Sunteți pe pagina 1din 4

Fotosinteza Fotosinteza este fenomenul prin care plantele produc, cu ajutorul luminii solare, substantele organice din substante

minerale, punand in liberatate oxigen. Pe baza ei se formeaza substantele organice care alcatuiesc corpul plantelor si al animalelor, precum si hrana lor; se realizeaza o circulatie in natura a elemntelor oxigen, azot, carbon, fosfor, sulf s.a ; carbonul este absorbit sub forma de bioxid de carbon si asimilat sub forma substantelor organice produse in fotosinteza. Dupa moartea plantelor, substantele organice acumulate sunt folosite de catre microorganisme pentru hrana lor, care duc transformarea lor pana la mineralizarea completa. Rolul plantelor in istoria evolutiva a lumii este foarte complex pentru ca ele au transformat atmosfera Pamantului intr-o atmosfera ce putea sa sustina regnul animal. Probabil ca imensele cantitati de bioxid de carbon prezente initial in atmosfera au impiedicat animalele sa respire, dar in procesul de fotosinteza plantele absorb dioxid de carbon si elimina oxigen. Capacitatea plantelor de a produce fotosinteza folosind lumina soarelui este punctul de pornire al lantului alimentar. Desfasurarea fotosintezei la plantele verzi Fotosinteza cuprinde doua faze majore, strans legate intre ele, faza de lumina si faza de intuneric. Faza de lumina Reactiile de lumina au loc in membrana tilcoidelor si au mai multe etape strans dependente unele de altele.Ele sunt: - absortia cuantelor de lumina de catre molecula de clorofila. Ca urmare a acestui proces, are loc o crestere a nivelului energetic al unui electron pe cuanta de lumina absorbita. - preluarea si conducerea mai departe a electronilor cu energie inalta printr-un sistem de factori ce se activeaza in lant. - fotosinteza: ca urmare a deficitului de electroni creat in molecula de clorofila se realizeaza descompunerea apei celulare in electroni, protoni si oxigen. - legarea electronului eliberat in urma lantului transportor de electroni si a protonilor eliberati din fotoliza la coenzima NADP cu formarea agentului reducator NADPH + H + -- legarea energiei eliberate sub influenta luminii in ompusul ATP, cu inalt continut energetic. Reactia de lumina I si reactia de lumina II Procesele din membranele tilocoidale se desfasoara in doua etape care se interconditioneaza; Fotosistemul I este reprezentat de clorofila cu o structura aparte(clorofila A1) care absoarbe lumina cu o lungime de unda de 700 Nm.La absortia luminii fotosistemul I transfera electronii unui acceptor inca neidentificat A1.Electronii trec prin diverse sisteme redox si ajung in cele din urma, impreuna cu protonii din fotoliza la NADP pe care il convertesc in INNADPH+H+, necesar etapei de intuneric. Fotosistemul II este reprezentat de moleculele de clorofila A2 capabile de a absorbi lumina cu o

lungime de unda de 600 Nm.La absortia luminii fotosistemul II transfera electronii unui sistem de factori redox si in final clorofilei A1. Clorofila A2 preia electronii rezultati din fotoliza. Energia eliberata de electroni in lantul transportor de electroni este inmagazinata in molecula de ATP, care urmeaza a fi utilizata in etapa de intuneric. Faza de intuneric Are loc intre membranele tilocoidelor din cloroplasta; ea presupune transformarea CO2 preluat din mediu prin stomate si transportat cu ajutorul sistemului intercelular in produsul de fotosinteza, glucoza. La procesul de reducere a CO2 iau parte produsii fazei de lumina, ATP si NADPH+H+. Reactiile fazei de intuneric se desfasoara pe parcursul a trei etape. Procesul este denumit dupa descoperitorul sau, ciclul calvin. Pigmentii fotosintetizanti Pigmentii fotosintetizanti absorb cuantele de lumina, stabilind astfel premisa esentiala pentru desfasurarea procesului de fotosinteza. Pe langa pigmentii activi in fotosinteza alti pigmenti pot, de asemenea, servi ca receptori ai energiei, dar inainte ca aceasta sa fie utilizata in fotosinteza ea trebuie sa fie transmisa mai departe clorofilei A. Clorofila verde din plante absoarbe energie solara si o utilizeaza pentru a recombina carbonul, hidrogenul si oxigenul in hidrati de carbon, cum ar fi celuloza material fibros rezistent care inconjoara fiecare celula vegetala -, precum si in amidon si zaharuri bogate in energie. Planta poate sa le combine pe acestea cu azotati, fosfati si saruri de potasiu absorbite din sol pentru a forma proteine, grasimi si alte substante. De curand s-a dovedit ca utilizarea clorofilei, extrasa din plante prin anumite metode, poate contribui la eliminarea toxinelor din sange, la accelerarea tranzitului intestinal, la vindecarea anemiei, acneei, unor alergii, gastritelor, ulcerului, astmului etc.

Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfer de ctre plantele
verzi (cu clorofil), n prezena radiaiilor solare, cu eliminare de oxigen i formare de compui organici (glucide, lipide, proteine) foarte variai. Dei apa particip n fotosintez, ca i dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar cnd este n cantiti reduse, un factor limitant pentru toate speciile. Intensitatea fotosintezei se exprim cantitativ prin volumul de gaz degajat pe unitate de timp.

Apa n fotosintez
Fr ap viaa plantelor, ca de altfel a tuturor vieuitoarelor de pe Terra, este imposibil. Dup cum se tie, globul pmntesc este aprovizionat cu ap n mod foarte diferit. Cele mai puine precipitaii, inegal distribuite n cursul anului, cad n deerturi. Deerturile se gsesc aproape n toate continentele, ocupnd suprafee mai mari sau mai mici, populate cu o flor i o faun specific. Toate procesele metabolice depind de cantitatea de ap din esuturi. Un deficit de ap n esuturile asimilatoare influeneaz direct procesul fotosintezei att n faza de lumin, ct i n faza de ntuneric, provocnd inhibarea acestuia. Deoarece principalul rezultat al pierderilor turgescenei l constituie nchiderea stomatelor, schimbul de gaze care are loc n fotosintez, respiraie i fotorespiraie, este mult ngreunat.

Totui, i ali factori nonstomatici intervin n reducerea fotosintezei sub influena deficitului i stresului de ap.

Adaptri ale organismelor


Dei speciile de plante care cresc n inuturile aride aparin mai multor familii botanice, ele capt mai mult sau mai puin acelai aspect. Astfel datorit apei insuficiente, o parte din plantele din deerturi i-au pierdut frunzele care s-au transformat n spini pentru a mpiedica transpiraia, asimilaia clorofilian fiind preluat de ctre tulpinile verzi ce au clorofil. Tulpinile verzi, asimilatoare, pot fi sferice, lite ca nite frunze sau cilindrice i ramificate ca nite candelabre. Dei suculente, coninnd o mare cantitate de ap acumulat de esutul acvifer, animalele nu se pot atinge de ele datorit spinilor puternici ce constituie o bun arm de aprare. i aceti spini nu sunt altceva dect frunzele reduse la nervura principal.Aceste forme de adaptare se ntilnesc mai ales la plantele de deert, cele din familia Cactaceae numite simplu cactui i care sunt caracteristice (cu unele excepii) deertului Mexican. Dac nu chiar toate speciile de plante care triesc n locuri secetoase au imitat, mai mult sau mai puin, forma cactusului, n schimb toate au pstrat caracteristicile de baz: stomatele sunt deschise numai noaptea, cuticula frunzelor este groas i impermeabil, plasma celular se pstreaz ntotdeauna, indiferent de temperatur, n stare hidratat. Unele alge produc in anumite condiii hidrogen n loc de oxigen.

Reacii
Reacii fotochimice
n stadiul dependent de lumin (reacia la lumin),clorofila absoarbe energia luminoas, care stimuleaz unii electroni din moleculele de pigment, transferndu-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Acetia prsesc clorofila i trec printr-o serie de molecule, formnd NADPH (o enzim) i molecule ATP care stocheaz energia. Oxigenul rezultat n urma reaciilor chimice este eliberat n atmosfer prin porii frunzelor.

