In pentru fibre

Lucrarile solului
Inul de fuior nu valorifica aratura mai adanca de 20 de cm ( de exemplu, aratura la
30 de cm) decat daca se inlatura sau se reduce stagnarea apei in cultura, aratura adanca fiind
necesara ingroparii resturilor vegetale si pentru a determina o rezerva reduse de samanta de
buruieni.
De mare importanta este nivelarea terenului (inainte sau dupa lucrarea de baza) si intretinerea
araturii prin operatii repetate de maruntire si combatere a buruienilor pana tarziu in toamna.
Astfel se usureaza lucrarile de pregatire a patului germinativ, care se reduc pana la o singura
lucrare cu grapa cu colti reglabili sau cu combinatorul, pentru a aduce terenul in starea
conventionala pentru in : maruntit, nivelat, tasat sub adancimea de 4 – 5 cm, lipsit de buruieni si
umed in stratul superficial. Nu se recomnanda semanatul inului pentru fuior in sol infoiat ( sol
lucrat cu grapa cu discuri, fara sa se tavalugeasca) sau daca pregatirea terenului se face prin mai
multe lucrari in primavara.
Lupta integrata impotriva buruienilor trebuie sa cuprinda o amplasare corecta (functie de
istoricul solei pe 3 – 4 ani precedenti si folosirea rotatiei erbicidelor), utilizarea de samanta cu
puritate mare (loturi semincere amplasate pe teren neimburuienat), folosirea de succesiuni de
erbicide in cultura inului pentru fuior.

Fertilizarea
Consumul de ingrasaminte chimice este moderat, pentru ca inul pentru fuior trebuie
sa reziste la cadere si la boli, cu procent ridicat si cu calitate deosebita a fibrei.
In urma cercetarilor efectuate s-au desprins urmatoarele precizari : inul de fuior trebuie sa fie
fertilizat cu toate cele trei elemente nutritive de baza : azot, fosfor si potasiu. ; cantitatile de
fosfor trebuie sa fie egale sau mai mari decat cele cu azot, iar cantiattile de potasiu egale sau mai
mari cu cele de fosfor; la aceasta cultura se vor asigura cantitati de azot, fosfor si potasiu mai
mici decat cele care duc la cea mai mare productie de tulpini, pentru a preveni caderea si a
asigura o cat mai buna calitate a recoltei.
Raporturile de fertilzare N:P:K, functie de insusirile solului, sunt precizate a fi 1:1,5:2, pe
solurtile mai sarace, si 1:2:3 pe solurile mai fertile. Orientativ , dozele de elemente nutritive sunt
de tipul : N (50 – 60 kilograme la hectar), P (60 – 70 kilograme la hectar ) si K (70 – 80
kilograme la hectar). La inul ,de fuior, sensibilitatea la conditiile meteorologice si inconstanta
randamentelor, duc la valorificarea inegala a ingrasamintelor in diferiti ani de cultura.
Epoca de aplicare a ingrasamintelor este urmatoarea : ingrasamintele cu potasiu se
administreaza de regula din toamna precedenta ; tot in toamna se pot administra si 2/3 din
cantitatea de fosfor, urmand ca restul sa fie administrat in primavara; azotul se administreaza
jumatate la pregatirea patului germinativ , restul, in faza de bradisor .
Inul de fuior este cea mai pretentioasa planta la uniformitatea de administrare a ingrasamintelor,
fiind exemplul clasic cu privire la reducerea randamentului si diminuarea insusirilor de calitate
ale recoltei, atunci cand fertilizarea nu este uniforma.
De asemenea, pentru Romania se recomanda aplicarea ingrasamintelor cu
micraelemente, in special cu bor (7 kilograme / hectar de borax) cand exista pericolul excesului
de calciu, prevenind astfel atacul de boli (bacterioze in special) si formarea unei fibre casante.
Gunoiul de grajd nu se foloseste direct la inul de fuior, deoarece el nu este decat partial
valorificat, iar cand este imprastiat neuniform , duce la caderea in vetre sau chiar pe toata
suprafata ( in caz de exces de azot) , reduce procentul de fibra si micsoreaza rezistenta fuiorului.

Samanta si semanatul
Samanta trebuie sa indeplineasc conditiile impuse prin standardul specific speciei si
trebuie sa fie libere de cuscuta. Inainte de semanat, samanta de in se trateaza cu substante
indicate de Laboratorul Fitosanitar Judetean, in vederea combaterii bolilor ce se transmit prin
samanta, pentru a asigura protectia plantelor impotriva puricilor.
Epoca de semanat este primavara timpuriu, cand temperatura solului a ajuns la 5 grade Celsius.
Prin exceptie, acolo unde exista pericolul de ingheturi tarzii de primavara, se va semana la
temperatura solului de 7 grade Celsius.
Distanta intre randuri este de 12,5 cm., dar s-au experimentat cu succes si variantele cand
semanatul s-a executat la 6,5 – 7,0 cm, prin folosirea brazdarelor duble la SU – 29, care a dus la
o uniformitate mai mare a repartizarii plantelor pe teren si la o rezistenta sporita la cadere.
Densitatea la semanat variaza, in conditii optime, intre 2400 – 2600 de boabe germinabile la
metrul patrat la soiurile rezistente la cadere, si 2200 – 2400 boabe germinabile la metrul patrat la
soiurile care cad mai usor. Adancimera de semanat este in functie de pericolul de a se forma
crusta in intervalul pana la rasarire. Orientativ , adancimea de semanat este de 1, 5 cm (pe
solurile lutoase), 2,5 cm (pe solurile nisipo-lutoase) si 3,0 cm (pe solurile cernoziomice).

