Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Testul arborelui;
3. Testul familiei
5. Fabulele DUS;
Bibliografie:
Chevalier, (1993), Dictionar de simboluri, vol. I, II, III, Ed. Artemis, Bucuresti.
Sammuels, (2005), Dictionar critic al psihologiei anaice Jungiene, Ed. Humanitas, Bucuresti.
NOTIUNEA DE PROIECTIE
Freud utilizeaza proiectia pentru a explica diferite tulburari psihopatologice cum sunt
fobiile sau paranoia, din perspectiva psihanalitica, afirmand ca proiectia este o operatie prin care
subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul anumite calitati, sentimente si dorinte, chiar si
obiecte pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi.
- conceptul de transfer,
- conceptul de identificare,
- de familie,
- de cuplu,
- de prietenie,
- medic-pacient,
- profesor-student.
Orice intalnire intersubiectiva cu celalalt, mai ales daca este incarcata emotional, activeaza
mecanismul proiectiei.
1) Un exemplu este cand esti indragostit: proiectezi asupra celuilalt anumite insusiri
idealizate care formeaza un fel de halou in jurul persoanei iubite. Este o alegere narcisica a
obiectului, in functie de propriile noastre atribute acordate in mod eronat celuilalt. Cand il alegem
pe celalalt, relatia depinde de relatiile noastre cu parintii.
4) In relatiile de cuplu, gelozia: adesea devii gelos cand tu insati, in fondul interior ai acea
tendinta – vrei sa-l inseli pe partener insa nu faci asta, ci il acuzi, il banuiesti de infidelitate pe
partener.
Ex: Cei cu tendinte agresive isi aleg meserii cum sunt: chirurg, macelar, criminalist.
Ex: Rolul de profesor poate fi exercitat datorita faptului ca exista o tendinta de minare.
Ex: Individului i se pare si crede ca medicul este de fapt cel de la securitate. Daca mai
apare si o femeie de servici atunci „si ea comploteaza cu securistul de medic”.
3.2. FOBIA
Ex: Micul Hans si foba lui fata de cal si cocos. In acest caz, copilul a transferat imaginea
despre tata asupra animalului.
Proiectia este unul din mecanismele de baza care face posibila manipularea oamenilor si
trasferul lor in mase de manevre politice oportuniste.
Cand intr-ungrp lucrurile merg prost, vina este proiectata asupra unei victime, a unui
subgrup-victima sau a unui grup rival.
Ex: In mitologie apar fiinte foarte umanizate, bune sau rele. Apar fenomene de neinteles,
amenintatoare fiind umanizate pentru ca oamenii sa le poata intelege. Asupra demonilor se
proiecteaza atitudini, atribute negative iar asupra zeilor – pozitive.
FACTORI AI PROIECTIEI
Cu cat traim o emotie mai puternic, indiferent de natura ei si cu cat avem o trebuinta mai
frustrata, cu atat proiectam mai multrespectiv tndem sa subiectivizam mai mult o situatie
subiectiva.
Ex: Pentru o persoana furioasa lumea devine un loc al urii iar oamenii cu care vine in
contact devin fie n posibil agresor, fie o potentiala victima.
Ex: O persoana insetata, aflata in desert, va proiecta fantasme legate de oaze cu apa.
Cu cat un stimul sau o situatie este mai vaga, mai neclara, ambigua sau slab structurata,
cu atat vom percepe acea situatie mai mult in functie de propriile noastre scheme interioare.
Acest factor sta la baza tehnicilor proiective pentru ca in tehnicile proiective stimulii sunt
neclari.
Orice factor care ameninta integritatea sau forta Eului, duce, stimuleaza fenomenul
proiectiei, adica deformarea realitatii.
In bolile mentale severe si in schizofrenie care este o tulburare mentala care duce la
pierderea simtului realitatii prin distorsionari perceptuale, pri iluzie si halucinatie, distorsionari
cognitive, idei delirante, bolnavul poate vedea in celalalt un demon. Schizofrenicul are un Eu
destructurat, slab, care se lasa invadat de antasmele inconstiente incarcate afectiv si nu mai poate
asigura sau restabili un raport obiectiv cu realitatea.
TEHNICILE PROIECTIVE
Cand o persoana proiecteaza imaginile proiectiilor ei, isi traeaza de fapt preocuparile,
obsesiile, viata sa interioara care adesea este inconstienta. In acest fel au aparut tehnicile
proiective.
Tehnicile proiective se folosesc aproximativ din 1930 si reprezinta niste situatii (sau
stimuli) mai slab structurate, neclare, ambigue, care au rolul de a provoca si a capta proiectiile
individului.
Ex: Subiectul i se arata niste pete de cerneala si apoiste intrebat ce vede sau ce este
acolo. Astfel persoana isi dezvaluie fara sa stie anumite coordonate ale personalitatii sale si ofera
psihologului o serie de informatii greu sau imposibil de obtinut din alte surse.
1. Sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de raspuns.
Inca de la aparitie, tehnicile proiective au starnit vii controverse printre practicieni, multi
dintre acestia, sustinand ca acestea nu merita sa fie numite testepentru ca nu satisfac cerintele
fundamentale ale unui test: fidelitatea, validitatea, standardizarea.
Fidelitatea inter-examinator este slaba cand maiute examinari ajung la concluzii diferite.
Argumente sunt:
Ex: La intrebarea „Cat fac 2 + 2 ?”, un elev raspunde „4, pentru ca este numarul meu
preferat”.
Orice tehnica proiectiva poate fi adusa la standardele unui test obiectiv daca i se calculeaza
proprietatile psihometrice. La Rorschach s-au calculat datele psihometrice timp de 30 de ani si a
putut fi standardizat. Problema este ca pentru a calcula proprietatile psihometrice pentru tehnicile
proiective, dureaza foarte mult.
CLASIFICAREA LIMBAJELOR
Terhnicile care pot folosi acest limbaj pleaca de la ideea ca afland cum percepe un om
realitatea, respectiv o situatie-stimul, putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui.
Ex: Testul Rorschach / Testul petelor de cerneala.
Atractia sau respingerea fata de anumite figuri releva o suita de trebuinte, instincte,
pulsiuni ale subiectului, mai mult sau mai putin frustrate.
Modul in care desenezi un arbore, silueta unei persoane, exprima anumite lucruri care tin
de imaginea de sine, relatia cu lumea si starile sale emotionale.
