BIOLOGIA INSECTELOR

Insectele adulte nu mai cresc si nu mai

naparlesc.In acest stadiu are loc
reproducerea, adica perpetuarea speciei.
Tipuri de reproducere la insecte:
-reproducere partenogenetic;
-reproducere pedogenetic;
-reproducere poliembrionar;
-reproducere hermafrodit;
-reproducere sexuat.

Reproducerea partenogenetic (virginogen) este o nmultire asexuat,

are loc far o prealabil copulaie, iar dezvoltarea oului se face far fecundare.
1.Dupa sexul urmailor se clasific n:
- partenogenez arenotoc- din ou nefecundate apar
numai masculi ;
- partenogenez telitoc din oua nefecundate apar numai femele;
- partenogenez deuterotoc- apar att masculi ct i femele (unela specii de
lepidoptere).

2.Dupa modul apariiei:

- partenogeneza exceptional (accidental)- din ouale nefecundate apar
indivizi de ambele sexe (Orthoptera, Lepidoptera) ;
- partenogeneza facultativ - nmultirea are loc att prin ou fecundate ct i
prin ou nefecundate (Thysanoptera, Hymenoptera);
-partenogeneza obligatorie nmulirea are loc prin ou nefecundate,
masculii lipsind sau fiind foarte rari (unele specii de coleoptere).
Partenogeneza obligatorie poate fi:
- constant, cnd din ou apar numai femele i foarte rar masculi;
- ciclic, atunci cnd apar alternativ mai multe generaii partenogenetice i
una amfigon (Aphididae).

Reproducerea pedogenetic - este o nmulire sexuat ntlnit la unele insecte

n stadiul de larv (Miastor sp. - Cecidomyiidae) sau de pup (Tanytarsus
bohemicus - Chironomidae).

Reproducerea poliembrionara este caracteristica insectelor parazite i const

n faptul c din oul depus n mod obinuit apare un embrion care se divide n
mai muli embrioni, astfel nct dintr - un singur ou rezult un numr mai mare
sau mai mic de indivizi (Hymenoptera).

Reproducerea hermafrodit - se caracterizeaza prin prezenta testiculelor si a

ovarelor in corpul aceluiai individ.

Reproducerea sexuat - majoritatea insectelor se reproduc pe cale sexuata,

gamogenetic sau amfigonic.

Tipuri de oua

Ponta sau depunerea oulor, la majoritate insectelor are loc n mediul extern.
- pot fi depuse izolat sau grupat pe diferite substraturi , la suprafaa substratului
pe frunze, pe ramuri i tulpini sau n interiorul substratului.

- insecte care depun ponta n sol sau n formaiuni speciale numite ooteci.

Prolificitatea insectelor depinde de specie i de condiiile de mediu.

Ex. Gndacul din Colorado depune pn la 3000 de ou, matca albinelor pn la
1000 de ou zilnic, iar n cursul ntrgii sale viei pn la 1.500.000 de ou;
matca termitelor depune ntr-o singur zi pn la 30.000 de ou, ntr-un an poate
ajunge la 10.000.000.

Dezvoltarea insectelor
Dezvoltarea unei insecte cuprinde totalitatea proceselor de cretere i
transformare care au loc de la ou i pn la moartea fiziologic a adultului.
n dezvoltarea unei insecte se disting trei perioade:
- dezvoltarea embrionar ;
- dezvoltarea postembrionar ;
- dezvoltarea postmetabol .
Dezvoltarea embrionar (embriogeneza)
Se refer la dezvoltarea embrionului i ncepe dup fecundarea oului i dureaz
pn la apariia larvei.

n dezvoltarea embrionului se disting 4 faze:

- f a z a d e s e g m e n t a i e;
- f a z a f o r m r i i f o i e l o r e m b r i o n a r e sau g e r m i n a t i v e;
-f a z a f o r m r i i o r g a n e l o r sau o r g a n o g e n eza;
- f a z a d i f e r e n i e r i i h i s t o l o g i c e.
Ieirea larvei din ou este cunoscut sub numele de e c l o z i u n e.
Durata dezvoltrii embrionare sau i n c u b a i a este foarte variabil, n raport
cu specia i condiiile de mediu. Ea poate dura de la cteva ore pn la mai mult
de un an. Astfel, la musca de cas dezvoltarea embrionar este de 8 - 12 ore, la
unele specii de lepidoptere ajunge la 9 luni, iar la unii reprezentani ai familiei
Phasmidae - Orthoptera dureaz pn la 2 ani. La majoritatea insectelor ns
durata dezvoltrii embrionare este de cteva zile sau de cteva sptmni.

