Colegiul Național de Comerț al ASEM

Studiul individual la
filosofie
Tema: Cercetări în domeniul istoriei filosofiei în Republica Moldova

A elaborat: Chirtoacă Madlena

Coordonator: Dicusar Alina

Chișinău 2016
Istoria gândirii filosofice din Moldova constituie o parte componentă a istoriei gândirii
filosofice româneşti şi universale. În timp ce în România investigaţiile ştiinţifice în acest
domeniu au început la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Republica Moldova ele debutează abia
după cel de al Doilea Război Mondial, odată cu crearea, în 1956, a sectorului de istorie a
gândirii social-politice şi filosofice din Moldova, în cadrul Filialei moldoveneşti a Academiei
de Ştiinţe din URSS. În anii `50 au văzut lumina tiparului câteva monografii, broşuri şi
articole ştiinţifice consacrate cercetării concepţiilor filosofice şi sociale ale lui Nicolae
Spătaru Milescu, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce[1], ceea ce a dat un imbold dezvoltării
investigaţiilor în domeniul respectiv. Numărul publicaţiilor în domeniul istoriei gândirii
filosofice din Moldova a crescut semnificativ după anul 1969, când Sectorul sus-numit s-a
transformat în Secţia de Filosofie şi Drept a Academiei de Ştiinţe din Moldova. Drept rezultat
al investigaţiilor efectuate în anii `60 în domeniul istoriei filosofiei naţionale a fost editarea
lucrării de sinteză Din istoria gândirii socialpolitice şi filosofice din Moldova[2]. În carte sunt
schiţate etapele principale ale procesului ideatic din Moldova până în cel de al doilea deceniu
al secolului al XX-lea (1918). În următoarele decenii ştiinţa istorico-filosofică din Republica
Moldova se îmbogăţeşte cu noi lucrări. A fost întreprinsă editarea unei colecţii de broşuri de
popularizare dedicate maselor largi de cititori cu genericul „Gânditorii moldoveni”, în care
sunt expuse concepţiile social-politice, filosofice, etice, estetice şi pedagogice ale cronicarilor
Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, ale gânditorilor umanişti Nicolae Spătaru
Milescu şi Dimitrie Cantemir, ale iluminiştilor Amfilohie Hotiniul, Gheorghe Asachi,
Constantin Stamati, Constantin Negruzzi, Alexandru Hâjdeu, Alecu Russo, ale clasicilor
literaturii române Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, ale scriitorilor basarabeni
Constantin Stamati-Ciurea, Alexei Mateevici ş.a. Multiple articole ştiinţifice, tipărite în
diferite culegeri şi reviste, ne dezvăluie concepţiile filosofice, social-politice şi ştiinţifice ale
unor gânditori mai puţin cercetaţi în acea perioadă: Alexandru Sturdza, Vasile Laşcu, Alexei
Koţovski, Teodor Porucic, Alexei Bârlădeanu ş.a. S-au editat câteva monografii actualizate,
bazate pe noile cercetări în domeniul istoriei filosofiei româneşti, consacrate operei şi
concepţiilor filosofice ale lui Nicolae Spătaru Milescu, Dimitrie Cantemir, Constantin
Negruzzi, Andronache Donici, Antioh Cantemir, culegeri de texte ale operelor lui Nicolae
Zubcu-Codreanu şi Amfilohie Hotiniul[3]. Obiect al investigaţiilor la nivel monografic au
devenit câteva probleme majore: dezvoltarea gândirii estetice în Moldova, motive filosofice în
creaţia populară, continuitatea curentului umanist în gândirea filosofică din Moldova în sec. al
XVII-le-începutul sec. al XVIII-lea, „noua conştiinţă religioasă” în Basarabia la începutul sec.
XX ş. a.[4] Largi discuţii asupra necesităţii respectării principiilor ştiinţifice şi obiectivităţii în
cercetarea istoriei gândirii filosofice şi social-politice din Moldova au avut loc în procesul
pregătirii pentru editare a unei ediţii a Istoriei gândirii social-politice şi filosofice în
