Entomologie sem.

I
1.Morfologia corpului la insecte.

Insectele sunt organisme artropode si traheate, avand corpul format din 21 de

segmente,grupate in 3 regiuni:

1. Cap – 6 segmente.
2. Torace – 3 segemente.
3. Abdomen – 12 segemente.

La cap intalnim : organe de vaz, antene, orificiul bucal si piesele bucale ce

alcatuiesc aparatul bucal.

La torace intalnim : aripile – ca organe de zbor , picioarele – ca organe de

locomotie.

La abdomen intalnim : cerci, ovipozitor, pigidiu, ac cu venin, stili, cornicule,

furca, etc.

2.Capul.(capsula cefalica, caput, epicraniu).

Alcatuit din 6 segmente : acron, intercalar, antenal, mandibular, maxilar, labial.

Apendicii celor 6 segmente sunt :

 Antenal – prezinta ca apendici o pereche de antene.

 Mandibular – prenzinta ca apendici o pereche de mandibule.
 Maxilar – prezinta ca apendici o pereche de maxile.
 Labial – prezinta un apendice numit labium.

Forma capului este variabila, in general este aproape sferica, ovala , turtita , dar
poate fi si aproape dreptunghiulara , triunghiulara, etc.

Regiunile capului sunt :

 Crestet(vertex) – regiunea sau partea de deasupra capului.

 Occiput(ceafa) – partea posterioara a capului.
 Tample(tempora) – partea dinapoia ochilor.
 Frunte(frans) – partea dinaintea ochilor.
  Obrajii – partile laterale ale capului.
 Clipeu – in continuarea fruntii.

Orficiile capului sunt:

 Orificiul bucal – situat anterior.

 Orificiul occipital – situat posterior.

Capul se leaga de torace printr-o membrana intersegmentala cervicala denumita

si cervicum.

In functie de modul de prindere la torace , exista 3 tipuri de cap:

1. Prognat – cand axa capului este in continuarea axei corpului, piesele bucale
fiind orientate catre inainte(majoritatea insectelor , Fornicula auricularia).
2. Hipognat – cand axa capului formeaza cu axa corpului un unghi ascutit ,
piesele bucale fiind orientate catre inapoi(Blata orientalis).
3. Ortognat – cand axa capului formeaza cu axa corpului un unghi drept(90o),
iar piesele bucale sunt orientate in jos(ord. Orthoptera).

Organele vazului sunt reprezentate prin doua tipuri de ochi:

 Ochii compusi(fatetati) – sunt alcatuiti din mai multe fatete sau omatidii.
Sunt situati pe frunte, atunci cand exista sunt in numar de 2.
 Ochii simpli – servesc ca organe de vaz dar pot avea si functie de echilibru.
Sunt de 2 tipuri:
o Simpli dorsali(oceli) – in numar de 1-3, situati pe
crestet.(ord.Hymenoptera)
o Simpli laterali(larvari) – in numar de 3-22, siatuati pe partile laterale
ale capului, in special la larvele unor insecte.(ord. Coleoptera)
 Sunt specii la care ochii lipsesc complet , specii cavernicole .

Antenele sunt apendici pereche mobili ai segmentului antenal, situati pe cap in

diferite pozitii: anterior sau posterior ochilor, in niste fase antenale marginite de o
ridicatura denumita si canal anterifer . Sunt si specii la care antenele lipsesc.

Antena este compusa dintr-un articol bazal denumit si scapus, pedicel, si

flagel(funiculum) care este alcauit dintr-un numar variabil de articole.
Rolul antenelor este senzitiv, in general olfactiv si tactil pe ele gansindu-se
oragenele mirosului si ale pipaitului . Insa pot indeplini si alte functii:

 Carma in timpul zborului.(ord.Hymenoptera)

 De a scoate oxigenul din apa.(Hidrous)
 Rol de apucare , prehensil in timpul imperecherii.
 Rol de echilibru.(Notonecta).

Dupa forma articolelor flagelului, antele pot fi:

 Antene regulate – la care articolele flagelului sunt aproximativ egale.

 Antene neregulate – la care articolele flagelului sunt diferite ca forma.

Antenele regulate(aequalis), sunt antenele la care articolele flagelului sunt

identice, de aceeasi forma si marime. Acestea la randul lor in functie de forma
articolelor flagelului sunt:

 Antene filiforme – la care articolele flagelului au forma aproximativ

cilindrica(Carabidae, Chrysomelidae).
 Antene setiforme – la care articolele flagelului se subtiaza treptat de la baza
spre varf(aspect de fir de par)(Blata orientalis).
 Antene moniliforme – la care articolele flagelului au forma aproximativ
sferica, aspect de sirag de margele(ord.Coleoptera fam.Tenebrionidae).
 Antene serate – la care articolele flagelului prezinta lateral excrescente mici,
asemanatoare dintilor unui fierastrau. Excrescentele se pot gasi pe o singura
parte(uniserate) sau pe ambele parti(biserate) ale articolelor flagelului.
(Elateridae).
 Antene pectinate – la care articolele flagelului prezinta lateral excrescente
lungi, groase asemanatoare dintilor unui pieptan. Excrescentele se pot gasi
doar pe o singura parte(monopectinate) sau pe ambele parti(bipectinate).
(ord.Lepidoptera).
 Antene penate – la care articolele flagelului prezinta lateral excrescente
lungi, subtiri amintind in asamblu de o pana. Se intalnesc la masculii unor
specii din ord. Lepidoptera.
Antenele neregulate(inaequalis) sunt acelea la care articolele flagelului difera ca
forma si marime. Acestea sunt de mai multe tipuri:

 Antene clavate – la care ultimele articole ale flagelului sunt usor ingrosate
(ord.Lepidoptera fam. Pieridae).
 Antene maciucate – la care ultimele articole ale flagelului sunt mult
ingrosate, sub forma de maciuca.(ord. Coleoptera fam.Silfidae).
 Antene lamelate – la care ultimele articole ale flagelului sunt mult latite
lateral, sub forma de lamele.(ord. Coleoptera fam.Scarabeidae)
 Antene geniculate sau genunchiate – la care flagelul nu este situat in
continuarea pedicelului si formeaza cu acesta un unghi oarecare. (ord.
Coleoptera fam.Curculionidae)
 Antene aristate – la care primele articole ale flagelului sunt bine dezvoltate
dar ultimele sunt putin dezvoltate sau ingustate. (ord. Hymenoptera fam.
Cicadellidae)

Aparatul bucal la insecte este format din 6 piese :

 Labrum sau buza superioara.

 2 mandibule sau falci superioare.
 2 maxile sau falci inferioare.
 Labium sau buza inferioara.

Labrum sau buza superioara este o rasfrangere a tegumentului neavand valoare de

apendice al capului. Are rolul de a apuca hrana. Este in general mai puternic
chitinizat la ord. Coleoptera, Orthoptera si mai putin chitinizata la celelalte specii.

Mandibulele sau falcile superioare sunt apendici pereche ai segmentului

mandibular de la cap. Sunt situate simetric sub labrum. Au rolul de a taia si roade
hrana. Pentru aceasta pe suprafata lor se gasesc numeroase rugozitati .In general
sunt chitinizate.