Testul Arborelui,
Testul Familiei.
Se prezinta sub forma unor imagini cu personaje. Subiectul trebuie sa faca povesti despre
ele. In aceste povesti subiectul isi exprima dorintele, trebuintele lui, dorintele si modul de a
percepe relatiile personale.
Fabulele DÜSS.
Modul in care reactionam la stres, situatia frustranta, releva starea de spirit a subietului
sau mecanismele prin care el incearca sa faca fata stresului si vietii in general.
Este vorba despre niste imagini in care este o masina care a trecut prin apa si a stropit
persoana. Subiectul trebuie sa spuna, sa completeze, inchipuindu-si ca la stropit pe el, ce ar spune
el in aceasta situatie.
Aceste tehnici sunt mai greu de trisat in practica. Fiind niste situatii opace, pentru subiect
este mult mai greu sa-si faca o imagine favorabila pentru ca nu stie unde tintesc. Ele sunt sarcini
nestructurate sau slab structurate.
Ex: la copii, la persoane cu tulburari sau deficiente mentale moderate (adica la analfabeti),
la subiectii cu un nivel redus de instruire.
Multe tehnici proiective necesita timp si efort mare de invatare, o practica indelungata.
Conceptia mitologica despre lume, care anima pana si religiile cele mai
moderne, nu este altceva decat o psihologie proiectata in lumea exterioara.
Proiectia, in sensul ei normal, permite punerea in imagine, cuvant, sens sau scena
a unei perceptii endopsihice, constituindu-se intr-un spatiu de elaborare psihica,
intr-un ecran al proiectiei.
1909 - Micul Hans – explica fobia ca proiectie a unui pericol pulsional.
1911 - Cazul presedintelui Schreber – proiectia in paranoia, unde perceptia interioara
este inlocuita cu una exerioara.
1912 - Totem si Tabu – Proiectia, in afara perceptiilor interioare, este un mecanism de
aparare primitiv, cu ajutorul caruia se structureaza reprezentarea lumii exterioare.
Pentru a se opune excitatiilor interne care produc neplacere, acestea sunt tratate
ca si cum ar proveni din exterior.
*Despre examen:
*La seminar:
22.10.
PROIECTIA
(continuare)
Pentru Carl Gustav Jung, proiectia reprezinta transferarea in exterior, intr-un obiect a
unui proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-obiect, momentul din filogeneza in
care lumea interioara nu era precis delimitata de cea din exterior.
Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla cum arata in
Sinele lumii deoarece, in demersul cunoasterii transformam procesul fizic intr-unul psihic. Astfel,
tot ceea ce este necunoscut, orice vid, este umplut prin proiectie. Ceea ce se crede ca se
recunoaste in materie este de fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.
Jung remarca existenta unei proiectii pasive care este porma patologica a proiectiei, dar
si a multor proiectii normale neintentionate sau intamplatoare si a unei proiectii active, ca
parte componenta, esentiala a empatiei.
Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin
expulzarea unui continut subiectiv, pe obiect, introiectia este un proces de asimilare, o asimilare
a obiectului in subiect.
Ex: Daca un subiect a avut parinti cu tendinte agresive, el poate face proiectie la un
profesor care are atitudini agresive si scapa de continuturile dureroase, insa, valorile lui pozitive
interne, pot fi calde si nu agresive si nu pot fi constientizate decat prin psihoterapie.
La origine, exista o identitate arhaica intre subiect si obiect, care se sprijina pe procesul de
proiectie.
In sens restrans, proiectia desemneaza necesitatea dizolvarii acestei identitati cu obiectul
cand starea de neadecvare este deja observata si apare disfunctionala pentru persoana.
IN TEHNICILE PROIECTIVE
Astfel, in viziunea lui Bellak, proiectia reprezinta extrema distorsiune cognitiva in care
anumite aspecte ale vmasei aperceptive controleaza intr-atat perceptia actuala incat afecteaza
intr-un grad mare aspectul adaptativ al cognitiei.
3) Proiectia simpla denumita transfer prin invatare – ex: in situatia in care persoana a
avut experiente negative cu mai multe persoane, in prezent, indiferent de persoana implicata,
subiectul va proiecta asupra ei sentimentele generate de experientele anterioare; Constientul nu
mai face distinctia intre real si subiectiv .
La Melanie Klein proiectia are sensuri mai nuantate, legate de identificarea proiectiva
conform careia o parte din Sine este atribuita unui obiect. Astfel, o parte a Eului, o stare psihica
este perceputa ca aflandu-se in alta persoana si renegata.
Un alt sens al proiectiei este proiectia obiectului intern. De exemplu la copil, absenta
mamei este perceputa ca o prezenta activa in stomac a unui obiect rau care provoaca foamea. Prin
tipat nsi planset, obiectul ajunge sa fie perceput ca expulzat din corpul copilului, in exterior. Astfel,
obiectul pare ceva mai putin terifiant. Externalizarea conflictului este proiectia prin care conflictul
intern sau relatia interna este proiectata in exterior.
Ce se proiecteaza:
1. Legea agkutinarii imaginilor – crearea de noi imagini prin reglarea celor vechi.
Etapa a III-a – Etapa simbolica in care schema se transforma prin proiectie intr-o
structura mentala cu semnificatie simbolica.
Simbolul este o expresie a unei conditii care nu poate fi la fel de bine exprimata in alt
mod. Este o deschidere in imagine a unei stari psihice interioare. Este manifestarea naturala a unei
conditii psihice intangibile, forma primara in care se exprima Inconstientul, prin care acesta
asjunge in Inconstientul in Constiinta.
Simbolul are intotdeauna o natura extrem de complexa, fiind alcatuit din date proprii
tuturor functiilor psihice. El nu este nici rational, nici irational. Are o latura accesibila actiunii dar si
una care scapa acesteia, fiind constituit nu doar din date de natura rationala, ci si din date
irationale venite din pura perceptie externa sau interna.
Procesul de formare al simbolului este definitoriu pentru fiinta umana si este definit
de Jung ca functie transcendenta. „Inteleg prin functie nu o functie fundamentala, ci una
complexa, compusa din alte functii, iar printranscendent, nu o calitate metafizica ei, ci faptul ca
aceasta functie opereaza o trecere de o atitudine la alta. Materia prima prelucrata de teza si
antiteza, care ne uneste contrariile in procesul ei formativ este simbolul viu” (Jung).