Reacii nefotochimice ( de ntuneric )


Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezint o serie de reacii biochimice, care au loc in stroma organismelor fotosintetice, n timpul fazei de ntuneric. n cadrul acestui proces, energia cinetic a fotonilor este transformat n energie chimic de legatur. NADPH i ATP sunt compuii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei, (sau ciclul Calvin).n acest stadiu, glucoza este produs folosindu-se dioxid de carbon din atmosfer.

Aspectul energetic al fotosintezei


Au trebuit s treac nc 44 ani pentru ca aspectul energetic al fotosintezei s fie cunoscut. Meritul revine medicului i fizicianului german Robert Mayer, care a aplicat legea conservrii energiei la vieuitoare. Astfel, n 1845 el a publicat lucrarea "Micarea organic n relaie cu metabolismul", n care a explicat clar transformarea energiei n procesul fotosintezei. n timpul efecturii fotosintezei, plantele nmagazineaz energia luminii solare sub form de energie chimic.ei n natur. Plantele nu creeaz energie, ci numai o transform pe cea primit de la soare. n plus, Mayer afirm c viaa animalelor este dependent de aceast proprietate unic a plantelor verzi. Astfel energia consumat de animale n timpul vieii provine din radiaiile solare. Acest fapt stabilete ferm procesul de fotosintez ca fiind unul dintre fenomenele cele mai importante din lumea vieuitoarelor. Ecuaia general a fotosintezei putea fi scris atunci:

6 CO2 + 6 H2O + lumin solar C6H12O6 + 6 O2 Dioxid de carbon + Ap + Energie luminoas Glucoz + Oxigen

Fotosinteza are loc n cloroplaste i n zona citoplasmei care le nconjoar. La nivelul cloroplastelor alturi de clorofila a, pigment activ n reaciile fotochimice, se mai gsesc i ali pigmeni, cu rol de pigmeni accesori:
Clorofil b, clorofil c Carotenoizi Flavonoide Pigmeni ficobilinici =

ficobiliproteine

Mecanismul clorofilei se pare c include 3 procese principale:


Fotofosforilarea Fotoliza apei Fixarea i transformarea

CO2 n glucide

Poluarea aerului si fotosinteza


Este poate necesar de reamintit c rolul epurator al aerului ambiant, atribuit plantelor este totui limitat, astfel c este iluzoriu s considerm c oxigenul produs de o pdure poate compensa pe cel consumat de ctre avioanele cu reacie la decolarea de pe un aerodrom. n schimb, rolul fizic al plantelor este mult mai important. Diferitele plantaii de arbori, de garduri vii sau de masive mpdurite vor avea un rol fizic de dispersare a poluanilor, modificnd asperitile naturale ale solului, producnd modificri higrometrice i de temperatur locale, toate favoriznd o mai bun dispersare sau fixare la sol a diferiilor poluani emii n atmosfer. Aceasta presupune n primul rnd, cunoaterea mecanismelor de intoxicare a plantelor cu poluanii aerului, pentru a putea imagina apoi fie o modalitate de atenuare a efectelor, fie un mod de selecionare a speciilor rezistente. Astfel, principalii poluani ntlnii sunt: dioxidul de sulf, derivaii fluorului, oxizii de azot, ozonul i numeroase alte substane produse de diferite industrii, ca acidul clorhidric, pulberile, monoxidul de carbon. Ei limiteaz suprafaa activ fotosintetic a frunzelor.

Monoxidul de carbon (CO)


Influena acestui poluant asupra fotosintezei a fost studiat la alga verde unicelular Chlorella. Rezultatele au artat o inhibare reversibil a procesului care depinde de presiunile pariale ale monoxidului de carbon i ale oxigenului. S-ar prea c aceast inhibare a fotosintezei se datoreaz fixrii monoxidului de carbon pe nucleul metalic al unei enzime care transport oxigenul n procesul de fotosintez. Inhibarea fotosintezei se accentueaz sub aciunea luminii.