1. Regiunile capului insectelor.

● Fruntea - partea dinaintea ochilor;

● Tâmplele - părțile de dinapoi a ochilor;
● Creștetul (vertex) - partea de deasupra capului;
● Obrajii - părțile laterale ale capului;
● Ceafa (occiput) - partea posterioară a capului;
● Clipeu - situată în continuarea frunții.

2. Apendicii segmentelor capului.

 pereche de antene - segmentul antenal;

 pereche de mandibule - segmentul mandibular;
 pereche de maxile - segmentul maxilar;
 Labiumul - segmentul labial;
 Segmentele acron și intercalar nu prezintă apendici.

3. Definiți clipeul insectelor.

O piesă (regiune) specifică insectelor situată în continuarea frunții.

4. Suturile capului.

 Occipitală;
 Coronară;
 Oculare.

5. Definiți antenele la insecte.

Sunt apendici pereche, mobili, situate în diferite poziții, anterior sau posterior ochilor, în niște
fosete sau gropițe antenale, mărginite de o ridicătură, denumite și codil antenifer.

6. Alcătuirea unei antene.

 Articol bazal = scapus;

 Pedicel;
 Flagel = feniculum - format dintr-un număr variabil de articole 3-100 (majoritatea 10-
12).

7. Rolul principal al antenelor.

 Senzitiv;
 Olfactiv;
 Tactil.

8. Alte funcții pe care le îndeplinesc antenele la insecte.

 De echilibru în timpul zborului la viespi;

 De a scoate oxigenu din apă;
 De apucare în timpul împerecherii.
 9. Clasificați antenele și definiți-le.

 Regulate (aequales) - articolele flagelului sunt aproximativ identici, de aceeași formă

și mărime;
 Neregulate (inequales) - articolele flagelului diferă ca fprmă și mărime.

10. Numărul de articole antenale la insecte.

Sunt număr variabil de articole 3-100 dar majoritatea insectelor prezintă 10-12 articole.

11. Antenele setiforme: definiție și exemple.

Articulațiile flagelului se subțiază treptat spre varf.

Blattidae - Blatta orrientalis - gandacul negru de bucătărie

12. Antenele moniliforme: definiție și exemple.

Articulațiile flagelului au aproximativ formă sferică, amintind în asamblu de un sirag de

mărgele. Tenebrionidae

13. Antenele genunchiate: definiție și exemple.

Flagelul nu este situat în continuarea pedicelului. Curculionidae

14. Antenele lamelate: definiție și exemple.

 Ultimele articole ale flagelului sunt mult lățite lateral, sub fomă de lamele.
 Scarabaeidae, Melolontha melolontha - carăbușul de mai

15. Antenele clavate și pectinate: definiție și exemple.

 Clavate - ultimele articole ale flagelului sunt ușor îngroșate (Pieris brassicae - fluturele
alb al verzei);
 Pectinate - articolele flagelului prezintă lateral excrescențe lungi, groase asemănătoare
dinților unui pieptăn (unele Lepidoptera - fluturi).
Pot fi:
 Unipectinate - excrescențele se găsesc pe o singură parte;
 Bipectinate - excrescențele se găsesc pe ambele părți.

16. Antenele filiforme și măciucate: definiție și exemple.

 Filiforme - articulațiile flagelului au forma cilindrică și aproimativ aceeași grosime:

Carabidae, Chrysomelidae
 Măciucate - ultimele articole ale flagelului sunt îngroșate sub formă de măciucă
(familia Silfidae).

17. Antenele serate și aristate: definiție și exemple.

2
  Serate - articulațiile flagelului prezintă lateral excresvcențe mici asemănătoare dinților
unui fierăstrău, dând aspectul unei pâne de fierăstrău (Elateridae - Viermi sârmă). Pot
fi:
 Uniserate - excrescențele se găsesc pe o singură parte;
 Biserate - excrescențele se găsesc pe ambele părți.

18. Alte tipuri de antene întâlnite la insecte.

 Penate - pe părțile laterale are articolului flagelul prezintă excrescențr lungi, subțiri,
asemănătoare unui fir de păr, amintind de o pană (femelele unor specii de Lepidoptera)
Pot fi:
 Monopenate - excrescențele se găsesc pe o singură parte;
 Bipenate - excrescențele se găsesc pe ambele părți.
 Antenă de cicadă;
 Antenă de tip pausid.

19. Piesele aparatului bucal și rolul fiecăreia.

 Labrumul (buza superioară) - are rol în a apuca hrana;

 Mandibulele (fălcile superioare) - au rol în a tăia și roade hrana;
 Maxilele (fălcile inferioare) - au rol în a fărmița hrana;
 Labiumul (buza inferioară) - are rol în a finisa fărmițarea hranei, formarea bolului
alimentar și trimiterea acestuia către faringe.

20. Structura unei maxile și a labiumului.

Maxila:
○Cardo = articol bazal
○Stipes = corpul maxilei, pe care se inseră:
 Lacinia = lobul intern
 Galea = lobul extern
 Palpul maxilar (4-6 articole)

Labiumul:
○ Submentum
○ Mentum
○ Prementum, pe care se articulează:
 2 Glose = lobii interni
 2 Paraglose = lobii externi
 Palpi labiali (1-3 articole)

21. Tipuri de aparate bucale la insectele care consumă hrană lichidă de la

suprafață și dați exemple.

 Aparatul bucal pt supt: adulții de Lepidoptera

3
  Aparatul bucal pt lins+ absorbit- APIS MELIFERA, BONDARI
 Aparatul bucal pentru intenat si supt- HETEROPTERA, HOMOPTERA

22. Descrieți aparatul bucal pentru supt și dați exemple.

 Labrumul - redus, dreptunghiular la baza clipeului;

 Mandibulele - sunt atrofiate sau lipsesc;
 Maxilele - prezintă bine dezvoltați lobii externi (galeile), care s-au alungit, s-au unit
formând principalul organ al acestui tip de aparatbucal, care poartă denumirea de
trompă nearticulatăși care în repaus ia forma de spirală spirală = spirotrompă.
 Labiumul - este puțin dezvoltat cu excepția palpilor labiali care sunt formați din 4
articole, situați de o parte și de alta a trompei pe care o sprijină în timpul hrănirii.
(Lepidopterae - fluturi)
23. Tipuri de aparate bucale la insectele care consumă hrană lichidă
din interior și dați exemple.

 Aparatul bucal pt tăiat și supt: tăuni;

 Aparatul bucal pt înțepat și supt: Heteroptera, Homoptera, Thysanoptera;
 Aparatul bucal pt dizolvat și supt: unele insecte din ordinul Diptera.

