Universitatea de Științe Agricole și

Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la

Brad” Iași
Facultatea de Medicină Veterinară
Departamentul Clinici

Elemente de patologie
animală

ID 2018
 Tematică
• Noţiuni introductive privind patologia animalelor de
fermă
– Obiectul disciplinei.
– Conceptul de boală.
– Evoluţia bolilor.
– Noţiuni de semiologie
• Simptomul.
• Sindromul.
• Diagnosticul.
• Prognosticul.
– Tratamentul.
– Profilaxia
 Tematică
• Noţiuni generale de morfopatologie
• Noţiuni generale de imunologie.
– Imunitatea naturală.
– Imunitatea dobândită.
 Obiectul disciplinei
• Definiție
– Patologia este ramura medicinei care studiază
cauzele și simptomele bolilor.
• Etimologie
– din fr. Pathologie . Termenul original provine din
gr. pathos (boala) și logos (știință, studiu).
 Scopul și obiectivele disciplinei
• Scop
– Însușirea de către studenți a noțiunilor de bază privind
patologia curentă a animalelor de fermă.
• Obiective
– Familiarizarea studenților cu noțiunile de stare de sănătate
și stare de boală, de normal și patologic
– Deprinderea de către studenți a metodelor și tehnicilor de
examinare a animalelor
– Cunoașterea principalelor boli care afectează animalele de
fermă.
– Însușirea măsurilor primare de intervenție în cazul bolilor
la animale și a normelor de limitare a extinderii bolilor în
efective.
 Conceptul de boală
• Definiții :
– Boala este o tulburare a activității normale a organismului
sub influență unor agenți din mediul interior sau exterior;
este o tulburare a sănătății.
– Sănătatea este starea bună a unui organism la care
funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și
regulat.
 Conceptul de boala
• Apariția bolilor presupune existența unui cumul de factori:
– Factorul determinant - agentul etiologic (indispensabil, dar nu
totdeauna suficient). Condiționează specificul dereglărilor caracteristice
unei anumite stări de boală.

– Complexul de factori sau condiții favorizante: precedă său însoțesc

acțiunea agentului determinant, intervenind în modelarea influenței
patogene a factorului etiologic.

– Factorii de risc

– Terenul sau particularitățile specifice de reacție ale organismului

 Conceptul de boala
• Exemplu :
– Factorul determinant - virusul gripal

– Complexul de factori sau condiții favorizante: temperaturile scăzute iarna

– Factorii de risc – vârsta, colectivitățile, condițiile de trai

– Terenul sau particularitățile specifice de reacție ale organismului – boli

pre-existente (diabet, hipertensiune arteriala, HIV)
 Conceptul de boala
• Apariția bolilor presupune existența unui cumul de factori:
– Factorul determinant - agentul etiologic, poate fi intern (o tulburare internă a
organismului – de exemplu deficitul de insulină în diabet) sau extern.

– Factorii externi pot fi:

• Microorganisme: bacterii, virusuri, prioni, miceți, paraziți unicelulari;

• Macroorganisme: paraziți pluricelulari (viermi, insecte, acarieni)

• Agenți fizico-chimici : temperatura scăzută sau crescută, radiațiile

ionizante, acizi, baze tari, etc

• Agenți mecanici
 Etiologia bolilor
• Definiție
– Etiologia este termenul echivalent pentru cauza
bolii.
• Etimologie
– Termenul etiologie provine din gr. aitiologi care
înseamnă ”cauza pentru care”
 Etiologia bolilor
clasificări

