REPRODUCEREA CELULEI

• continuitatea celulara a materialului genetic se realizeaza prin reproducerea sa cu mare

fidelitate, transmitandu-se de la o celula la alta, de la parinti la urmasi.
MITOZA (gr. mitos = fir)
• dintr-o celula initiala, prin diviziuni repetate mitotice - celule cu acelasi numar de
cromozomi ca si celula initiala
• Mitoza (din gr. “mitos” - filament) reprezintă diviziunea indirectă a celulelor somatice cu
dublarea prealabilă şi repartizarea uniformă a numărului de cromozomi (materialul
ereditar) în celulele-fiice.
• Mitoza are loc în celulele ce se află în plină creştere: ţesutul embrionar şi ţesuturile
meristematice ale plantelor, organele hematopoetice şi ţesuturile epidermice ale
animalelor, etc. Această diviziune asigură înmulţirea celulelor, creşterea şi diferenţierea
individuală, continuitatea genotipului. Celula somatică se multiplică, ducând la creșterea
organismelor pluricelulare.
• Funcțiile mitozei sunt: asigurarea unui număr constant de cromozomi, deci
responsabilă de constanța materialului ereditar de la celula mamă la celulele fiice,
asigură integritarea structurală și funcțională a țesuturilor (înlocuirea celulelor
distruse sau bătrâne), asigură creșterea și dezvoltarea organismului precum și
regenerarea țesuturilor și organelor.
• etape: - kariokineza – diviziunea nucleului
• - citokineza – diviziunea citoplasmei
IN PERIOADA DINTRE DOUA DIVIZIUNI NUCLEUL SE AFLA IN INTERFAZA

• Mitoza este un proces continuu, dar pentru ușurarea înțelegerii

succesiunii fenomenelor, ea a fost împărțită didactic în 4 faze: profaza,
metafaza, anafaza și telofaza.
• Intefaza, sau etapa metabolică, nu este o parte a mitozei, deși este
frecvent inclusă în descrierea procesului de diviziune, fiind plasata
înaintea profazei. Ea este însă o fază a ciclului celular și este împărțită în
stadiile G1, S și G2.
• Diviziunea celulară este baza reproducerii organismului. Perioada dintre
2 diviziuni mitotice se numește ciclu celular. Acesta cuprinde interfaza și
diviziunea celulară împărțite în următoarele etape:
G1-perioada presintetică, S-perioada sintetică, G2-perioada
postsintetică, M-mitoza (diviziunea).
 INTERFAZA – creste nucleul si se pregateste de o noua
diviziune
• - la inceput cromozomii sunt monocromatidici APOI fiecare
cromatida isi reconstituie cromatida pereche prin sinteza elem.
comp.

• are 3 faze: - G1 – are loc sinteza mARN, proteine, enzime.In

celulă se acumulează ATP, iar numărul de organite celulare
creşte.
- cantitatea de ADN este constanta
- S - are loc replicarea ADN-ului, cantitatea de ADN
crescând la 4n în celulele somatice. Cromozomii sunt de
asemena replicați datorită replicării ADN-ului pentru ca, apoi, în
timpul fazei M (mitoza) să fie duplicați și segregați în cele 2 celule
fiice, iar fiecare celulă fiică va conține aceeași cantitate de
informație genetică (același număr de cromozomi și aceeași
cantitate de ADN) ca și celula mamă.
- G2 – inceteaza sinteza ADN
- cromozomii sunt despiralizati
- sinteze ca in G1
 PROFAZA
• - prima faza a mitozei
• - structura reticulata a nucleului se transforma in
filamente vizibile incolacite – ghem – SPIREM
• - filamentele, prin spiralizare, se ingroasa, se
scurteaza si se fragmenteaza formand CROMOZOMI
BICROMATIDICI
• - se observa natura DUBLA a CROMOZOMILOR
• - CROMATIDELE – apar ca benzi longitudinale
paralele cuplate la nivelul centromerului
• - se fragmentează si se dizolva membrana nucleara
• - se formeaza FUSUL DE DIVIZIUNE
 METAFAZA
• Cromozomii bine constituiți și delimitați se
așează în regiunea ecuatorială (centrală) a
nucleului, formând placa metafazică sau
placa ecuatorială. Datorită bunei delimitări a
cromozomilor, această etapă este cea mai
potrivită pentru analiza cariotipului.
Cromozomii se atașează de fibrele fusului de
diviziune cu ajutorul centromerului, prin
kinetocor (component al ultrastructurii
centromerului), cele 2 cromatide ale fiecărui
cromozom fiind așezate una lângă alta și
unite prin centromer. Astfel cromozomii sunt
dispuși în formă de stea (cu centromerul spre
centru). La sfârșitul metafazei are loc
diviziunea centromerilor, cromozomii
devenind monocromatidici. Metafaza are
durata de 8 minute, constituind 13 % din
mitoză.
• cromozomii se indeparteaza usor unul de altul
avand tendinta de a-si orienta bratele paralel
cu lungimea axului fusului.
ANAFAZA