24. Descrieți aparatul bucal pentru rupt și mestecat de la Melolontha

melolontha.

● Labrumul - este o piesă bine chitinizată și prezintă la mijloc o scobitură care ii dă aspect
bilobat;
● Mandibulele - sunt piese tari aproximativ de formă triunghiulară;
● Maxilele - sunt de consistență tare, mai puțin chitinizate;
○ Cardo - sub formă de bastonaș;
○ Stipesul - sub forma unei plăci, constituie pivotul maxilei;
○ Lacinia - puțin dezvoltată;
■ Galea - bine dezvoltată;
■ Palpul maxilar - 4 articole.
■ Labiumul - mai puțin chitinizat;
○ Submentumul - este îngustat;
○ Mentumul - bine dezvoltat;
○ Prementumul - îngustat;
■ Glosele - sunt unite, având aproximativ formă triunghiulară;
■ Paraglosele - sunt situate de o parte și de alta a gloselor;
■ Palpii labiali - 3 articole.

25. Descrieți aparatul bucal pentru înțepat și supt și dați exemple.

● Labrumul - este o piesă mică care acoperă jgheabul trompei;

● Mandibule și maxilele sau modificat foarte mult și au luat formă de stileți:
● 2 stileți mandibular = 2 mondibulei care unt ascuțiți șa vârf, cu rol în a înțepa
organele plantei;
4
● 2 stileți rutunjiți la vârf = 2 maxile, cu rol de a suge hrana, prevăzuți cu 2 canale:
■ un canal salivar a partea inferioară;
■ un canal alimentar la partea superioară;
● Labiumul - este bine dezvoltat, a luat forma unei trompe, nearticulată la biptere și
articulată la heteroptere;
Unele Diptere - țânțari, unele Heteroptere - ploșnițe, Homoptera - păduchi.

26. Definiți pronotul la insecte.

Notumul (scleritul dorsal) al protoracelui.

27. Definiți metanotumul la insecte.

Notumul (scleritul dorsal) al metatoracelui.

28. Definiți scutelul mezotoracelui.

Ultima subdiviziune a mezonotumului, scleritul dorsal al mezotoracelui.

29. Definiți scutelul metatoracelui.

Ultima subdiviziune a metanotumului, scleritul dorsal al metatoracelui.

30. Definiți epimerul protoracelui.

Ultima subdiviziune a pleurilor (scleritele ventrale) ale protoracelui.

31. Definiți epimerul mezotoracelui.

Ultima subdiviziune a pleurilor (scleritele ventrale) ale mezotoracelui.

32. Alcătuirea unui picior la insecte.

● Coxa
● Trohanter
● Femur
● Tibia
● Tarsul

33. Tarsul la insecte.

● Se compune din 3-5 articole;

● Metatars = ultimul articol de lângă tibie;
● Pretars = primul articol care are gheare.

34. Denumiți, definiți formațiunile dintre gheare existente la insecte și

precizați rolul acestora.

5
 Au rolul de a ajuta insectele să se deplaseze pe suprafețe netede, mai mult sau mai puțin
lucioase.

● Arolium: o prelungire sub forma unui lob;

● Empodium: o prelungire sub formă de păr;
● Pulvili: 2 prelungi sub formă de lobi.

35. Descrieți picioarele pentru săpat și exemplificați.

● Prezintă tibia lățită unde se gasesc 2 dinți cu muchia în sus;

● Metatarsul se prinde de mijlocul tibiei prezintă 4 dinți orientați cu muchia în jos;
● Se crează un asamblu ca lamele unui foarfece cu ajutorul căruia insectele sapă solul sau
retează plantele;
● Gryllotalpa gryllotalpa - coropișnița.

36. Descrieți picioarele pentru sărit și exemplificați.

● La acest tip de picioare femurul este gros, musculos, iar tibia este lungă și subțire. Este o
caracteristica a picioarelor posterioare la cosași, greieri, lăcuste (Orthoptera) și purici.
37. Alte tipuri de picioare întâlnite la insecte.

● Conformate pt mers și alergat (majoritatea insectelor);

● Conformate pt sărit (cosași, greieri, lăcuste - Orthoptera și purici);
● Conformate pt săpat (coropișnița - Gryllotalpa gryllotalpa);
● Conformate pt colectat polen (albine - Apis mellifera);
● Conformate pt apucat (călugărița - Manthis religiosa).

38. Regiunile aripii la insecte.

● Baza aripii: porțiunea cu care se prinde de torace;

● Marginea anterioară (costa): partea de dinaintea aripii;
● Marginea posterioară: opusă marginii anterioare;
● Marginea externă: opusă bazei aripii;
● Apex: unghiul care il formeaza marginea anterioară cu marginea externă;
● Tornus: unghiul care il formeaza marginea posterioară cu marginea externă.

39. Definiți celula și câmpul unei aripi.

● Celula = spațiul dintre 2 sau mai multe nervuri;

● Câmpul = spațiul dintre 2 sau mai multe nervuri care se termină la marginea aripii.

40. Clasificarea insectelor după numărul perechilor de aripi și dați exemple.

● Apterigote = inferioare sau fără aripi;

● Pterigote = superioare sau cu aripi.
○ Cu 2 perechi de aripi: majoritatea insectelor, Coleoptera, Hymenoptera,
Odonata;

6
 ○ Cu o singură pereche de aripi: a doua pereche este rtansformată în
haltere sau balansiere - Diptera.
○ Fără aripi: insecte care primar au prezentat aripi, dar datorită parazitare au
pierdut aripile
- Mallophaga, Anoplura.

41. Descrieți hemielitrele și aripile de la tripși și dați exemple.

● Hemielitrele - baza este chitinoasă iar la vârf este membranoasă (ordinul Heteroptera -
ploșnițe);
● La tripși - aripi membranoase mult îngustate cu puține nervuri longitudinale, franjurate pe
margini (Thysanoptera).

42. Descrieți elitrele și aripile pergamentoase și dați exemple.

● Elitrele - aripi chitinoase, tari, îngroșate ()aripile anterioare de la Coleoptera);

● Pergamentoase = tegmine - de consistență intermediară (Orthoptera - lacuste, greieri,
cosași).

43. Numărul minim și maxim al bătăilor aripilor la insecte si dați exemple.

● 9 bătăi/sec - Pieris brassicae (fluture);

● 28 bătăi/sec - Odonata (libelule);
● 110 bătăi/sec - viespi;
● 190-250 bătăi/sec - albie;
● 330 bătăi/sec - musca domestică;
● 594 bătăi/sec - țânțari.

