1.

Aparat bucal de tip rozător

• Este considerat cel mai primitiv, din el derivă celelalte
tipuri. Se înt. – gândaci, omizi… Este format din:
• 1. buza superioară sau labrum.
• 2. o pereche de mandibule, dispuse lateral, cu
marginea internă dinţată, servind la ruperea şi
roaderea hrănii.
• 3. prima pereche de maxile (maxila I ) – este formată
din 2 articole: cardo şi stipes, de care se prinde lateral
palpul maxilar, iar distal 2 lobi, extern – galea, intern –
lacinia. Aceste maxile au rolul de a reţine şi a împinge
hrana în gură.
• 4. a doua pereche de maxile (maxila II) – sau unit într-
o singură piesă numită buza inferioară sau labium. Ea
este formată din 2 articole: submentum şi mentum pe
care se află 2 lobi interni – glose şi 2 lobi externi –
paraglose; şi palpul maxilar.
Structura
aparatului bucal
rozător

1.Buza superioară
2.Maxilarul superior
3.Palpul maxilarului
inferior
4.Paleta externă a
maxilei inferioare
5.Paleta internă a
maxilei inferioare
6.Maxilar inferior
7.Buza inferioară
8.Paleta internă
9.Paleta externă
10.Palpul infralabil
Masculul la Rădaşcă are mandibulele foarte bine
dezvoltate asemănătoare cu coarnele de cerb.
Aparat bucal de tip
rozător – sugător

1.Buza superioară
2.Maxilarul superior
3.Limba - Paletele interne
ale buzei inferioare
concrescute
4.Palpul infralabial
5.Paleta externă a buzei
inferioare
6.Palpul maxilarului inferior
7.Bărbia
8.Maxilarul inferior
9.Trunchiul
10.Segment bazal
11.Subbărbie
 3. Aparat bucal de tip sugător - fluturi
• Singura piesă bine
dezvoltată este
trompa care provine
din alungirea lobilor
externi a maxilei I –
galea, uniţi formează
canalul sugător.
• De la maxila II se
păstrează numai
palpul labial.
Aparat bucal de tip sugător

1.Baza antenelor
2.Buza superioară
3.Palpul infralabial
4.Buza inferioară
5.Trompa – maxilarile
inferioare
6.Ochiul faţetat
 4. Aparat bucal de tip înţepător-
sugător (ţânţar, păduchi, ploşniţe)
 Aparat bucal de tip
înţepător – sugător

A – trompa desfăcută
1.Buza superioară
2.Mandibula
3.Maxilarul inferior
4.Hipofaringele

B – în stare de lucru
5. Buza inferioară
6. Palpul inframaxilar
7. Antenele
A
• Buza inferioară (maxila II) împreună cu
buza superioară formează un tub în
interiorul căreia se află 5 stileţi: 2
mandibule, 2 maxile şi hipofaringele
(prelungire a tegumentului.)
• În timpul înţepării buza inferioră se îndoaie
şi eliberează stileţii care străbat
tegumentul gazdei.
• Prin hipofaringe saliva pătrunde în pradă,
iar prin buza superioară suge sângele.
5. Aparat bucal de
tip lingător (lincător)

1.Palpul inframaxilar
2.Buza superioară
3.Hipofaringele
4.Canalele aparatului
de filtrare
5.Orificiul bucal
6.Paletele buzei
inferioare
7.Buza inferioară
• Buza inferioară (maxila II) este
transformată într-o trompă, iar îngroşarea
de la partea ei distală sub formă de 2
pernuţe sunt palpii maxilari. Ei sunt
străbătuţi de numeroase canale cu care
linge şi aspiră hrana prealabil dizolvată cu
ajutorul salivei.
• Trompa prezintă o adâncitură în care se
află buza superioară şi hipofaringele în
care pătrunde hrana aspirată.
• Mandibulele lipsesc, de la maxila I se
păstrează numai palpii maxilari.
• La majoritatea speciilor apendicii bucali
sunt situaţi la exterior - s/cl Ectognatha,
• La formele primitive apendicii bucali se
află în interiorul unei capsule, la exterior
nu se văd – s/cl Entognatha
• II Toracele insectelor este format din 3
segmente:
• Protorace (pro-primul)
• Mesotorace (meso-mijloc)
• Metatorace (meta - ultimul), pe fiecare din ele
se află câte o pereche de apendice uniramate.
• Pe mezo şi metatorace superior se prind câte o
pereche de aripi, care suferă diferite modificări.
• Fiecare segment este acoperit cu o placă
dorsală numită tergit, ventrală – sternit şi două
laterale numite pleure.
Lucanus cervus
dezmembrat (Ghiliarov)

