organice produse cu eliberarea in atmosfera a
oxigenului.
Frunza indeplineste aceste condiţii, deoarece structura sa interna este perfect corelata cu funcţia
sa specifica, datorita existentei:
- parenchimului asimilator(mai ales, ţesutului palisadic bogat in cloroplaste);
- ţesuturilor conducătoare din fasciculele libero-lemnoase (nervuri) – „canalele” de circulaţie a
sevei plantei(bruta si elaborata);
- celulele epidermice transformate in stomate, care controleaza schimburile de gaze in
fotosinteza, respiraţie, precum si reglarea intensitatii transpiraţiei (eliminarea apei sub forma de
vapori);
- spatiile intercelulare din ţesutul lacunar prin care are loc difuzia gazelor.