44. Tipuri de nervuri longitudinale la insecte.

● O nervură costală;
● 1-2 nervuri subcostale;
● Trunchiul nervurilor:
○ Radiale;
○ Mediane;
○ Anale;
● 1-2 nervuri jugale.

45. Tipuri de nervuri transversale la insecte.

● Pot lega 2 nervuri longitudinale de același tip (nervura tranverso-cubitală);

● Pot lega 2 sau mai multe nervuri longitudinale (nervuri transverso-medio-cubital).

46. Definiți apexul și tornusul aripilor la insecte.

● Apexul = unghiul care il formeaza marginea anterioară cu marginea externă;

● Turnusul = unghiul care il formeaza marginea posterioară cu marginea externă.
7
 47. Tipuri de cap și dați exemple, în funcție de modul de prindere la torace.

● Prognat - capul este în continuarea axei corpului, cu piesele bucale orientate

înainte - Forficula auricularia, Gryllotalpa gryllotalpa;
● Hipognat -capul formează cu axa corpului un unghi drept iar piesele bucale sunt
îndreptate în jos
- lăcuste, cosaşi, greieri;
● Ortognat - capul formează cu axa corpului un unghi mai mic de 90° iar
piesele bucale sunt orientate înapoi - blatide şi cicadide.

48. Tipuri de abdomen după modul de prindere la torace și dați exemple.

● Sesil - se leagă larg la torace - la majoritatea insectelor, ord. Coleoptera;

● Suspendat - când primul segment se combină cu ultimul segment formând segmentul
intermediar
- la Vespidae;
● Pețiolat - când primele segmente ale abdomenului sunt mult lățite - la fam Formicidae.

49. Regiunile abdomenului în funcție de poziția organelor genitale.

● Pregenitale (1-7);
● Genitale (8-9);
● Postgenitale (10-12).

50. Alcătuirea unui segment al abdomenului.

● Notum = sclerit dorsal;

● Pleurele = sclerite ventrale;
● Gastrum = sclerit ventral.

51. Stilii și furca, ca apendici ai abdomenului.

● Stilii - apendici pereche care se găsesc pe partea inferioară a abdomenului la

insectele inferioare și îndeplinesc iferite funcții;
● Furca - este un apendice al abdomenului întâlnit la insectele inferioare având rol în
săritură.

52. Numărul de segmente ale abdomenului.

● 12 la insectele inferioare și la insectele superioare în stare de adult;

● La celelalte insecte numărul acestora se reduce la 11, 10, 7 sau 5.

53. Enumerați apendicii abdomenului.

8
● Cerci;
● Stili;
● Cornicule;
● Genitali;
● Pigidiu;
● Furca.

54. Cercii si corniculele: descriere și exemple.

● Cercii - se articulează de regulă de pe ultimul segment al abdomenului Au rol

senzitiv, pot fi simpli, lungi, poroși (ord Diplura, Blatta);
● Corniculele - apendici pereche care se prind de regulă la cel de-al 5-lea sau al 6-
lea segment al abdomenului, cu rol senzitiv (ord. Homoptera).

55. Ovipozitorul și pigidiul: descriere și exemple.

● Ovipozitorul - este un organ întâlnit la femelel unei insecte cu rol în depunerea

ouăllor, cu diferite forme: lamă, fierăstrău, etc. Poate fi telescopic.
● Pigidiul - este ultimul segment al abdomenului având formă de fund de sac (cărabuși).

56. Orificiile abdomenului la insecte.

● Stigme - orificii respiratorii pe părțile laterale are abdomenului;

● Anal - pe ultimul segment;
● Genitale - pe segmentele 8-9.

57. Stigmele abdomenului.

Sunt orificii respiratorii, pe părțile laterale ale abdomenului, prin intermediul cărora
traheile comunică cu exteriorul.

58. Componentele sistemului digestiv.

● Tubul digestiv
● Organele anexe

59. Regiunile tubului digestiv.

● Intestinul anterior (stomodeum)

● Intestinul mediu (mezonteron)
● Intestinul posterior (proctodeum)

60. Valvulele tubului digestiv, localizare și rolul acestora.

9
● Valvula cardiacă
 la limita dintre intestinul anterior și cel mediu;
 reglementează circulația hranei în interiorul tubului digestiv.
● Valvula pilorică
 la limita dintre intestinul mediu și cel posterior;
 reglementează circulația hranei în interiorul tubului digestiv.
● Valvula rectală
○ la nivelul rectului;
○ reglementează evacuarea din corp a produșilor de digestie,

61. Rolul tubului digestiv.

● Continuarea masticației, prelucrarea chimică a substanțelor cu ajutorul fermenților și

absorbția substanțelor asimilabile.

62. Organele anexe ale sistemului digestiv.

● Glandele salivare;
● Sistemul (complexul) de enzime.

63. Glandele salivare ca organe anexe ale sistemului digestiv.

● Sunt organe perechi (2-3);

● Situate pe dif regiuni ale corpului, deschizându-se mereu în cavitatea bucală;
● Secretă saliva care începe procesul de digestie.
64. Sistemul (complexul) de enzime ca organe anexe ale sistemului digestiv.

● Cu ajutorul acestora hrana este transformată în produși asimilabili;

● Pentru fiecare categorie de substanțe există enzime specifice:
○ Proteinele - sunt scindate de proteaze în aminoacizi;
○ Lipidele - sunt scindate de lipaze în acizi grași;
○ Glucidele - sunt scindate de carbohidraze în monozaharide;

○ La insectele care consumă ceară, celuloză, cheratină, în procesul de

digestie intervin unele protozoare, bacterii, ciuperci, care joacă rolul unor
simbioți care transformă hrana în produși asimilabili.

65. Fiziologia digestiei și “roua de miere”.

Hrana odată introdusă în organism suferă 2 tipuri de prelucrări:

● Prelucrare mecanică - pentru hrana solidă;
● Prelucrare chimică - pentru hrana lichidă și solidă.

La multe insecte o parte din hrană rămâne nedigerată, conține cantități mari de
glucide formând “roua de miere”.

10
 66. Alte organe care pot interveni în procesul de digestie și rolul acestora.

67. Componentele intestinului anterior.

● Orificiul bucal sau cavitatea bucală;

● Faringele;
● Esofagul;
● Gușa;
● Proventricol (stomac masticator).

68. Componentele intestinului mediu.

● Stomac glandular (intestin propriu-zis);

● Membrana/epiteliul eritrofic (căptușește pereții de acținea nocivă, mecanică și
chimică a bolului alimentar).

