BOTANIC, FIZIOLOGIE I MICROBIOLOGIE ALIMENTAR (1)

TEMA 7 BIODEGRADAREA AEROB I ANAEROB A SUBSTANELOR DE REZERV

Importana respiraiei pentru viaa plantelor Desfasurarea normala a procesului fiziologic in plante presupune consumul unei mari cantitatti de energie. Energia este fixata in corpul plantelor prin procesul de fotosinteza care transforma energia luminoasa in energie chimica care intra in legaturile chimice. Aceasta energie necesara defasurarii proceselor vitale la nivel celular este eliberata in procesul de respiratie, opus fotosintezei. Deci prin respiratie, substantele organice complexe formate in fotosinteza sunt transformate in compusi din ce in ce mai simpli, eliberand concomitent si in mod treptat energia chimica inglobata in aceste substante. Respiratia consta (in esenta in cazul respiratiei aerobe) in oxidarea substantelor la nivel celular cu ajutorul oxigenului. O alta cale prin care organismele vii isi procura energia este fermentatia prin care degradarea substantelor organice utilizate ca substrat, se face numai partial printre produsii finali ai procesului ramanand intotdeauna si compusi organici mai simpli. Hidroliza substantelor organice complexe si transformarea lor in substante mai simple reprezinta o alta cale de obtinere a energiei. Atat prin fermentatie cat si prin hidroliza se elibereaza o cantitate mica de energie. Cea mai mare cantitate de energia platelor se obtine in procesul aerob de respiratie. Respiratia este adesea asemanatoare cu arderea unor combustibili. Deosebirea consta in faptul ca arderea combustibililor sau lemnului decurge la temperatura inalta in timp ce respiratia are loc la temperatura mediului ambiant. Arderea combustibililor este violenta in timp ce respiratia e produce lent. In combustia violenta sunt degradate toate substantele organice pe cand in conditii normale in respiratie sunt degradate numai o parte din substantele de rezerva. Toate aceste caractere ale respiratiei 1

comparativ cu arderile violente sunt cauzate de interventia enzimelor in procesul respirator a caror activitate e influentata de temperatura si de pH. Pentru viata plantelor si animalelor procesul de respiratie este important prin energia pe care o elibereaza si prin produsii intermediari si finali pe care ii formeaza. Energia eliberata e folosita in procesele endoterme de sinteza a proteinelor, lipidelor. Energia eliberata mai poate fi folosita si la mentinerea potentialului electric in plante, in procesul de polimerizare si absorbtie si transportul substantelor nutritive in procesul de crestere si dezvoltare. Produsii metabolici intermediari folosesc la sinteza produsilor finali ca proteine, lipide, terpene, steroli, alcaloizi, Procesul de respiratie se exteriorizeaza prin schimbul de gaze caracteristica intalnita la toate organismele aerobe: absorbtie de O2 si eliminarea de CO2. Esenta procesului nu consta in schimbul gazos, ci in eliberarea de energie. O particularitate importanta a energeticii celulare in orice organism viu consta in faptul ca energia eliberata in respiratie este inmagazinata obligatoriu in combinatii macroergice fosfatice de tip ADP si ATP inglobate in mitocondrii. Aceste acumulatoare energetice ale celulei au o deosebita importanta deoarece permit consumul esalonat al energiei in diferite procese celulare endotermice. ATP-ul din condriozomii celulei se incarca si se descarca mereu in stransa legatura cu cerintele celulei in care se gasesc. Incarcarea si descarcarea lui e inlesnita de ATP-aze. Plantele nu dispun de organite specializate in indeplinirea respiratia cum sunt plamanii la animalele superioare. Respiratia se produce continuu la nivelul mitocondriilor din toate celulele vii. Respiraia aeroba -se produce la organismele aerobionte ce folosesc pentru oxidare substantele organice proprii, O 2 liber din aer, apa sau atmosfera solului. -se incheie cu formarea unor compusi de echilibru chimic: CO 2 si H2O = substante lipsite de energie. Prin aceste oxidari, organismele aerobe elibereaza mari cantitati de energie, de exemplu : pentru o molecula gram de glucoza de elibereaza 686 Kcal. C6H12O6 + 6O2 6CO2 + 6H2O + 686 Kcal