Exista cel putin 3 fatete de sens care pot fi descifrate in simbolul inconttient:
Fateta a II-a: Intelesul colectiv care exprima aspecte care tin de Inconstientul colectiv,
precum experientele rasei si moduri de gandire mostenite odata cu structura creierului, ce pot fi
amplificate cu referiri la mituri, folclor, religie, alte modele simbolice prin care s-a exprimat
omenirea.
CARACTERISTICILE FANTASMEI
CARACTERISTICILE FANTASMEI
1) Fantasma este un complex de reprezentari cel mai adesea sub forma imaginilor carora
nu le corespunde o realitate externa. Ea exprima in structura ei situatia de ansamblu a psihismului
in momentul prezent si include intr-o forma metaforica atat elemente constiente constelate de
situatia actuala cat si pozitia Constientului.
- halucinatia,
- delirul.
29.10.
DRAW A PERSON
DAP
Testul DAP este rezultatul mai multor clinicieni din S.U.A., cum sunt Bender, Buck,
Hammer, Jolles, Levy, McHovers impreuna cu Urban. Acestia au dorit sa elaboreze o tehnica
expresiva prin care sa putem descrie personalitatea individului analizand desenele
acestuia.
2. Aplicarea
3. Interpretarea
- Ce esxpresie are figura sau postura lui? De tristete sau bucurie? Este inchis sau
deschis?
- Personajul este desenat in mod realist sau contine elemente bizare, absurde?
- Cine a fost desenat primul? Barbatul sau femeia? (in functie de sexul subiectului).
Daca raspundem la aceste intrebari, raspunsurile ne pot oferi chiar de la inceput unele
informatii despre imaginea de sine, despre rolurile cu care se identifica individul, despre starea lui
de spirit, despre atitudinea lui fata de sexul opus, despre maturitatea lui sexuala.
Criterii generale:
- Persoana desenata din profil sau din spate exprima dorinta de disimulare, ascundere.
Valorizarea este pusa in evidenta de detaliile grafice ale siluetei desenate. De exemplu,
daca un subiect deseneaza persoana de acelasi sex cu lux de amanunte iar persoana de sex opus
este desenata superficial, aceasta indica existenta unor tendinte narcisice si o lipsa de interes,
chiar ostilitate fata de sexul opus.
Fetele deseneaza in general siluete cu par lung, cu o vestimentatie specific feminina, sunt
atente la conturarea detaliilor capului, fetei, buzelor, ochilor, parului, eventual impodobesc silueta
cu diverse elemente decorative (cercei, bijuterii etc.).
Baietii exprima in general elemente care tin de masculinitate: masivitate, par scurt,
imbracaminte masculina, brate, picioare solide.
Ex: Accentuarea detaliilor sexuale – sanii, buzele, organele sexuale, parul – indica dorinte
erotice intense sau tendinte de exhibitionism sexual.
Uneori, hasurarea excesiva poate insemna nevoia de a ascunde sau de a camufla anumite
aspecte conflictuale din imaginea de sine.
Daca intreaga figura desenata pare schematica, inseamna ca subiectul evita, nu vrea sa se
implice in sarcina.
Ex:
Cu cat personalitatea subiectului este mai deteriorata sau marcata de conflicte, Eul sau
este mai primitiv, slab, cu atat se constata mai des prezenta acestor semne de bizarerie sau
irealism.
Bizarerii:
- organe vizibile,
Sunt relevante pentru ca ele constituie ceva din lumea interioara a persoanei.
Ex: Un barbat poate desena la inceput o silueta masculina impozabila si agresiva, care
acopera toata suprafata – un cowboy cu o pusca in mana – si apoi deseneaza o silueta feminina de
dimensiuni reduse, pe care o trateaza neglijent din punct de vedere grafic. Aceasta indica faptul ca
subiectul devalorizeaza sexul feminin si ca incearca sa se identifice cu rolul masculin agresiv si
dominator.
Ex: prezenta unei siluete masculine cu servieta sugereaza importanta rolului si a statutului
profesional din viata subiectului. In acest caz se poate intreba persoana care deseneaza: „Ce-ti
exprima persoana din desen?”, „Ce fel de om este?”. Aceasta ancheta poate oferi date proiective
importante despre starea de spirit a persoanei sau despre problemele care o framanta.
Dupa Urban:
- liniile zimtate exprima agresivitate,
Persoanele desenate in zona superioara a paginii pot sugera faptul ca subiectul se simte
fara o baza de ancorare in realitate, fie are dorinta de putere, expansiune.
Cand desenul este executat in josul paginii, aceasta sugereaza ca subiectul se simte
nesigur si neadaptat (la grupul din care face parte).
Ocuparea preferentiala a spatiului din stanga indica retragerea in trecut, replierea spre
sine, pozitia pasiva de spectator (nu se implica).
Daca desenul este plasat clar pe partea dreapta a paginii, aceasta sugereaza orientarea
subiectului spre lume, viitor.
Desenele mari, care acopera aproape toata pagina, indica megalomanie, centrare pe sine,
entuziasm.
Se iau in considerare atat modul in care sunt executate diferitele detalii corporale,
eventual accesoriile lor (daca sunt) si aspectele suplimentare care participa la expresivitatea
siluetei umane, care pot trada anumite tendinte ale subiectului ca de exemplu: un personaj care
este desenat inclinat sugereaza dezechilibru afectiv, un personaj desenat din profil sugereaza
tendinta de a disimula.
3.3.1. Capul
Capul este sediul gandurilor, emotiilor, conceptiei despre sine si lume si al controlului
organismului. Este sediul constiintei, dirijeaza adaptarea individului in mediul fizic si social.
Capul desenat mare fata de restul corpului poate indica o valorizare mai mare si
acordarea unei atitudini sporite proceselor mentale dar si control emotional. De asemeni, in functie
de caz, poate sugera si migrene sau cefalee.
Capul mic poate sugera dorinta subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui (nu
vrea, refuza sa se controleze).
Gura este organul de asimilare a hranei dar si din punct de vedere simbolic, a
experientelor.
Gura stramba sau cu colturi in jos exprima dezgust sau depresie, dezamagire fata de
lume.
Buzele exprima sexualitate sau erotism. Daca apare o pipa sau tigara, acestea pot fi
interpretate ca simboluri falice. Tot in acest context, daca persoana care deseneaza este un
barbat, atunci aceasta tine sa evidentieze masculinitate.