69. Componentele intestinului posterior.

● Pilor;
● Intestinul subțire;
● Rect;
● Anus.
70. Tipurile de organe de excreție întâlnite la insecte.

● Tuburile lui Malpighi;

● Țesutul adipos;
● Celulele pericardiale;
● Glandele labiale.

71. Tuburile lui Malpighi, ca organe de excreție.

● Sunt principalele organe de excreție;

● Au formă de deget de mănușă;
● Pereții sunt semipermiabili;
● Sunt în număr variabil 2-160;
● Au un capăt fix în pilor, iar celălalt capăt plutește liber in mixocel;
● Produșii de excreție pătrund prin pereții tuburilor, ajung în zona pilorului după care
sunt evacuați din corp odată cu ceilalți produși de digestie;
● Provin din tubul digestiv - invaginațiuni ai tubului digestiv în zona pilorului;
● Nu prezintă căi proprii de evacuare a produșilor de excreție.

72. Glandele pericardiale și țesutul adipos ca organe de excreție.

● Glandele pericardiale sunt situate în jurul inimii și au rol în excreție.

● Țesutul adiposocupă spațiile libere dintre organe, de regulă mai dezvoltate la formele
11
 hibernante;prezintă celule specializate în excreție.

73. Celulele pericardiale și glandele labiale ca organe de excreție.

Glandele pericardiale sunt situate în jurul inimii și au rol în excreție. Glandele labiale sunt
prezente la insectele inferioare și au rol în excreție.

74. Definiți traheile la insecte.

Sunt invaginațiuni ale tegumentului, având formă de tuburi care se ramifică în tot corpul
didotomic prin tuburi din ce în ce mai mici denumite traheide, traheole și celule traheiene. Ele
comunică cu exteriorul prin orificii respiratorii numite stigme.

75. Modul de ramificare a traheilor în corpul insectelor și definiți-le.

76. Peritremul și atrium de la sistemul respirator.

● Fac legătura între traheide și stigme la insectele superioare.

● Peritremul este un orificiu mărginit de un cadru chitinos.
● Atriumul sau camera atrială în care se găsesc perișori cu rolul de a filtra aerul.
77. Ramificațiile care pleacă de la camera atrială: definiți-le și ce organe deservesc.

Sunt reamificații ale traheii care pleacă din camera atrială.

● Ramificația dorsală - deservește inima;

● Ramificația mijlocie - deservește tubul digestiv;
● Ramificația ventrală - deservește sistemul nervos.

78. Sacii aerieni: definiție, localizare, exemple.

Sunt trahei mult lărgite, prezente în abdomen, cu ajutorul cărora se ușurează zborul , constituind
rezerve de aer pentru zbor. Se întâlnesc în deosebi la muște și viespi.

79. Numărul mișcărilor respiratorii, în general, în repaus și în timpul activităților acestora.

● Nr mișcărilor respiratorii este variabile 10-20 până la 120 pe minut.

● În timpul repausului sunt circa 40 respirații pe minut.

80. Tipul de sistem circulator întâlnit la insecte.

Este lacunar închis sau deschis.

81. Componentele sistemului circulator la insecte.

● Vasul dorsal;
● Sistem de lacune = sinusuri;
● Sânge.

12
 82. Componentului vasului dorsal.

● Tubul anterior sau aorta cefalică;

● Tubul posterior sau inima.

83. Inima la insecte: componente și localizare.

Ventriculite = mai multe cămăruțe în număr de n-1 unde n este nr desegmente abdominale;
Pe pereții fiecărei ventriculit se prind câte o pereche de mușchi = aripioare;
În pereții fiecărui ventriculit sunt prezente ostiole prin care sângele pătrunde în interiorul
inimii.
Valvule interventriculare care reglementează circulația sângelui în interiorul inimii.
Este localizata în abdomen și parțial în torace și în sinusul pericardial.

84. Tubul anterior ca și componentă a sistemului circulator.

Se prezintă sub forma unui tub îngust a cărei mărime este invers proporțională cu cea a inimii.
Sistemul de lacune (sinusuri).

Cavitatea generaă a corpului este împărțită de 2 membrane în 3 sinusuri:

● Dorsal = pericardial;
● Mijlociu = visceral;
● Ventral = perineural.

Cele 3 sinusuri comunică între ele prin orificiile din membrane.

85. Sângele la insecte.

● Reprezintă 20-50% din masa corpului;

● Parte lichidă = plasmă;
 serie de corpusculi = hemocite, amebocite.

86. Circulația sângelui la insecte.

 Circulație închisă - are loc de la partea posterioară către cea anterioară, circulă prin
inimă și aorta cefaclică, și de la partea anterioară căter cea posterioară.
 Circulația deschisă - când scaldă îneacă organele.
 Are loc și o circulație a sangelui de la partea ventrală la cea dorsală, sângele
ajungând înapoi în sinusul dorsal.
 Se datorează mișcărilor ventriculelor inimuu, a mușchilor aliformi, dar și datorită
mișcării celor 2 membrane.
 Este ajutată și de organele speciale situate pe diferite regiuni ale corpului: aripi
(pterale), picioare (pedale), antene (antenale) și torace (truncale).

87. Rolul sângelui la insecte.

 Nutriție (transportă elemente nutritive);

 Imnunizare;
13
  Endocrin (transportă hormoni);
 Excreție (transportă produși de dezasimilație).

88. Numărul mișcărilor (pulsațiilor) inimii, în general, în timpu repausului

și în timpul desfășurării unor activități.

● 30-140 în general;
● 30-50 în repaus.

89. Componența sistemului secretor la insecte.

● Glande endocrine;
● Glande exocrine.

90. Tipuri de glande endocrine și rolul acestora.

 Celulele neurosecretorii ale ganglionilor cerebroizi - secretă hormonul creierului;

 Glandele protoracale - secretă hormonul năpârlirii;
 Corpora allata și corpora cardiaca - hormonul juvenil cu rol în metamorfoză.

91. Enumerați tipurile de glande exocrine.

● Ceriere;
● Sericipare;
● Urticante;
● Salivare;
● Producatoare de venim;
● Repulsive;
● Atractante.

92. Definiți glandele exocrine și endocrine.

 Glandele exocrine secretă substanțe a căror conținut, prin intermediul unor canale
speciale, ajuge în diferite regiuni ale corpului;
 Glandele secretă substanțe ajunge direct în sânge.

93. Rolul glandelor sericipare și urticante și dați exemple.

 Sericipare - secretă firul de mătase - viermii de mătase;

 Urticante - substanțe care irită pielea omului sau animalelor - se găsesc de regulă la
larvele unor insecte în vârful perișorilor la multe specii de Lepidoptere.

