Blastula -> un stadiu embrionar ce precede formarea foițelor embrionare.

Tipuri de blastulă:
celoblastula – veziculă goală la interior, cu peretele format dintru-un singur strat de celule (blastoderm).
Spațiul interior se numește blastocel și reprezintă cavitatea primară a corpului. Provine din ovule
oligolecite prin segmentație totală și egală. Steroblastula – vezică sferică solidă de blastomere (plină cu
blastomere). Nu există blastocel. Ea prezintă micromere la polul animal şi macromere la polul vegetativ.
Provine din ovule heterolecite prin segmentație totală și inegală. Discoblastula (= teloblastula) se
formează prin segmentația parțială și discoidală a oului telolecit. Ea se prezintă ca un disc de blastomere
mici la polul animal, situat peste o masă nedivizată de vitellus. Periblastula rezultă din segmentația
parțială și superficială a oului centrolecit. Ea este asemănătoare în anumite privințe cu celoblastula, dar
este umplută la mijloc cu vitelus noncelular

Gastrulația -> stadiul care urmează după blastulă şi constă în formarea a două foiţe embrionare:
ectodermul, la exterior, și endodermul, la interior. Endodermul delimitează o cavitate nouă care
reprezintă intestinul embrionar numită arhenteron. Arhenteronul comunică cu exteriorul printr-un
orificiu numit blastopor. Pe parcursul dezvoltării embrionare, blastoporul va forma orificiul bucal la
protostomieni, si orificiul anal, la deuterostomieni. Există două tipuri de gastrulă: gastrulă cu
arhenteron sau celogastrulă, și gastrulă fără arhenteron, plină cu celule endodermicesau sterogastrulă.
În ceea ce privește gradul de complexitate, putem privi gastrulația ca un proces embrionar analog
trecerii de la protozoare la metazoare. Inițial se diferențiază un ectoderm și un endoderm, apoi se
dezvoltă și mezodermul. Modul de dezvoltare a foițelor embrionare reflectă unitatea de grup a
metazoarelor. De exemplu, ectodermal formează sistemul nervos, tegumentul și derivatele sale.
Endodermul – cea mai mare parte din tubul digestiv și structurile asociate; mezodermul – epiteliul
celomic, sistemul circulator, cea mai mare parte din structurile interne de susținere și musculatura.
Tipuri de gastrulație: gastrulaţia prin invaginaţie, gastrulaţia prin învăluire, gastrulaţia prin
imigraţie/proliferare, gastrulaţia prin delaminare.

1. Gastrulația prin invaginare -> se porneşte de la o celoblastulă. Polul vegetativ (cu macromere) se
invaginează formând un sac în blastocel, lăsând la exterior celulele polului animal (cu micromere), care
vor forma ectodermul. Macromerele invaginate formează endodermul. Cavitatea formată prin
invaginaţie se numeşte arhenteron (intestin embrionar), care comunică cu exteriorul printr-un orificiu
numit blastopor. S-a format astfel o celogastrulă. Blastoporul va deveni orificiu bucal, la protostomieni,
respectiv orificiu anal, la deuterostomieni

2. Gastrulaţia prin învăluire -> se realizează la stereoblastule, gastrule lipsite de blastocel. Micromerele
de la polul animal (viitorul ectoderm) clivează holoblastic rapid şi înconjoară macromerele (viitorul
endoderm) de la polul vegetal, care se divid mai lent din cauza vitelusului. Rezultă o stereogastrulă, cu
un masiv endodermic la interior înconjurat de ectoderm. Arhenteronul lipsește; el se va forma secundar
ca un spațiu delimitat în interiorul endodermului dezvoltat. Se întâlnește la platelminți

3.Gastrulația prin imigrare și/sau proliferare. -> se realizează la celoblastule. Celulele blastulei se divid
după planuri de clivaj perpendiculare pe suprafața embrionului. La polul vegetativ sau pe toată
întinderea blastodermului se formează celule care ies din rând şi pătrund la interior, până când se umple
blastocelul cu o masă solidă de endoderm, rezultând o sterogastrulă. Atunci când celulele blastodermice
ce pătrund la interior nu se mai înmulțesc, fenomenul se numește imigrație; când celulele pătrunse la
interiorul blastulei se înmulțesc, fenomenul este numit proliferare. Proliferarea care se petrece numai la
un pol, cel vegetal, se numește unipolară; există și proliferare multipolară, prin mai multe locuri din
peretele blastulei. Rezultă un endoblast (endoderm embrionar) masiv, înconjurat de un ectoblast
(ectoderm embrionar) obişnuit.

4.Gastrulația prin delaminare. Celulele blastodermului unei celoblastule se divid printr-un plan de clivaj
paralel cu suprafața blastulei. Rezultă un strat intern de endoderm și un strat extern de ectoderm.
Spațiul intern delimitat de endoderm reprezintă arhenteronul (la unele hydroidee, dintre celenterate).