Universitatea AL. I.

Cuza, Iai Facultatea de Biologie

Specializarea Ecologie si protectia mediului
Grupa B

Tipuri de respiraie la
plante
Proiect realizat de:
Orloschi Simona-Maria
Timofte Sergiu-Ioan
Volociuc Eugen

Cuprins:
1. Respiratia la plante
2. Influenta factorilor interni si externi asupra intensitatii
respiratiei
3. Mecanismul respiratiei plantelor
4. Substante care se consuma in respiratie
5. Respiratia aeroba la plante
6. Mecanismul respiratiei aerobe
7. Principalele faze ale glicolizei
8. Ciclul Krebs si lantul respirator
9. Respiratia anaeroba

1.Respiratia la plante

Respiratia este importanta in viata plantelor, in primul

rand prin energia pusa in libertate din oxidarea substantelor
organice si, in al doilea rand, prin produsii intermediari si
finali care se formeaza in cursul procesului.

2.Influenta factorilor interni si externi asupra

intensitatii respiratiei
1. FACTORI INTERNI:
. Influenta cantitatii de substante organice arata ca pe
masura ce substratul respirator se micsoreaza,
respiratia descreste. La frunzele plantelor expuse la
soare, care produc pirn fotosinteza o cantitate mai
mare de substante organice, respirata este mult mai
intensa decat cele e la umbra,o caror fotosinteza este
mult mai slaba.

 Infuenta gradului de hidratare a protoplasmei. La

unele organisme vegetale periada de viata lenta (de
ex., semintele uscate ale plantelor superioare, lichenii,
muschii), intensitatea respiratiei este foarte scazuta,
deoarece au un cantinut foarte scazut de apa. Daca
insa le inbibam cu apa, respiratia se intensifica.
Faptul se explica prin aceea ce substantele care sunt
descompuse in respiratia plantelor se oxideaza numai
daca sunt dizolvate in apa. Deci, gradul de hidratare
al protolasmei influenteaza intensitatea respiratiei

 Starea de repaus a plantelor sau organele

lor influenteaza foarte puternic intensitatea respiratiei.
Astfel, mugurii plantelor lemnoase, in timpul iernii,
din cauza temperaturii scazute, respira mai putin
intens. Semintele in stare de repaus, din cauza
continutului foarte sacazut in apa, au respiratie foarte
slaba. Tuberculii, bulbii au, de asemenea, o respiratie
slaba, din cauza temperaturii scazute si a
inactivarii enzimelor respiratorii.

2. FACTORI EXTERNI
Infuenta temperaturii asupra intensitatii respiratiei. La
majoritatea plantelor in stare de viata activa, respiratia
incepe la aproximativ la 0oC si creste cu temperatura
pana la 30-35o C incepe sa scada din caua vatamarii
protoplasmei. Totusi experientele au aratat ca
temperatura minima si maxima la care respiratia se
opreste variaza foarte mult la diferite plante. Intre
minimele si maximele de temperatura, intensitate
respiratiei creste direct proportional cu aceasta.

 Influenta
concentratiei
CO2si
a
O2.CO2afecteaza puternic respiratia daca se
concentreaza in jurul organelor care respira.
De obice o concentratie de pana la 5% inhiba
respiratia, iar daca se mareste (cu 10-15 %)
duce la omorarea celulelor. In cea ce priveste
concentratia O2,experientele au aratat ca o
crestere a acestuia de la 21% si pana la 50%
accelereaza intensitatea respiratiei. Peste 50%
intensitatea respiratiei este accelerata pentru
o scurta perioad de timp, apoi scade brusc.

 Influenta factorilor mecanici. Diferitele actiuniu

traumatice ca: taierea, inteparea, infectia parazitara
etc., care duc la ranirea organelor vegetale, maresc
temporar intensitatea respiratiei. Cresterea intensitatii
respiratiei datorita ranilor se exlica prin accesul mai
mare al O2 si ridicarea temperaturii cu cateva grade in
zona ranita.