94. Rolul glandelor repulsive și atractante și dați exemple.

 Repulsive - secretă substanțe cu rol repulsiv - ploșnițe;

 Atractante - secretă substanțe care atrag femelele sau masculii - feromoni.
14
 95. Rolul glandelor producătoare de venin și ceriere și dați exemple.

 Sunt în legătură cu acul cu venin și secretă substanțe cu care insectele se apără

(albine Apis mellifera).

96. Rolul organelor de simț la insecte.

● Sunt specializate pentru anumite grupe de stimuli fizici sau chimici;

● Cu ajutorul lor sunt recepționate excitațiile externe ceea ce determină un anumit
comportament al insectelor.

97. Enumerați etapele dezvoltării la insecte.

În dezvoltarea unei insecte se disting trei etape: dezvoltarea embrionară, dezvoltarea

postembrionară şi dezvoltarea postmetabolă.

98. Definiți dezvoltarea la insecte.

Factori climatici sau condiţiile meteorologice cuprind influenţa temperaturii, umidităţii, luminii şi
a curenţilor de aer asupra dezvoltării insectelor.
Dezvoltarea unei insecte cuprinde totalitatea proceselor şi transformărilor care au loc din
stadiul de ou şi până la moartea fiziologică a adultului.

99. Etapa embrionară: durată și exemple.

Dezvoltarea embrionară sau embriogeneza se referă la dezvoltarea embrionului şi începe

imediat după fecundarea oului şi durează până la apariţia larvei. În dezvoltarea embrionului se
disting 4 faze:
 faza de segmentaţie;
 faza formării foiţelor embrionare sau germinative;
 faza formării organelor sau organogeneza;
 faza diferenţierii histologice

Durata dezvoltării embrionare sau incubaţia variază foarte mult în funcţie de specie şi de
condiţiile de mediu, de la câteva ore la un an şi chiar mai mult. Astfel, la musca de casă
dezvoltarea embrionară este de 8 – 12 ore, la unele specii de lepidoptere ajunge la 9 luni, iar
la unii reprezentanţi ai familiei Phasmidae (ordinul Orthoptera) incubaţia durează până la 2
ani.

100. Etapa postembrionară: durată și exemple.

Dezvoltarea postembrionară începe din momentul ieşirii larvei din ou şi se încheie cu apariţia
adultului.

101. Etapa postmetabolă: durată și exemple.

102. Clasificarea insectelor după locul unde își desfășoară etapa embrionară și
exemple.

15
  ovipare – dezvoltarea embrionului are loc în mediul extern, ca la majoritatea
insectelor;
 ovovivipare – dezvoltarea embrionului începe în căile genitale materne şi se continuă
în mediul extern (Eriococcus spurius);
 vivipare sau larvipare – dezvoltarea embrionului are loc numai în interiorul corpului
femelei şi insectele depun larve (Quadraspidiotus perniciosus, insectele din familia
Aphididae).

103. Enumerați tipurile de metamorfoză întâlnite la insecte.

În funcţie de transformările care au loc, la insecte se întâlnesc două mari tipuri de

metamorfoză:
1. Metamorfoză incompletă sau hemimetabolă;
2. Metamorfoză completă sau holometabolă.

104. Metamorfoza heterometabolă: stadii, caracterizare, exemple

Metamorfoza incompletă sau hemimetabolă (heterometabolă) se caracterizează prin aceia că
insectele în cursul dezvoltării lor trec prin următoarele stadii: ou – larvă - nimfă – adult.
Această metamorfoză se caracterizează prin aceia că larvele seamănă cu insectele adulte,
deosebindu-se de ele doar prin dimensiunile mai mici, lipsa sau incompleta dezvoltare a
aripilor şi incapacitatea lor de a se reproduce.
Această metamorfoză poate fi de mai multe tipuri:
 paleometabolă
 heterometabolă
 neometabolă fiind caracteristică insectelor din ordinul Heteroptera, Homoptera,
Orthoptera, Thysanoptera

105. Metamorfoza holometabolă: stadii, caracterizare, exemple.

Metamorfoza completă sau holometabolă se caracterizează prin aceea că insectele în cursul

dezvoltării lor trec prin următoarele stadii: ou - larvă - pupă - adult (Figura 19). Larvele
insectelor holometabole se deosebesc de adulţi, atât prin forma externă, cât şi prin structura
internă.
● Metamorfoza holometabolă poate fi de mai multe tipuri:
 holometabola tipica,
 hypermetabola, polymetabola şi cryptometabola şi se întâlneşte la insectele din
ordinele Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera, Diptera.

106. Vârsta larvară: definiție și numărul acestora.

107. Năpârlirea la insecte: definiție, numărul acestora, exemple.

. Creşterea larvelor are loc prin năpârliri succesive.Când larva ajunge la o anumită limită de
dezvoltare, îşi schimbă cuticula veche (exuvia) cu alta nouă, fenomen cunoscut sub numele
de năpârlire.
16
Numărul năpârlirilor în general este constant şi specific diferitelor grupe de insecte, putând
varia de la 1 la Campodea şi alte apterigote, până la 40 la efemeroptere.Perioada cuprinsă
între două năpârliri se numeşte vârstă.

108. Ieșirea larvei din ou și larva neonată.

Larva apărută din ou se numeşte larvă neonată sau larvă de vârsta I-a iar după năpârlire
trece în larvă de vârsta a II-a şi aşa mai departe.
Dezvoltarea postembrionară începe din momentul ieşirii larvei din ou şi se încheie cu apariţia
adultului

109. Definiți insectele metabole și ametabole și dați exemple.

În funcţie de gradul de metabolie se deosebesc insecte fără metamorfoză sau ametabole

(Apterygota) şi insecte cu metamorfoză sau metabole (Pterygota).

110. Larva la insecte: caracterizare, vârste, năpârlire, durată (I, II, III, IV, V).

111. Tipuri de larve la insecte: enumerați-le.

Tipuri de larve la insectele holometabole:

 polipode (a,b);
 oligopode de tip elaterid (c);
 campodeiform (d);
 melolontoid (e);
 apodă acefală (f)
 eucefală (g) (original)

112. Larvele postoligopode: definiție și exemple.

Larvele postoligopode se caracterizează printr-o mare asemănare cu adulţii, atât morfologic

cât şi biologic. După aspectul exterior sunt la fel ca adulţii, având ochii faţetaţi, rudimente de
aripi în ultimele vârste şi părţile corpului bine delimitate. Din această grupă fac parte larvele
tuturor insectelor heterometabole (Heteroptera, Homoptera, Orthoptera, Thysanoptera, etc.).