Majoritatea plantelor superioare apartin organismelor aerobionte. Intensitatea variaza in limite largi functie de factorii interni dintre care importante sunt particularitatile de specie cel putin la grupe mari de plante iar la plantele superioare importante sunt cele de organ si de tesut. Plantele inferioare (bacterii si ciuperci) respira mai intens (de cateva sute de ori) decat plantele superioare. Ciuercile ce apartin mucegaiurilor consuma in respiratie pana la 5% din greutatea lor in decurs de 24 de ore. Aceasta realitate se explica prin faptul ca plantele inferioare au un ciclu ontogen de durata scurta in care are loc diviziunea si cresterea = procese intens consumatoare de energie respiratorie folosita pentru sinteza de substante organice structurale. 2

Plantele superioare respira mult mai incet insa si in acest grup cele care cresc repede respira mai intens decat cele care cresc incet. Plantele de cultura , cerealele si fasolea respira mai intens iar plantele suculente mai incet. De asemeni, plantele cu frunze cazatoare respira mai intens decat cele cu frunze persistente. La aceeasi planta , respiratia variaza in intensitate in functie de starea de activitatea vitala, de gradul de dezvoltare si de organul vegetativ analizat. Plantele aflate in stare de viata activa respira mai intens decat cele aflate in stare de viata latenta. Intensitatea respiratiei variaza si in functie de natura organelor si tesuturilor. Cea mai intensa respiratie se inregistreaza la flori, apoi la frunze, la care totusi valorile respiratiei sunt superioare celorlalte organe vegetative. Mai putin respira fructele si tulpinile iar cel mai slab respira radacinile. Destul de intens respira semintele in timpul germinatiei si mugurii in dezmugurire. In stare de repaus atat semintele cat si mugurii respira foarte slab. La organele tinere exista un consum activ de glucide datorat respiratiei de crestere in timp ce la organele mature exista doar o respiratie de intretinere. Functie de accesibilitatea O2 tesuturile vegetale au niveluri diferite de respiratie: tesuturile profunde respira mai slab decat cele periferice. La toate speciile vegetale respiratia este intensa primavara cand plantele sunt tinere cu crestere activa, apoi scade vara si mai mult spre toamna astfel incat iarna intensitatea respiratiei este minima.

Cantitatea de substante organice folosite in respiratia aeroba Productia de biomasa e strans corelata cu raportul dintre consumul respirator si cantitatea de substante organice ce se formaza in fotosinteza. Fotosinteza are loc numai la nivelul organelor verzi, in special in fruze si numai ziua la lumina iar respiratia are loc la nivelul tuturor celulelor vii cu si fara pigmenti asimilatori atat ziua cat si noaptea de unde rezulta ponderea acestui consum respirator. Cu cat cantitatea totala de tesuturi lipsite de pigmenti asimilatori este mai mare in raport cu organele fotosintetizatoare cu atat consumul respirator este mai ridicat. In general consumul respirator exprimat in procente din totalul substantelor formate in fotosinteza este mai mic la plabntele ierboase comparativ cu cele lemnoase. El creste cu varsta pentru ca sporeste ponderea relativa a tesuturilor cu respiratie activa si in acelasi timp scade intensitatea fotosintezei. Natura substanelor organice consumate n respiraia aerob La organismele autotrofe dintre substantele simple si complexe existente in celulele vii sunt utilizate in respiratie substante de rezerva in primul rand glucidele de rezerva ce constituie substratul respirator fundamental si universal. Pot fi utilizate si alte substante: -lipidele si proteinele la semintele plantelor oleaginoase si la fructele de maslin; -acizi organici : - acidul oxalic la speciile de Oxalis (macris) si Rumex (stevie); 3