Dupa locul unde are loc dezvoltarea embrionului, la insecte deosebim

urmatoarele forme:
- oviparia - dezvoltarea embrionului are loc n afara aparatului genital;
- ovoviviparia cand dezvoltarea embrionului incepe in caile genitale
materne i continu i n mediul extern.
- viviparia sau larviparia cnd dezvoltarea embrionului are loc numai
n interiorul corpului femel, insecta nate pui vii.

Dezvoltarea postembrionara incepe odata cu iesirea larvei din ou i se ncheie

cu apariia adultului.
n timpul dezvoltrii postembrionare, pn ajunge la adult, insecta
sufer o serie de transformri cunoscute sub numele de metamorfoz.
Metamorfoz incomplet sau hemimetabol se carcterizeaz prin aceea c
insectele trec prin 3 stadii : ou - larva - adult.

Metamorfoza complet sau holometabol, la care insectele n cursul dezvoltrii

lor trec prin 4 stadii: ou larv pup adult.

Stadiul de larv, la insectele holometabole, este o perioad de hrnire intens,

timp n care se nmagazineaz n corp mari cantiti de substane hrnitoare. n
funcie de specie i mediu, durata stadiului este de cteva zile (Diptera), pn
la civa ani (Cerambycidae, Scarabeidae, Elateridae). Creterea larvei are loc
prin nprliri succesive, cnd cuticula veche (exuvia), care constituie o piedic
n creterea corporal, este nlocuit cu una nou; intervalul dintre dou
nprliri succesive se numete vrst larvar.
Larvele insectelor holometabole sunt grupate n funcie de prezena i
numrul de picioare, precum i de caracteristicile capsulei cefalice
astfel :
- larve protopode ( viespi parazite).

Larve polipode

Larve apode

Larve oligopode

Larve postoligopode

Stadiul de pup
Pupa este stadiul imobil i inactiv sub aspect trofic al insectelor
holometabole, n care au loc profunde i complexe procese interne, de
histoliz i histogenez, prin care si produce transformarea larvei n insect
adult (imago).
Procesul de histoliz const n distrugerea parial sau total a unor organe
sau esuturi specifice larvelor, prin fagocitoz (celule sanguine), liocitoz
(disocierea esuturilor prin aciunea fermenilor secretai de fagocite) i prin
autoliz (autodizolvarea esuturilor larvare).
Histoliza afecteaz puternic sistemul muscular, sistemul digestiv i corpii
adipoi i, ntr-o msur mai redus, sistemul nervos i sistemul circulator.
Prin histogenez se formeaz o serie de esuturi i organe noi, specifice
adultului .

Tipuri de pupe

Dezvoltarea postmetabola corespunde perioadei cuprinse intre

aparitia imagoului si moartea fiziologica a insectei.
Insecta adulta nu mai creste , nu mai naparleste, dar sufera o serie
de transformari progresive si regresive.
Procesele progresive corespund perioadei de maturatie sexuala, iar
cele regresive periodei de imbatranire.
Durata dezvoltarii postmetabole sau longevitatea adultilor variaza
dupa specie, de la cateva minute la cativa ani.

In functie de timpul necesar dezvoltarii unei generatii, insectele se clasifica :

- insecte monovoltine, care au o generatie pe an (Zabrus tenebrioides,
Eurygaster sp.)

- Insecte bivoltine cu dou generaii pe an (Eurydema ornatum, Hyphantria cunea)

-Insecte polivoltine, care prezinta mai multe generatii in cursul unui an

- insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generatii are loc pe parcursul

mai multor ani

Ciclul biologic reprezinta succesiunea stadiilor i uneori i a generaiilor unei

specii la capatul carora insecta se gseste ntr-un stadiu identic cu stadiul de la
care a pornit dezvoltarea.

nmulirea afidelor este holociclic, adic unele generaii se nmulesc sexuat,

iar altele se reproduc partenogenetic.
La speciile nemigratoare ciclul evolutiv este monoecic, deoarece se desfoar
pe o singur plant gazd, iar la cele migratoare este dioecic deoarece are loc
pe dou plante gazd.