• Boli infecțioase Boli infecțioase

• Boli organice • Boli parazitare
• Boli mentale • Boli micotice
Boli interne sau medicale
• Boli Toxice Boli chirurgicale
• Boli carențiale Boli obstetricale
• Boli nutriționale
• Boli traumatice
• Boli imunologice
• Boli endocrine
• Boli homeostatice
• Boli genetice
• Boli degenerative
• Boli psichogene
• Boli iatrogene
 Evoluția bolilor
• Boala se caracterizează printr-o perioadă de
incubație, premergătoare exprimării
simptomelor, o perioadă de stare, în care
agentul cauzal acționează fără restricțiile unei
imunități competente și o etapă de rezoluție
care presupune ca unul din cei doi (organismul
sau agentul cauzator al bolii) să piardă
confruntarea, urmând fie moartea fie
vindecarea.
 Evoluția bolilor
• Din punct de vedere a duratei și intensității
simptomelor, bolile pot evolua:
– Acut (supra și subacut)
– Cronic
• Din punct de vedere al simptomatologiei,
bolile sunt
– Simptomatice
– Oligosimptomatice
– Asimptomatice
 Noțiuni de semiologie
• Definiție
– Semiologia este știința care se ocupă cu studierea
semnelor bolilor și a mijloacelor de depistare a
bolilor pe baza semnelor pe care le exprimă clinic.
• Etimologie
– Termenul de semiologie provine din termenul
omonim împrumutat din limba franceză. Originea
noțiunii este în limba greacă, unde semeion
înseamnă semn iar logos știință.
 Noțiuni de semiologie
• Semiologia studiază semnele bolii sau
simptomele.
• Simptomul este o tulburare funcțională sau
senzație anormală resimțite de o ființă și care pot
indica prezența unei boli
• În cursul unor boli se întâlnesc asocieri de
simptome care sunt caracteristice bolii respective
sau unui grup de boli. Aceste semne care apar
împreună (syn) în cursul unei boli (gr. dromos =
cursă) sunt definite ca sindroame.
 Noțiuni de semiologie
• Semnele clinice sunt observate, analizate și
interpretate folosind metodele semiologice:
– Inspecția
– Palpația
– Percuția
– Ascultația
– Termometria
• Diagnosticul presupune identificarea unei
afecțiuni, pe baza datelor clinice și a examenelor
de laborator.
 Noțiuni de semiologie
• Diagnosticul unei boli este suma informațiilor
obținute prin:
– Diagnosticul clinic
– Diagnosticul paraclinic
– Diagnosticul anatomo-patologic
– Diagnosticul epidemiologic
– Diagnosticul ecologic
– Diagnosticul terapeutic
 Noțiuni de semiologie
• Prognosticul este rezultatul acțiunii de
previziune a evoluției unei boli pe baza
analizei simptomelor, evoluției bolii, agresiunii
agentului patogen, etc.
• Această acțiune este extrem de importantă în
cazul animalelor de fermă.
• Acuratețea prognosticului crește odată cu
experiența clinicianului.
 Noțiuni de semiologie
• Prognosticul poate avea două componente:
– Prognosticul vital: dacă supus tratamentului
animalul va supraviețui sau nu
– Prognosticul economic : dacă supraviețuind,
animalul sau gupul de animale vor mai fi rentabile
economic.
 Tratamentul
• Definiție
– Prin tratament se înțelege totalitatea mijloacelor
dietetice, medicamentoase, balneoclimaterice și
igienice de combatere a unei boli.
