• BIOLOGIA INSECTELOR

• Insectele adulte nu mai cresc si nu mai

naparlesc.In acest stadiu are loc
reproducerea, adica perpetuarea speciei.
• Tipuri de reproducere la insecte:
• -reproducere partenogenetică;
• -reproducere pedogenetică;
• -reproducere poliembrionară;
• -reproducere hermafrodită;
• -reproducere sexuată.
Reproducerea partenogenetică (virginogenă) este o înmultire asexuată,
are loc fară o prealabilă copulaţie, iar dezvoltarea oului se face fară fecundare.

1.Dupa sexul urmaşilor se clasifică în:

- partenogeneză arenotocă- din ouă nefecundate apar

numai masculi ;

- partenogeneză telitocă – din oua nefecundate apar numai femele;

- partenogeneză deuterotocă- apar atât masculi cât şi femele (unela specii de

lepidoptere).
2.Dupa modul apariţiei:

- partenogeneza exceptională (accidentală)- din ouale nefecundate apar

indivizi de ambele sexe (Orthoptera, Lepidoptera) ;

- partenogeneza facultativă - înmultirea are loc atât prin ouă fecundate cât şi
prin ouă nefecundate (Thysanoptera, Hymenoptera);

-partenogeneza obligatorie – înmulţirea are loc prin ouă nefecundate,

masculii lipsind sau fiind foarte rari (unele specii de coleoptere).

Partenogeneza obligatorie poate fi:

-constantă, când din ouă apar numai femele şi foarte rar masculi;

- ciclică, atunci când apar alternativ mai multe generaţii partenogenetice şi

una amfigonă (Aphididae).
Reproducerea pedogenetică - este o înmulţire sexuată întâlnită la unele insecte
în stadiul de larvă (Miastor sp. - Cecidomyiidae) sau de pupă (Tanytarsus
bohemicus - Chironomidae).

Reproducerea poliembrionara este caracteristica insectelor parazite şi constă

în faptul că din oul depus în mod obişnuit apare un embrion care se divide în
mai mulţi embrioni, astfel încât dintr - un singur ou rezultă un număr mai mare
sau mai mic de indivizi (Hymenoptera).
Reproducerea hermafrodită - se caracterizeaza prin prezenta testiculelor si a
ovarelor in corpul aceluiaşi individ.
Maturația sexuală
Unele insecte pot sa se împerecheze și să depună ouă imediat după apariție,
având organele genitale complet dezvoltate ( musca de Hessa), aceste insecte de
regula nu se hrănesc în stadiul de adult; majoritatea insectelor însă nu au
organele sexuale dezvoltate și pentru maturarea lor au nevoie de hrană
suplimentară.

Durata hranirii suplmentare depinde de specie și de conditiile în care are loc

hraănirea (cantitatea și calitatea hranei, temperatură, umiditate).
Reproducerea sexuată - majoritatea insectelor se reproduc pe cale sexuata,
gamogenetică sau amfigonică.
Oul la insecte este acoperit în exterior cu o pieliță care prezintă adesea diferite
ornamentații și niște adâncituri prin care patrund spermatozoizii. În interiorul
oului se găsește plasma (vitelusul nutritiv ) și nucleul.
Tipuri de oua
Ponta sau depunerea ouălor, la majoritate insectelor are loc în mediul extern.
- pot fi depuse izolat sau grupat pe diferite substraturi , la suprafaţa substratului
pe frunze, pe ramuri şi tulpini sau în interiorul substratului.

- insecte care depun ponta în sol sau în formaţiuni speciale numite ooteci.
Prolificitatea insectelor depinde de specie şi de condiţiile de mediu.

Ex. Gândacul din Colorado depune până la 3000 de ouă, matca albinelor până la
1000 de ouă zilnic, iar în cursul întrgii sale vieţi până la 1.500.000 de ouă;
matca termitelor depune într-o singură zi până la 30.000 de ouă, într-un an poate
ajunge la 10.000.000.
 Dezvoltarea insectelor

Dezvoltarea unei insecte cuprinde totalitatea proceselor de creştere şi

transformare care au loc de la ou şi până la moartea fiziologică a adultului.
În dezvoltarea unei insecte se disting trei perioade:

- dezvoltarea embrionară ;

- dezvoltarea postembrionară ;

- dezvoltarea postmetabolă .

Dezvoltarea embrionară (embriogeneza)

Se referă la dezvoltarea embrionului şi începe după fecundarea oului şi durează
până la apariţia larvei.
În dezvoltarea embrionului se disting 4 faze:

- f a z a d e s e g m e n t a ţ i e;

- f a z a f o r m ă r i i f o i ţ e l o r e m b r i o n a r e sau g e r m i n a t i v e;

- f a z a f o r m ă r i i o r g a n e l o r sau o r g a n o g e n eza;

- f a z a d i f e r e n ţ i e r i i h i s t o l o g i c e.