Diapauza
- reprezinta o intrerupere temporara a dezvoltarii insectelor, o adpatare a
acestora la conditiile neprielnice ale mediului ambiant.
Corespunzator stadiului in care are loc diapauza poate fi:
-embrionara;

-larvara;

- pupala;

-imaginala;

Dupa modul cum intervine:

- facultativa care are loc accidental si este determinata de aparitia unor
conditii nefavorabile ale mediului.
- obligatorie cand se manifesta intodeauna in dezvoltarea unor insecte
indiferent de evolutia factorilor de mediu.
Factorii mediului ambiant care pot determina intrarea in diapauza:
- temperatura, care poate induce la insecte diapauza hiemala si
diapauza estivala.
- lumina care are un rol determinant in aparitia sau evitarea diapauzei.

Insectele se clasifica in 3 grupe:

- insecte de zi lunga;

- insecte de zi scurta;

- insecte neutre sau intermadiare;

Ecologia insectelor
Ecologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor interactiunii
organismelor cu mediul.
Factorii ecologici se impart in :
A) factori abiotici ;
B) factori edafici;
C) factori biotici;
D) factori antropici.

A) Factorii abiotici sau anorganici sunt reprezentati de factorii climatici.

TEMPERATURA-insectele sunt animale heteroterme, au temperatura
corpului variabila in functie de mediul in care traiesc.
Activitatea biologica a insectelor are loc la tempertauri cuprinse intre
5 - 45 grade C.
Aceasta activitate incepe la un anumit grad de temperatura numit
PRAG INFERIOR (to) si inceteaza la un anumit grad ridicat de
temperatura denumit PRAG SUPERIOR (T).
Zona cuprinsa intre cele 2 praguri biologice se numeste zona biologica.
Zona letala=zona aflata sub pragul inferior si peste pragul superior.

Temperaturi scazute - insectele nu se mai hranesc, isi pierd mobilitatea.

Moartea poate surveni datorita procesului de hidratare a protoplasmei

si din cauza inghetarii apei libere, care iese din celule si patrunde in spatiile
intercelulare
Temperaturi ridicate-activitatea insectelor se reduce treptat datorita
coagularii substantelor albuminoide.
In cadrul zonei biologice, intre cele 2 praguri, activitatea insectelor se
desfasoara in functie de temperatura mediului in care traiesc.
Insectele au un prag de prolificitate (O) exprimand temperatura la care
sexele devin fertile si un prag termic optim(O1) reprezentand gradul de
temperatura la care dezvoltarea se produce in cel mai scurt timp si
prolificitatea este maxima.

Cele 4 praguri de dezvoltare impart zona biologica in 3 subzone:

- rece;
- optima;
- calda.
Subzona rece=cuprinsa intre pragul inferior si pragul de prolificitate.
Insectele se dezvolta, dar raman sterile.
Subzona optima=cuprinsa intre pragul de prolificitate si optimul termic.
Odata cu cresterea temperaturii, durata dezvoltarii se scurteaza, numarul
generatiilor si prolificitatea creste. Aceasta zona la majoritatea insectelor
este cuprinsa intre 20 si 30 grade C.
Subzona calda=cuprinsa intre optimul termic si pragul superior.Odata
cu cresterea temperaturii, durata dezvoltarii creste, iar numarul
generatiilor si prolificitatea descresc.

Umiditatea si precipitatiile au un rol important in cresterea

si dezvoltarea insectelor.
Dupa preferinta pentru umiditate, insectele se impart:
-higrofile, care populeaza zonele umede cu 85%-100% umiditate.
-mezofile, care traiesc in zonele semiumede, cu 45%-85% umiditate.
-xerofile, care prefera zonele secetoase,sub 45%umiditate.
Precipitatiile pot favoriza dezvoltarea unor daunatorii prin marirea
umiditatii releative a aerului

sau a umiditatii solului.

Lumina determina schimbari esentiale in unele procese biologice

(aparitia sau evitarea diapauzei) sau in comportamentul insectelor.
Radiatiile solare actioneaza prin energia radianta, care coboara sau ridica
temperatura mediului ambiant si indirect prin declansarea reactiilor
fotochimice din organism.
Curentii de aer (vantul) contribue la intensificarea evaporarii apei din
corp si impiedica sau favorizeaza zborul, hranirea , copulatia. Rol
important in raspandirea si migrarea unor specii.