113. Larvele protopode: caracterizare și exemple.

Larve protopode cu apendicii cefalici şi toracici rudimentari, mandibulele fiind bine dezvoltate
(larvele unor specii parazitate: chalcidele, ichneumonide, etc).

114. Larvele polipode: definiție și tipuri.

Larve polipode prezintă 3 perechi de picioare toracice şi 2- 7 perechi de picioare abdominale.

Larvele de lepidoptere se numesc omizi adevărate (au 2 – 5 perechi de picioare abdominale)
iar larvele de tenthredinide (Hymenoptera) poartă denumirea de omizi false (au 7 – 8 perechi
de picioare abdominale);
Abdomenul insectelor adulte este lipsit de apendici locomotori, care de altfel se întâlnesc la
larvele polipode.

115. Cotarii: caracteristici și exemple.

17
 116. Omizile adevărate și omizile false: caracterizare și exemple.

Larvele de lepidoptere se numesc omizi adevărate (au 2 – 5 perechi de picioare abdominale)

larvele de tenthredinide (Hymenoptera) poartă denumirea de omizi false (au 7 – 8 perechi de
picioare abdominale);

117. Larvele oligopode: definiție și tipuri.

Larve oligopode au 3 perechi de picioare toracice (majoritatea insectelor din ordinul
Coleoptera ) acestea pot fi de mai multe tipuri şi anume:

 tipul campodeiform sau carabid , au corpul viermiform, care se subţiază spre partea
posterioară; capul cu piesele bucale îndreptate înainte, cu mandibulele puternice;
dorsal pe fiecare segment prezintă câte un sclerit mai îngroşat şi mai intens colorat.
Aceste larve sunt caracteristice pentru insectele din familia Carabidae, ordinul
Coleoptera;
 tipul campodeiform sau carabid
 tipul elateriform sau elaterid
 tipul scarabeiform sau melolontoid
 Larvele apode
 Larvele postoligopode

118. Larvele de tip carabid și crisomelid: caracteristici și exemple.

tipul campodeiform sau carabid , au corpul viermiform, care se subţiază spre partea
posterioară; capul cu piesele bucale îndreptate înainte, cu mandibulele puternice; dorsal pe
fiecare segment prezintă câte un sclerit mai îngroşat şi mai intens colorat. Aceste larve sunt
caracteristice pentru insectele din familia Carabidae, ordinul Coleoptera;

119. Larvele de tip elaterid și melolontoid: caracteristici și exemple.

tipul elateriform sau elaterid, care popular se numesc viermi sârmă. Prezintă corp viermiform,
alungit, cu tegumentul tare, de culoare galbenă-arămie; terminaţia ultimului segment este
caracteristică diferitelor genuri. Acest tip de larve se întâlneşte la insectele din familia
Elateridae, ordinul Coleoptera;.

120. Larvele apode: definiție și tipuri.

Larvele apode sunt lipsite de picioare, având sau nu capsula cefalică distinctă

121. Caracteristicile larvelor de tip eucefal și exemple.

eucefale sau de tip curculionid. Capsula cefalică este vizibilă, iar aparatul bucal este
conformat pentru ros. Sunt caracteristice pentru insectele din familia Curculionidae, larvele
miniere de lepidoptere şi pentru unele specii din ordinul Diptera

122. Caracteristicile larvelor de tip hemicefal și exemple.

hemicefale, la care capsula cefalică este pe jumătate introdusă în torace, iar aparatul bucal
este conformat pentru supt (larvele unor specii de diptere);

123. Caracteristicile larvelor de tip acefal și dați exemple.

18
acefale, la care capul este complet învaginat, ca la insectele din ordinul Diptera şi la cele din
familia Buprestidae (ordinul Coleoptera)

124. Pupa: definiție procesele fiziologice ce au loc și tipuri de pupe.

 Stadiul de pupă este un stadiu în care insecta nu se mişcă, corpul ei se îngroaşă şi se

scurtează. În interiorul corpului pupei au loc procese de reducere a unor organe
(histoliză) şi de formare a altora noi (histogeneză), caracteristice insectei adulte
 Stadiul de pupă durează de la câteva zile până la câteva luni, fiind în funcţie de specia
de insectă şi de condiţiile de mediu.

125. Tipuri de pupe: definițile și dați exemple.

 pupă liberă, la care apendicii corpului sunt liberi şi pot executa mişcări (exemplu la
coleoptere, himenoptere,
 pupă obtectă, apendicii sunt lipiţi de corp cu un lichid exuvial şi acoperite cu o
membrană mai mult sau mai puţin transparentă, pupa având aspectul de mumie ce
poartă numele de crisalidă (la unele lepidoptere) sau se găseşte într-un înveliş format
din fire de mătase ce se numeşte cocon (lepidoptere);
 pupă coarctată este o pupă liberă în interiorul ultimei exuvii larvare, care formează un
înveliş opac ca un butoiaş, ce se numeşte puparium (la majoritatea dipterelor)

126. Modulde depunere al ouălor, locul de depunere al ouălor și denumiți totalitatea

ouălor.

Un apendice genital principal este ovipozitorul numit şi oviscapt, tarieră, organ ce serveşte la
depunerea ouălor.

127. Numărul de ouă depuse și dați exemple.

128. Definiți generația la insecte.

Prin generaţie se înţelege totalitatea indivizilor care se dezvoltă din ouăle depuse de femelele
unei populaţii adulte a unei specii, într-un timp determinat al perioadei de vegetaţie şi în
funcţie de condiţiile de mediu şi până la moartea indivizilor adulţi, ce au alcătuit descendenţa
respectivă.

129. Clasificarea insectelor după numărul de generații raportat la intervalul de un an.

 insecte monovoltine, care au o singură generaţie pe an (exemplu la Zabrus

tenebrioides, Eurygaster spp., Tanymecus dilaticollis, Anthonomus pomorum,
Rhagoletis cerasi, etc.);
 insecte bivoltine, care au două generaţii pe an (exemplu la Eurydema ornata,
Mamestra brassicae, Hyphantria cunea, Laspeyresia pomonella, etc.);
 insecte trivoltine, care prezintă trei generaţii pe an (exemplu Lobesia botrana);
 d) insecte polivoltine, care prezintă mai multe generaţii în decursul unui an (exemplu
19
 Lithocoletis blancardella, Brevicoryne brassicae, Trialeurodes vaporariorum, etc.);
 insecte bienale, care prezintă o generaţie la doi ani (exemplu Gryllotalpa gryllotalpa,
Anisoplia austriaca, etc.);
 insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generaţii are loc pe o perioadă de mai
mulţi ani (exemplu 3 – 4 ani la Melolontha melolontha, Anoxia villosa, 3 – 5 ani la
Agriotes spp., etc.).