Maxilele sau falcile inferioare sunt apendici pereche ai segmentului maxilar de la

cap. Sunt situate simetric sub cele 2 mandibule. Au rolul de a marunti hrana . O
maxila este compusa din : articol bazal(cardo), lobul intern(lacinia), lobul
extern(galea) si palp maxilar(format din 4-6 articole).
Labium sau buza inferioara este situat intre cele doua maxile si simetric sub
labrum, are rolul de a finisa farmitarea hranei, de formare a bolului alimentar si
transmiterea acestuia catre faringe. Este compus din : submentum(subbarbie),
prementum(prebarbie), glose(lob intern), paraglose(lob extern), palpi labiali.

Aparatul bucal pentru rupt si mestecat de la Melolontha melolontha.

Se suprapune cu structura generala a unui aparat bucal la insecte. Acesta

prezentand urmatoarele piese:

 Labrum – se prezinta ca o piesa care are la mijloc o scobitura , ce ii da

aspectul de bilobat. Este bine chitinizata.
 Mandibulele – au aproximativ forma triunghiulara sunt piese puternic
chitinizate , prevazute cu dinti si rugozitati pentru ros.
 Maxilele – prezinta cardo sub forma de bastonas, stipesul bine dezvoltat sub
forma unei placi , lobul intern(lacinia) putin dezvoltat, galea bine dezvoltat,
palpul maxilar alcatuit din 4 articole.
 Labium – prezinta submentumul ingustat, mentumul bine dezvoltat,
pementum ingustat, lobii externi(glose) unite, avand forma aproximativ
triunghiulara , paraglosele sunt situate de o parte si de alta a gloselor iar
palpii labiali sunt alcatuiti din 3 articole.

Aparatul bucal pentru lins si absorbit.

Acest tip de aparat a suferit modificari fata de tipul de baza , de regula prin
alungirea pieselor componente si prezinta:

 Labrum si mandibulele – alungite putin , labrumul se prezinta ca o piesa

mica de forma aproximativ dreptunghiulara, mandibulele prezinta la mijloc
o gatuitura ceea ce da aspectul de haltera.
 Maxilele si labium – au suferit modificari importante astfel : maxilele
prezinta cardo sub forma de bastonas , cu un capat se prinde la cap si celalalt
la maxila, stipesul a luat forma unei placi, lacinia este putin dezvoltat, se
afla la baza galei, galea este bine dezvoltat , are o forma unei coase care
sprijina trompa in timpul hranirii, palpii maxilari sunt rudimentari fiind
alcatuiti din 2 articole mici.
 Labium prezinta submentumul mic , triunghiular, mentum bine dezvoltat,
 prementum sub forma de doua bastonase , glosele s-au alungit , s-au unit pe
linia lor mediana formand principalul organ al acestui tip de aparat
bucal(limba), paraglosele sunt mici , fiind situate la baza celor 2 glose,
palpii labiali bine dezvoltati fiind alcatuiti din 4 articole.

Galeile si palpii labiali au format organul tubuliform al acestui tip de aparat bucal
denumit si trompa , in interiorul careia se gaseste limba . La varful limbii se
gaseste o formatiune denumita si flobellum , sub forma de lingurita cu ajutorul
careia insecta ia nectarul din flori.

Daca hrana se afla departe de cap sau in locuri inguste , este absorbita cu ajutorul
trompei , iar daca se afla in apropierea capului aceasta este absorbita cu ajutorul
limbii .

Acest tip de aparat bucal se intalneste la unele insecte din ord. Hymenoptera
fam.Apidae .

Aparatul bucal pentru supt( de tip maxilar).

Acest tip de aprat bucal a suferit modificari fata de tipul de baza prin reducerea
pieselor componente:

 Labrum este reprezentat de o piesa mica situata la baza clipeului.

 Mandibulele sunt atrofiate sau lipsesc complet.
 Maxilele au bine dezvoltati lobii externi(galei) care s-au unit pe linia
mediana , sunt bine dezvoltati si au format principalul organ al acestui tip de
aparatu bucal denumit si trompa.
 Labium este putin dezvoltat cu exceptia palpilor labiali care sunt bine
dezvoltati , sunt alcatuti din 4 articole , situati de o parte si de alta a trompei
pe care o sprijina in timpul hranirii.

Trompa in repaus ia forma de spirala fiind denumita si spiritrompa. Marimea

trompei este direct proportionala cu marimea corpului insectei.

Acest tip de aparat bucal se intalneste la insecte din ord.Lepidoptera.

Aparatul bucal pentru intepat si supt(de tip labial).

Acest tip a suferit cele mai profunde modificari fata de tipul de baza si prezinta :
  Labrum este o piesa mica situata la baza clipeului , care acopera mai mult
sau mai putin jgheabul trompei.
 Labium este bine dezvoltat , articulat la Heteroptere , nearticulate la Diptere,
a luat forma unei trompe in care se gasesc mandibulele si maxilele sub
forma de stileti.
 2 stileti mandibulari reprezentand cele 2 mandibule cu care insecta inteapa
tesuturile , fiind ascutiti la varf.
 2 stileti maxilari rotunjiti la varf cu care insecta suge hrana, pentru aceasta
sunt prevazuti cu doua canale : un canal salivar la partea inferioara si un
canal alimentar la partea superioara.

Acest tip de aprat bucal se intalneste la insectele din ord. Heteroptera, Homoptera
si la unele insecte din ord. Diptera.

3.Structura toracelui.

Toracele(thorax) este principala parte/regiune de sustinere a corpului la insecte.

Este compus din 3 segmente:

 Protorace – primul segment sau segmentul de langa cap.

 Mezotorace – al 2 lea segment sau segmentul din mijloc.
 Metatorace – al 3 lea segment sau segmentul de langa abdomen.

Fiecare segment la toracelui este format din mai multe slcerite:

 Un sclerit dorsal numit : notum , tergum, tergit.

 Doua sclerite laterale numite pleure.
 Un sclerit ventral numit gastrum, sternum , sternit.

In functie de pozitia pe care o ocupa cele 3 sclerite pe cele 3 segmente ale

toracelui , acestea poarta uramtoarea denumire:

 Pronotum, mezonotum, metanotum – scleritele dorsale ale celor 3 seg.

 Propleure, mezopleure, metapleure – scleritele laterale ale celor 3 seg.
 Prosternum, mezosternum, metasternum – scleritele ventrale ale celor 3.

Scleritele dorsale prezinta 3 diviziuni:

o Prescut.
 o Scut.
o Scutel.

Scleritele laterale prezinta 2 diviziuni:

o O diviziune anterioara – epistern.

o O diviziune posterioara – epimer.

Toracele prezinta ca apendici picioarele si aripile.

Picioarele la insectele adulte sunt prezente 3 perechi de picioare cate 1 pereche