Moldova[5]. Cercetări în domeniul istoriei filosofiei în Republica Moldova ~ 6 ~ Cele expuse
par a ne convinge că în perioada menţionată în Republica Moldova sau efectuat importante
investigaţii în domeniul studierii şi valorificării critice a moştenirii filosofice. E destul însă să
comparăm ceea ce s-a făcut cu ceea ce se cerea să se facă, pentru a descoperi un şir întreg de
lacune cauzate de starea generală a ştiinţei filosofice din fosta Uniune Sovietică, dominată de
concepţii neştiinţifice, subiective, cu o accentuată tentă ideologică. Domina exclusiv „un
dogmatism indiferent, laş şi mărginit”, o pasiune nestăvilită pentru comentarii scolastice,
ucigând în germene orice idee proaspătă[6]. Un fond vag de „adevăruri” intangibile era folosit
de funcţionarii ideologici în calitate de măciucă cu care loveau în cei ce se încumetau să
abordeze concepţiile unor gânditori „incomozi”. Această atmosferă stagnantă i-a făcut pe
mulţi filosofi să se retragă la „periferia paradigmei dominante”[7]. Metastaza dogmatismului
a atins şi cercetările în domeniul istoriei gândirii filosofice. Această ramură a cunoştinţelor
filosofice a suferit nu mai puţin decât alte domenii, fapt ce se confirmă în urma unei analize
mai minuţioase a rezultatelor cercetărilor istorico-filosofice din Republica Moldova efectuate
în anii `50-`70 ai sec. XX. Istoria filosofiei era tratată în această perioadă ca o luptă aprigă
între materialism şi idealism, fără a ţine cont de specificul acestui proces în anumite condiţii
istorice. Rezultatul unor astfel de „abordări” s-a dovedit a fi nefast. În unele lucrări este
promovată ideea neîntemeiată, potrivit căreia anume materialismul constituie curentul
dominant în istoria gândirii filosofice şi social-politice din Moldova, din care cauză cercetarea
concepţiilor gânditorilor idealişti trebuie să ocupe un loc secundar şi nesemnificativ. Au fost
excluşi din procesul ideatic gânditorii religioşi, nu se ţinea cont de operele lor, „filosofemele
folosite de ei nu erau traduse în limbajul istoriei filosofiei”[8]. Era ignorat, de asemenea,
faptul că izvorul principal al formării gândirii filosofice în perioada medievală îl constituia
literatura religioasă. În analiza multiplelor fenomene ale istoriei gândirii filosofice din
Moldova domina o abordare îngustă, de clasă, determinată de concepţia unilaterală privind
existenţa în cadrul fiecărei culturi naţionale a două culturi: una burgheză, „reacţionară”, şi alta
proletară, „progresistă”. Drept rezultat a fost aproape unanim acceptată divizarea tuturor
gânditorilor în „drepţi şi nedrepţi”: primii, de regulă materialişti, au dreptate în toate, pe când
cei de ai doilea, idealiştii, dimpotrivă, promovează idei reacţionare. Cercetătorii s-au obişnuit
să „nu observe” neajunsurile materialismului şi meritele idealismului. Astfel, în mod artificial
a fost sărăcită istoria dezvoltării pe parcursul mai multor secole a gândirii filosofice din
Moldova. Orientările lipsite de temei, uneori vădit eronate, au deformat tabloul real al istoriei
gândirii filosofice din Moldova, ridicând la începutul anilor `90 un mare număr de probleme,
unele fiind chiar primordiale, soluţionarea cărora era extrem de necesară. Devenise
imperioasă elucidarea rolului filosofiei idealiste în dezvoltarea gândirii naţionale. Era
important de urmărit destinele politice ale filosofiei din Moldova, specificul ei ca parte
componentă a culturii filosofice româneşti. Necesita studii aprofundate filosofia iluministă din
Moldova ca parte componentă a iluminismului românesc, la fel ca şi gândirea democrată,