B.Factorii edafici - solul prin particularitatile sale (fizice,

chimice) influenteaza dezvoltarea insectelor.
Dupa natura solurilor pe care le populeaza:
- insecte indiferente, care populeaza diferite soluri;
- insecte psamofile, care traiesc pe terenuri nisipoase;
- insecte halofile, care traiesc pe terenuri saraturoase;
- insecte pietrofile, care sunt frecvente pe solurile pietroase.

C.Factorii biotici
a) hrana;
b)zoofagii;
c)epizootiile.
Hrana sau factorul trofic este principalul factor biotic care conditioneaza
viata insectelor(cresterea si dezvoltarea, inmultirea si raspandirea).
Dupa regimul hranei, insectele se clasifica:
1. insecte fitofage sau vegetariene;
2. insecte zoofage;
3. insecte pantofage.

1.Insectele fitofage sau vegetariene se hranesc cu diferite organe

ale plantelor, verzi,uscate sau pe cale de descompunerea;radacini,
tulpini, ramuri, lastari, frunze, seminte.
a).Dupa natura plantelor cu care se hranesc:
- insecte xylofage, se hranesc cu lemn sau scoarta;

- insecte cletrofage (seminifage);

- insecte filofage, care se hranesc cu frunzele plantelor;

- insecte saprofage, care se hranesc cu materii organice in descompunere

(specii de Silphidae );

b) Dupa numarul de specii de plante pe care le ataca:

-insecte monofage - se hranesc cu o singura specie de planta sau
cu mai multe specii de plante care apartin unui singur gen ;

-insecte oliogofage, se hranesc cu diferite specii de planta din cadrul

aceleiasi familii;

-insecte polifage, se hranesc cu diferite specii de plante din diferite

familii.

c).Dupa numarul organelor pe care le ataca:

-stenomere, se hranesc cu un singur organ al plantei;

- eurimere, se hranesc cu mai multe organe ale plantelor;

2.Insecte zoofage sau carnivore se hranesc cu animale vii sau moarte

-insecte harpactofage sau pradatoare;

-insecte parazite;

-insecte necrofage se hranesc cu cadavrele diferitelor animale;

-insecte coprofage se hranesc cu

excrementele diferitelor animale;

3. Insecte pantofage sau omnivore au un regim de hrana zoofag si fitofag

- cantitatea si calitatea hranei au o mare influenta asupra dezvoltarii

insectelor;
- substantele proteice din hrana scurteaza durata dezvoltarii, in timp ce
hidratii de carbon prelungesc dezvoltarea.

b)ZOOFAGII-sunt reprezentati de diferite organisme animale

cunoscute ca pradatoare si parazite care traiesc pe seama altor
specii.
- Pradatorii, se hranesc cu alte animale (victime) pe care le devoreaza
si le produc moartea brusc.
- Parazitii se dezvolta pe seama unor animale (gazde), carora le
produc moartea lent, in cursul dezvoltarii lor.
Din grupul mare al zoofagilor:
-entomofagii;
-acarofagii;
-vertebratele rapitoare si insectivore.

Entomofagii aprtin ordinelor: Heteroptera, Coleoptera, Hymenoptera,

Diptera.
Heteroptera -speciile Perillus bioculatus si Podisus maculiventris,
pradatori acivi ai gandacului din Colorado.

Coleoptera-speciile Calosoma sycophanta, C. inquisitor, care se hranesc

cu larvele unor defoliatori.
Cocinellidae care ataca afidele si Chilocorus bipustulatus care distruge
diferite specii de paduchi testosi.

Hymenoptera-speciile de furnici : Formica lugubris, F. rufa care se

hranesc cu omizi.

Diptera- specii de Syrphus care se hranesc cu omizi si unele insecte adulte.

Majoritatea insectelor parazite apartin ordinelor Hymenoptera si

Diptera.
Hymenoptere: Aphelinus mali, parazit pe larvele paduchelui lanos;
Prospaltella perniciosi paraziteaz paduchele din San Jose.
Trichogramma evanescens, parazit oofag la speciile de buha
semanaturilor.

Acarofagii fac parte din clasa Arachnida.

Phytoseiulus persimilis, pradator activ al speciei T.urticae.

Animalele vertebrate,rapitoare si insectivore se hranesc cu diferite specii

de daunatori (pitigoii, cucul,graurii).