pentru fiecare regiune, adica 6 picioare de unde si denumirea de hexapod.
Acestea se prind la torace, latero-ventral , servind in mod general la mers,
locomotie.
Un picior este compus din :
 Coxa – articolul bazal sau cu care se prinde de torace.
 Trohanter – cel de-al 2 lea articol care la unele insecte este divizat in doua
parti : trohanter si trohanterel , care daca o mai mare mobilitate piciorului.
 Femurul – in general este gros si musculos.
 Tibia – lunga si subtire.
 Articulatia tibiei cu femurul este genunchiul piciorului.
 Tarsul – este alcatuit dintr-un numar variabil de articole 3-5 , primul , cel de
langa tibie poarta numele de metatars, iar ultimul de regula se termina cu
ghiare , poarta numele de pretars.
Exista insecte la care picioarele sunt adaptate pentru a indeplini si alte functii :
 Picioare pentru mers si alergat.
 Picioare pentru sapat.
 Picioare pentru sarit.
 Picioare pentru inot.
 Picioare pentru colectat polen.
 Picioare pentru fixat.
 Picioare pentru apucat , cu rol prohensiv.
Picioarele pentru sapat. La acest tip, tibia este latita si prezinta 4 dinti(zimti) .
Metatarsul care se prinde cu mijlocul tibiei , prezinta 2 dinti. Se formeaza in acest
fel un angrenaj ca lamele unui foarfece cu care insecta sapa solul sau reteaza
plantele . (picioarele anterioare de la corpisnita, Gryllotalpa gryllotalpa).
Picioare pentru sarit.La acest tip, femurul este gros, musculos , iar tibia este
lunga si subtire. Acest tip se intalneste la unele insecte din ord. Orthoptera si la
unele insecte din ord. Coleoptera.
Picioare pentru colectat polen. La acest tip de picioare , tibia prezinta pe partea
ei externa o scobitura marginita de mai multi perisori alcatuind asa numiul
cosulet sau paneras . Metatarsul prezinta pe partea luni interna mai multe randuri
de perisori alcatuind periutele. Insectele umbland din floare in floare isi pudreaza
corpul cu polen sau nectar pe care il curata cu ajutorul periutelor ce sunt apoi
descarcate in cosulete astfel: periuta de la piciorul drept in panerasul de la
piciorul stang si invers. Acest tip de picio se intalneste la ord.Hymenoptera .
Aripile la insecte sunt expansiuni ale tegumentului in zona mezo si metatoracelui.
Din punct de vedere anatomic o aripa este compusa din 2 memebrane intim
contopite intre ele , strabatute de nervuri care constituie totodata si scheletul de
sustinere al aripilor.
La o aripa distingem urmatoarele regiuni:
 Baza aripii – este regiune cu care aripa se prinde la torace lateral-dorsal.
 Marginea externa – opusa bazei aripii.
 Marginea anterioara(costa) – partea dinaintea aripei.
 Marginea posterioara(dorsum) – partea opusa marginii anterioare.
 Varful(apex) – este unghiul pe care il formeaza marginea externa cu cea
anterioara.
 Tornus – este unghiul pe care il formeaza marginea externa cu cea
posterioara.
 Celul – este spatiul dintre doua sau mai multe nervuri.
 Campul – este spatiul dintre 2 sau mai multe nervuri care se termina la
marginea aripei.
Nervatiunea aripei constituie scheletul de sustinere in interiorul careia patrund
nervii si hemolimfa(sangele) .
Exista 2 tipuri de nervuri : nervuri longitudinale si nervuri transversale care fac
legatura intre nervurile longitudinale.
Scheme orientativa a nervurilor longitudinale :
 O nervura costala.
 1-2 nervuri subcostale.
 Trunchiul nervurilor radiale(1-5 ramificatii).
  Trunchiul nervurilor mediale(1-4 ramificatii).
 Tranchiun nervurilor cubitale(1-3 ramificatii).
 1-2 nervuri jugale.
 Trunchiul nervurilor anale (1-5 ramificatii).
Nervurile transversale leaga 2 sau mai multe nervuri longitudinale de acelasi tip
, nervura transversal-cubitala sau cand leaga 2 sau mai multe nervuri diferite ,
nervura transversal-medio-cubitala.
Dupa prezenta sau absenta aripilor insectele se impart in 2 subclase:
Apterygota(apterigote) din care fac parte insectele fara aripi sau insectele
inferioare.
Pterygota(pterigote) insectele superioare sau cu aripi .Care pot fi:
 Cu doua perechi de aripi(anterioare si posterioare) care se prind la mezo si
metatorace. (majoritatea insectelor ord.Coleoptera).
 Cu o singura pereche de aripi care pot fi : numai cu aripir anterioare cea
dea doua pereche s-a transforamt in solzi sau haltere cu rol senzitiv
(ord.Diptera). numai cu aripi posterioare(ord.Strepsiptera) sau fara aripiri
(ord. Aphaniptera).
Dupa consistenta aripilor sunt mai multe tipuri:
 Elitre – aripi chitinoase , sunt aripi tari, ingrosate(aripile anterioare de la
ord.Coleoptera).
 Membranoase – sunt de consistenta fina, transparente, mai mult sau mai
putin lucioase. (sunt aripile anterioare si posterioare de la ord.Hymenoptera).
 Pergamentoase(tegmine) – sunt aripi de consistenta intermediara , intre cele
chitinoase si cele membranoase .(aripile anterioare de la ord.Orthoptera).
 Hemielitre – la carea jumatatea bazala este chitinoasa iar cea apicala este
membranoasa.(aripile anterioare de la ord.Heteroptera).
 Cu solzi membranoase – (aripile anterioare si posterioare de la
ord.Lepidoptera).
 Membranoase cu peri- (aripile anterioare de la ord.Trichoptera).
 Membranoase cu putine nervuri longitudinale si transversale si franjurate
pe margini – (aripile anterioare si posterioare de la ord.Thysanoptera).
 Membranoase despicate de-a lungul nervurilor si prevazute cu solzi –(
ord.Lepidoptera).
Aripile la insecte sunt analoage , intrucat au origini diferite , dar indeplinesc
aceeasi functie zborul.
4.Abdomenul la insecte.
Este regiunea cea mai mare a corpului.
La insectele aflate in stadiul embrionar si la insectele inferioare se intalnesc 12
segmente la abdomen, iar la insectele superioare aflate in stadul de adult acestea
se reduc la 5-7 segmente(ord.Coleoptera).
Reducerea numarului de segmente are loc in special in partea posterioara unde de
cele mai multe ori segmentul 12 sau 11 dispar.
La partea anterioara poate avea loc reducerea numarului de segmente, spre
exemplu primul segment al abdomenului se uneste cu ultimul segment al
toracelui(metatorace) si formeaza segmentul indermediar (propodeum).
(ord.Hymenoptera).
Reducerea poate avea loc si prin invaginarea lor unele in altele sau prin
transformari in diferite organe accesoriu(de depunere a oulor,etc.)
Fiecare segment al abdomenului se compune din mai multe slcerite:
 Scleritele dorsale – notum,tergit,urotergit.
 Scleritele laterale – pleure,uropleure.
 Scleritele ventrale – gastrum,sternit,urosternit.
Segmentele abdomenului se mai numesc si uromere.
Forma abdomenului poate fi : cilindric, conic, turtit dorsoventral, ovala aproape
sferica, etc.
Pe partiele laterale ale abdomenului intalnim orificii respiratorii denumite stigme.
Se mai intalnesc pe segmentele 8-9 , orificiul genital iar pe ultimul segment
orificiul anal.
Cele 12 segmente se impart in 3 regiuni abdominale:
 Regiunea pregenitala – segmentele 1-7.
 Regiunea genitala – segmentele 8-9.