130. Definiți ciclul biologic sau ciclul evolutiv la insecte.

Prin ciclu biologic sau ciclu evolutiv se înţelege succesiunea stadiilor sau a generaţiilor unei
specii, într-o anumită perioadă de timp. Fiecare specie de insectă se caracterizează printr-un
ciclu evolutiv propriu, care poate fi monovoltin, bivoltin, multianual, etc

131. Definiți ciclul biologic întâlnit la majoritatea insectelor.

132. Ciclul biologic la afide.

Înmulţirea afidelor este holociclică deoarece unele generaţii se înmulţesc sexuat iar alte
generaţii se reproduc partenogenetic. Afidele prezintă specii nemigratoare cu ciclu evolutiv
monoecic, care se desfăşoară pe o singură plantă gazdă sau pe mai multe plante gazdă din
aceiaşi familie botanică şi specii migratoare care au ciclul evolutiv diecic.

133. Ciclul biologic la afidele migratoare.

Ciclul evolutiv al speciilor de afide migratoare (Myzus cerasi, Myzus persicae, Hyalopterus
pruni, Aphis pomi) este următorul
Toamna, femelele din forma sexuată, depun ouă de iarnă (de rezistenţă) pe ramurile plantelor
gazdă-primară (cireş, vişin).
Primăvara din ouăle de iarnă apar femele fundatrix, care se înmulţesc pe cale
partenogenetică şi dau naştere la câteva generaţii de fundatrigene (3 –4), cu femele aptere şi
aripate, formând colonii pe organele atacate (frunze). În sânul coloniei respective, ultima
generaţie de fundatrigene aripate numite migrans allata mută colonia pe plantele gazdă
secundare (colonicus exulens)

134. Ciclul biologic la afidele nemigratoare.

Insecta iernează sub formă de ou depus pe ramurile subţiri. În primăvară din oul de iarnă
apare femela apteră numită fundatrix sau matca. Femelele fundatrix pe cale partenogenetică,
dau naştere la câteva generaţii de femele numite fundatrigene, aptere şi aripate.

135. Definiți diapauza la insecte.

Diapauza este o întrerupere temporară care intervine în timpul dezvoltării insectelor,

constituind o adaptare a acestora la condiţiile neprielnice ale mediului (temperaturi scăzute
sau prea ridicate, uscăciune, lipsa hranei, etc.)

136. Tipuri de diapauză în funcție de stadiul în care are loc și denumiți-le.

20
 137. Tipuri de diapauză în funcție de modul în care are loc: enumerați-le și definiți-le.

Diapauza obligatorie a apărut ca rezultat al tendinţei de adaptare la condiţiile nefavorabile de

dezvoltare şi în acest caz face parte integrantă din fondul genetic al speciei. Diapauza
facultativă apare ca rezultat al influenţei unuia sau mai multor factori nefavorabili ai mediului.

138. Diapauza obligatorie.

Diapauza obligatorie a apărut ca rezultat al tendinţei de adaptare la condiţiile nefavorabile de

dezvoltare şi în acest caz face parte integrantă din fondul genetic al speciei.
139. Diapauza facultativă.

Diapauza obligatorie a apărut ca rezultat al tendinţei de adaptare la condiţiile nefavorabile de

dezvoltare şi în acest caz face parte integrantă din fondul genetic al speciei. Diapauza
facultativă apare ca rezultat al influenţei unuia sau mai multor factori nefavorabili ai mediului.

140. Factorii care influențiază intrarea sau ieșirea insectelor din diapauză.

temperatura, lumina, umiditatea, hrana etc.; aceşti factori pot acţiona independent sau în
complex

141. Tipuri de diapauză după momentul în care are loc.

142. Temperatura ca factor ce determină diapauza la insecte.

Temperatura influenţează atât prin scăderea, cât şi prin ridicarea ei peste anumite limite. La
temperaturi scăzute, insectele se retrag în adăposturi, care le oferă o protecţie mai mult sau
mai puţin sigură împotriva temperaturilor joase, intrând astfel într-o diapauză hiemală. În
regiunile temperate, diapauza hiemală face parte integrantă cu ciclul biologic al insectelor.

143. Definiți insectele ca urmare a influenței temperaturii mediului ambiant.

144. Denumiți și definiți pragurile biologice în legătură cu factorul temperatură.

145. Definiți zona biologica și zona letală în legătura cu factorul temperatură.

146. Denumiți subzonele biologice în legătură cu factorul temperatură,

locaizați-le și precizați comportamentul insectelor in funcție de subzonă.

Zona biologică de dezvoltare a insectelor se împarte în trei subzone: rece, optimă şi caldă.

 Subzona rece este cuprinsă între pragul biologic inferior (t0) şi pragul de prolificitate
(0). Insectele cresc încet, durata dezvoltării se prelungeşte mult, indivizii rămân sterili.
Viteza reacţiilor biochimice este redusă şi nu se sintetizează substanţe proteice.
 Subzona optimă este cuprinsă între pragul de prolificitate (0) şi optimul termic (O1).
Durata dezvoltării se scurtează, numărul generaţiilor şi prolificitatea cresc, lungimea

21
 corpului rămâne constantă. Activitatea de hrănire, mişcare şi schimbul 49 de substanţe
este maximă. Dezvoltarea insectei are loc într-un număr minim de zile. Temperatura
optimă de dezvoltare a insectelor este cuprinsă între 20 – 30°C.
 Subzona caldă este cuprinsă între optimul termic (O1) şi pragul biologic (T). Durata
dezvoltării creşte, numărul generaţiilor, prolificitatea şi lungimea corpului insectelor
descresc.

147. Cauzele morții insectelor la temperaturi scăzute și la temperaturi ridicate

și când intervine aceasta.

 La temperaturi scăzute, sub pragul inferior, insectele îşi pierd treptat mobilitatea şi în
cele din urmă cad într-o stare de amorţeală. Moartea insectelor la temperaturi scăzute
survine datorită proceselor de deshidratare a protoplasmei, precum şi din cauza
îngheţării apei libere şi a formării cristalelor de gheaţă.
 La temperaturi ridicate, peste pragul superior, activitatea insectelor încetează treptat,
datorită coagulării substanţelor proteice. Coagularea poate fi parţială (necroză), când
insectele îşi pot reveni şi totală (paranecroză), după care revenirea la viaţă nu mai
poate avea loc.
148. Clasificarea insectelor în funcție de hrana pe care o consumă.
fitofage, zoofage şi pantofage.

