Biochimie medicala

CURS 4
 Inves&garea func&ei diges&ve

1. Investigarea functiei pancreasului endocrin - dozarea glucozei din sange

2. Investigarea functiei pancreasului exocrine - dozarea amilazei pancreatice din
sange
3. Investigarea functiei hepatice - dozarea enzimelor hepatice ALT, AST si γGT din
sange
4. Investigarea functiei hepatice - dozarea acizilor si pigementilor biliari din sange
5. Dozarea fosfatazei alcaline hepatice si intestinale din sange
Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice ALT,
AST si γGT din sange
Inves>garea func>ei hep>ce- dozarea enzimelor hepa>ce ALT,
AST si γGT din sange
 Inves>garea func>ei hep>ce- dozarea enzimelor hepa>ce ALT,
AST si γGT din sange
Cu excepția majorității lipidelor care ajung intai in limfa,
restul compusilor din alimentele absorbite trec direct din
intestin în ficat prin vena porta.
La nivel microscopic, unitatea funcțională a ficatului este
acinul hepatic, care este definit de teritoriul furnizat de
fiecare ramură terminală a arterei hepatice și venei porte.
Tractul portal formează axa centrală a acinului;
hepatocitele sunt dispuse în plăci care radiază din triada
portalului. Acinul este împărțit în 3 zone pe baza distanței
de la vasele de alimentare: zona 3, de exemplu, are cea
mai mică perfuzie de oxigen și găzduiește cele mai multe
mitocondrii.
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice ALT,
AST si γGT din sange
Ficatul este un organ complex, cu rol central în metabolismul carbohidraților,
proteinelor și grăsimilor. Este locul unde produsii reziduali ai metabolismului sunt
transformati (detoxifiere) prin procese precum dezaminarea aminoacizilor si
transformarea lor in uree.
Împreună cu splina este implicat în distrugerea hematiilor din sânge și în recuperarea
constituenților acestora.
Ficatul este responsabil pentru biosintetiza și secretia bilei, biosinteza lipoproteinelor
și proteinelor plasmatice.
Menține un nivel stabil al glucozei in sânge prin:
- preluarea și stocarea glucozei sub forma de glicogen (glicogeneză),
- descompunerea glicogenului în glucoză atunci când este necesar (glicogenoliză)
- sinteza de glucoza din surse non-carbohidrați, cum ar fi aminoacizii
(gluconeogeneza).
Inves>garea func>ei hep>ce - dozarea enzimelor hepa>ce ALT,
AST si γGT din sange
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice ALT,
AST si γGT din sange
Alanin aminotransferaza (ALAT / ALT), denumita anterior "transaminaza piruvica glutamata
(GPT) si aspartat aminotransferaza (ASAT / AST), denumita anterior" transaminaza
oxalacetica glutamica ”(GOT), sunt cei mai importanti reprezentanti ai unui grup de enzime,
aminotransferaze sau transaminaze care catalizează conversia ⍺-cetoacizilor în aminoacizi
prin transferarea grupărilor NH2.

AST
 Inves>garea func>ei hep>ce- dozarea enzimelor hepa>ce ALT,
AST si γGT din sange
Ca enzimă specifică ficatului, ALT este semnificativ crescut doar în cazul bolilor hepato-
biliare. Nivelurile AST crescute, totuși, pot apărea în legătură cu afectarea inimii sau a
mușchilor scheletici, precum și a parenchimului hepatic. De aceea, măsurarea paralelă a
ALAT și a ASAT este aplicată pentru distingerea ficatului de leziunile inimii sau a mușchilor
scheletici. Raportul AST / ALT este folosit pentru diagnosticul diferențial în bolile hepatice. În
timp ce raportul <1 indică leziuni hepatice ușoare, raportul > 1 este asociat cu boli hepatice
severe, adesea cronice.
ALT se gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special in citosol) si
in ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice
ALT, AST si γGT din sange

Daca metabolismul energetic al celulei hepatice este tulburat prin agenti infectiosi (ex.
virusurile hepatitei virale) sau toxici, se produce o crestere a permeabilitatii membranei
celulare, cu trecerea in ser a componentelor citoplasmatice (citoliza).
ALT este indicatorul de citoliza cel mai frecvent explorat si dupa parerea majoritatii autorilor
cel mai indicat pentru detectarea chiar si a leziunilor hepatice minime.
ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST. Valorile absolute ale ALT nu se
coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului si cu prognosticul, si din aceasta cauza
determinarile seriate sunt cele mai folositoare.
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice
ALT, AST si γGT din sange