Ieşirea larvei din ou este cunoscută sub numele de e c l o z i u n e.

Durata dezvoltării embrionare sau i n c u b a ţ i a este foarte variabilă, în raport

cu specia şi condiţiile de mediu. Ea poate dura de la câteva ore până la mai mult
de un an. Astfel, la musca de casă dezvoltarea embrionară este de 8 - 12 ore, la
unele specii de lepidoptere ajunge la 9 luni, iar la unii reprezentanţi ai familiei
Phasmidae - Orthoptera durează până la 2 ani. La majoritatea insectelor însă
durata dezvoltării embrionare este de câteva zile sau de câteva săptămîni.
Dupa locul unde are loc dezvoltarea embrionului, la insecte deosebim
urmatoarele forme:

- oviparia - dezvoltarea embrionului are loc în afara aparatului genital;

- ovoviviparia cand dezvoltarea embrionului incepe in caile genitale

materne şi continuă şi în mediul extern.

- viviparia sau larviparia când dezvoltarea embrionului are loc numai

în interiorul corpului femel, insecta naşte pui vii.
Dezvoltarea postembrionara incepe odata cu iesirea larvei din ou şi se încheie
cu apariţia adultului.

În timpul dezvoltării postembrionare, până ajunge la adult, insecta

suferă o serie de transformări cunoscute sub numele de metamorfoză.

Metamorfoză incompletă sau hemimetabolă se carcterizează prin aceea că

insectele trec prin 3 stadii : ou - larva - adult.
Metamorfoza completă sau holometabolă, la care insectele în cursul dezvoltării
lor trec prin 4 stadii: ou – larvă – pupă – adult.
Stadiul de larvă, la insectele holometabole, este o perioadă de hrănire intensă,
timp în care se înmagazinează în corp mari cantităţi de substanţe hrănitoare. În
funcţie de specie şi mediu, durata stadiului este de câteva zile (Diptera), până
la câţiva ani (Cerambycidae, Scarabeidae, Elateridae). Creşterea larvei are loc
prin năpârliri succesive, când cuticula veche (exuvia), care constituie o piedică
în creşterea corporală, este înlocuită cu una nouă; intervalul dintre două
năpârliri succesive se numeşte vârstă larvară.

Larvele insectelor holometabole sunt grupate în funcţie de prezenţa şi

numărul de picioare, precum şi de caracteristicile capsulei cefalice
astfel :

- larve protopode ( viespi parazite).

Larve polipode
- larve oligopode
Larve apode
Larve postoligopode
Stadiul de pupă
Pupa este stadiul imobil şi inactiv sub aspect trofic al insectelor
holometabole, în care au loc profunde şi complexe procese interne, de
histoliză şi histogeneză, prin care si produce transformarea larvei în insectă
adultă (imago).

Procesul de histoliză constă în distrugerea parţială sau totală a unor organe

sau ţesuturi specifice larvelor, prin fagocitoză (celule sanguine), liocitoză
(disocierea ţesuturilor prin acţiunea fermenţilor secretaţi de fagocite) şi prin
autoliză (autodizolvarea ţesuturilor larvare).

Histoliza afectează puternic sistemul muscular, sistemul digestiv şi corpii

adipoşi şi, într-o măsură mai redusă, sistemul nervos şi sistemul circulator.
Prin histogeneză se formează o serie de ţesuturi şi organe noi, specifice
adultului .
Pupa libera- antenele, aripile si picioarele sunt libere si pot executa
miscari, caracteristica gandacilor (coleoptere).
Pupa obtecta, specifica
fluturilor; antenele,
picioarele si aripile lipite de
corp si sunt acoperite cu o
membrana transparenta.
Pupa coarctata, in forma de
butoias, specifica mustelor.
Cocon
 Dezvoltarea postmetabola corespunde perioadei cuprinse intre
aparitia imagoului si moartea fiziologica a insectei.

Insecta adulta nu mai creste , nu mai naparleste, dar sufera o serie

de transformari progresive si regresive.

Procesele progresive corespund perioadei de maturatie sexuala, iar

cele regresive periodei de imbatranire.