Ochii goi, fara pupile, sugereaza imaturitate afectiva sau blocaj emotional.
Parul este un element decorativ, mai ales la femei, dar este si un reziduu al blanii. Este
asociat imediat cu partea animalica a omului, legata de instincte – instinctul sexual si cel agresiv.
05.11.
DRAW A PERSON
DAP
Urechile:
- daca sunt omise nu este important, este important daca sunt accentuate.
Nasul:
- traditional este simbolul falic;
- daca desenul este deseanat de un subiect feminin si nasul este mic, aceasta
simbolizeaza feminitate.
Barbia:
Umenii:
- Atentie! Daca se vad organele interne aceasta denota o lipsa de analiza grafica.
Sanii:
Burta:
Linia taliei:
3.3.1. Capul
3.3.2. Gatul:
Gatul face legatura intre centrul de control – capul, si restul corpului care este partea
executiva dar si sediul impulsurilor vitale.
La nivel simbolic are functie de comunicare intre minte si corp, adica intre gandire si
emotii, planificare si emotii, intre inconstient si constiinta.
Daca este strangulat cu gulerul, cravata, colierul, etc. aceasta sugereaza blocarea
impulsurilor, inhibitii afective, control atent al emotiilor.
3.3.3. Trunchiul:
Trunchiul este zona organelor vitale, este o expresie a fortei si a stabilitatii persoanei.
Absenta bratelor sugereaza prezenta unui sentiment de amputare sau de retragere din
lume; poate fi si un sentiment de culpabilitate fata de sexualitate sau chiar masturbare.
Degetele:
Daca degetele sunt ca niste gheare sau sunt ascutite, aceasta indica agresivitate.
3.3.5. Picioarele:
Cand personajul sta pe varfuri, aceasta trimite la ideea de ambitie sau evadare a
subiectului dintr-un mediu perceput ca fiind frustrant.
Sapca sau palaria reprezinta simbolul masculinitatii si dorinta de afirmare sociala. Daca
apar, indica dorinta de afirmare sociala.
Cravata:
Simbolizeaza controlul, exprimarea impulsurilor, simbolul falic (la barbati), apare mai des
la barbati.
Daca apare la femei, aceasta sugereaza dorinta de identificare cu rolul sexual masculin.
Nasturii:
Manusi:
Buzunare:
Bijuteriile:
Daca apar, aceasta sugereaza tendinte agresive sau dominatoare care incearca sa
compenseze sentimentele lor de slabiciune sau de incertitudine fata de rolul sexual.
TESTUL FAMILIEI
Testul familiei a fost publicat de Louis Corman sub denumirea de testul familiei in
practica medico-pedagogica, in 1967.
Testul desenarii familiei implica interpretari ale tuturor figurilor desenate dar si a
amplasamentului acestora, a relatiilor dintre erou, parinte si frati.
Daca respectivul copil nu intelege, putem spune: „Deseneaza tot ce vrei: persoanele dintr-
o familie, o casa, obiecte, animale, tot ce vrei”.
Fazele anchetei
Ancheta se desfasoara sub forma unei convorbiri care curinde urmatoarele faze:
Faza 1: Incurajarea copilului, indiferent de valoarea desenului. Ii putem spune: „Este bine.
Mai descrie-mi aceasta familie”. Daca subiectul nu zice nimic, atunci intrebam: „Unde sunt ei?”,
„Ce fac?”, „Descrie-mi toate personajele incepand cu primul pe care l-ai desenat.” Pentru fiecare
personaj se intreaba numele, rolul in familie, sexul, varsta.
Faza 2: Se incearca sa se afle care sunt preferintele afective ale unora pentru ceilalti.
Faza 3: Se pun intrebarile: „Care este cel mai simpatic dintre toti?”, „Care este cel mai
putin simpatic?”, „Care este cel mai fericit?”, „Care este cel mai putin fericit?”
Ex1: „Tata propune o plimbare cu masina dar nu are loc pentru toti. Cine crezi ca ramane
acasa?”
Se intreaba: „Se presupune ca si tu faci parte din familie. Cine vei fi tu?”
Daca subiectul ezita, spunem: „Ne jucam ca si tu faci parte din aceasta familie. Cine vei fi
tu?”
Daca respectivul copil si-a desenat propria famile este suficient sa i se ceara doar
identificarea.
Continuam cu: „Ce alt personaj ai dori sa fi dintre cei din familia ta?”
La finalul probei, copilul este intrebat daca este multumit de desen. Apoi este intrebat daca
ar trebui sa mai faca odata acel desen, ce ar face?
Datele din interpretare se compara cu situatia relatiilor dintre membrii familiei copilului.
Interpretarea:
- trasaturile izolate,
- structurile de ansamblu.
1) Nivelul grafic,
3) Nivelul continutului.
Analiza la nivelul grafic se refera la modul de desenare a liniilor, calitatea si forta acestora
si la zonele de plasare.
Se cere compararea intre familia reala a copilului si familia din desen conform atitudinii
generale de nivelul controlului si de prevalenta Principiului Placerii, versus Principiul Realitatii.
- detalii supraadaugate,
- in mod extrem de exprimarea devalorizarii este bararea sau taierea personajului dupa
ce a fost desenat,
- putem vedea si daca si-a schimbat numele real fata de celelalte personaje care si-au
pastrat numele.
3) Deplasarea:
- poate interveni prin compararea intre situatia reala din familie, a copilului si ceea ce a
desenat el;
- in cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca si copii foarte mici, bebe, sub
forma unor personaje dubluri sau a unor personaje foarte asemanatoare ca varsta;
- cand apar animale in desen, fenomenul de regresie este evident.
- reactiile agresive,
- reactiile depresive,
12.11.
TESTUL ARBORELUI
ISTORIC:
In 1928, Emile Junker cere copiilor sa deseneze arbori si incearca prima data o
interpretare empirica in cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesionala.
In 1947, discipolul lui Goodenough, Buck, introduce ideea desenarii succesive a unei
case, a unui pom si a unei persoane (Testul HTP – Home Tree Person).
In 1949, elvetianul Carl Koch, in urma unui studiu sistematic si statistic, introduce testul
arborelui standardizat ca administrare, cotare si interpretare a indicilor.