Recomandari pentru determinarea ALT

- diagnosWcul bolilor hepaWce
- diagnosWcul diferenWal al bolilor hepatobiliare si pancreaWce
- monitorizarea evoluWei si a tratamentului hepaWtei virale
- diagnosWcul diferenWal intre icterul hemoliWc si cel hepaWc
Valori de referinta:
BarbaW < 50 U/L
Femei < 35 U/L
 Inves>garea func>ei hep>ce - dozarea enzimelor hepa>ce
ALT, AST si γGT din sange
Valori crescute:
- cresterile cele mai mari ale valorilor ALT (de 20 – 100 ori valoarea normala) apar in cazul
hepatitelor acute virale si toxice (medicamente: tetraclorura de carbon, acetaminofen);
valori peste 500 U/L sugereaza acest diagnostic; in cazul hepatitelor acute cu virus A,
cresterea ALT precede cu doua saptamani instalarea icterului, normalizarea valorilor ALT se
produce dupa circa 3 saptamani; in cazul hepatitelor virale cu virus B sau C, valoarea ALT
prezinta cresteri si scaderi imprevizibile, revenind la valori aproape normale
- in icterele obstructive cresterile pot fi mici si tardive; cresterea rapida si marcata (>600 U/l)
urmata de o scadere abrupta in decurs de 12-72 ore este considerata caracteristica pentru
obstructia acuta a ductelor bilare;
- in metastazele hepatice se observa uneori cresteri moderate, iar in hepatomul primar nu se
produc modificari remarcabile;
- in steatoza hepatica – cresteri de 2-3 ori normalul;
- in ciroza hepatica valorile ALT sunt normale sau usor crescute (de 1-5 ori normalul)
 Inves>garea func>ei hep>ce - dozarea enzimelor hepa>ce
ALT, AST si γGT din sange
- cresteri moderate se observa si in hepatite alcoolice (<150 U/l), stare de soc, arsuri severe,
mononucleoza infectioasa, leucemie limfoblastica acuta (copii), infarct miocardic,
insuficienta cardiaca, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acuta.
Valori scazute
- infectii urinare
- neoplazii
- deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de alcool)
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice
ALT, AST si γGT din sange

Spre deosebire de ALT care se gaseste in principal la nivelul ficatului, AST este intalnita in
mai multe tesuturi: miocard, ficat, muschi scheletici, rinichi, pancreas, tesut cerebral, splina,
fiind astfel un indicator mai putin specific al functiei hepatice.
La nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se gasesc atat in citosol, cat si in mitocondrii.
Valorile AST si ALT cresc in aproape toate hepatopatiile, dar cresterea nivelului seric al AST
poate fi intalnita si in numeroase afectiuni extrahepatice, cu precadere in infarctul miocardic
si in maladii ale muschiului striat.
Valori de referinta:
Barbati < 50 U/L
Femei < 35 U/L
 Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice
ALT, AST si γGT din sange
Valori crescute
- cele mai ridicate valori (de 10 – 100 ori valorile normale) sunt intalnite in afecWunile
insoWte de necroza hepaWca exWnsa, hepaWta virala, hepaWta toxica, intoxicaWi cu
tetraclorura de carbon; valori ale AST de 1000-9000 U/l, care scad la 50% in urmatoarele 3
zile sugereaza ficat de soc cu necroza centrolobulara (insuficienta cardiaca congesWva,
aritmii, sepsis, hemoragii); o crestere brusca poate aparea si in hepaWta virala acuta
fulminanta (rar >4000 U/l);
- crestere si o scadere rapida sugereaza obstrucWa biliara extrahepaWca;
- cresteri marcate (peste 3000 U/l) pot aparea in infarctul miocardic acut, stari sepWce,
intervenWi pe cord;
- in cazul infarctului miocardic eliberarea enzimei din celule are loc la 6-12 ore de la
declansare, gradul de crestere fiind rareori proporWonal cu exWnderea leziunii; valorile
maxime se obWn la 48 de ore, dupa care se revine la normal in 3-5 zile
 Inves>garea func>ei hep>ce - dozarea enzimelor hepa>ce
ALT, AST si γGT din sange
Valori crescute
- valori marcat crescute mai pot aparea in cazul traumatismelor hepatice, metastazelor
hepatice si rabdomiolizei;
- valori mai putin crescute apar in formele usoare de hepatita acuta virala, hepatopatii
cronice (hepatita cronica activa, ciroza), hepatita alcoolica, dar rareori depasesc 300U/l (in
hepatopatii alcoolice, ciroza: AST>ALT);
- in mononucleoza infectioasa cresterea nivelului AST este proportionala cu afectarea
hepatica
- administrarea de opiacee la pacienti cu afectiuni ale tractului biliar (de 2.5-65 de ori).
Valori critice – sindromul alcool-acetaminofen: >20000 U/l.
 Inves>garea func>ei hep>ce - dozarea enzimelor hepa>ce
ALT, AST si γGT din sange

Valori scazute
- azotemie
- dializa renala cronica
- deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de alcool)
 Investigarea functiei heptice -
dozarea enzimelor hepatice ALT,
AST si γGT din sange
Investigarea functiei heptice - dozarea enzimelor hepatice
ALT, AST si γGT din sange