 Regiunea postgenitala – segmentele 10-12.
In functie de modul de prindere la torace abdomenul poate fi:
 Abdomen sesil – se leaga larg anterior la metatorace(ord.Orthoptera,
Coleoptera).
  Abdomen suspendat – primul segment al abdomenului se combina cu ultimul
segment al toracelui(metatorace),formand segmentul median sau
propodeum.(fam.Vespidae).
 Abdomen petiolat(pedunculat) – primele 2 segmente ce urmeaza
propodeumului sunt mult turtite formand un petiol sau peduncul
(ord.Hymenoptera fam.Formicidae).
Abdomenul insectelor adulte este lipsit de apendici cu rol locomotor ,acestia se
pot gasi la larvele unor insecte.
Insa insectele adulte pot prezenta uneori diferiti apendici:
 Cerci
 Stili
 Cornicule
 Apendici genitali
 Pigidiu
 Furca.
Cercii sun apendici pereche care se articuleaza de regula pe ultimul segment al
abdomenului , au rol senzitiv sau de imperechere la Blatta orientalis. Pot fi simpli
sau segmentati , pot constitui un criteriu in determinarea sexelor.
Stilii sunt apendici pereche mobili , nearticulati , se gasesc de obicei pe partea
ventrala a abdomenlui la insectele inferioare, au rolul de a ridica abdomenul de pe
substrat, favorizand in acest fel respiratia. La insectele acvatice s-au transformat in
branhii traheene.
Corniculele sunt apendici articulati sau nearticulati care se prind de cel de-al 5 lea
segment al abdomenului . La unele insecte din ord. Hymenoptera fam.Aphididae.
Indeplinesc diferite functii, mai ales cu rol senzitiv, forma, culoarea, marimea lor
pot constitui cireterii in determinarea speciilor.
Apendicii genitali sunt reprezentati de ovipozitor si acul cu venin.
Ovipozitorul(oviscapt,tariera,tereba) se intalneste la femelele unor insecte
avand rol in depunerea oualor, in diferite substrate, la diferite adancimi
(pulpa fuctelor, frunze). Pot avea diferite forme : lance, lama, de fierastrau,
poate fi telescopic. (ord.Hymenoptera, Diptera,Orthoptera).
Acul cu venin este defapt un ovipozitor transformat in interiorul caruia se
varsa continutul a doua glande acide si una alcalina cu rol in aparare.
Furca este un apendice care se intalneste la insectele inferioare ord.Colembolla cu
rol in saritura.
Pigidiul este ultimul apendice abdominal , intalnit la carabusi cu forma conica , cu
rol de a sapa solul pentru depunerea oualor.
5.Sistemul excretor.
Este format din : tuburile lui Malpighi, corpul adipos,celulele pericardiale si
glandele labiale.
Tuburile lui Malpighi sunt principalele organe de excretie , reprezinta
invaginatiuni ale tubului digestiv in zona pilorului . Au forma de manusa cu un
capat fix in pilor iar celalalt pluteste in cavitatea generala a corpului numita si
mixocel. Peretii lor sunt semipermeabili, se gasesc in numar variabil de la 2-160.
Mai poarta denumirea de rinichi de acumulare.
Produsii de excretie , patrund prin peretii tuburilor lui Malpighi , ajung la baza
acestora, in pilor, de unde apoi odata cu produsii divestivi sunt evacuati in corp
urmand traectul tubului digestiv.
Corpul adipos(tesutul gras) ocupa spatiile libere dintre organe fiind mai dezvoltat
la larve si la stadiile hibernante.Prezinta celule specializate in excretie.
Celulele pericardiale sunt celule situate in jurul inimii unele din acestea fiind
specializate in excretie.
Glandele labiale au rol in excretie si se intalnesc la unele specii inferioare.
6.Sistemul secretor.
Secreta substante care au rol in dezvoltarea vietii si activitatii insectelor. Se cunosc
doua tipuri de glande:
Glande exocrine care secreta substante a caror continut ajunge prin canale
speciale la diferite organe. Se cunosc urmatoarele tipuri:
 Ceriere – care secreta ceara si se gasesc aproape in toate regiunile corpului
mai ales in zona tegumentului.
 Serigipare – secreta firul de matase necesar confectionarii coconului, se
gasesc pe diferite regiuni si se intalnesc la larvele de Lepidoptera.
 Uricante - secreta substante a caror continut irita pielea omului si
animalelor, cu rol in aparare. Se gasesc de regula la varful perisorilor de pe
corpul larvelor . (ord.Lepidoptera).
  Repulsive – secreta substante a caror continut au rol respingator, cu rol de
aparare(plosnita).
 Atractante – secreta substnate cu rol atractant , pentru atragerea sexului
opus pentru imperechere , sunt prezente la femelele unor specii .
 Salivare – secreta saliva cu care incepe procesul digestiv , sunt organe
pereche, se gasesc pe diferite regiuni ale corpului , deschizandu-se in
cavitatea bucala.
 Producatoare de venin – secreta substante cu rol in aparare si atac, sunt de
fapt glande salivare modificate , in care se varsa continutul a doua glande
acide si una alcalina. Sunt in legatura cu acul cu venin si se intalnesc la
albine, viespi, ord.Hymenoptera.
Glandele endocrine secreta substante a coror continut ajunge direct in
sange(hemolimfa) . Se cunosc :
 Glande neurosecretorii ale ganglionilor cerebroizi care secreta hormonul
creierului . Sunt situate in zona capului , secreta substante cu rol in
metamorfoza si dezvoltare.
 Glande protoracale se gasesc in diferite regiuni, secreta hormonul
naparlirii(ecdison).
7.Sistemul circulator.
La insecte intalnim un sistem circulator de tipul simplu-lacunar deschis , care este
alcatuit din :
Vasul dorsal care este alcatuit din :
 Tubul posterior(inima) – este situata la insecte in abdomen si partial in
torace. Este alcatuita din mai multe camarute sau ventriculite. La limita
dintre camarute exista valvule denumite si valvule interventriculare care
reglementeaaza circulatia sangelui in interiorul inimii care are loc din partea
posterioara catre cea anterioara. In peretii fiecarei camarute se gasesc orificii
prevazute cu valvule (osteole) prin care sangele patrunde in interiorul inimii.
De asemenea de peretii fiecarei camarute se prind cate o pereche de muschi
in forma de aripioara denumit si muschi aliform care sunt cei mai
specializati muschi din lumea animala.
 Tubul anterior(aorta cefalica) – se prezinta sub forma unui tub ingust a
carui marime este invers proportionala cu cea a inimii .Prin intermediul
acesteia , sangele ajunge in capsula cefalica.
Sistemul de lacune . Cavitatea generala (mixocel) este impartita de 2 membrane in
3 sinusuri:
 Dorsal (pericardial).
 Mijlociu (perivisceral).
 Ventral (perineural).
In peretii celor 2 membrane se gasesc orificii denumite diafragme , astfel incat
sangele circula prin cele 3 sinusuri ventral-dorsal-pericardial.
Sangele la insecte reprezinta 20-50% din masa corpului, este incolor , iar atunci
cand are o oarecare culoare aceasta este data de plasma . Este alcatuit dintr-o parte
lichida(hemolimfa) si plasma in care se gasesc diferite organite(amebocite) care
indeplinesc diferite functii.
Circulatia sangelui in corpul insectelor are loc de la partea posterioara catre cea
anterioara , fiind vorba de o circulatie inchisa , sangele circuland prin inima si
prin aorta cefalica.