-are loc clivarea cromozomilor pe axul longitudinal

și rezultă 2 cromozomi fii monocromatidici care sunt atașați
printr-un centromer propriu de placa ecuatorială

-cromozomii monocromatidici încep să migreze spre polii

celulei, prin glisarea pe axul longitudinal al fibrelor de tubulină ale
fusului de diviziune

-prin urmare, la polii celulari se formează 2 seturi de cromozomi,

câte un set la fiecare pol, fiecare cromozom monocromatidic de
la 1 pol fiind o copie identică a celui de la polul opus, cele 2 copii
având aceeași informație genetică și constituție ca și cromozomul
mamă care a fost clivat

-la polii celulari are loc segregarea celor 2 copii identice ale
fiecărui cromozom. Anafaza durează 4 minute (7% din mitoză).

-se consideră că deplasarea cromozomilor către polii celulari se

face ca urmare a contracțiilor proteinelor contractile (actina și
miozina) din alcătuirea microtubulilor fusului de diviziune.
• Într-un anume interval de timp, mai mulţi microtubuli se ataşează la
periferia fusului mitotic, astfel că aparatul mitotic pare a fi bombat.
Această structură bombată a aparatului mitotic se numeşte
fragmoplast.
• Mai târziu, veziculele ce se găsesc în zona ecuatorială, în cadrul
aparatului mitotic, fuzionează cu o altă cisternă membranoasă
circulară şi se extinde gradual în lateral până când întâlneşte
suprafaţa plăcii ecuatoriale.
• În final, cisterna şi fragmoplastul, întâlnesc plasmamembrana laterală
şi fuzionează cu ea. Astfel, citoplasma este divizată în două de
cisterna membranoasă, care acţionează ca noi plasmambrane ale
celulelor fiice.
• Spaţiul găsit între aceste membrane, va fi curând umplut cu pectat de
calciu care joacă rolul de lamelă mediană. Apoi veziculele derivate din
aparatul Golgi, umplute cu fibre de celuloză sunt îndreptate cu ajutorul
microtubulior din apropiere.
TELOFAZA
• Are loc decondensarea și despiralizarea cromozomilor cu
formarea câte unui nou nucleu la fiecare pol celular, care
devine omogen din punct de vedere optic. Fiecare pol
conține un număr diploid (2n) de cromozomi.
• Se formează membrana nucleară în jurul fiecărui grup de
cromozomi și la sfârșitul telofazei apar și nucleolii.
• Fusul de diviziune se degradează și masa citoplasmatică se
separă în două jumătăți odată cu repartiția organitelor
citoplasmatice în cele 2 celule fiice identice genetic,
morfologic și funcțional cu celula mamă (citokineza).

• Citokineza (kytos-cavitate, kinesis-mișcare) reprezintă

diviziunea citoplasmei, a tuturor organitelor citoplasmatice și
a membranei celulare.
• Este stadiul final al mitozei, diviziune la finalul căreia, dintr-o
celulă somatică diploidă (2n) rezultă 2 celule fiice tot diploide
(2n).
 MEIOZA - DIVIZIUNEA REDUCTIONALA
În regnul animal, producerea gameţilor urmează imediat după diviziunea meiotică, ceea ce face ca aceştia să fie
reprezentativi pentru stagiul haploid (1n) din ciclul de viaţă al animalelor.
!!!!! La plante însă, în mod invariabil (şi fără excepţie la plantele superioare), producţia imediată a diviziunilor meiotice
nu sunt gameţii, ci sporii. Plante superioare din Angiosperme, cum sunt stejarul, caisul, piersicul, ierburile de gazon,
trifoiul, grâul, porumbul, sunt diploide 2n, sau în stagiul sporofitic al ciclului de viaţă. În ciclul de viaţă al acestor plante,
stagiul vegetativ gametofitic, haploid 1n, este scurt şi destul de greu de remarcat. Sporofitul produce spori, ca urmare
a sporogenezei, sau meiozei. Sporii sunt supuşi câtorva diviziuni, în procesul numit gametogeneză, pentru a forma
gametofitul matur. Gameţii se formează în cadrul gametofitului. Toate plantele superioare produc două tipuri de spori:
microspori şi megaspori. Corespunzător acestor două tipuri de spori, sunt două moduri de dezvoltare a lor, numite
microgametogeneza şi megagametogeneza, care culminează cu două plante diferite şi relativ simple, numite în
faza matură microgametofit şi megagametofit.

