Sunteți pe pagina 1din 5

Fotosinteza Viata plantelor este legata de circulaia sevei brute si a celei elaborate.

Apa cu srurile minerale sunt absorbite de ctre rdcinile plantei si circula prin planta sub forma de seva bruta. Absorbia apei si a srurilor minerale are loc aproape exclusiv prin vrful rdcinilor, in zona periorilor absorbani. Ea se realizeaz printr-un mecanism pasiv si unul activ. Mecanismul pasiv se datoreaz transpiraiei de la nivelul frunzelor. Aceasta creeaz o fora de suctiune ce se transmite de-a lungul vaselor lemnoase din nervurile frunzelor, din tulpina si rdcina pana la periorii absorbani, care vor capta apa din sol. Mecanismul activ functioneaza la plantele bine aprovizionate cu apa si in condiii fiziologice normale, cnd in rdcini se dezvolta o presiune pozitiva. Aceasta face ca apa sa fie absorbita de ctre rdcini si condusa prin tulpini pana la frunze. Cea mai mare cantitate de apa absorbita de planta se datoreste insa forei de suctiune. Cu cat transpiraia este mai intensa cu att fora de suctiune a frunzelor este mai mare si implicit si cantitatea de apa absorbita. Conducerea sevei brute in corpul plantelor se face att prin celule, cat si prin vasele lemnoase. Ea se realizeaz in mai multe etape: conducerea centripeta, pe orizontala, de la suprafaa rdcinii prin parenchimul cortical pana la vasele lemnoase; transportul longitudinal prin vasele lemnoase, de la rdcini, pana in vrful tulpinii si al ramurilor, in frunze, flori si fructe; conducerea centrifuga din nou pe orizontala prin parenchimul tulpinii, ramurilor, frunzelor, florilor si fructelor. Forele care contribuie la ascensiunea sevei brute in corpul plantelor sunt: presiunea radiculara si fora de suctiune. Presiunea radiculara actioneaza mai ales primvara, nainte de apariie frunzelor. Ea apare datorita concentraiei sczute a apei in vasele lemnoase ale rdcinii. Fora de suctiune depinde de intensitatea transpiraiei, care este strns legata de o serie de factori externi(temperatura aerului si a solului, umiditatea, vntul, lumina) si interni(densitatea si gradul de deschidere al stomatelor, suprafaa totala a frunzelor, densitatea periorilor absorbani). Cnd apare un dezechilibru in aprovizionarea cu apa a unei plante, celulele pierd apa esuturile se nmoaie si planta se ofilete. Fotosinteza este procesul complex care consta in sinteza substanelor organice (glucide, lipide, proteine) din substane anorganice folosindu-se ca sursa de energie energia luminoasa cu ajutorul pigmenilor clorofilieni. Principalele organisme fotosintetizante sunt plantele verzi superioare. Frunzei acestora, specializata in realizarea fotosintezei, ii sunt necesare urmtoarele condiii: aprovizionarea cu apa, sruri minerale si dioxid de carbon;

existenta pigmenilor fotosintetizani(clorofilieni) pentru captarea si conversia energiei solare in energie chimica, nglobata in substanele organice produse cu eliberarea in atmosfera a oxigenului. Frunza indeplineste aceste condiii, deoarece structura sa interna este perfect corelata cu funcia sa specifica, datorita existentei: parenchimului asimilator(mai ales, esutului palisadic bogat in cloroplaste); esuturilor conductoare din fasciculele libero-lemnoase (nervuri) canalele de circulaie a sevei plantei(bruta si elaborata); celulele epidermice transformate in stomate, care controleaza schimburile de gaze in fotosinteza, respiraie, precum si reglarea intensitatii transpiraiei (eliminarea apei sub forma de vapori); spatiile intercelulare din esutul lacunar prin care are loc difuzia gazelor. Condiia eseniala pentru realizarea fotosintezei este captarea energiei luminoase si conversia ei in energie chimica de ctre pigmenii asimilatori din sistemul tilacoidal (grana) al cloroplastelor. Numrul si forma cloroplastelor variaz. Astfel, la plantele verzi ele sunt numeroase, mici, sferice sau elipsoidale, staionate mai ales, in celulele frunzelor. La protistele fotosintetizatoare, ele sunt mari si se numesc cromatofori. Cloroplastele se multiplica si se perpetueaz prin diviziune. Structura unui cloroplast. Prezint o membrana dubla, permeabila pentru O2, CO2, diferii ioni (Fe3+,Mg2+), glucoza. In interior se afla substana fundamentala(stroma), care conine enzime, incluziuni lipidice, granule de amidon, acizi nucleici si ribozomi. Membrana interna formeaz numeroase plieri lamelare numite tilacoide. Ele ocupa interiorul cloroplastelor si formeaz structuri de tipul fiicului de monede(grana). Membranele tilacoidelor conin pigmeni clorofilieni; ele sunt sediul reaciilor fotosintezei dependente de lumina. Pigmenii asimilatori (clorofilele a si b si carotenoizii) sunt organizai in fotosisteme. Ele functioneaza ca nite antene sensibile care absorb energia fotonica si o transmit la clorofila a centrul de reacie al fotosistemului. Ecuaia generala a procesului de fotosinteza este: 6 CO2 + 6 H2O C6H12O6 + 6O2. Respectiv, din sase molecule de CO2 si sase de H2O se formeaz o molecula de glucoza si sase molecule de O2. Fotosinteza se desfasoara in doua etape succesive, interdependente: una la lumina si alta la ntuneric. Etapa de lumina se produce in grana cloroplastelor; clorofila a absoarbe energia luminoasa si o utilizeaz pentru: a. sinteza unor substane necesare in urmtoarea etapa, intre care ATP-ul (adenozintrifosfat)-substana macroergica a organismelor, care contribuie la conversia energiei luminoase in energie chimica; b. descompunerea apei in hidrogen si oxigen(fotoliza), acesta din urma fiind eliminat in atmosfera. Etapa de ntuneric are loc la nivelul stromei. Ea consta in reacii care folosesc energia stocata in ATP pentru incorporarea CO2 din aer in compui organici hidrai de carbon(in special, glucoza). Monozaharidele sunt convertite in polizaharide(amidon, celuloza), acizi organici, lipide. Substanele organice sintetizate in frunza(seva elaborata) sunt conduse prin vasele de liber la esuturile