Epizotiile sunt boli ale insectelor cauzate de virusuri si de diferite

microorganisme entomopatogene (ciuperci, bacterii, etc.)
-viroze, boli produse de virusuri;
-micoze, produse de ciuperci;
-bacterioze, boli produse de bacterii.
Dintre speciile de ciuperci care produc imbolnaviri la insecte:
Beauveria bassiana si B. tenella
Dintre bacteriile entomopatogene mai importante sunt : Bacillus
popilliae la viermii albi, B. thuringiensis patogena la diferite specii
de
omizi.
Bolile virotice la insecte sunt numeroase.Majoritatea speciilor de
virusuri sunt nucleare, un numar redus sunt citoplasmatice si
granulare.

Factorii antropici reprezinta influenta directa si indirecta a activitatii

omului in dezvoltarea organismelor vegetale si animale.
- lucrarile de defrisare, destelenire, desecare, irigare schimba componenta
floristica si faunistica.
- speciile de insecte care nu se pot adapta la noile conditii se intalnesc mai
rar sau chiar pot sa dispara,iar altele se pot inmulti in masa si produc pagube.
-rotatia culturilor impiedica inmultirea unor daunatori, araturile de vara
contribue la distrugerea larvelor, pupelor sau a adultilor la unele specii.
(Mamestra brassicae, Plutella xilostella).

Raspandirea insectelor si a altor animale daunatoare

Formele de baza ale raspandirii organismelor pe suprafata terestra sunt
statia si arealul.
STATIA=acea parte dintr-un teritoriu caracterizata printr-un anumit
complex de factori ecologici, ocupata de populatia unei specii.
Ex. Statia lacustei calatoare o formeaza Delta Dunarii, iar statia
carabusului marmorat, terenurile nisipoase.

AREALUL sau zona de raspandire cuprinde teritoriul in care se gaseste

specia daunatoare, indiferent de densitatea ei numerica.

ECOLOGIA POPULATIEI
Populatia si caracteristicile ei
Caracteristicile populatiei sunt:
- efectivul;
- densitatea;
- structura pe clase de varsta;
- natalitatea;
- mortalitatea.
Efectivul populatiei se refera la numarul de indivizi care alcatuiesc o populatie
oarecare la un moment dat al timpului.

Densitatea populatiei reprezinta numarul de indivizi ai populatiei unei specii,

la un moment dat, pe unitatea de suprafata, de lungime, volum sau greutate.
In practica agricola se determina prin diferite metode de control;vizual,
prin curse luminoase, cu momeli alimentare sau prin sondaje.
Pentru fiecare specie in parte exista o anumita limita critica sau un prag de
densitate a populatiei, de la care nivelul pagubelor produse depasesc pragul
economic de daunare (PED) impunandu-se aplicarea unor masuri de combatere.
Sructura populatiei se refera la componenta populatiei pe cele trei clase de
varsta:
- juvenili;
- adulti;
- batrani.
Natalitatea si mortalitatea caracterizeaza populatia in orice moment al timpului
prin aparitia si disparitia indivizilor.

DINAMICA POPULATIEI
-include toate schimbarile cantitative ale parametrilor biostatici ai populatiei.
Doua categorii de factori determina dinamica populatiei:
- Factorii nereactivi - cuprind factorii abiotici care actioneaza asupra populatiei
independent de densitatea indivizilor ei (Ex.gerurile din timpul iernii cauzeaza
moartea indivizilor hibernanti).
- Factorii reactivi-reprezentati de factorii biotici ai mediului (dusmani naturali,
hrana) sunt factori de reglare a populatiei.

Tipurile dinamicii populatiei

-Stabil;
-Sezonier;
-Multianual.
Tipul stabil intalnit la specii de carabusi, gandaci se caracterizeaza prin aceea
ca efectivul si densitatea indivizilor sunt mai mult sau mai putin constante pe
intreaga perioada de vegetatie.Populatile speciilor acestui tip de dinamica au
constanta de reproducere scazuta, iar constanta de supravietuire ridicata.
Prognoza aparitiei acestor daunatori se bazeaza pe datele de raspandire si
densitate, stabilite prin sondajele efectuate toamna in camp.