Durata dezvoltarii postmetabole sau longevitatea adultilor variaza

dupa specie, de la cateva minute la cativa ani.
adult imago
Generaţia la insecte
Generatia = intreaga progenitură a unei populaţii de insecte de la stadiul de ou,
in cazul ovipariei, sau de la naşterea larvelor, în cazul vivipariei până la moartea
tuturor indivizilor adulti.
In functie de timpul necesar dezvoltarii unei generatii, insectele se clasifica :

- insecte monovoltine, care au o generatie pe an (Zabrus tenebrioides,

Eurygaster sp. Aelia spp., Diabrotica virgifera virgifera)

-
- Insecte bivoltine cu două generaţii pe an (Eurydema ornatum, Hyphantria cunea,
Ostrinia nubilalis)
- Insecte polivoltine, care prezinta mai multe generatii in cursul unui
an (paduchi de frunza, afide)

- insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generatii are loc pe parcursul

mai multor ani
 Ciclul biologic reprezinta succesiunea stadiilor şi uneori şi a generaţiilor unei
specii la capatul carora insecta se găseste într-un stadiu identic cu stadiul de la
care a pornit dezvoltarea.
Înmulţirea afidelor este holociclică, adică unele generaţii se înmulţesc sexuat,
iar altele se reproduc partenogenetic.
La speciile nemigratoare ciclul evolutiv este monoecic, deoarece se desfăşoară
pe o singură plantă gazdă, iar la cele migratoare este dioecic deoarece are loc
pe două plante gazdă.
Diapauza

- reprezinta o intrerupere temporara a dezvoltarii insectelor, o adpatare a

acestora la conditiile neprielnice ale mediului ambiant.

Corespunzator stadiului in care are loc diapauza poate fi:

- embrionara;

-larvara;
- pupala;

-imaginala;
Dupa modul cum intervine:

- facultativa care are loc accidental si este determinata de aparitia unor

conditii nefavorabile ale mediului.

- obligatorie cand se manifesta intodeauna in dezvoltarea unor insecte

indiferent de evolutia factorilor de mediu.

Factorii mediului ambiant care pot determina intrarea in diapauza:

- temperatura, care poate induce la insecte diapauza hiemala si

diapauza estivala.

- lumina care are un rol determinant in aparitia sau evitarea diapauzei.

Temperatura - în condiţiile regiunilor temperate, răcirea timpului în toamnă
determină insectele să se retragă în adăposturi, care le oferă o protecţie mai
mult sau mai puţin sigură împotriva temperaturilor joase. În aceste adăposturi
insectele rămân până în primăvară, când regimul termic devine favorabil
reluării activităţii. Aceasta este diapauza hiemală, care în regiunile temperate
face parte integrantă din ciclul biologic al insectei. Hibernarea, la marea
majoritate a insectelor, are loc întotdeauna în acelaşi stadiu şi obişnuit în
aceleaşi locuri. Astfel, lăcustele acridide hibernează în stadiul de ou, ouă
depuse în ooteci în sol;
Gândacul ghebos şi buha semănăturilor hibernează în stadiul de larvă în sol,
iar viermele merelor, în acelaşi stadiu, în crăpăturile scoarţei pomilor;
Cunoaşterea stadiului de hibernare al insectei, precum şi locurile de hibernare
folosite prezintă o mare importanţă practică deosebită în ceea ce priveşte
aplicarea diferitelor măsuri de combatere. Din cauza temperaturilor ridicate, la
fel ca şi a celor scăzute, numeroase insecte intră în diapauza estivală.
Gândacul ghebos, gândacul roşu al rapiţei şi gărgăriţa florilor de măr intră în
diapauza estivală în stadiul de adult, iar cotarul verde în stadiul de pupă.
Lumina - pentru unele insecte lumina are un rol determinant în declanşarea sau
evitarea diapauzei; în acest sens, rol hotărâtor îl are lungimea zilei sau a
fotoperioadei. În funcţie de reacţia faţă de lungimea zilei, insectele se clasifică în
două grupe: de zi lungă şi de zi scurtă. La insectele de zi lungă, dezvoltarea se
desfăşoară normal, fără întrerupere, în condiţiile zilelor de vară, a căror perioadă
de lumină este de 14-17 ore şi chiar mai lungă, în timp ce în condiţiile zilei scurte
de toamnă intervine diapauza (la gândacul din Colorado, viermele merelor, buha
semănăturilor, fluturele alb al verzei etc.).
Umiditatea - este un factor care poate determina inducerea diapauzei
facultative la unele insecte. Astfel, în timpul verii, când umiditatea relativă a
aerului este scazută, pupele muştei de Hessa rămân în diapauză până toamna
sau chiar până în anul următor, când apar condiţii de umiditate favorabile. La
pupele fluturelui alb al verzei, dimpotrivă, declanşarea diapauzei se produce la
o umiditate a atmosferei mai ridicată.