din ntreaga planta unde sunt consumate sau depozitate. Fotosinteza este un proces supus influentelor factorilor de mediu. Dintre acetia pot fi enumerai: temperatura, cantitatea si calitatea luminii, cantitatea de O2 si de CO2. In general, procesul de fotosinteza ncepe la o temperatura uor inferioara valorii de 0C,creste in intensitate odat cu ridicarea temperaturii, atingnd la unele plante maximum de intensitate la 30-37C, dup care, prin mrirea in continuarea temperaturii, descrete rapid, ncetnd in jurul temperaturii de 50C. Exista mari variaii intre diferite specii, variaii care se datoreaz mediului in care triesc plantele respective, temperaturilor la care sunt adaptate. Temperatura optima pentru fotosinteza este in strnsa legtura cu condiiile de iluminare si cu concentraia CO2 din mediu. In general, la plantele din zona temperata, temperatura optima a fotosintezei este cuprinsa intre20-30C. In ceea ce privete limita inferioara a temperaturii la care fotosinteza mai are loc s-a constatat ca la plantele cu frunze sempervirescente, fotosinteza are loc la temperaturi mult mai coborte: frunzele aciculare de molid pot asimila pana la temperatura de -6C, iar frunzele de gru de toamna pana la -2C. In legtura cu limita maxima a temperaturii, s-a constatat ca la plantele din regiunile temperate, fotosinteza nceteaz la o temperatura mai mica (45-50C) fata de cele din regiunile sudice, la care temperatura maxima este de 50-55C.

Importanta fotosintezei: este cel mai complex proces natural de sinteza a substanelor organice din substane anorganice; de existenta organismelor fotosintetizante(productorii ecosistemelor)depinde ntreaga viata pe Tetra; prin utilizarea dioxidului de carbon eliberat din respiraia vieuitoarelor sau din procesele de ardere industriala, menine concentraia acestuia la valori care nu depasesc limita toxica(0,03%); prin eliminarea oxigenului reimprospateaza atmosfera si o face propice respiraiei organismelor; asigura circulaia in natura a carbonului, azotului, fosforului. Din toate acestea rezulta ca in fotosinteza se consuma CO2 si se elibereaz O2. Respiraia reprezint procesul fiziologic prin care la nivelul celulei substanei organice sunt oxidate rezultnd energie. Respiraia cuprinde schimburile gazoase dintre organisme si mediu(respiraie externa) preluarea oxigenului si eliberarea dioxidului de carbon precum si transportul gazelor respiratorii pana la nivelul celulelor(respiraie celulara). In funcie de modul in care este folosit oxigenul, respiraia poate fi aeroba si anaeroba. Respiraia anaeroba se produce in lipsa oxigenului. Substanele organice sunt oxidate pana la formarea unui produs intermediar si a dioxidului de carbon. Ecuaia reaciei este urmtoarea: C6H12O6 produs intermediar + CO2 +energie(~30Kcal.) Nu se produce apa, iar cantitatea de energie rezulta este mult mai mica dect cea eliberata in respirata aeroba, deoarece o9 mare parte este stocata in produs intermediar. Respiraia anaeroba este caracteristica ciupercilor si bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si esuturile animale. Astfel, datorita respiraiei anaerobe, plantele superioare din culturile inundate pot