- acid citric la fructele de lamai; - acid tartric la fructele tinere ale vitei de vie; - acid malic la fructele tinere de mar; - manita la lastarii tineri de frasin, maslin, frunze de dafin; - sorbita la fructele de mar, par, mosmon. La o frunza recoltata din plina lumina si plasata la intuneric in apa pura se constata disparitia amidonului din cloroplaste apoi disparitia in primele doua zile a zaharurulor solubile. La urma dispar substantele azotate cand in urma infometarii sunt atacate substantele de constitutie celulara. In conditii normale insa, cantitatea de substrat respirator nu devine limitanta pentru respiratie. Organismele heterotrofe utilizeaza in respiratie glucide, proteine , lipide, aldehide, acizi organici, alcooli, etc. Prin oxidarea acestor substante are loc absorbtia O 2 molecular si degajarea CO2 potrivit schimbului gazos respirator. Informatii destul de precise asupra naturii substratului oxidat se obtin prin determinarea coeficientului respirator (QR) care reprezinta raportul dintre volumul de CO 2 eliminat si O2 absorbit in acelasi timp de catre acelasi tesut. In cazul in care in respiratie sunt consumate glucide , valoarea lui QR este egala cu unitatea sau aproximativ. Este cazul irganelor de rezerva amilacee (tuberculi de cartof, boabe de grau, frunze tinute la intuneric). Daca se consuma lipide, QR 0.7 functie de natura compusului oxidat. Daca se utilizeaza peptide , fapt ce are loc in caz de inanitie avansata , QR 0.8. In cazul folosirii acizilor organici in special tricarboxilici , valoarea QR > unitatea pentru ca acizii organici au molecula bogata in Oxigen si pentru oxidarea lor completa cantitatea de O 2 ce se absoarbe din atmosfera este mai mica decat cea de CO2 care se elimina. Aceste date au caracter informativ, orientativ pentru ca QR variaza si in functie de alti factori cum ar fi: accesul de O2 molecular, temperatura, transformari metabolice intermediare.

Mecanismul respiratiei aerobe n procesul de respiraie se consum cantiti relative mici de substane organice din rezerva care se gsete n plante. Conform prerii lui PETERFI 1 m 2 de suprafa foliar acumuleaz n medie 20 g amidon pe zi, din care se consum prin R doar 1g. n celulele plantelor se gsesc numeroase substane organice complexe n afar de amidon care se consum n procesul de R n proporii diferite. n mod prioritar se consum glucidele, urmnd lipidele i rareori proteinele. Ptrunderea O2 n organismele vii se face n mod diferit la plante, animale i microorganisme. Echipamentul enzimatic ce intervine n R are particulariti distincte ceea ce face ca mecanismul 4

respiraiei la plantele superioare s difere ntr-o oarecare msur de acela al animalelor i microorganismelor. Animalele produc prin R CO2 i ap Drojdia de bere alcool etilic i CO2 Unele bacterii acid lactic Anumite microorganisme ac. Butiric, succinic, fumaric, citric etc. Catabolizarea unei substane organice implic 2 etape principale n urmtoarea succesiune: I. hidroliza sau fosforoliza n molecule organice elementare i anume: oze, ac. grai, glicerin, acizi aminici II. desmoliza moleculelor elementare adica degradarea total a acestora pn la CO 2 i ap cu degajare de energie Ansamblul fenomenelor de desmoliz constituie Respiraia celular sau oxidarea biologic. = Degradarea glucidelor Materialul iniial de degradare este glucoza ce se formeaz n fotosintez sau provine din descompunerea enzimatic a poliglucidelor: amidon sau inulin proces n care acidul fosforic are un rol important. 1. Hidroliza amidonului se realizeaz prin intermediul celor 2 tipuri de enzime: amilaza i pn la maltoz Fosforilarea amidonului este o reacie foarte important i spre deosebire de hidroliz este reversibil. Comparativ cu hidroliza, aceast reacie prezint avantajul ca furnizeaz oze fosforilate evitndu-se o fosforilare ulterioar, deoarece desmoliza nu poate avea loc dect pe zaharuri fosforilate. 2. Desmoliza ozelor este faz productoare de energie. Poate avea loc n diverse moduri dar nu au fost evideniate dect dou principale: - glicoliza care asigur transformarea total a hexozelor n ac piruvic ce este ncorporat n ciclul Krebs - ciclul pentozofosfailor care duce la transformarea hexozelor n pentoze, apoi n alte oze, regenernd 5/6 din hexozele ce au fost ncorporate iniial. Restul de 1/6 este degradat pn la CO2 i H2O. Glicoliza (calea EMP) const n transformarea moleculelor de hexoze n 2 molecule de ac piruvic. Reaciile sunt catalizate de enzime specifice iar ac piruvic rezultat este degradat n continuare n ciclul Krebs ce nu mai e specific pentru zaharuri Bilanul glicolizei pe parcursul ei dintr-o molecul de glucoz iau natere 2 molecule de ac piruvic i se sintetizeaz 8 molecule de ATP, dintre care 2 rezult direct din glicoliz.(6 prin fosforilare oxidativ).