3.Mecanismul respiratiei plantelor

Substanta organica, care serveste drept substrat
respirator, este descompusa treptat de catre enzime
specifice. In unele etape ale descompunerii
substratului respirator se consuma energie, iar in
altele se elibereaza enegie. Descompunerea
substratului respirator se face in doua faze:
a) In prima faza, substantele organice sunt descompuse
in molecule organice mici. In acest proces se
elibereaza cantitati mici de energie.

b) In a doua faza, din moleculele organice mici rezulta CO 2 si

apa si se pune in libertate energie in cantitate mare.
Mecanismul respiratiei prezinta trei aspecte importante:
a) descompunerea substratului respirator;
b) la nivelul lantului respirator se realizeaza pierderi de H 2 si
activare in ioni de H+;
c) transferul de H sau de electoni,proveniti de la H in timpul s
descompunerii substratului, furnizeaza energie recuperabila
pentru celule, in timp ce in primul proces nu se elibereaza
decat energia care se pierde sub forma de caldura.

4.Substante care se consuma in respiratie

Princiapalul material al respiratiei aerobe il constituie
glicidele:totusi nu trebuie subapreciat rolul lipidelor
si al proteinelor ce substante folosite in respiratie.
Plantele superioare, cand dispun de putine
glucide,consuma in respiratia lor in acizi
organici (acid oxalic,acid citric si amalic).
Proportia in care sunt consumate aceste substante
organice depind de conditiile de viata in care traiesc
plantele.

 Pentru oxidarea subtantelor care constituie substratul

respirator, plantele absorb O2 din mediul inconjurator
intr-o anumita proportie si elimina CO2 in alta
proportie.deci intre cantitatea de CO2degajat si de
O2 absorbit exista un anumit raport.

5.Respiratia aeroba la plante

Respiratia aeroba este modul de respiratie a plantelor superioare.
Ea consta in oxidarea completa a substantelor organice, cu
ajutorul oxigenului atmosferic pana la CO2, H2O si energie .
Respiratia aeroba utilizeaza pentru degradarea substantelor
organice oxigenul din atmosfera sau apa. In acest caz, oxidarea
substratului respirator este completa, eliberand intreaga cantitate
de energie inmagazinata de acesta, finalizandu-se prin formarea
dioxidului de carbon si a apei, produsi lipsiti de energie,
conform relatiei:
C6H12O6 + 6 O2>>>>>>>> 6CO2 + 6H2O + E (674 k cal)

6.Mecanismul respiratiei aerobe

Substantele organice oxidate in respiratie constituie
substratul respirator. Acesta este reprezentat in primul
rand de glucide, dar mai pot fi folosite lipidele si
acizii organici. Proteinele sunt folosite in respiratie
numai in caz de infometare sau in cazuri patologice.
Intre volumul de CO2 degajat si cel de O2 absorbit in
respiratie exista un anumit raport numit coeficient
respirator, Q = CO2/O2.

 In cazul unui strat respirator glucidic Q = 1, deoarece

6CO2/ 6O2 = 1
In cazul substratului respirator lipidic, mai putin
oxidat Q < 1, iar in cazul substratului respirator
reprezentat de acizi organici, puternic oxidat, Q > 1.
Prin determinarea coeficientului respirator al unor
celule, tesuturi sau organe, rezultat din masurarea
CO2 degajat si a O2 absorbit se poate deduce natura
chimica a substratului respirator utilizat.

 Substratul respirator glucidic este hidrolizat pana la

glucoza. Metabolizarea glucozei are loc intr-o faza
anaeroba si o faza aeroba.
Din punct de vedere chimic, reactiile metabolice din
faza anaeroba constituie glicoliza, iar cele din faza
aeroba constituie ciclul Krebs si lantul respirator.
Faza anaeroba sau glicoliza consta in transformarea
glucozei in doua molecule de acid piruvic. Aceasta
faza nu necesita participarea oxigenului atmosferic si
se desfasoara in hialoplasma.