Testul a fost rapid utilizat si in Franta unde Renè Stora aprofundeaza cercetarile lui Koch,
mai ales in ce priveste aplicarea testului pentru copii. Ea a analizat un studiu comparativ cu norme
de interpretare. Practicieni si cercetatori au fost:Dolto, Canard si Davido.
Koch considera arborele ca are o valoare foarte mare simbolica. Studiul sau se refera la
date din cultura diverselor popoare, demonstrand ca simbolul arborelui este foarte vechi si
raspandit in toate culturile omenirii. Arborele este purtatorul in principal al simbolului omului, al
verticalitatii, al cresterii si fecunditatii, al puterii si misterului. Desenarea unui arbore va purta
proiectia continuturilor inconstiente ale imaginii de sine in toate dimensiunile ei, structurala, relatia
dintre nivelurile psihismului dar mai poarta si un grad de organizare a acestor instante cum sunt
defensele atitudinii sau in fata alteritatii, a vietii si a mortii.
INSTRUCTAJ:
„Desenati un arbore fructifer cat de bine puteti. Puteti folosi intreaga pagina.”
Se folosesc ca materiale foi A4, creion si o guma de sters. Atentie la masa pe care
deseneaza pentru ca nu trebuie sa fie moale ca sa nu se rupa hartia.
- ce sterge,
- cum sterge,
- ce accentueaza,
- unde insista,
- ce verbalizeaza si cum,
1. Nivelul formal.
Este cel centrat pe indici cu rol de semn sau simptom. Specialitatea acestor indici se releva
de fapt in planul analizei corelative contextuale.
Koch si discipolii sai aplica testul arborelui la copii si realizeaza studii statistice pentru
diferiti indici si tabele de frecventa pentru 58 de indici, in functie de varsta subiectului.
Stora standardizeaza analiza formala a indicilor pe baza unor fise care coteaza 177
caracteristici grupate in 15 rubrici:
b. solul,
c. radacinile,
d. simetria,
e. crucea,
f. pozitia pe pagina,
g. forma coroanei,
i. trunchiul,
j. inaltimea totala,
k. inaltimea coroanei,
l. largimea coroanei,
n. trasaturile dominante,
o. trasaturile suplimentare.
Stora indica semnificatii pentru fiecare din caracteristici precum si frecventa lor la copii, pe
baza unor studii experimentale realizate pe copii cu varsta intre 4 si 15 ani. Diferentiaza
sem,nificatiile acestor indici pentru fiecaqre nivel de varsta si pentru fiecare din cele doua sexe.
- Exprima furie?
Copacul creste in doua directii: ascendent si descendent. Traieste in lumina si prin lumina
dar si in intunericul pamantului si prin pamant, adica in doua moduri de a fi intr-unul singur.
Radacina este un copac intors, subteran, este cea mai durabila parte a copacului.
Copacul isi poate pierde ramurile dar radacina rezista. Se hraneste din pamant, se intinde
in pamant. Fara ea, copacul nu s-ar sustine. Radacina este inchisa in pamant, este viata invizibila,
este inchisa in pamantul care hraneste toti copacii – inconstientul colectiv.
Baza copacului este aproape de radacina si este legata de aparitia pe lume, reprezentand
simbolic intrarea in viata.
Linia solului care separa aerul de pamant este linia care separa deseori doua tipuri de
existente – doua moduri de a fi, o viata dubla.
Trunchiul suporta reprezentarea Eului stabil si ale transferului de a vedea drumul propriu,
al devenirii proprii pana in momentul desenarii. Conduce ascendent de la baza spre varful
copacului. In natura, aceasta forma se intalneste la pomii fructiferi, uneori la par, dar niciodata la
mar. Marul este prototipul pomului fructifer fiind cel mai frecvent desenat. Trunchiul reprezinta
elementul median si mentine echilibrul intre partea stanga si cea dreapta, avand functie de
sustinere a coroanei. El este centrul, elementul vertical, purtator substantial, durabil, stabil.
Ramurile impreuna cu coroana exprima modul de organizare mentala, gradul de
diferentiere la care a ajuns individul si modul de aparare, atac fata de realitatea externa, de
mediu.
Prin trunchi putem vedea expresia primitiva, instinctuala si dominatia pulsionala care pot
ajunge la zonele superioare constiente. Realitatea este invadata de aceste forte primitive care nu
sunt decat in mica masura transferate catre intelect.
Prin expresia grafica a coroanei obtinem informatii despre modul de relationare si gradul
de insertie al subiectului in mediu.
Se masoara din nou inaltimea in mm. De la baza desenului pana in punctul unde apare
scorbura sau ciotul. Aceasta este „h” si se va imparti la indice, ceea ce inseamna ca rezultatul =
varsta la care s-a produs in viata subiectului o trauma, un eveniment perturbator, distorsionant.
Ex:
subiect 40 de ani,
120 : 40 = index 3.
12,9 : 3 = 4,3, adica 4 ani si 3 luni, ceea ce inseamna ca la aceasta varsta s-a produs o
trauma in viata subiectului – la aceasta varsta murise mama subiectului.
19.11.
NOTAREA:
Se noteaza pentru fiecare grup tematic de itemi valoarea afectiva a raspunsului respectiv
prin semnele: +, – , 0.
Se insumeaza in cadrul fiecarui grup tematic de itemi, numarul itemilor cu aceeasi valoare
afectiva, rezultand 3 sume care se transforma in procente pentru fiecare grup tematic de itemi. Se
procedeaza intocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.
Exemplu:
NIVELUL GLOBAL:
NIVELUL ANALITIC:
ITEMII:
Sub influenta acestei cercetari si a metodei psihanalitice a asocierii verbale descoperita de Freud,
C.G. Jung inventeaza in 1904, la Zurich, un test de asociatii de cuvinte care va fi considerat primul
test proiectiv.
Jung observa ca exista anumiti indici care scot in evidenta blocajul subiectului in asociere
– rezistenta. Se inregistreaza timpul.
Ex. de indici:
Jung lucreaza initial cu o lista de 400 de cuvinte pentru a avea o lista cat mai mare, a
oferi un camp de stimuli cat mai mare, ulterior reducand lista la 100 de cuvinte.
Prima etapa:
A doua etapa:
Subiectul trebuie sa incerce sa repete, sa-si aduca aminte cuvintele prin care a raspuns
initial cuvantului-stimul.
- raspunde cu alt cuvant, care este falsa reproducere = se noteaza cuvantul nou.