Degradarea celor 2 molecule de ac piruvic n ciclul Krebs permite sinteza a 30 molecule de ATP (deci 38 n total) Procesul este localizat n citoplasm iar ac piruvic reprezint placa turnant a intergului metabolism permind orientarea reaciilor dup natura organismlui, dup nevoiel sale de moment i dup condiiile sale de mediu. Ciclul pentozofosfailor contrar procesului glicolitic, aceast cale are caracter ciclic, acionnd ca o moar n care hexozele vor fi degradate pn la CO 2 i H2O. Punctul de plecare este o hexoz (glucozo-6P) care fosforilat o singur dat i oxidat va forma ac gluconic.n cadrul ciclului are loc regenerearea a 5/6 din glucozo 6P ncorporat, iar 1/6 din el este degradat la CO2 i H2O. Bilanul prin acest ciclu o molecul de glucoz oxidat permite sinteza a 36 de molecule de ATP Echipamentul enzimatic al acestui ciclul se gsete tot n citoplasm.

= Degradarea lipidelor Substanele grase reprezint substatul respirator de baz n momentul germinrii seminelor de oleaginoase. Ca si glicoliza, lipidoliza (lipoliza) cuprinde 2 etape: 1) hidroliza moleculelor de lipide 2) desmoliza produilor provenii din hidroliz Substratul respirator este format din gliceride care sunt hidrolizate n glicerin i acizi grai sub aciunea lipazei. Procesul de -oxidare care se realizeaz produce acid piruvic , iar oxidarea complet merge i pn la CO2 i H2O i se realizeaz n ciclul Krebs. Att lipogeneza ct i lipidoliza sunt fenomene legate strns de metabolismul glucidelor. Enzimele care intervin n -oxidare sunt cantonate n mitocondrii

= Degradarea substanelor proteice Procesul de utilizare a substaelor proteice cuprinde: 1) hidroliza macromoleculelor proteice 2) degradarea acizilor aminici n urma dezaminriiaminoacizilor se formeaz acizi -cetonic (sau ac -cetonici) i NH 3. Dintre acizii -cetonici o parte pot fi ncorporai n ciclul Krebs (ac piruvic, ac. oxalil-acetic, ac. cetoglutaric), alii pot participa la formarea zaharurilor. Ac -cetonici urmeaz calea metabolismului lipidoc sau particip la sinteza ac grai. NH3 folosete pentru sinteza noilor molecule proteice, dar cnd este eliberat n cantitate mare, plantele pentru a evita intoxicare datorit lui, n ncorporeaz n amide care intr n metabolismul proteic.

Energetica procesului de respiraie aerob Energia eliberat n cursul oxidrii substanelor organice este folosit n: - sinteze din anabolism: enbergonice (care reprezint la plante principalele consumatoare de energie) - efectuarea lucrului mecanic celular care determin micarea intracelular, micarea flagelilor , urcarea H2O prin presiunea radicular, gutaia, circulaia substanelor elaborate, secreiile de nectar - producerea eventual a luminii (fen de bioluminiscen i electricitate) - producerea de caldur care se pierde prin radiaii; ea nu este necesar plantelor i determin randamentul cuplajului, reacii exergonice, procese enbergonice.