Circulatia sangelui poate avea loc si de la partea antetrioara catre partea
posterioara fiind vorba de o circulate deschisa , cand sangele scalda/ineaca
organele.
Circulatia sangelui poate avea loc si de la partea ventrala catre cea dorsala ,
ajungand din sinusul ventral in sinusul pericardial, unde circulatia se reia.
Circulatia sangelui se datoreaza miscarilor ventriculitelor inimii care se dilata si
de contracta (diastola si sistola). Cand se diatala(diastola) sangele intra in inima ,
cand se contracta(sistola) sangele merge in camera anterioara.
Circulatia sangelui se datoreaza miscarilor ventriculitelor , muschiului
abdomenului , muschiului celor 2 membrane. Aceasta circulatie mai este ajutata si
de organite speciale(ampule) care se gasesc pe diferite regiuni ale corpului si care
poarta diferite denumiri:
 Pe antene – antenale.
 Pe trunchi – troncale.
 Pe picioare – pedale.
 Pe aripi – pterale.
Rolul fiziologic al sangelui:
 Functie principala - transporta elementele nutritive(functie trofica).
 Transporta produsii de dezasimilatie – functie de excretie.
  Digera microbii – functie de imunizare.
 Conduce hormonii la organism – functie endocrina.
Numarul miscarilor inimii este de 30-140.
Sangele nu este transportat de oxigen.
8.Sistemul respirator.
Intalnim un sistem respirator de tip trahean fiind reprezentat prin trahei.
Traheile sunt invaginatiuni ale tegumentului avand forma de tuburi care se
ramifica arborescent in intreg corpul. Ele comunica cu exteriorul prin orificii
respiratorii , care sunt rounde denumite si stigme. Acestea se gasesc pe partile
laterale ale abdomenului pe meta si mezotorace, sunt in numar variabil in functie
de grupa de specii :
 10 perechi de stigme la Orthoptera si Lepidoptera.
 8 perechi la Hymenoptera.
 5-6 perechi la Diptera.
La insectele superioare traheile nu comunica direct cu stigmele , acestea ajung
mai intai intr-un orficiu marginit de un cadru chitinizat denumit peritrem , dupa
care ajung int-ro camera atriala denumita atrium.
Traheea care pleaca de la camera atriala se ramifica in 3 ramuri:
1. Ramura dorsala – care deserveste inima.
2. Ramura mijlocie – care deserveste tubul digestiv.
3. Ramura ventrala – care descerveste sistemul nervos.
Traheile care pleaca de la cele 3 ramuri se ramifica dicotomic prin tuburi din ce
in ce mai mici denumite traheide,traheole si celule traheene unde are loc respiratia
propriu-zisa(schimbul de gaze).
Patrunderea aerului in corpul insectelor are loc in mod pasiv , in timp ce
evacuarea acestuia are loc in mod activ, datorita muschilor dorso-ventrali si a
presiunii sangvine.
Numarul miscarilor respiratorii este variat in functie de specie dar si de activitatile
pe care le desfasoara.
La unele insecte in anumite zone ale corpului traheile sunt mult largite formand
sacii aerieni, acestea constituind rezerve de aer pentru zbor, usurand zborul.
La insectele acvatice respiratia se face prin branhitrahee . La insectele inferioare ,
respiratia se face prin tegument branhitrahee.
8.Organele de simt.
La insecte sunt specializate pentru anumite grupe de stimuli, fizici sau chimici.
Prin intermediul lor sunt receptionate excitatiile externe ce determina anumite
comportari la insecte.
Structura si gradul de complexitate al acestor organe variaza foarte mult. Organele
auditive si cele de vaz sunt foarte complicate , iar unele organe tactile, olfactive,
gustative au o structura simpla , adesea fiind compuse din 1 sau mai multe grupe
de celule denumite si sensile, acestea au in general forma de par si sunt adaptate
pentru perceperea unei singure categorii de excitatii(organe de simt uninodale).
Sensilele pot fi de diferte forme : tricnoida – par senzitiv, placoida – placi
senzitive si conica sau basiconica – conuri senzitive. La toate acestea contactul cu
exteriorul se face prin intermediul unei fibre nervoase , care este protejata de
grosimea cuticulei.
Pe langa acestea exista la insecte organe de simt sub forma de bastonas , denumite
scolopidii. Acestea au la varful lor o terminatie sub forma unui cui denumita
scolops.
Scolopidiile , asociate mai multe la un loc dau nastere la organe de simt de ordin
morfologic superior , cum sunt organele cordotonale si timpanale.
Din punct de vedere al functiei pe care o indeplinesc organele de simt pot fi:
 Mecanice
 De auz
 Chimice
 Higrotermice
 De vaz.
Mecanice sunt reprezentate prin organele de pipait si cele statice(echilibru).
1. Organele de pipait sunt reprezentate prin sensile simple sau conuri senzitive
raspandite pe toata suprafata corpului , dar mai ales pe antene , piese bucale
, picioare si apendici abdominali(cerci, cornicule, stili,etc.).
2. Organele statice(echilibru) sunt reprezentate prin sensile-simple prevazute
cu un par exterior si conuri senzitive lipsite de parul senzitiv si adancite in
tegument. Aceste organe prin structura lor sunt capabile sa transforme
actiunea gravitatiei in iritatie nervoasa. Ca receptori mecanici de echilibru
 sunt considerati in ultimul timp si organele cordotonale, care sunt raspandite
pe diferite parti ale corpului si poarta diferite denumuri: trunconate – trunchi
,pedale – picioare , antente – antene.
De auz .Majoritatea insectelor sunt surdo-mute dar sunt insa insecte care produc
anumite suntepe prin frecarea elitrelor, prin frecarea picioarelor . Sunt si insecte
care receptioneaza aceste sunete.
Aceste organe receptoare sunt reprezentate prin oraganele timpanale cu o structura
complicata care se gasesc pe diferite regiuni ale corpului. La lepidopterele
nocturne se gasesc intre torace si abdomen, iar la lepidopterele diurne se gasesc la
baza aripilor anterioare.
Organ specializat in perceperea sunetelor este organul lui Johnston situat pe
articolul al 2 lea antenal.
Insectele pot receptiona de la infrasunete pana la ultrasunete.
Chimice , acestea receptioneaza mirosul si gustul din mediul extern.
Organele de miros sunt reprezentate prin sensile de tip placoid si conic , situate in
special pe antene , pe palpii labiali si maxilari. Numarul lor variaza dupa specie si
sex. La femela carabusului de mai se gasesc pe o antena circa 8000 de sensile in
timp ce la mascul se gasesc pana la 50000 de sensile pe o antena.
Organele de gust au rol deosebit in recunoasterea hranei si in recunoasterea
sexului opus. Sunt localizate pe terminatii ale diferitelor organe , piese bucale ,
palpi maxilari , epifaringe , palpi labiali, pe traseele picioarelor la Diptera,
Lepidoptera sau pe portiunile terminale ale antenelor (albine , viespi). Insectele pot
deosebi 4 caterogirii de gusturi: dulce,acru, amar, sarat.
Higrotermine , acestea percep umiditatea si temperatura din mediul extern.
Receptorii de umiditate sunt situati in special pe antene si palpi maxilari.
Receptorii de temperatura sunt situati pe antene tarse si alte organe.
Organele vazului sunt reprezentate prin doua tipuri de ochi:

 Ochii compusi(fatetati) – sunt alcatuiti din mai multe fatete sau omatidii.
Sunt situati pe frunte, atunci cand exista sunt in numar de 2.
 Ochii simpli – servesc ca organe de vaz dar pot avea si functie de echilibru.
Sunt de 2 tipuri:
 o Simpli dorsali(oceli) – in numar de 1-3, situati pe
crestet.(ord.Hymenoptera)
o Simpli laterali(larvari) – in numar de 3-22, siatuati pe partile laterale
ale capului, in special la larvele unor insecte.(ord. Coleoptera)
 Sunt specii la care ochii lipsesc complet , specii cavernicole .

9.Tropisme si instincte.

Sistemul nervos impreuna cu organele de simt si cu tot ansamplul de receptori si

efectuatori determina anumite comportari cunoscute sub denumirea de tropisme si
instincte.

Atat tropismele cat si instinctele se bazeaza pe reflexe neconditionate ,

manifestandu-se intotdeauna in acelasi fel .

Tropismele sunt miscari ale insectelor ca urmare a unor stimuli externi. Cele mai
importante tropisme sunt :

 Fototropismul(stimul lumina) – reactia insectelor fata de lumina poate fi :

fototropic pozitive (sunt atrase de lumina ) sau fototropic negative (care fug
de lumina).
 Higrotropismul(stimul apa) – sunt insecte care prefera solurile umede,
reprezinta reactia insectei fata de factorul apa.
 Termotropism(stimul temperatura) – reactia insectei fata de factorul
temperatura.
 Geotropism(stimul acceleratia gravitationala) – reactaia insectei fata de
factorul acceleratie gravitationala.
 Anemotropismul(stimul miscarile aerului) – reactia insectei fata de miscarile
aerului . Majoritatea speciilor cand sunt curenti puternici se adapostesc, sunt
insa si specii care prefera aceste miscari ale aerului.
 Tanatoza – atunci cand insecta este deranjata ,ea se desprinde de pe suport ,
prefacandu-se ca este moarta (Coleoptera, Lepidoptera).

Instinctele ca si tropismele se bazeaza pe reflexe neconditionate , reprezentand o

forma superioara de comportament a insectelor, acestea se manifesta ca urmare a
unor stimului interni , a anumitor hormoni si ca urmare a unor stari fiziologice :
starea de foamen, starea de maturatie sexuala.
Sunt bazate pe reflexe neconditionate care au actionat in serii, determinand o
adaptare la mediu , intr-un proce indelungat , ele avand o insemnatate deosebita
in conservarea speciei.

Ca si instinctie deosebim: modul de depunere al oualor, pregatirea hranei pentru

larve , retragerea pentru iernare sau pentru transformarea larvelor in pupe.

Daca unul din factorii determinanti se suprima , atunci evolutia se intrerupe si ca

rezultat , actiunea nu mai are loc si insecta de regula moare.

10.Dimorfismul sexual.

In majoritatea cazurilor insectele ajunse in stadiul de adult se diferentiaza prin cele

doua sexe si prin unele caractere sexuale secundare . Acestea pot fi clasificate
astfel:

 Caractere sexuale secundare ornamentale : masculul unor specii (Diptera,

Odonata), prezinta irizatii/reflexe metalice mai pronuntate fata de femele.
Masculii prezinta protuberatii, excrescente, coarne (Copris lunaris).
Masculii pot prezenta mandibulele mai pronuntate(Lucanus cervus)
 Caractere sexuale secundare functionale: femelele de la majoritatea speciilor
au abdomenul mai dezvoltat (ord.Hymenoptera), femelele spre deosbire de
masculii unor specii sunt lipsite de aripi si picoare (Coccidae). Femelele pot
prezenta aripi rudimentare sau lipsite total de aripi. (cotarii).

11.Biologia insectelor.

Maturatia sexuala. La nsectele ajunse in stadiul de adult in majoritatea cazurilor

cele 2 sexe au organele sexuale imature (nu sunt capabile de inmultire), pentru a
deveni mature din punct de vedere sexual este nevoie de o perioada in care de
regula insectele consuma foarte mult , aceaste perioada denumindu-se perioada de
maturatie sexuala, de hranire supimentara sau perioada preovipazitara.

Inmultirea la insecte. Majoritatea insectelor se inmultesc sexuat(la inmultire

participa cele 2 sexe, in urma imperecherii femela depune oul fecundat), de numita
si inmultire amfigonica , gamogenetica , singama dar exista si alte tipuri de
inmultire:
  Partenogeneza este un tip de inmultire asexuata(virginogena), avand loc
fara o prealabila capulatie iar dezvoltarea oului se face fara fecundare. Dupa
sexul urmasilor partogeneza paote fi:
o Partenogeneza arenotropa – cand rezulta numai masculi.(albine)
o Partenogeneza telitoca – cand rezulta numai femele.(paduchi d frz.)
o Pertenogeneza deuterotoca – cand rezulta si masculi si femele.(lepid)
o Partenogeneza normala – cand ouale se dezvolta in mod obisnuit. Si
poate fi obligatorie cand toate ouale raman nefecundate , sau
facultativa cand femela poate sa permita sau nu fecundarea .
o Partenogeneza exceptionala (accidentala) – cand in mod obisnuit
ouale nefecundate sunt neviabile si foarte rar dau nastere la indivizi de
ambele sexe.
 Inmultirea pedogenetica(feciorelnica) este inmultirea din stadiul timpuriu
(larva sau pupa)(ord.Diptera) .
 Inmultirea poliembrionara(prin mai multi nuclei) , este un tip de inmultire
caracteristic insectelor parazite cand dintr-un singur nucleu se divid pana la
2000. (ord.Hymenoptera).
 Inmultirea hermafrodita , este un tip de inmultire rar intalnita la insecte ,
cand pe acelasi individ se gasesc ambele sexe . Ouale fecundate dau nastere
la indivizi masculi iar cele nefecundate dau nastere la indivizi hermafroditi ,
se poate clasifica in: adevarata- cand indivizii trec mai intai prin stadiul de
mascul apoi de femela(ord.Diptera). sau primitiva cand in peretii
testicolului se dezvolta ovariole accesorii , iar in ovare se formeaza si
spermatozoizi.(ord.Homoptera).

Dezvoltarea la insecte. Cuprinde totalitatea transformarilor care au loc in corpul

insectei de la stadiul de ou fecundat pana la moartea fiziologica a adultului.
Cuprinde 3 etape:

1. Etapa embrionara (embriogeneza,icubatia) – dureaza de la stadiul de ou

fecundat pana la aparitia larvei, durata este variabila in functie de specie si
conditiile de mediu. Poate dura de la cateva ore pana la 1 an sau mai mult,
dar la majoritatea insetelor dureaza cateva zile , 1-2 saptamani , rar mai
mult. In functie de locul unde se desfasoara aceasta etapa , insectele se pot
clasifica:
 a. Insecte ovipare – la care incubatia are loc in mediul extern si in afara
organismului matern si trece un timp relativ indelungat de la
depunerea oualor pana la aparitia larvei.(majoritatea speciilor).
b. Insecte ovovivipare – la care dezvoltarea embrionara incepe in
interiorul organismului matern si se termina in mediul extern, si trece
un timp scurt de la depunerea oualor pana la aparitia larvei.
c. Insecte vivipare - la care embriogeneza are loc in interiorul
organismului matern , insecta depunand direct larve(Aphidadae).
2. Etapa postembrionara – dureaza de la iesirea larvei din ou pana la aparitia
adultului. Iesirea larvei din ou se mai numeste si ecloziune. Durata acestei
perioade este variabila de la cateva zile pana la cativa ani.
3. Etapa postmetabolica – dureaza de la aparitia adultului pana la moartea
fiziologica a individului. Durata poate fi de la cateva minute pana la cativa
ani, cel mai mult traiesc insectele sociale, matca albinelor , matca
termintelor. Aceasta etapa cuprinde 3 perioade:
a. Perioada preovipozitara – inaintea depunerii oualor cand insecta se
hraneste mult , dar nu este inca capabila de inmultire.
b. Perioada ovipozitara(de apogeu) – insectele se inmultesc , se
raspandesc foarte mult si produc pagube importante.
c. Perioada de regresie(batranete,senilitate sau de declin) – cand se
inmultesc mai putin , se hranesc mai putin pana la moarte.

Metamorfoza la insecte. Reprezinta totalitatea transformarilor care au loc in

corpul insectei de la stadiul de larva pana la stadiul de adult. Sunt insa si insecte la
care acesta perioada are loc fara transformari , din ou iese direct adultul , la
insectele ametabole(fara metabolie).