• Mijloacele medicamentoase sunt administrate
de medicul veterinar și personalul din
subordine.
– PRF Prescription Record Form
– OTC Over The Counter
 Tratamentul
• Medicamentul este o substanță simplă, o
asociere de substanțe sau un produs complex
capabil sa producă un efect terapeutic.
• Medicamentele care se administrează oral au
administrare enterală iar cele care se
administrează prin orice altă cale se
administrează parenteral.
 Tratamentul
• Medicamentele pot fi formulate specific pentru
un anume tip de administrare.
– Orală: comprimate, boluri, drajeuri, suspensii, soluții,
siropuri.
– Cutanată: unguente, geluri, creme, loțiuni
– Intravenoasă, intramusculară : soluții, suspensii
– Vaginală, uterină : ovule, bujiuri, pesarii, soluții
– Rectală : supozitoare, clisme medicamentate
– Oftalmică: colire, unguente oftalmice
– Auriculară : soluții, suspensii, pulberi
 Tratamentul
• Medicamentele conțin mai multe componente
numite remedii
– Remedium cardinale
– Remedium adjuvans
– Remedium corrigens
 Tratamentul
• Administrarea medicamentelor
– Administrarea individuală
– Administrarea în masă
• Prin apa de băut
• Prin furaje
• Prin aerosoli
 Tratamentul
• Durata tratamentelor
– Tratamentele cu antibiotice
– Tratamentele antiparazitare
– Alte tratamente
• Timpul de așteptare
 Tratamentul
• Criterii de alegere a unui medicament în
terapia bolilor animalelor de fermă:
– Eficiență
– Timpul de așteptare scurt sau zero
– Persistența efectului terapeutic
– Cost redus
– Administrarea comodă
 Profilaxia
• Managementul sănătății animalelor de fermă
– Programul strategic
– Programele de profilaxie specifică
– Profilaxia nespecifică
• Carantina profilactică
• Conceptul de bunăstare animală
• ”One health”
 Noțiuni generale de morfopatologie
• Morfopatologie = știința care se ocupă cu
modificările care apar la nivel anatomic,
histologic sau molecular în cursul evoluției
unei boli.
• Modificările se numesc leziuni și pot fi vizibile
cu ochiul liber, (macroscopic) sau doar prin
mijloace optice speciale (microscopice).
 Noțiuni generale de morfopatologie
• În funcție de originea și evoluția lor, leziunile
pot fi sistematizate astfel:
– Anomalii și monstruozități
– Distrofii
– Inflamații
– Tulburări circulatorii
• Tulburările circulației sanguine
• Tulburări ale circulației limfatice
– Tumori
Noțiuni generale de morfopatologie
– Anomalii și monstruozități
Noțiuni generale de morfopatologie
– Distrofie = stare patologică constând în alterarea
structurii unui țesut, a unui organ, a unui sistem
sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție.
– Etimologie : împrumutat din fr. dystrophie care are
la origine gr. dys (dificil) și trophein (a hrăni).
Noțiuni generale de morfopatologie
– Inflamația este un proces patologic datorat unui
excitant chimic, fizic și mai ales microbian și
manifestat prin durere, temperatură, înroșirea și
umflarea locului bolnav;
• Tumor
• Calor
• Dolor
• Functio laesa
Noțiuni generale de morfopatologie
– Tipuri de inflamații
• Inflamații productive
– Inflamația catarală