supravieui cteva zile. La animale, in celulele musculare, datorita unui efort prelungit, aportul de oxigen este insuficient pentru respiraia aeroba. De aceea, in muchi se acumuleaz o mare cantitate de acid lactic. El este toxic si blocheaz contracia fibrelor musculare; astfel apar crampele musculare. Respiraia anaeroba la bacterii si ciuperci se numete fermentaie. Dup natura produsului obinut, fermentaiile sunt de mai multe tipuri: alcoolica, lactica, acetica. Fermentaia alcoolica este produsa de unele ciuperci: drojdia de bere, drojdia vinului. Glucoza este transformata in alcool etilic, CO2 si energie. Aceasta fermentaie are aplicaii la fabricarea pinii si a buturilor alcoolice. Umflarea aluatului de pine ca si fierberea mustului se datoresc bulelor de CO2 degajate. Fermentaia lactica este produsa de unele bacterii. Molecula de glucoza este rupta in doua molecule de acid lactic. Aceasta fermentaie se aplica la obinerea laptelui acru, iaurtului, prepararea murturilor, a nutreurilor murate. Fermentaia acetica este produsa de anumite bacterii care transforma zaharurile sau alcoolul etilic in acid acetic. Are aplicaii in industria oetului. Respiraia aeroba are loc numai in prezenta oxigenului dup urmtoarea reacie chimica: C6H12O6 + 6O2 6CO2 + 6H2O + 675Kcal. Majoritatea plantelor si animalelor au respiraie aeroba. Plantele folosesc in respiraie oxigenul liber din aer si sol sau dizolvat in apa. Dei respira tot timpul, in cursul zilei respiraia plantelor este mascata de fotosinteza. Ziua, in acelai interval de timp, cantitatea de dioxid de carbon eliminata prin respiraie este foarte mica in comparaie cu cea absorbita prin fotosinteza; practic la lumina poate fi pusa in evidenta numai cantitatea de dioxid de carbon absorbit. Organul principal specializat prin care se realizeaz respiraia la plante este frunza. Schimbul de gaze respiratorii are loc la nivelul stomatelor si al spatiilor intercelulare numeroase din esutul lacunar al frunzelor. Stomatele sunt celule modificate in scopul realizrii schimbului de gaze(CO2 si O2) in respiraie si in fotosinteza, si al eliminrii vaporilor de apa, prin transpiraie. O stomata este formata din doua celule de forma unor boabe de fasole, care las intre ele o deschidere(ostiola). Pereii lor sunt inegal ingrosati, cu rol in deschiderea si nchiderea stomatelor in funcie de lumina, umiditate, temperatura aerului. Stomatele se gsesc din loc in loc in epiderma(mai numeroase in epiderma inferioara). La frunzele plantelor care plutesc(exemplu, la nufr), stomatele se gsesc numai pe epiderma superioara. Plantele respira si prin celelalte organe(rdcina, tulpina, floare, samanta). De exemplu, rdcinile respira la nivelul periorilor absorbani, unde are loc schimbul gazelor respiratorii. Aa se explica de ce plantele au nevoie de soluri bine aerate. Unele plante acvatice (exemplu, chiparosul de balta) au rdcini respiratorii(pneumatori); la majoritatea plantelor acvatice schimburile de gaze se fac intre gazele dizolvate in apa si organele imersate. Plantele de dimensiuni mari (arborii) au in scoara nite deschideri (lenticele) cu rol in respiraie. Mitocondriile sunt organite celulare prezente in toate celulele eucariotelor aerobe, aezate, de regula, in apropierea nucleului. Majoritatea au forma elipsoidala, dar pot fi si sferice, in forma de bastona. Sunt mai numeroase in celulele cu activitate intensa(fibrele muchilor striai, celule hepatice, celule aflate in diviziune).

Mitocondriile se multiplica prin diviziune, fragmentare sau nmugurire si se transmit de la o generaie celulara la alta, pe linie materna. Structura unei mitocondrii. Prezint o membrana dubla. Cea interna formeaz prin invaginare numeroase criste, care conin enzime. In interiorul mitocondriei se gsesc diferite substane minerale si organice, inclusiv acizi nucleici. Mitocondriile au rol esenial in respiraia celulara, fiind considerate centrale energetice ale celulelor; in procesul de respiraie celulara are loc eliberarea de energie. Energia este apoi nmagazinata in moleculele de ATP. Mitocondriile constituie sediul formarii ATP. Aceasta energie este folosita in toate procesele metabolice vitale, di organism(contraciile musculare, conducerea impulsului nervos). Ea poate fi folosita ca atare in sinteza de molecule organice sau poate fi transformata in alte forme de energie: electrica, mecanica, calorica sau luminoasa. Mitocondriile au rol si in sintezele de proteine si lipide. Procesul de respiraie la plante este influenat de o serie de factori: cantitatea de O2 si de CO2 din aer(cnd este prea mult CO2 in aer si prea puin O2, plantele pot muri); temperatura aerului(ncepe la 0C ci creste pana la 30-35C); gradul de hidratare a celulelor(seminele au intensitatea respiraiei mai sczuta); vrsta plantelor(cele tinere respira mai intens dect cele imbatranite). Observam ca O2 este gazul consumat in respiraie si CO2 gazul rezultat din respiraie. In concluzie, fotosinteza si respiraia sunt doua procese complementare.