La insecte exista doua tipuri de metamorfoza:

1. Heterometabola(directa sau incompleta)/hemimetabola,se caracterizeaza

prin faptul ca toate stadiile (exceptand stadiul de ou) seamana intre ele si cu
adultul si cuprinde urmatoarele stadii: ou-larva-nimfa-adult.
Stadiul caracteristic este stadiul de nimfa care seamana cel mai bine cu
adultul, se misca , se hraneste dar nu se poate inmulti. Se deosebeste de adult
prin culoarea corpului, marimea si apendicii sunt incomplet dezvoltati.
 Acest tip de metamorfoza se intalneste la ordinele : Heteroptera,
Orthoptera, Blattoptera, Dermaptera, Thysanoptera.
2. Holometabola(indirecta, completa) se caracterizeaza prin faptul ca toate
stadiile difera intre ele si sunt diferite fata de adult si cuprinde urmatoarele
stadii: ou-larva-pupa-adult.
Stadiul caracteristic este cel de pupa deoarece acest stadiu difera cel mai
mult fata de adult , nu se misca si nu se hraneste.
Acest timp de metamorfoza se intalneste la urmatoarele ordine: Coleoptera,
Lepidoptera, Hymenoptera, Diptera.

Oul la insecte. Este o celula de dimensiuni ceva mai mari , cuprinse intre 0,1 si
7mm.

Structura oului cuprinde:

 Un invelis extern numit chorion care are doua membrane

exochorion(externa) si endochorion(interna).
 Continutul oului este format din ooplasma si deutoplasma.
 Nucleu se afla in centru , acest ou se numeste centrolecit.

La unul din poli oului exista mai multe orificii denumite micropili prin care
patrund spermatozoizii avand rol fecundarea.

Forma oului poate fi : ovala, cilindrica, aproape sferica, conica, sub forma de
butoias, etc.

Culoarea oului variaza in functie de specie: alba, alb-galbuie, verde, rosietica,

neagra, bruna , albastra ,etc.

Ouale sunt depuse in diferite locuri , cel mai frecvent pe frunze(pe partea
inferioara), pe fructe(in pulpa fructului), in sol , in interiorul tulpinilor , in frunze ,
sub scoarta, pe tulpini etc.

Modul de depunere este izolat cate unul, grupat mai mult de 2 pana la 100.

Numarul de oua depinde de specie si de conditiile de mediu. Insectele sociale

depun cele mai multe oua , matca albinelor depunde 1000 de oua zilinc , iar matca
termintelor depunde 10.000 oua zilnic.
Larva la insecte. Este un stadiu de dezvoltare intalnit atat la insecte cu dezvoltare
holometabola cat si la cele cu dezvoltare heterometabola. In acest stadiu de regula
consuma foarte mult , de regula producand cele mai mari pagube.

In dezvoltarea ei, larva parcurge mai multe etape marcante: naparliri , cand
vechiu tegument este inlocuit cu altul nou , numarul naparlirilor este variabil in
functie de specie de la una una singura pana la 40 de naparliri.

Larva abia iesita din ou se numete larva neonata sau de varsta I. Dupa prima
naparlire trece in larva de varsta a II a, numarul varstei fiind mai mare cu 1 decat
numarul naparlirilor.

La maturitate larvele de regula se retrag , in diferite adaposturi unde se transforma

in nimfa sau pupa in functie de specie.

Tipuri de larva:

 Postoligopode – larvele seamana cu adultul, se intalnesc la insectele cu

dezvoltare heterometabola.(ord.Heteroptera,Orthoptera).
 Protopode – (ciclopiene , sub forma de ciclop) – larve cu structura inferioara
a corpului , fiind incomplet segmentat , cu apendici rudimentari sau lipsit de
apendici. Sunt caract. pentru insectele parazite : fam.Braconidae.
 Polipode - larve cu multe picioare . Au 3 perechi de picioare toracice
(adevarate) si un numar variabil de picioare abdominale(false) intre 2-8
perchi de picioare. In functie de numarul de picioare abdominale, polipodele
pot fi:
 Cotari – au 2 perechi de picioare abdominale , realizeaza deplasare
carcteristica , fac niste coturi (ord.Lepidoptera).
 Omizi adevarata – au 3-5 perechi de picioare abdominale
(ord.Lepidoptera).
 Omizi false – au 6-8 perechi de picioare abdominale
(ord.Hymenoptera).
 Oligopode – larve cu putine picioare . Au doar 3 perechi de picioare
toracice si lipsesc complet picioarele abdominale. Pot fi de tip:
 Carabid – au corpul turtit dorsoventral , abdomenul ingustat
posterior, se termina cu 2 cerci. (ord.Celeoptera fam.Carabidae).
  Elaterid – corpul este aproape cilindric , tegumentul este tare ,
culoarea este galben cafenie.(ord.Coleoptera fam. Elateridae).
 Melolontoid sau scarabeid - larvele au corpul gros, mult cutat
transversal , curba sub forma literei c , de culoare alba, alb gabuie,
(ord.Coleoptera fam.Scarabeidae).
 Crisomelid – are corpul bombat sau convex, ultimele segmente ale
abdomenului sunt transformate intr-un picior fals .(ord.Coleoptera
fam.Chrysomelidae).
 Apode – fara picioare , in functie de raportul dintre corp si torace , pot fi
de mai multe tipuri:
 Eucefal(curculionid) – la care capul este bine diferentiat , definit ,
vizibil fata de torace .(ord.Coleoptera fam. Curculionidae).
 Hemicefal(cecidomiid) – la care capul este pe jumatate bagat in
torace. (ord.Diptera fam.Cecidomyiidae).
 Acefal(antomiid) – capul este complet ascuns in torace. (ord.Diptera
fam.Anthomyidae).

Pupa la insecte. Este un stadiu intalnit la insectele cu dezvoltare holometabola ,

este un stadiu imobil si trofic inactiv (nu se hraneste).

In corpul insectei in acest stadiu au loc 2 procese:

 Histoliza – prin care toate organele , exceptand inima si sistemul nervos , se

transforma intr-o substanta lipicioasa , alba , care reprezinta substratul
pentru procesul de histogeneza de formare a oragenelor caracateristice
adultului.

Tipuri de pupe:

 Libera – la care apendicii sunt liberi pe langa corp.(ord.Coleoptera).

 Obteca(mumie) – la care apencidii sunt lipiti de corp cu ajutorul unei
membrane mai mult sau mai putin transparte .(ord.Lepidoptera)
 Coarctata(falsa) – este de fapt o pupa libera in ultima exuvie a larvelor.
(ord.Diptera, Hymenoptera).
12.Generatia si ciclul biologic la insecte.

Generatia formeaza intreaga progenitura a unei populatii de adulti incepand de

la stadiul de ou continuandu-se cu celelalte stadii pana la moartea fiziologica a
tuturor indivizilor adulti ce au alcatuit descendeta respectiva.

La insecte avem : o generatie F1 incepe cu ouale sau larvele depuse de adultii

unei generatii initiale F0, se continua cu celelalte stadii pana la adulti , adultii
urmand sa depuna oua sau larve , dand nastere la noua generatie F2, in acest fel
asigurandu-se inmultirea din generatie in generatie.

In functie de timpul in care are loc dezvoltarea unei generatii , fata de durata unui
an , insectele se clasifica in:

 Monovoltine - are o generatie pe an.