revoluţionară şi liberală din a doua jumătate a sec. XIX, rămânea încă necercetată îndeajuns
gândirea filosofică din Basarabia în perioada interbelică. Noile realităţi politice şi culturale
din anii `90 ai secolului trecut au favorizat un spectru larg de posibilităţi în abordarea
problematicii istorico-filosofice, de expunere adecvată şi cercetare a istoriei gândirii filosofice
naţionale de pe poziţiile metodei istorismului critic. Excluderea din programele de studiu a
disciplinelor materialismul dialectic, materialismul istoric, comunismul ştiinţific a contribuit
la faptul ca mulţi dintre profesorii ce predau aceste cursuri să se orienteze spre predarea
istoriei filosofiei. La Gheorghe Bobână ~ 7 ~ catedrele de ştiinţe filosofice se editează
materiale didactice şi note de curs având ca tematică istoria filosofiei universale şi naţionale.
Printre primele de acest fel sunt cele semnate de Teodor Ţîrdea, Lidia Dergaciov, Tudor
Dumitraş, Mihail Braga, Simion Roşca, Ludmila Roşca, Valeriu Capcelea, unele dintre ele
conţinând pe alocuri inexactităţi şi tratări perimate[9]. Un nivel ştiinţific mai elevat observăm
în lucrările care constituie rezultatul unor cercetări în cadrul tezelor de doctorat consacrate
elucidării concepţiilor filosofice, sociale, estetice ale gânditorilor Alexandru Sturdza,
Constantin Stere, Constantin Rădulescu-Motru, Vasile Laşcu, Mircea Florian[10].
Problematica istorico-filosofică se diversifică la începutul secolului al XXI-lea. De la analiza
concepţiilor unor gânditori aparte se trece la abordarea tematică, care cuprinde curente şi
orientări dominante în anumite perioade de timp atât în filosofia naţională, cât şi în cea
europeană. Semnificative în acest sens sunt lucrările elaborate de cercetătorii Victor Juc,
Dumitru Căldare, Dumitru Grama, Maria Bulgaru, Eudochia Saharneanu, Svetlana Coandă,
Gheorghe Bobână[11]. Manualele de filosofie şi istorie a filosofiei, materialele didactice sunt
elaborate în această perioadă la un nivel teoretic şi ştiinţific mai elevat[12]. Un şir de articole
consacrate problemelor de istorie a filosofiei au apărut în Revista de filosofie şi drept.[13]
Faptele menţionate nu ne permit să considerăm că în cercetările istorico-filosofice din
Republica Moldova nu mai există probleme. Nu este editat până acum un volum de sinteză
consacrat istoriei gândirii filosofice şi sociale din Moldova. Valorificarea moştenirii filosofice
necesită crearea bazei istoriografice a cercetărilor istorico-filosofice prin editarea operelor
reprezentative ale gânditorilor moldoveni[14]. Este necesară restructurarea radicală a
metodologiei istorico-filosofice, ralierea ei la standardele europene. În cercetarea istoriei
gândirii filosofice din Moldova mai domină încă abordări la nivel general, în timp ce tendinţa
actuală este de a cerceta fenomenele în profunzime, de a evidenţia detaliile, identităţile şi
diferenţele în concepţiile unor gânditori aparte sau la nivelul unor opere semnificative. Un loc
de seamă în problematica filosofică naţională aparţine ideii de libertate, dat fiind faptul că pe
parcurs de secole poporul românesc s-a luptat pentru păstrarea identităţii sale naţionale. Nu
mai puţin importantă este elucidarea rolului ideii naţionale în istoria gândirii filosofice şi
sociale din Moldova în secolele XIXXX. Evoluţia sesizării acestor şi altor idei în mentalitatea
poporului şi în creaţia cărturarilor trebuie să constituie un obiect de invesigaţie aparte.
Bibliografie

 http://iiesp.asm.md/wp-content/uploads/2010/12/Revista-2008-3-JIS-B5.pdf
 http://asociatia-profesorilor.ro/conceptul-de-prostie-in-viziunea-filosofului-
erasmus.html