149.Definiți insectele fitofage și zoofage.

 Insectele fitofage sau vegetariene se hrănesc cu diferite organe verzi sau uscate ale
plantelor cum sunt: rădăcini, tulpini, ramuri, frunze, flori, fructe, seminţe.
 Insectele zoofage sau carnivore, se hrănesc cu organisme animale vii sau moarte.

150.Clasificarea insectelor fitofage în funcție de organele pe care le atacă.

După organele pe care le consumă, insectele fitofage se împart în:

 insecte xilofage, care se hrănesc cu lemn sau scoarţă (carii de lemn şi de scoarţă);
 insecte fitofage, care se hrănesc cu frunze (gândacul din Colorado, omizi defoliatoare);
 insecte florifage, care se hrănesc cu flori (gândacul păros, gândacul lucios al rapiţei);
 insecte seminifage sau cletrofage, care se hrănesc cu seminţe (gărgăriţele grâului,
gărgăriţa mazării);
 insecte micofage sau micetofage care se hrănesc cu ciuperci (musca ciupercilor);
 insecte saprofage, care se hrănesc cu materii organice în descompunere (larvele
tinere de melolontine).

151.Clasificarea insectelor fitofage.

După numărul de specii de plante cu care se hrănesc, insectele se împart în:

 monofage, care se hrănesc cu plante aparţinând unei singure specii (gărgăriţa mazării,
gărgăriţa florilor de măr, viespea neagră a prunului);
 oligofage, care se hrănesc cu plante care aparţin unei familii sau câtorva familii înrudite
(gândacul ovăzului, gărgăriţa frunzelor de leguminoase);
 polifage, care se hrănesc cu specii de plante ce aparţin diferitelor familii botanice
22
 (viermi sârmă, viermi albi, omida păroasă a dudului, etc.).

152. Definiți insectele pantofage și sinonimele acestora.

Insectele pantofage sau omnivore au un regim de hrană mixt, ele se hrănesc atât cu hrană
vegetală cât şi animală (unele specii de ortoptere, dermaptere, coleoptere)

153. Denumiți și definiți insectele fitofage în funcție de spectrulde plante pe care îl

atacă.

154. Definiți și clasificați insectele parazite.

insecte parazite, care se hrănesc parazitând organisme vii, la exteriorul sau în corpul acestora
(specii de vespi, Trichogramma spp., Prospaltela spp., sau de muşte, Tachina spp.);

155. În funcție de cerințele față de sol insectele se clasifică astfel: denumiți

grupele și caracterizați-le.

 insecte pietrofile, care trăiesc în soluri pietroase sau cele provenite din degradarea
rocilor;
 insecte psamofile, care populează locurile nisipoase (afide, formicide, etc.);
 insecte halofile, care preferă soluri sărăturoase, (Cicindela elegans, etc.);
 insecte indiferente, care populează diferite tipuri de sol indiferent de structura şi
compoziţia lor.

156. Caracteristicile ordinului Coleoptera (speciile din care fac parte, tipul de aparat
bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare, tipuri de
aripi).

 Specii: gândaci, cărăbuși, gărgărițe, puricii plantelor;

 Aparatul bucal: rupt și mestecat (adulți și larve);
 Metamorfoza: holometabolă;
 Larvele: carabid, crizomelid, melolontoid sau apode de tip curculionid;
 Pupa: liberăș
 Picioarele: la purici picioarele posterioare sunt conformate pt săritș
 Aripile: anterioare - elitre, posterioare - membranoase.

157. Caracteristicile ordinului Lepidoptera (speciile din care fac parte, tipul de
aparat bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare, tipuri
de aripi).

 Specii: fluturi (adulți), omizi (larve);

 Aparatul bucal: supt (adulți), rupt și mestecat (larve);
 Metamorfoza: holometabolă;
 Larvele: cotari sau omizi adevărate;
 Pupa: mumie;
 Picioarele: -;
23
 Aripile: membranoase cu solzi.

158. Caracteristicile ordinului Hymenoptera (speciile din care fac parte, tipul de
aparat bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare,
tipuri de aripi).

 Specii: viespi, albine, bonfari, furnici, termite;

 Aparatul bucal: lins și absorbit (albine și unele viespi) și rupt și mestecat (viespi, furnici,
termite);
 Metamorfoza: holometabolă;
 Larvele: omizi false sau apode;
 Pupa: falsă;
 Picioarele: -;
 Aripile: membranoase.

159. Caracteristicile ordinului Diptera (speciile din care fac parte, tipul de aparat
bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare, tipuri
de aripi).

 Specii: muște, țânțari, tăuni;

 Aparatul bucal: dizolvat și supt (muște), înțepat și supt (țânțari), tăiat și supt (tăuni);
 Metamorfoza: holometabolă;
 Larvele: apode - acefale, eucefale;
 Pupa: coarctată;
 Picioarele: -;
 Aripile: anterioare - membranoase, posterioare - sunt transformate în solzi sau haltere.

160. Caracteristicile ordinului Orthoptera (speciile din care fac parte, tipul de
aparat bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare,
tipuri de aripi).

 Specii: lăcuste, greieri, cosași, coropișnițe;

 Aparatul bucal: rupt și mestecat;
 Metamorfoza: hemimetabolă;
 Larvele: postoligopode (asemănătoare cu adultul);
 Pupa: -;
 Picioarele: anterioare pt săpat (coropișnițe), pt sărit (restu);
 Aripile: anterioare - tegumentoase, posterioare - membranoase.

161. Caracteristicile ordinului Heteroptera (speciile din care fac parte, tipul de
aparat bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare,
tipuri de aripi).

 Specii: ploșnițe;
 Aparatul bucal: înțepat și supt;
 Metamorfoza: hemimetabolă;
 Larvele: postoligopode (asemănătoare cu adultul);
 Pupa: -;
 Picioarele: -;
24
 Aripile: anterioare - hemielitre, poterioare - membranoase.

162. Caracteristicile ordinului Thysanoptera (speciile din care fac parte, tipul de
aparat bucal, metamorfoza, tipuri de larve, tipul de pupă, tipul de picioare, tipuri de
aripi).

 Specii: tripși;
 Aparatul bucal: înțepat și supt, asimetric;
 Metamorfoza: hemimetabolă;
 Larvele: postoligopode (asemănătoare cu adultul);
 Pupa: -;
 Picioarele: -;
 Aripile: membranoase, mult îngustate, cu puține nervuri, franjurate pe margini.

25