Lucrarile de ingrijire
Intre semanat si rasarit, atunci cand solul este bine pregatit si semanatul este corect
executat, nu sunt necesare lucrari de ingrijire. Daca s-a format crusta, atunci distrugerea ei
impune folosirea grapei cu colti sau tavalugi usori cu cuie, actionat perpendicular pe directia
randurilor.
Combaterea puricilor inului se face dupa rasarirea platelor de in, cand se inregistreaza cele mai
mari pagube. Daca samanta a fost tratata cu insecticide inainte de a fi semanata, tratamentul nu
mai este necesar, daca vremea nu este secetoasa si calda. Substantele folosite in combaterea
puricilor, doza acestora si modul de aplicare, sunt cele indicate de Laboratorul Fitosanitar
Judetean.
Combaterea buruienilor, intre care cele mai daunatoare sunt cele cu ritm de crestere rapid si
frunze mari (mustarul de camp, ridichioara), cat si cele volubile si agatatoare (volbura, hrisca
urcatoare, etc.) alaturi de palamida, mohor inalt, romanul, zamosita, iar in zonele sudice (mai
calde si mai secetoase), costeriul si cornecii, impugn combateri differentiate cu ajutorul
erbicidelor.
Reusita tratamentelor cu erbicide hormonale (pe baza de 2,4 D sau MCPA) depinde de
numeroase conditii, printre care: aplicarea tratamentului sa se faca cand temperatura aerului este
de 12 grade Celsius si sub 25 de grade Celsius; umiditatea atmosferica sa fie de 65 – 70 %;
evitarea tratamentelor pe roua; evitarea tratamentelor imediat dupa ploaie sau daca vremea este
instabila; tratamentul se va aplica cand plantele de in au intre 8 – 15 cm; buruienile sa fie in faza
de cotiledoane sau la aparitia primelor frunze; doza de erbicid sa fie respectata, picaturile sa aiba
dimensiuni mijlocii.
Numeroase experimentari s-au facut insa la inul de fuior privind influenta unor
cantitati de elemente nutritive adaugate in solutia de erbicidare.
Efectul a 9 kilograme de azotat de amoniu sau a 14 kilograme de uree, inclusa in
solutia de erbicidat, a dus la o mai buna combatere a buruienilor (stimularea efectului erbicid si
persistenta erbicidului pe buruieni) si la marirea productiei de fibra.
Daca in solutia de erbicidat , in afara de azotatul de amoniu, se adauga bor, zinc,si
molibden, productia de fibra creste si atacul unor boli (bacterioza, fuzarioza, rugina) scade
semnificativ.

Recoltarea
Recoltarea manuala este singura posibila pe terenurile in panta, cat si in cazul
lanurilor cu mari diferente de inaltime intre plante. Recoltarea manuala se executa in momentul
coacerii galbene timpurii ( deci mai devremedecat in cazul recoltarii mecanice), cand plantele au
frunzele de la baza cazute si funzele de mijloc galbene, ramanand verzi doar cele de la varful
tulpinii. Plantele smulse se scutura intati de pamant, apoi se egalizeaza (la radacina) in
manunchiuri, cu atat mai mici cu cat sunt mai multe buruieni , si se aseaza pe sol in vederea
uscarii. Uscarea dureaza 1 – 2 zile, dupa care manunchiurile se grupeaza, cu diametrul de 15 – 20
cm. In zonele umede , inul in manunchi nelegate se usuca in continuare asezate in colibe, timp de
1 – 3 saptamani, dupa care se leaga in snopi, care se grupeaza in piciare pana la predare.
Recoltarea mecanizata se face prin smulgere cu ajutorul masinilor de taiat, putandu-se folosi
vendrovere sau combine de crecoltat cereale. Epoca de recoltare este la sfarsitul coacerii galbene
(brunificare pe coastele capsulelor in proportie de 50 %, pentru a obtine tulpiniu mai valoroase).
Masinile actuale smulg tulpinile, le decapsuleaza si le lasa pe sol sub forma de snopi legati sau
brazda continua. Masinile pot fi reglate sa nu decapsuleze prin suspendarea sistemului de
actionare a decapsulatorului. Aceste masini (combine) pot fi reglate, functie de inaltimea
plantelor, de gradul de cadere sau /si de maturitatea capsulelor si a semintelor.