 Acest lant de reactii este insotit de formarea a doua

molecule de ATP si reducerea a doua molecule de
NAD (nicotinamid adenin dinucleotid) la doua
molecule de NADH + H+. Astfel, energia disponibila
este localizata in ATP, iar patru atomi de hidrogen
sunt transferati unui agent reducator ( Hinkle si
McCarty, 1978).

7.Principalele faze ale glicolizei

a. fosforilarea glucozei are loc prin consum de ATP in
prezenta fosforilazei cu formare de glucozo 6-fosfat,
izomerizare in fructozo 6-fosfat si prin izomerizare
transformarea in fructozo 1,6 difosfat;
b. scindarea fructozo 1,6 difosfatului sub actiunea
aldolazei intr-o molecula de aldehida 3 fosfoglicerica
si una de dioxiacetonfosfat;

c. oxidarea aldehidei 3-fosfoglicerice in acid 3fosfogliceric care trece in acid 2 fosfogliceric sub
actiunea fosfogliceromutazei;
d. transformarea acidului 2-fosfogliceric in acid 2
fosfoenolpiruvic
care
apoi
sub
actiunea
fosfoenolpiruvatchinazei trece in acid piruvic cu
formarea ATP.

8.Ciclul Krebs si lantul respirator

In ciclul Krebs acidul piruvic este metabolizat prin
intermediul acizilor hexacarbonici (acid citric,
izocitric, oxal-succinic si alfa ceto-glutaric) si
tetracarbonici (acid succinic, fumaric, malic si oxalilacetic) sub actiunea enzimelor. Enzimele dacarbolaze
catalizeaza
eliberarea
CO2,
iar
enzimele
dehidrogenaze catalizeaza transferul H+.

 Ciclul Krebs, realizeaza metabolizarea acidului citric,

numita si 'moara acidului citric'. Acest ciclu consta
intr-un lant de reactii de dehidrogenare si
decarboxilare catalizate de enzimele dehidrogenaze si
decarboxilaze.
Prin reactiile de decarboxilare, cu eliminarea a doua
molecule de CO2, lantul de reactii chimice se
continua cu participarea acizilor dicarboxilici (cu
doua grupari -COOH si anume acidul succinic,
fumaric, malic si oxalilacetic).

 Prin reactiile de dehidrogenare are loc oxidarea

substratului, din care rezulta degajarea treptata a
energiei. Energia chimica eliberata prin procesul de
fosforilare oxidativa este inmagazinata in molecula de
ATP si determina sinteza a 30 de molecule de ATP.
Aceasta energie va fi utilizata prin hidroliza ATP in
ADP + P, sub actiunea enzimei ATP-aza.

 In lantul respirator are loc transferul de electroni eproveniti din ciclul Krebs pana la oxigenul atmosferic
O2 si activarea acestuia prin transformarea oxigenului
molecular in oxigen atomic. Transferul de electroni
este catalizat de enzimele oxidaze, si anume
citocromii a,b,c si citocromoxidaza.

 Substratul respirator lipidic este hidrolizat pana la

glicerina si acizi grasi, care sunt oxidati pana la acid
piruvic, iar apoi acesta este metabolizat in ciclul
Krebs.
Substratul respirator proteic este hidrolizat pana la
aminoacizi. Acestia sufera o dezaminare oxidativa
fiind transformati in acizi organici si respectiv acid
piruvic care este metabolizat in ciclul Krebs.

https://ro.wikipedia.org/

9.Respiratia anaeroba
Respiratia anaeroba este intalnita la organismele
anaerobionte. Ea consta in oxidarea partiala sau totala a
unor substante organice pana la formarea unui produs
intermediar si a dioxidului de carbon. Din aceste oxidari
nu se poate obtine apa iar cantitatea de energie chimica
este mica 16-30 de Kcal.
Respiraia anaeroba este caracteristica ciupercilor si
bacteriilor, dar exista si la plantele superioare si esuturile
animale. Astfel, datorita respiraiei anaerobe, plantele
superioare din culturile inundate pot supravieui cteva
zile.