Dupa ce se face calculul, vor ramane cateva cuvinte (5-7 maxim din 100) pe care se
asociaza din nou cu subiectul, inetapa a treia.
NOTATIA:
Se acorda 1 punct:
1. Pentru T.R. prelungit (care este deasupra mediei probabile medianei). Se calculeaza
T.R. mediu, adica se aduna toti T.R. si se face media.
2. Se poate calcula si abaterea standard. Daca un indice depaseste abaterea standard cu 2
unitati, atunci avem timpul de reactie prelungit.
3. Pentru nonreactie. Atunci cand se depasesc 30 de secunde, inseamna ca subiectul este
blocat.
4. Pentru falsa reproducere.
Se deseneaza un tabel.
In modul de analiza a experimentuli asociativ verbal intervine cea de-a treia etapa., etapa
de context, asociativa.
Dupa ce-am gasit cuvintele-cheie se aduna punctele si ajungem sa avem 4-5 cuvinte.
Acestea sunt cuvintele pe care trebuie facuta asociatie si pe care se face si psihoterapie.
Jung: „In experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca poarta regala de intrare, poarta
care este visul, in psihism”.
26.11.
T. A. T.
VARIANTA T.A.T. ELABORATA DE MURRAY
Initial, Murray a lucrat la asta proba ipreuna cu Morgan, acesta din urma renuntand la
cercetari.
Prima forma este publicatain 1935, iar in 1938, Murray integreaza toate rezultatele
cerectarilor sale intr-o teorie asupra personalitatii, lucrarea fiind intitulata Explorari ale
personalitatii. Forma definitiva a TAT apare in 1943.
Murray, ca medic si biochimist, prima lui conexiune cu psihanaliza o face cu Jung, cu care
isi incepe psihoterapia analitica, dar isi termina analiza in SUA cu Alexander. Testul lui Murray
poarta amprenta acestei duble formari. El a utilizat foarte multe teste in evaluarea subiectilor.
Astfel sunt: metoda discutiilor libere; metoda autobiografica; metoda asocierilor libere;
chestionarele de personaitate; testul Rorschach; testul Rosenzweig; teste privind nivelul de
aspratie; teste de valori.
Dupa aceasta, Murray a facut sinteze interpretative pentru fiecare subiect. Ajunge la
concluzia ca elementul motivational pare a fi elementul cheie al personalitatii umane.
- motivatiile;
- factorii interni;
Motivatiile
Sunt 9 tipuri de motivatie:
1. Trebuinte de dominare:
- trebuinta de agresiune;
- trebuinta de umilire;
- trebuinta de supunere.
2. Trebuinta de realizare sau reusita
3. Trebuinte sexuale:
- trebuinta de exprimare;
- trebuinta de senzatii;
- trebuinta de joc.
Aceste trebuinte sunt prezente la toti oamenii, dar nu sunt puse in valoare in egala
masura, unele sunt complementare, altele sunt opuse si de aceea se spune ca avem o dinamica a
lor.
Factorii interni
Factorii interni sunt instante psihice care intervin, alaturi de trebuinte, in declansarea
comportamentului.
Factorii interni:
2. Narcisismul
4. Supraeu-l in conflict:
- crize de constiinta;
- sentimente de culpabilitate;
- stari depresive.
Trasaturile generale
Trasaturile generale sunt stari interne si emotii traite de subiect. Aceste stari interne si
emotii traite de subiect sunt:
2. Creativitatea
3. Conjunctia/Disjunctia intre actiune si gandire
4. Emotivitatea
9. Intensitatea efortului
Murray sustine ca persoana proiecteaza, atribuie impulsurile care il tulbura unui element
din exterior. El construieste TAT pentru evaluarea temerilor, gandurilor, sentimentelor subiectului.
Administrare:
TAT se aplica de 2 ori, in 2 etape in care sunt prezentate cate 10 imagini.
Administrare psihanaitica:
Se urmareste sa se construiasca istorioare care sa prezinte situatia existenta si
deznodamantul.
Povestirea trebuie sa aiba intre 150 si 300 de cuvinte si este mai bine daca este mai lunga.
Simpla descriere a planselor denota faptul ca subiectul fuge de sarcina. In astfel de situatii,
examinatorul trebuie sa insiste ca subiectul sa creeze o povestire, fara sa sugereze anumite
elemente sau sa-i spuna sa povesteasca.
Analiza continutului
Analiza continutului are 5 aspecte.
Se urmaresc motivatia, factorii interni si trasaturile generale ale eroului, cand se intampla
sa identificam un conflict intern.
1. Personajul de care subiectul este cel mai interesat in descrierea fizica si psihica,
personajul cel mai nuantat din punde vedere psihologic.
2. Eroul poate fi personajul care seamana cel mai mult ca varsta, sex si caracter cu
subiectul.
3. Personajul care joaca rolul central in desfasurarea actiunii dramatice. De obicei, eroul
este unul din personajele prezente in imagine. Uneori este posibila spargerea eroului in mai multi
eroi, acestia reprezentand tendinte conflictuale slab integraten psihologia subiectului.
Daca subiectul se identificacu eroul, inseamna ca eroul identificat este unul si acelasi cu
subiectul.
Actiunile reprezinta motivatiile eroului. Este vorba de trebuinte profunde, latente, care sunt
sursa comportamentului manifest. Cand apare o astfel de variabila Murray o coteaza pe o scala de
la 1 la 5 din punct de vedere al: intensitatii, duratei, repetitivitatii, importantei sale, in mersul
povestirii.
Se identifica personajul care este obiectul actiunii dupa sex,varsta, figura, daca este o
figura parentala sau pe pozitie de egalitate.
Interpretare:
Aceste forte sau presiuni externe se pot determina pornindu-se de la actiunile altor
personaje din povestire, actiunile lor cotandu-se pe o scala de la 1 la 5 in functie de urmatoarele
motivatii ale acestor personaje: alfiliere, agresivitate, pericol fizic, dominanta, respingerea eroului,
lipsa sau pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie.
Se noteaza care tipuri de presiuni sunt favorabile sau nefavorabile eroului si daca provin de
la personaje de acelasi sex sau diferit.
Se face o analiza a temelor mai frecvente, a celor exceptionale prin intensitate, unicitate si
rol psihologic.
V. Interese si sentimente
Se analizeaza interrelatiile eroului cu celelalte personaje: daca este izolat, daca are relatii
pozitive sau negative, cu figuri paternale sau personaje de aceeasi varsta, sex sau de sex diferit.