• Inflamații proliferative
Noțiuni generale de morfopatologie
– Tulburări circulatorii
• Tulburările circulației sanguine
– Congestia
– Hemoragiile
» Interne
• Tisulare
• Echimoze
• Peteșii
• Cavitare
• Hemothorax
• Hemoperitoneu
» Externe
– Infarctul
• Tulburări ale circulației limfatice
 Noțiuni generale de morfopatologie
• În funcție de originea și evoluția lor, leziunile
pot fi sistematizate astfel:
– Anomalii și monstruozități
– Distrofii
– Inflamații
– Tulburări circulatorii
• Tulburările circulației sanguine
• Tulburări ale circulației limfatice
– Tumori
Noțiuni generale de morfopatologie
– Tumora este o masă de țesut nou format care se
dezvoltă într-un organism prin înmulțirea
exagerată, patologică a unor celule
Noțiuni generale de morfopatologie
– Din punct de vedere al evoluției, tumorile pot fi :
• Benigne
• Maligne
– În funcție de tipul de celule care proliferează, tumorile
pot fi:
• Carcinom – celule epiteliale - malignă
• Sarcom – celule ale țesutului conjunctiv - malignă
• Blastom – celule nediferențiate de tip embrionar - malignă
• Papilom - celule epiteliale ale mucoaselor și cutanate -
benignă
• Adenom – celule epiteliale din structuri glandulare - benignă
 Noțiuni generale de morfopatologie
• Sistemul de clasificare TNM (tumoră-nodul-
metastază)
• A fost creat pentru unificarea limbajului medical,
pentru estimarea cu maximă acuratețe a prognosticului
vital în cancere.
• Tumorile primare apar în organe și țesuturi, prin
intermediul circulației limfatice invadează organe aflate
la distanță prin procesul de metastazare. Trecerea
tumorii dintr-un organ în altul se face via noduri
limfatice.
 Noțiuni generale de morfopatologie
– Clasificarea TNM - exemplu
• Carcinomul in situ este catalogat ca stadiu 0.
• Stadiul I ( ToNoMo): tumora primară este limitată la
organul de origine ( cancer precoce); nu sunt dovezi de
extensie ganglionară sau vasculară. Tumora poate fi
uzual extirpată prin rezecţia chirurgicală. Supravieţuirea
pe termen lung este de la 70% la 90%.
• Stadiul II ( T2N1Mo): tumora primară a invadat ţesuturile
din jur şi ganglionii regionali din aria de drenaj a tumorii (
ganglionii „ de staţia I”). Tumora este operabilă, dar
datorită extensiei locale nu poate fi complet rezecată,
păstrează un risc crescut de metastazare la distanţă.
Supravieţuirea este de 45% la 55%.
 Noțiuni generale de morfopatologie
– Clasificarea TNM
• Stadiul III ( T3 N2 Mo) Tumora primară este mare, cu
fixare la structurile profunde. Ganglionii regionali sunt
invadaţi, adenopatiile sunt mai mari de 3cm. în diametru
şi fixate la structurile înconjurătoare. Tumora nu este
rezecabilă, uzual şi rezecţia nu poate fi completă.
Supravieţuirea este de 15% la 25%.
• Stadiul IV ( T4 N3 M1): tumora primară este extinsă ( mai
mult de 10cm în diametru); invazia în ţesuturile din jur şi
subjacente este prezentă. Ganglionii limfatici sunt
invadaţi extensiv şi există o evidenţa metastazelor la
distanţă de tumora primară. Supravieţuirea este de mai
puţin de 5% .
 Noțiuni generale de imunologie
• Definiție
– Imunitatea este capacitatea (înnăscută sau
dobândită) a unui organism de a rezista la anumite
boli infecțioase sau la un produs nociv
organismului.
• Etimologie
– Termenul provine din latină (immúnitas = scutire),
însă împrumutul s-a făcut din franceză (immunité)
 Noțiuni generale de imunologie
• Tipuri de imunitate
– Imunitatea înnăscută
– Imunitatea dobândită
• Componentele imunității
– Imunitatea mediată celular
• Leucocitele
• Sistemul monocito-macrofagic
– Celulele Kupffer
– Macrofagele alveolare
– Histiocitele
• Limfocitele T
– Imunitatea mediată umoral
• Limfocitele
– Limfocitele B
 Noțiuni generale de imunologie
• Componentele imunității
– Imunitatea mediată celular
• Leucocitele
– Neutrofilele
– Eozinofilele
– Bazofilele
– Limfocitul T
 Noțiuni generale de imunologie
• Componentele imunității
– Imunitatea mediată umoral
• Limfocitele
– Limfocitele B sunt limfocite implicate în imunitatea umorală,
fiind burso-dependente la păsări și derivate din măduva
hematogenă la mamifere. Limfocitele B exprimă receptori
imunoglobulinici de o singură specificitate pe suprafața lor.
Când acești receptori interacționeaza cu un antigen
corespunzător, celula este activată, se proliferează clonal,
se diferențiază în plasmocit, care secretă cantități mari de
imunoglobuline. Aceste imunoglobuline secretate
reacționează specific cu același antigen care a activat inițial
limfocitul B in repaus. Imunoglobulinele, ca proteine din
fracția plasmatică a serului, reprezintă componenta umorală
solubilă, a sistemului imun specific.
 Noțiuni generale de imunologie
• Mecanisme de
acțiune ale
imunității
– Imunitatea
mediată celular
Noțiuni generale de imunologie