Tipul sezonier se caracterizeaza prin aceea ca efectivul si densitatea

indivizilor cresc brusc in timpul periodei de vegetatie. Cresterea populatiei
acestor specii este asigurata fie de prolificitatea lor ridicata , fie de numarul
mare de generatii.
Prognoza aparitiei daunatorilor se face pe baza sondajelor efectuate toamna
cand efectivul si densitatea populatiei sunt ridicate.
Tipul multianual se caracterizeaza prin aceea ca schimbarea efectivului
si densitatii populatiei se produce in decursul a cativa ani.
Dinamica populatiei multianuale se desfasoara in 4-5 faze :
-faza minimului sau depresiunii, daunele produse sunt neobsevabile;
-faza de crestere , daunele produse sunt neinsemnate;
-faza maximului, daunele sunt insemnate;
-faza de reducere, daunele se reduc brusc.

La tipul multianual al dinamicii apartin numeroase specii de insecte:

-Dociostaurus maroccanus, Calliptamus italicus, Leptinotarsa decemlineata,
Agrotis segetum, etc.

ECOLOGIA ECOSISTEMULUI
Biotopul = locul de trai al populatiilor diferitelor specii de plante si animale.
Biotopul este alcatuit din substrat si microclimat si cuprinde elemente ale
litosferei, hidrosferei, atmosferei si energiei solare.
Substratul biotopului constitue suportul material al biocenozei.
Microclima este rezultatul interactiunii dintre macroclima, biocenoza si sol
si este formata din numeroase elemente ca: iradierea solara, lungimea zilei,
reflectarea luminii, precipitatiile, evaporarea, etc.
Biocenoza reprezinta o unitate functionala, delimitata spatial, caracterizata
prin specii de plante si animale, legate intre ele prin conexiuni reciproce, ca
rezultat al procesului evolutiei, cu rol de transformare a materiei si dotata
cu un mecanism de autoreglare.

Componentele trofice ale biocenozei:

a)- producatorii sunt organisme autotrofe care transforma combinatiile
anorganice in combinatii organice.
b)- consumatorii sunt organisme heterotrofe care asimileaza moleculele organice
si le transforma in molecule specifice tesutului lor.
- consumatori primari (insecte, mamifere erbivore si alte animale
fitofage, etc.) care consuma hrana primara, respectiv producatorii.
- consumatori secundari, reprezentati prin zoofagi, bacteriofagi, care
consuma organismele fitofage;
- consumatori tertiari reprezentati de animalele carnivore de varf;
- saprofagele (unele specii de ciuperci si animale) care se hranesc cu
materie organica moarta fara sa o transforme in materie anorganica.
c)- descompunatorii, reprezentati prin microorganisme reducatoare (unele specii
de bacterii si ciuperci) care descompun substantele organice din cadavrele
plantelor si animalelor si redau biotopului substantele organice.

Lanturile trofice si tipurile lor

Lant trofic=populatiile de organisme ale biocenozei, prin care materia
circula de la baza trofica spre ultimul consumator.
1.Lantul fitofagilor si pradatorilor:
plante verzi
animale fitofage

pradatori;

2.Lantul fitofagelor si parazitilor:

- plante verzi
animale fitofage

paraziti;

3.Lantul saprofagelor si pradatorilor:

- material organic mort de provenienta vegetala sau animala
saprofage
pradatori.

animale

ECOSISTEMUL
Biotopul si biocenoza formeaza ecosistemul.
Tipuri de ecosisteme:
-ecosisteme spontane;
-ecosisteme antropogene.
Ecosistemele sunt sisteme dinamice in continua transformare.Dinamica lor
consta in schimbari aritmice, ritmice si succesiuni.
Schimbarile aritmice sau accidentale-produse de variatiile factorilor fizici,
ca de ex. ingheturile tarzii, inundatiile, etc.
Schimbarile ritmice sunt variatii structurale ale ecosistemelor, care se
repeta la diferite intervale de timp.
Succesiunile ecologice sunt rezultatul contradictiilor interne dintre
componentele ecosistemelor, care se desfasoara pe fondul schimbarilor
fizice.

VTMRI, PAGUBE I EVALUAREA LOR

Vatamari produse la plante de catre insecte pot avea un aspect deschis
sau inchis. Caracterul vatamatrii produse la plante este in legatura directa cu
conformatia aparatului bucal al insectei.
Tipurile de vatamari provocate de insecte, dupa organele atacate sunt:
FRUNZA :
- roaderea neregulata sau totala a limbului foliar;

- scheletuire, cnd este ros limbul foliar printre nervuri (larve de

Aporia crataegi)

-roaderea frunzelor marginal sub form de figuri.