http://www.scrigroup.com/

 Plantele superioare respira anaerob numai in lipsa

oxigenului si numai pentru scurt timp. Iata de ce, pe
terenurile cu semanaturi inundate, apa trebuie drenata rapid.
Respiraia anaeroba la bacterii si ciuperci se numete
fermentaie. Randamentul energetic este mult mai mic fa
de respiraie. n cazul degradrii fermentative a glucozei se
traverseaz prima etap glicoliza; ca urmare se sintetizeaz
numai dou molecule de ATP i nu 36, cte se sintetizeaz n
respiraie.

 Fermentaia alcoolica este produsa de unele ciuperci:

drojdia de bere, drojdia vinului.
Fermentaia alcoolic a fost descoperit Pasteur
(1860) care a numit-o via fr aer; este
caracteristic unor drojdii (drojdia de bere, drojdia
vinului) care degradeaz glucoza la doua molecule de
acid piruvic. Acidul piruvic va fi apoi redus la alcool
etilic cu producerea de dioxid de carbon care va fi
eliberat din celul ca produs rezidual. Umflarea i
caracterul alveolar al aluatului, ca i fierberea
mustului se datoresc acestui gaz degajat.

 Produsul fermentatiei alcolice si anume alcoolul etilic

este toxic pentru organism.

http://www.scrigroup.com/geografie/ecologiemediu/

 La fermentarea lactica se deosebesc trei faze:

1. Faza preliminara care se caracterizeaza printr-o fermentare
violenta, ntovarasita de o degajare puternica de gaze, aer,
dioxid de carbon, etc. n aceasta faza, fermentatia lactica
se desfasoara n paralel cu fermentatia alcoolica, reactia
mediului devenind acida;
2. Faza principala este caracterizata prin dominarea
fermentatiei lactice, cu acumulare intensiva de acid lactic.
Durata acestei faze depinde n special de temperatura.
Cresterea temperaturii accelereaza acumularea acidului
lactic;
3. Faza finala se caracterizeaza prin scaderea treptata a
acidului lactic, care ncepe sa fie distrus de unele
microorganisme, n special de Oidium lactis si de drojdiile
salbatice ce se dezvolta la suprafata sub forma unei
pelicule.

 Fermentaia acetic este provocat de diveri

ageni biologici: Bact. Aceti, Bact. Pasteurianum,
Bact. Oxydans, Bact. Acetosum, Bact. Ascendens
etc. i const n oxidarea alcoolului etilic pn la
acid acetic. Temperatura optim pentru fermentaia
acetic este de 2535 C. Fermentaia acetic
cauzeaz alterarea vinului, berii, produselor lactate
acide, dac se afl n butelii sau recipiente
deschise, deoarece are loc n prezena oxigenului.

 Primele organisme aparute pe Pamant in erele

geologice indepartate cand atmosfera era lipsita sau
saraca in O2 au fost organisme cu respiratie anaeroba.
Pe masura acumularii O2 liber rezultat in procesul de
fotosinteza, a aparut si s-a extins tipul aerob de
respiratie (la organismele vegetale superioare) iar
acumularea continua de O2 datorata fotosintezei
plantelor verzi a dus in timp la schimbarile conditiilor
de biosfera.

Bibliografie
Alexndrina Murariu-Fiziologie vegetala (vol. I)-Editura
Junimea, Iasi 2002
Alexndrina Murariu-Fiziologie vegetala (vol. II)-Editura
Universitatii Al.I. Cuza, Iasi 2007
Anastasiu L.-Ecofiziologia plantelor-Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1984
http://
www.scrigroup.com/educatie/botanica/RESPIRATIA-AE
ROBA-LA-PLANTE11985.php
http://documents.tips/documents/respiratia-anaeroba.html
http://
www.scritub.com/biologie/botanica/RESPIRATIA-LA-PLA
NTE121222911.php