Se realizeaza si o analiza de tip formal, unde accentul se pune integritatea povestirii (daca
are inceput, cuprins si incheiere). In final se realizeaza interpretarea ca sinteza, adica:
Cand exista o departare intre cele doua continuturi, aceasta poate fi interpretata in termen
dificultate sau imposibilitate a subiectului la nivel conflictual si de fixatie.
Relatia subiect-obiect trebuie sa fie bine stabilita pentru ca subiectul sa poata proiecta
asupra imaginii. Cand imaginea de sine este perturbata, apar in povestiri instrumente sparte,
bizarerii in perceperea personajelor si false perceperi.
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
1. „Un copil care viseaza sa devina un mare muzician, asemenea idolilor sai, si s
starneasca ropote de aplauze.”
2. „Ea doreste sa plece acasa sa invete la oras mai mult decat ii ofera scoala de l
sat.”
4. „Aici e o scena de despartire. Barbatul din imagine vrea sa plece in alt ora
deoarece are o cariera stralucita si a obtinut un job important in domeniu
finantelor.”
Se pot identifica:
La prezentarea plansei:
1, 2, 4. Trebuinta de autoafirmare:
- ambitia,
- nevoia de reusita,
- nevoia de dezvoltare.
Subiectii instabili afectiv reactioneaza afectiv foarte mult la stimulii plansellor prin critici si
prin accentul pus pe emotiile personajelor. Acestia exclama frecvent si au chiar si tulburari de
dispozitie – plang. Plansul apare mai frecvent la depresivi sau la persoanele demonstrative – isterice.
Exemplu:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
14. „Aici este un om care intra pe fereastra prin efractie
Intra undeva unde n-ar trebui. Nu-mi place sa fac genu
asta de povestiri. Sper ca o sa-l prinda. Asta e tot. Can
ma gandesc la lucruri de genul asta, ma deprima”
Se identifica:
La prezentarea plansei:
14. - Starea afectiva,
- Discursul imatur.
1.1. TENDINTELE DEPRESIVE
Se exprima prin inhibarea ideilor, prin naratiuni si finaluri nefericite dar si prin fantasme
pozitive – iubirea, afectivitatea, fericirea.
Depresivul chiar plange si isi arata disperarea. La acesta apare tema pacatului si a
culpabilitatii (atunci cand sentimentul de vinovatie este extrem de puternic).
Exemplul 1:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
13B Subiectul: „El este foarte suparat, probabil suparat ca a facut
ceva rau. Nu-si poate afla odihna. Ar vrea sa nu fi
trait la modul cum a trait. El va fi pedepsit pe lumea
asta precum si pe ailalta.”
Examinatorul: „Dar cum a trait?”
Subiectul: „A sfidat legile lui Dumnezeu si ale omului.”
Se identifica:
La prezentarea plansei:
15. - Tema pacatului,
- Tristetea generala.
Exemplul 2:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
15. Subiectul: „Este o fantoma care se uita la niste
morminte.” (Observatie: subiectul
vrea sa dea plansa inapoi.)
Examinatorul: „De ce?”
Subiectul: „Nu stiu de ce.”
Subiectul: „Ale cui sunt mormintele?”
Examinatorul: „Nu stiu, un membru al familiei.”
Subiectul: „Cine?”
Subiectul: „Nu stiu.”
Examinatorul: „Imagineaza-ti.”
Subiectul: „Un copil.”
Exemplul 1:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
15. „Imaginea unui subiect uman, se pare la varsta a treia, mai
precis intre varsta de 62 - 65 de ani, usor aplecat, cu
bratele intinse simetric in fata, se vede o simetrie
bilaterala. Bratele pleaca din linia de mijloc a corpului
spre ce as considera, consider, nu sunt sigur, spre un
mormant. Unele patrate, altele rotunde, arantate uneori cu
gust.”
Se identifica:
La prezentarea plansei:
15. Subiectul face doar o simpla povestire, ceea ce inseamna ca
se apara de situatia de testare, se ascunde.
Exemplul 2:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
5. „Nu pot pune in legatura camera cu usa asta. Cred ca ea se uita in
camera dar este o enigma pentru mine daca e asa sau nu. E o femeie
care si-a pierdut sotul si se uita in camera regretand ca ii lipseste.
Totusi, de ce lumina e aprinsa? Poate ca nu lipseste. Nu pot sa-mi dau
seama. Si-apoi, ce reprezinta rochia ei? Mi-e imposibil sa ma
hotarasc. De fapt luati-o de aici, am obosit.”
Se identifica:
La prezentarea plansei:
5. Tema pierderii, regretul, atitudinea defensiva.
INTELECTUALIZAREA OBSESIV-COMPULSIVULUI
Exemplul 1:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
15. „Este vorba de un eretic mondial care a fost excomunicat.
Eroul de aici a facut la teologie multe discipline
ecleziastice prementorii.”
4. „E povestea unui conflict intre a-ti urma instinctul, as
spune mai bine – pasiunea – suna mai bine ca instinctul.
Sunt multe argumente in psihologie ce inseamna
instinctelele. Ele au multe conotatii”
2. TENDINTELE AGRESIVE
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
7BM. „Doi chirurgi care au taiat un pacient si se
uita la el cum moare.”
9BM. „Detinuti care au evadat, apoi au torturat o
batranica si au fugit cu pensia.”
3BM. „Copilul sufera deoarece parintii lui au fost
sfartecati intr-o explozie.”
sau
3. TENDINTELE PARANOIDE
Paranoidul este suspicios, intreprinzator. Este sigur ca este persecutat. Astfel apar teme de
suspiciune, spionaj, atac din spate. Paranoizii sunt foarte suspiciosi in situatia de testare. In
povestirile lor exista puternice accente moralizatoare.
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
8BM. „El studiaza sa nu dea de bucluc. Majoritatea tinerilor care
nu studiaza si fac ce vor ei ajung la penitenciar. Asa le
trebuie.”
7BM. „De ce-mi aratati mie planse cu doi barbati? Ma credeti
homosexual? Va stiu eu pe voi.”
14. „Un om a fost internat intr-un spital de nervi de catre rude
care ii vor raul.”
4. TENDINTELE SCHIZOFRENICE
Tendintele schizofrenice presupun din partea subiectului comportamente bizare sau
dezorganizate, limbaj dezorganizat, idei delirante, halucinatii. Apar teme bizare, socante legate de
aresivitate si sexualitate in general. Apare si tema retragerii, izolarea, separarea.