BIODEGRADAREA ANAEROB Plantele superioare, n conditii nefavorabile de mediu (anoxie), si procura energia necesara pentru desfasurarea proceselor vitale, prin biodegradarea anaeroba a substantelor de rezerva. pentru unele bacterii si ciuperci, aceasta reprezinta principala cale de producere a energiei. Plantele verzi nsa utilizeaza biode 353j918d gradarea anaeroba n fazele avansate de maturitate, n cazul n care proportia de oxigen din mediul nconjurator scade la 5-10 % cnd se poate desfasura n paralel si respiratia aeroba si biodegradarea anaeroba si n cazul unor concentratii ale oxigenului mai mici de 2 %, cnd se desfasoara aproape exclusiv biodegradarea anaeroba. Cercetarile efectuate au precizat ca la nceputul procesului de germinatie, semintele au o etapa n care biodegradarea glucidelor de rezerva decurge pe cale anaeroba. Respiratia aeroba si biodegradarea anaeroba a glucidelor au o prima etapa comuna, n care glucidele sunt biodegradate prin ciclul glicolitic. n etapele urmatoare se gasesc nsa numeroase deosebiri care constau n urmatoarele: din respiratia anaeroba nu rezulta apa endogena, nu se produce dioxid de carbon sau cantitatea de dioxid de carbon este redusa; energia rezultata din procesul de respiratie anaeroba este de 24-33 de ori mai mica comparativ cu cea produsa n respiratia aeroba; viteza de biodegradare a substratului respirator este mult mai mare, comparativ cu respiratia aeroba, corespunzator cu o cantitate sporita de substrat metabolizat; produsii finali ai respiratiei anaerobe sunt alcoolul etilic, acidul lactic etc.

Biodegradarea anaeroba a glucidelor din plantele superioare, care are loc n conditii de hipoxie, este similara cu cea produsa de microorganismele saprofite (fermentatie). Deosebirile constau n faptul ca biodegradarea anaeroba se desfasoara n tesuturile vii ale plantelor, iar reactiile caracteristice sunt catalizate de enzimele sintetizate de catre celulele acestora, n momentul n care se manifesta hipoxia. Fermentatiile se desfasoara n tesuturile vegetale moarte si sunt catalizate de enzimele provenite din microorganisme. 7

Desfasurarea procesului de biodegradare anaeroba a substantelor de rezerva din organele plantelor mentinute n atmosfera cu continut scazut de oxigen si ridicat de dioxid de carbon, care genereaza conditii de anaerobioza partiala sau totala, asigura supravietuirea acestora o perioada scurta de timp, prin utilizarea cantitatilor reduse de energie biochimica, rezultata din procesul respectiv. Prelungirea duratei de anaerobioza conduce la acumularea aldehidei acetice si a alcoolului etilic, care sunt toxice pentru celule. Depasirea limitelor de toxicitate produce moartea tesuturilor, evidentiata prin brunificarea acestora. De aceea este necesar sa se ia masuri pentru evitarea aparitiei conditiilor de anaerobioza prin scurgerea excesului de apa din sol, evitarea expunerii ndelungate la soare a produselor recoltate, ventilarea corespunzatoare a spatiilor de depozitare si mentinerea compozitiei gazoase din depozitele cu atmosfera controlata, n limitele optime. Punerea n evidenta a biodegradarii anaerobe la plantele superioare - calea fermentativa alcoolica n cazul caii fermentative alcoolice procesul decurge conform reactiei: C6H12O6 = 2CO2 + 2C2H5OH + E Se umple cu mercur un tub de sticla cu peretii grosi (sau o eprubeta) si se rastoarna atent ntr-un vas Petri cu mercur, asa nct sa nu patrunda aer n tub. La capatul inferior deschis al tubului cufundat n mercur se introduc cteva seminte de fasole mbibate anterior cu apa, iar acestea se vor ridica imediat la partea superioara a tubului (fig. 47). Dupa un timp se constata ca mercurul din tub ncepe sa coboare, ca urmare a faptului ca semintele elibereaza CO 2 n urma caii fermentative alcoolice.

Pentru a demonstra ca respectivul gaz eliberat este cu adevarat CO 2, se introduc prin partea deschisa, bazala, a tubului, cteva pastile de KOH umezite si se constata urcarea mercurului n tub, ca urmare a fixarii dioxidului de carbon de catre hidroxid. n urma caii fermentative alcoolice, un alt produs este alcoolul etilic, cu miros caracteristic si care poate fi pus n evidenta prin ntreruperea experimentului, respectiv scoaterea semintelor, zdrobirea acestora si degajarea mirosului specific de alcool