 Divoltine – are 2 generatii pe an.
 Polivoltine – au mai multe generatii pe an.
 Multianuale – o generatie la mai multi ani.

Ciclul biologic. (ciclu evolutiv) se intelege succesiunea stadiilor uneori si a

generatiilor pana se ajunge la forma initiala.

La afide ciclul biologic este complex si presupune parcurgerea mai multor

generatii pana se ajunge la forma initiala.

 La afidele nemigratoare , ciclul biologic este urmatorul : din oul de iarna

depus de femela sexuata apare in primavara fundatrix-ul(matca sau
fondatoarea coloniei) din care la maturitate partenogenetic, ovipar sau
vivipar da nastere la mai multe generatii numite fundatrigene. Acestea tot
partenogenetic , dau nastere la mai multe generatii virginogene . Spre
sfarsitul toamnei apare forma sexuata , oua mai mici din care ies masculi si
oua mai mari din care ies femele. La maturitate sexuata se imperecheaza iar
femela depunde dupa imperechere oul de iarna si ciclul se reia in anul
urmator.Au o singura planta gazda.
 La afidele migratoare ciclul biologic este urmatorul: din oul de iarna apare
primavara fundatrix-ul. Fundatrigenele aripate , parasesc colonia
dezvoltandu-se in continuare pe planta gazda secundara , unde pe langa
fundatrigenele aripate apar virginogenele aptere si aripate si catre sfarsitul
 toamnei apare forma sexuata. Aceasta muta din nou colonia pe planta gazda
primara , dand nastere la forma sexuata. Forma sexuata la maturitate
depunde oul de iarna si ciclul biologic se reia anul urmator.

13.Diapauza la insecte. Este o perioada de pauza care intervina in viata si

activitatea insectei . Este datorata unor factori externi sau interni .

In functie de modul cum are loc diapauza poate fi:

 Obligatorie – apare intodeauna indiferent de factorii de mediu care apar ,

fiind o adaptare in timp a speciei la conditiile nefavorabile de mediu.
 Facultativa – apare ca urmare a influentei factorilor de mediu .

Dupa stadiul in care are loc ,diapauza poate fi:

 Embrionara – are loc in stadiul de ou.

 Larvara – are loc in stadiul de larva.
 Pupala – are loc in stadiul de pupa.
 Imaginipetala – are loc in stadiul de adult.

In functie de momentul cand intervine , diapauza poate fi:

 Hiemala(hibernala) – intervine la sfarsitul toamnei – inceputul iernii.

 Estivala(de vara) – intervine vara.

Factorii care influenteaza diapauza:

 Temperatura
 Lumina
 Hrana

In timpul diapauze procesele fiziologice din organism sunt reduse la minimum.

14.Ecologia insectelor.

Cresterea, dezvoltarea, inmultirea insectelor este influentata de o serie de factori

ecologici : temepratura, hrana, solul, lumina, umiditatea, precipitatiile etc.
Temperatura ca factor ecologic in dezvoltarea insectei, insectele sunt organisteme
heteroterme la care temperatura corpului difera in functie de mediul in care traiesc,
este cu circa 0,5o mai mare decat temperatura mediului.

In functie de specie , insectele au un prag biologic inferior reprezentand

temperatura la care insectele isi incep dezvoltarea , in jur de 5o. De asemenea
prezinta si un prag biologic superior , reprezentat de temepratura la care insecte isi
intrerup dezvoltarea 40o . Intervalul cuprins intre cele 2 praguri , reprezinta zona
biologica in care insectele se dezvolta mai mult sau mai putin. La temeperaturi
sub pragul inferior insectele isi pierd treptat mobilitatea si intra intr-o stare de
amorteala. Daca temeraturile cresc, insecta isi revine iar daca continua sa scada
sub o anumita temperatura insecata moare. La temperaturi ridicate , insecta isi
incetineste activitatea , dezvoltarea , daca temperatura scade insectele isi revin ,
daca continua sa creasca insectele mor, peste 40 grade.

Hrana ca factor ecologic, alaturi de temperatura si hrana constituie un factor

ecologic important care intervine in viata si dezvoltarea insectei.

Lipsa hranei influenteaza in mod negativ inmultirea putand duce la moarte.

In functie de hrana pe care o consuma : fitofage, zoofage, pantofage.

Fitofage (vegetariene) – se hranesc cu plante verzi si uscate. In functie de organele

pe care le ataca , acestea sunt: filofage- frunze , florifage- flori , semifage-seminte ,
rizofage – radacini . In functie de plantele pe care le ataca: monofage – o singura
planta , oligofage – putine specii de plante, polifage . In functie de numarul
organelor atacate : stenomere – ataca un singur organ , eurimoere – ataca mai
multe organe.

Zoofage – se hranesc , se dezvolta pe seama organismelor vii(animale), si acestea

se impart in : pradatoare – consuma prada vie sau animale moarte sau se pot hrani
cu excrementele acestora si necrofage se hranesc cu cadavre.

Pantofage – (mixofage) regim de hrana mixt .

In functie de factorul temperatura se calculeaza constanta termica a unui stadiu de

dezvoltare pentru o intreaha generatie :
 K1 = Xn (tn - to)
în care: K - constanta termică;
Xn - durata dezvoltării în zile;
tn - temperatura absolută la care are loc dezvoltarea;
to - pragul inferior;
tn - to - temperatura efectivă

Solul ca factor ecologic, prezinta o importanta deosebita in activitatea unor insecte

care isi pierd o petrec o parte din ciclul biologic in sol sau chiar intreg ciclul.

In functie de cerintele fata de sol:

 Pietrofile – prefera soluri stancoase, pietroase.

 Psamofile – prefera soluri usoare, nisipoase.
 Halofile – prefera soluri saraturoase.
 Indiferente – nu au preferinte.

15. Masuri de prevenire si combatere a daunatorilor.

Carantina fitosanitara – se intelege totalitatea masurilor care se iau pentru a se

preintampina raspandirea daunatorilor dintr-o zona in alta. Exista doua tipuri de
carantina : interna, externa.

Masuri agrofitotehnice – au ca scop imbunatatirea conditiilor de dezolvtare

pentru plante si creare de conditii cat mai nefavorabile pentru daunatori ca si
masuri :

 Alegerea corespunzatoare a terenului.

 Asolamentul si rotatia culturilor.
 Samanta si materialul saditor.
 Epoca de semanat sau plantat.
 Lucrarile de ingrijire.
 Irigarea culturilor.
 Destelenitul.
 Recoltarea la timp a culturilor.
Masuri mecanice :

 Colectarea insectelor cu diferite aparate .

 Saparea solului si imprejmuirea cu santuri a culturilor care se stropesc cu
pesticide sau se umple cu apa.
 Scuturarea plantelor si colectarea daunatorilor.
 Strangerea resturilor vegetale .

Masuri fizice :

 Utilizarea temperaturilor ridicate sau coborate.

 Utilizarea radiatiilor.
 Utilizarea ultrasunetelor.
 Utilizarea focului.

Masuri biologice:

 Utilizarea microorganismelor entomo-patogene.

 Utilizarea dusmanilor naturali sau zoofagi.
 Lupta hormonala.
 Autocidia.
 Lupta fiziologica,genetica.

Masuri chimice :

Dupa organismelor asupra carora actioneaza:

 Zoocide : insecticide , acaricide, nematocide.

 Erbicide
 Fungicide
 Bactericide.

Combaterea integrata presupune utilizarea in ansamblu a tuturor metodelor , cu

precadere utilizand metode nechimice.