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
14. „Omul acesta este un castelan inchis intr-un turn intunecat
in care exista o singura fereastra la care el se duce in
fiecare dimineata si se uita la oameni si la civilizatia de
afara.”
18BM. „Aici e un om care are senzatia ca cineva il insfaca, ca
merge pe strada si o persoana necunoscuta isi pune
degetele jupuite in jurul gatului si incearca sa-l socheze.
Apoi el s-a infundat in asfalt si a fost gasit mort dimineata
de un jurist.”
1. „Baiatul e chinuit de mama lui care nu a fost satisfacuta
sexual in noaptea trecuta si acum e nervoasa.”
11. „Asta e o situatie imaginara care sugereaza un conflict
religios de care eu nu sunt ingrijorat.”
sau
sau
sau
sau
03.12.
TESTUL SZONDI
Testul Szondi este o proba care se bazeaza pe reactia afectiva a subiectilor in fata unor
fotografii. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici.
Autorul testului – Leopold Szondi – a elaborat acest test pentru a avea o dovada
empirica experimentala a teoriei pe care el a elaborat-o in psihiatrie si pe care a numit-o teoria
pulsionala a destinului.
Szondi a incercat sa introduca notiunea de destin in cadrul stiintelor umane si medicale,
afirmand ca destinul unei persoane reprezinta de fapt o serie de alegeri personale pe care respectiva
persoana le face in principalele sectoare ale vietii:
- alegerea in iubire,
- alegerea profesiei,
- alegerea prietenilor,
Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin inconsrtientul familial care contine o serie
de gene ce caracterizeaza un arbore genealogic. Aceste gene care predispun alegerile noastre se
exprima la nivel psihologic printr-o serie de trebuinte, pulsiuni. Cunoscand care este intensitatea si
modul de manifestare ale acestor pulsiuni, putem deduce nu numai anumite trasaturi de
personalitate ale subiectului, ci si la ce alegeri este predispus.
Testul Szondi masoara intensitatea si modul in care tind sa se exprime aceste pulsiuni.
Conceptul de pulsiune a fost preluat de la Freud.
Testul contine 48 de fotografii reprezentand o serie de 8 boli mintale alese in asa fel incat
sa corespunda fiecare unei anumite trebuinte pe care o masoara testul.
Setul de 48 de fotografii este structurat in 6 serii echivalente, in fiecare serie fiind cate 8
fotografii.
STRUCTURA FOTOGRAFIILOR:
APLICAREA SI INSTRUCTAJUL
Instructaj preliminar: „O sa-si arat niste personaje si o sa te rog sa-mi spi care dintre
personaje iti plac si care nu-ti plac”.
Daca subiectul a inteles, i se pun pe masa primele fotografii din seria I si este intrebat:
„care sunt doua personaje care iti plac cel mai mult” sau „alege doua personaje care iti plac cel
mai mult”.
Dupa ce subiectul a fafut alegerile i se prezinta a doua serie de fotografii pana la ultima
serie si se completeaza tabelul.
Ex:
Serii S1 A1 S2 A2
I s, e p, d hy, k h, m
II
III
IV
V
VI
Ex:
Profil de fatada
Vectori S P Sch C
Factori h s e hy k p d m
Simpatice x x x x x x x
x x
x x
Antipatice x x x x x
x x x x
x x
x
Coduri + -! - 0 - - 0 +
Codul „+”:
Se acorda „+” cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri simpatice dar
maxim una antipatica sau niciuna.
Semnul „+” arata ca subiectul isi accepta, asi recunoaste acea trebuinta in forma ei
naturala, neschimbata. Aceasta trebuinta incearca sa se exprime in comportament la modul
natural.
Aceste persoane sunt comunicative, simt nevoia de a-si exprima afectiunea fata de ceilalti,
tind sa fie sociabile.
Atunci cand avem mai mult de trei alegeri, acea trebuinta se considera frustrata si se pune
un semn de exclamare langa semnul „+”, la cinci alegeri – doua semne de exclamare, la sase
alegeri – trei semne de exclamare.
Daca o persoana are un „!” la „h+”, inseamna ca este o persoana a carei trebuinta de
senzualitate este frustrata.
Codul „-”:
Se acorda „-” cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri antipatice, dar cel
mult una simpatica sau niciuna.
Reactia „-” inseamna ca subiectul isi neaga sau respimge acea trebuinta in forma ei
naturala.
Ex: O persoana care ati respinge trebuinta „s” se manifesta invers de semnificatia generala a
trebuintei. In loc sa fie activa ea tinde sa fie pasiva, dominanta, asi indreapta
vagresivitatea spre sine, adopta un comportament contrar sau masochist.
Daca avem mai multe alegeri cu „-” pe o trebuinta, se pune un „!”, adica persoana isi
cenzureaza, inhiba impulsurile agresive si le indreapta catre propria persoana.
Codul „±”:
Codul „±” este reactia ambivalenta. Se acorda „±” daca pe o trebuinta avem cel putin
doua alegeri simpatitece si cel putin doua alegeri antipatice.
Reactia „±” arata ca subiectul este nehotarat, indecis fata de acea trebuinta („sa o accept,
sa o reprim sau sa o neg?”; „sa o las sa se exprime in forma ei naturala sau in alta forma?”).
Ex: „e„±” = „sa-mi controlez furia sau sa o las sa se acumuleze?” Astfel de persoane oscileaza
frecvent intre sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate.
„h„±” = „sa-mi accept impulsurile erotice senzuale sau sa le resping?” Aceasta situatie
apare frecvent la adolescentii care isi reprima acea energie pentru ca nu stiu sa o
gestioneze.
Ex: „d0” = reactiile „0” arata ca trebuinta este descarcata printr-un anumit comportament sau
simptom. Reactia „0” nu ne spune cum s-a descarcat trebuinta (natural sau printr-un
simptom).
Ex: „e0” = apare cand te-ai certat cu cineva, la epileptici dupa o criza, in mod nevrotic, la o criza
de astm, la o criza de cap sau la o exema care iti apare peste noapte.
„m0” = subiectul iti descarca trebuinta prin comportamente orale mai des (consum de
dulciuri, alcool, fumat, droguri sau vorbit excesiv). De obicei cei cu „m0” sunt persoane
imature.