1.Buza inferioară
2.Maxilarul inferior
3.Mandibula
4.Buza superioară
5.Capul
6.Antena
7.Potoroacele
8.Prima pereche de
membre toracice
9.Perechea anterioară
10.Mezotoracele
11.A doua pereche
toracice
12.Metatoracele
13.Aripile posterioare
14.A treia pereche de
membre toracice
15.Abdomenul
 Segmentul toracal la insecte
a - secţiune transversală; b - arcul dorsal (notum)

Tg - tergit; Pl - pleure; St - sternit; Ar - aripi; Pc -

picioare; Ps - prescut; Sc - scut; St - scutel
Pronotum – sclerita dorsală a protoracelui poate
fi divers modificată la diferite ordine de insecte ,
ex.ord. Coleoptera, Blattaria.
Ordin.Homoptera au unele dintre cele mai bizare
pronotum.
Structura - membrului.
Toracele poartă 3 perechi
de membre, care sunt
alcătuite din 5 articole:
coxa (prin care piciorul se
articulează de corp),
trocanterul, femurul, tibia şi
tarsul (din max 5 articole
tarsale ce se termină cu
ghiare).Picioarele la
insecte sunt modificate, în
dependenţă de mediul şi
modul de viaţă.
TIPURI DE MEMBRE
 1. De tip mergător sau alergător – articolele
sunt dezvoltate proporţional. Se intiânesc la
insecte care au pierdut capacitatea de zbor. (fam.
Blattoptera, Carabide)
2. De tip săritor– femurul şi tibia sunt bine
dezvoltate, au musculatura puternică ( la
ord.Orthoptera şi Aphaniptera)
 3. De tip săpător– toate articolele sunt scurte,
tibia este lăţită iar marginea exterioară prezintă
dinţi (prima pereche la coropîşnită, cari, gropari)
4. De tip Înnotător – tarsele picioarelor mijlocii şi
posterioare sunt laţite şi cu peri lungi (ex.boul şi
buhaiul de baltă)
 5. Picioare de tip- agăţător– picioarele
anterioare au femurele şi tibiile inărmate cu spini
puternici (ex. Călugăriţa -ord. Mantoidea,
scorpionul de apă – ord.Hemiptera)
6. De tip colector- la albini, tarsul perechii a 3-a,
prezintă un coşuleţ în care se depune polenul.
• Aripile. În funcţie de numărul aripilor insectele se :în 2
grupe mari.
• 1. Apterigote – lipsite de aripi (insecte primitive)
• 2. Pterigote – insecte cu aripi (majoritatea
insectelor superioare)
– Cu 2 perechi de aripi (Coleoptera, libelule,
fluturi, ortopterele, himenopterele, etc.)
– Cu 1 pereche de aripi, a doua fiind
transformate în balansiere (muşte)
– Fără aripi, primar au prezentat aripi, dar
datorită modului parazitar au pierdut aripile
(Anoplura, Aphaniptera, Mallofaga)
Aripile sunt prelungiri ale tegumentului, formate
din 2 membrane suprapuse. Nervurile sunt
nişte tubuşoare ce conţin trahei, nervi, spaţii
sangvine.
 Schema nervaţiunii unei aripi
Co - costală; Sb - subcostală; Ra - radiară; Me
- mediană; Cu - cubitală; An - anală;
 Insectele primitive (Paleoptera) nu pot să-şi
strâingă aripile, ele le ţin vertical sau orizontal.
Cele mai multe insecte actuale (Neoptera), sunt
in masură să-şi strângă aripile deasupra
organismului (pot pătrunde în spaţii mai mici)
 La baza mişcării aripilor la insecte se află un
mecanism indirect – prin mişcarea muşchilor
longitudinali şi dorso- ventrali se contractă tergitul
ce apasă baza aripii. c dorso ventrali, d
longitudinali, a - aripa
 Tipuri de aripi.
1. Aripi membranoase - sunt subţiri şi mai mult
sau mai puţin transparente (odonate, ortoptere,
himenoptere).
2. Elitre (chitinoase) – I pereche,aripi complet
chitinizate, tari, servesc pentru a proteja şi a II
pereche-aripile posterioare când sunt în repaus,
sau echilibru de tip membranoase în timpul
zborului. Ex. la coleoptere.
3. Pergamentoase numite Tegmine – aripi
de consistenţă intermediară dintre tipul 1- 2.
Ex.ord. Orthoptera, Blattoidea, Mantoidea
4. Hemielitre – sunt prima pereche de aripi
la Hemiptere (ploşniţe), baza este
chitinizată şi spre virf membranoasă
 5. Prima pereche de tip membranoase şi a II
pereche sau transformat în balansiere sau
haltere – sunt aripile posterioare de la diptere,
formate dintr-un peduncul dilatat, având rol de
echilibru in timpul zborului.
6. Ambele perechi de aripi de tip - solzoase – la
ord. Lepidoptera - fluturi
• III Abdomenul
• Embrionar abdomenul este format din 12
segmente, iar la adult numărul
segmentelor poate să se reducă la 5-7
(ex. Coleoptera, Diptera). Pe abdomen se
află următoarele orificii:
• Orificiul anal – ultimul segment
• Orificiul genital – seg. 8-9
• Orificiul respirator – toate cu excepţia
ultimului segment.
 Insect abdomen
Spiracle Tergum