- perforaii, cnd limbul prezint orificii de diferite mrimi i forme.

- Sub form de ciuruiuri.

-rsuciri sau deformri ale frunzelor.

- minarea frunzelor, cnd parenchimul este ros sub form de galerii.

- musca minier a plantelor

de ser.

- molia verzei.

- sub form de pete.

-hipertrofieri ale esutului n urma crora se formeaz gale.

La muguri (foliari si florali) si flori

- roaderea mugurilor si bobocilor florali;

- roaderea organelor florale.

Vtmri n fructe
- rozturi externe

- galerii n interiorul fructelor sau seminelor

-deformri i decolorri ale fructelor i seminelor

La tulpini si ramuri
- rozaturi externe sub forma de orificii, continuate sub forma de galerii in
scoarta sau lemn;

- deformri cu aspect canceros.

- galerii interne de diferite forme;

La radacini si alte organe subterane

- rozaturi externe de diferite forme;

- galerii superficiale
sau interne.

- deformaiuni sub form de gale.

Dunri produse de nematozi

- decolorarea frunzelor , talie redus.

-formarea galelor pe rdcini.

Dunri produse de acarieni

- apariia petelor pe frunze n urma atacului.

- Formarea unor gale cu aspect pslos.

- Galerii n bulbi sau tuberculi.

Pagube
Vatamarea=rezulta de pe urma actiunii agresive a insectei si are
un caracter fiziologic;
Paguba=pierdere cu caracter economic.
Evaluarea vatamarilor si pagubelor

Frecventa atacului (F%) =reprezinta numarul de plante sau de

organe ale plantei atacate(n), exprimate in procente fata de
numarul total de plante sau organe vegetative cercetate (N).
n x100
F%=
N

Intensitatea atacului (I) reprezinta procentul in care este atacata o planta sau
este vatamat un organ al plantei (expresie calitativa) sau pierderea de
recolta inregistrata de o planta sau de o cultura pe unitatea de suprafata
(expresia cantitativa).
Intensitatea atacului se exprima prin note :de la 0-4 sau 0-5 raportate la
procente de atac.
Acum se foloseste scara cu note de la 0-6.
-nota 0-planta nu este atacata;
-nota 1-atac in proportie de 1-3%;
-nota 2-atac de 4-10%;
-nota 3- atac de11-25%;
-nota4- atac de 26-50%;
-nota 5-atac de 51-75%;
-nota 6- atac de 76-100%.

Gradul de atac (Ga) reprezinta gradul de imbolnavire sau de suferinta

exprimat procentual in functie de frecventa (F%) si intensitatea atacului
(I%).
F%.I%
Ga=
100

Paguba sau pierderea (P) se calculeaza pornind de la produsul dintre

frecventa plantelor atacate (F%) si intensitatea atacului expresie
cantitativa (I%).

Controlul fitosanitar
Se executa in timpul vegetatiei, stabilindu-se:
-densitatea populatiei;
-frecventa si intensitatea atacului.
Densitatea numerica se stabileste prin control vizual, prin control
prin frapaj, cu ajutorul capcanelor feromonale.
Sondajele-sunt operatii de determinare pe loc, a unor probe de
sol, de daunatori si de plante atacate in scopul obtinerii unor date
statistice privitoare la raspandirea, dinamica, gradul de atac,
prognoza si combaterea daunatorilor.

Sondajele constau in urmatoarele:

-gropi sapate in sol pentru daunatorii care traiesc in pamant,
pentru stabilirea densitatii numerice, a frecventei si intensitatii
atacului.
-analiza unei suprafete de teren, de regula din cadrul ramei metrice, pentru
determinarea densitatii numerice a daunatorilor pe sol, pe plante sau in plante.
-analiza probelor de scoarta, ramuri, muguri, frunze, boboci florali, flori si fructe
din diferite parti ale pomilor, butucilor de vie, etc. pentru stabilirea densitatii,
frecventei si intensitatii atacului.
Sondajele se fac in sol, pe sol, pe planta sau in interiorul plantei.
Metodele utilizate sunt: in sah, in zig-zag, diagonala.

PROGNOZA=prevederea cu mult timp inainte de aparitia speciilor de

daunatori.

Prognoza:-de lunga durata;

-de scurta durata.