Cercus

Ovipositor

Pleural Sternum
membrane
Forme de abdomen la insecte
• a-abdomen sesil, primul
segment se leagă de
torace printr-o bază lată
(ord. Coleoptera)
• b-abdomen suspendat
(Vespidae)
• c-abdomen peţiolat
(unul sau 2 segmente
sunt îngustate formând
un peţiol)
• (Ichneumonidae)
 Apendicele abdomonale
Abdomenul este partea corpului la
insecte cu cel mai redus număr de
apendici. La unele insecte există
apendici cu specializări extrem de
precise.
 1.Stilii – (-ord. Thysanura-servesc la
locomoţie sau la ridicarea abdomenului de
pe substrat, favorizând respiraţia
2.Cerci - Ord. Dermaptera- urechelniţa. Ei
servesc pentru apărare, capturarea prăzii
Cerci – cu rol în facilitarea
copulaţiei (ord. Blattoidea)
 3. Aparatul de sărit –întâlnită la insectele din
ord. Collembola, sunt singurele insecte care sar
cu ajutorul unor apendice abdominale şi nu
toracice
4.Pseudopode –sunt picioare false
în faza larvară la unele lepidoptere
5.Ovipozitorul-serveşte pentru depunerea
ouălor în sol. La unele insecte s-a
transformat în ac cu venin.

Ovipozitor
 Modificări ale ovipozitorului –acul la albine
(serveşte pentru atac şi apărare).Când înţeapă o
altă insectă, albina caută locuri mai moi, ca să
poată scoate acul. La înţepătura unui mamifer
acul nu se poate retrage din derm.
Structura internă
Pupele insectelor. A.Pupa liberă a
gândacului B. Pupa crisalidă a fluturelui
C. Pupa coarctată a muştei
1. Antena 2. Piciorul 3. Primordiile
aripilor 4. Stigmele
Ponta la insecte
Tipuri de larve (verde este larva lui Papilio.)
Tipuri de pupe
Rosu pupe