Prognoza de lunga durata cand prevederile inmultirii in masa a unui

daunator, pe un anumit teritoriu se fac cu cel putin 2-3 luni inainte de
izbucnirea invaziilor.

Prognoza de scurta durata cand aparitia populatiei unei specii se

prevede cu cateva zile sau sapatamani inainte.

Elaborarea prognozei de lunga durata

Scari de estimare= gradarea densitatii numerice sau a gradului de
atac pe intervale de clase.
In protectia plantelor se foloseste scara de estimare cu patru clase:
1-atacul lipseste=0 indivizi/mp.; nu exista risc;
2-atacul lipseste =un numar redus de indivizi/mp.;risc
intolerabil (nu se planifica tratamente).
3-atac mijlociu =numar mijlociu de indivizi/mp.;risc intolerabil (se
planifica tratamente).
4-atac puternic =numar mare si foarte mare de indivizi/mp.;risc
mare (se planifica tratamente).
Limita critica de la care se intervine cu tratamente este limita
daunarii economice, caracterizata prin atac mijlociu si reprezinta
PED.

Harti de raspandire si de prognoza

Harta de raspandire reprezinta harta unui teritoriu, intocmita
pe baza densitatii numerice sau a gradului de atac.
Harta de prognoza reflecta densitatea numerica in functie de
conditiile meteorologice din timpul iernii si de activitatea
zoofagilor in cursul perioadei de vegetatie.
Hartile de raspandire reflecta prognoza probabila, iar hartile de
prognoza reflecta prognoza reala.
Biotermogramele=harti care prezinta grafic raspandirea si
gradul de inmultire a unei specii in raport de temperatura
efectiva.

Elaborarea prognozei de scurta durata

Se realizeaza cu ajutorul criteriilor de avertizare si evidenta biologiei.
Criteriile de avertizare :
-criteriul fenologic;
-criteriul ecologic;
-criteriul biologic.
1.Criteriul fenologic=consta in stabilirea termenelor de avertizare dupa o
anumita faza fenologica a plantei gazda sau a altor planteindicatoare
de cultura sau din flora spontana( ex. gargarita mazarii apare in cultura la
inceputul infloritului).

2.Criteriul ecologic = consta in stabilirea datei avertizarilor dupa unele

particularitati ecologice:durata dezvoltarii, suma de temperatura efectiva,
ciclul biologic, bioclimogramele si prognogramele.
Durata dezvoltarii in zile (Xn) reprezinta un raport intre constanta termica
(K) si temperatura efectiva (tn-to.
Suma de temperatura efectiva se foloseste in avertizare in cazul stadiilor
daunatoare ale insectelor.
Ciclul biologic=reprezinta grafic activitatea biologica si caracteristicile
ecologice, respectiv aparitia si succesiunea stadiilor si generatiilor in
functie de suma temperaturilor efective corespunzatoare.
Bioclimogramele=expresia grafica a legaturilor dintre cerintele populatiei
unei specii si conditiile meteorologice dintr-o anumita localitate.

3.Criteriul biologic consta in stabilirea datei avertizarilor si

termenelor de combatere dupa anumite particularitati biologice ale
daunatorilor: curba de aparitie, curba de zbor, ecloziunea larvelor.

Curba de zbor se stabileste pe baza observatiilor asupra

materialului biologic recoltat direct din culturi cu ocazia sondajelor
periodice.
Curba de zbor se stabileste pe baza capturilor realizate cu ajutorul
capcanelor luminoase, alimentare sau feromonale pentru specii
bune zburatoare.

Incubatia in cursul dezvoltarii embrionare, se pot observa unele

particularitati biologice, care pot servi ca mijloc de avertizare.Ex. la
viermele merelor modul dezvoltarii embrionului permite ca pe
suprafata oului sa se vada un punct negru, faza numita cap
negru.

Evidenta biologiei daunatorilor

Se tine cu ajutorul fisei biologice si a tabelului de sinteza.
In fisa biologica se opereaza zilnic prin semne conventionale,
stadiile de dezvoltare observate.
In tabelul de sinteza se trec datele centralizate, calculate dupa fisa
biologica, privind data primelor si ultimelor aparitii.
Pe baza datelor din tabelul de sinteza se intocmeste schema ciclului
biologic.
Schema ciclului biologic este alcatuita din bioclimograma si
biociclul sau ciclul biologic propriu-zis.