Meioza este procesul care:

• reduce mai întâi numărul de cromozomi la jumătate din perechile parentale de cromozomi şi apoi
• separă perechile de cromozomi omologi sau potriveşte perechile de cromozomi.
• Asigură constanţa numărului de cromozomi în cadrul reproducerii sexuate, micşorând de două ori numărul lor în
celulele sexuale.
• În urma fecundaţiei, în zigot, se restabileşte de fiecare dată numărul diploid de cromozomi.
• Este bine cunoscut că numărul de cromozomi este stabil pentru fiecare specie, această însuşire fiind determinată
de meioză.
• Caracteristică organismelor cu inmultire sexuata
• - din celule somatice cu 2n cromozomi se formeaza celule sexuale cu n cromozomi
• - este fenomen invers procesului de dublare a cromozomilor care are loc in urma fecundarii

• Se disting doua diviziuni succesive:

• 1. meiotica primara - reductionala - din celule diploide 2n - se formeaza celule haploide n
• 2. meiotica secundara - ecvationala - homeotipica - din celule haploide n - se formeaza tot
celule haploide n

• 1. sunt aceleasi faze ca in cazul MITOZEI DAR PROFAZA ESTE MULT MAI COMPLEXA SI
ARE MAI MULTE STADII:
• a. leptonem/leptoten (leptos - subțire, tainia - panglică) - nucleul se mareste in volum
- sunt organizați într-o rețea numită spirem/ghem
- incepe condensarea cromatinei nucleare, forma cromozomilor devenind vizibilă,
aceștia fiind alcătuiți din filamente subțiri și 2 cromatide.
• b. zigonem/zigoten (zygotos - împreună) - imperecherea cromozomilor doi cate doi
formand cromozomi bivalenti - sinapsa (alaturarea cromozomilor) intr-un punct si
continua pe toata lungimea
• APROPIEREA CROMOZOMILOR - unul dintre cele mai importante momente ale
meiozei

• Cromozomii omologi matern și patern se asociază pe axul longitudinal pe toată lungimea lor,
linierea lor formând complexul sinaptonemal.
• Asocierea începe într-un anumit punct și se extinde similar unui fermoar, iar locii omologi
corespund. Dacă pe parcursul celor 2 cromozomi bivalenți există necorespondențe de loci, ei se
nu se unesc în acele porțiuni, alipindu-se doar în segmentele omoloage.
• Formarea complexului sinaptonemal este caracteristică meiozei.

• Funcția complexului este de a menține legați cromozomii omologi și de a

asigura crossing-over-ul.
• c. pachinem/pahiten (pachys - gros) - cromozomii se
spiralizează și se condensează, fiecare cromozom fiind
vizibil și format din 2 cromatide surori, deci fiecare bivalent
fiind alcătuit din 2 cromozomi bicromatidici omologi,
rezultând astfel o structură alcătuită din 4 cromatide numită
tetradă.
• Procesul de crossing-over se desfășoară între cromatidele
non-surori ale cromozomilor omologi, astfel are loc
schimbul reciproc de segmente cromatidice prin care se
formează noi combinații de gene în gameți.
• Crossing-over-ul reprezintă una dintre sursele
variabilității.
• d. diplonem/diploten (diploos - dublu) - apar forțe de
respingere între cromozomii omologi care au fost supuși
crossing-over-ului, cu dispariția complexului sinaptonemal.
• Se produce separarea cromozomilor unui bivalent, care
începe la nivelul centromerului.
• Astfel, cromozomii omologi mai sunt uniți doar prin cele 4
cromatide la nivelul unor puncte de contact numite
chiasmata.
Diakinesis (dia - divergent, kinesis - mișcare) - cromozomii
ating maximul de condensare, cromozomii omologi fiind
uniți doar prin câteva chiasme. Aceștia se separă complet
până la sfârșitul etapei deoarece chiasmata (punctele de
contact dintre omolgi) sunt împinse de forțe electrostatice
către extremitățile bivalenților.

Începe să se formeze fusul de diviziune.

Prometafaza este o fază scurtă în care are loc dispariția

membranei nucleare și a nucleolului, iar fusul de diviziune
își definitivează formarea.

METAFAZA I

- bivalenții migrează către zona ecuatorială a fusului de

diviziune formând placa metafazică la ecuatorul celulei.

- cromozomii omologi sunt dispuși simetric pe fus: unul

este orientat spre un pol al celulei iar altul spre celălalt pol,
iar prin forțele de respingere dintre cei 2 centromeri ai
bivalentului are loc îndepărtarea cromozomilor omologi
unul de celălalt.
 ANAFAZA I
• Chiasmata dispare și cromozomii omologi bicromatidici migrează fiecare către
un pol al celulei.
• Centromerii nu se divid, prin urmare, către poli migrează doar
jumătate din numărul inițial de cromozomi.
• Are loc segregarea independentă a cromozomilor omologi, aceștia fiind repartizați
întâmplător la polii celulari opuși, indiferent de originea maternă sau paternă pe care
o au.
• La finalul anafazei I, la fiecare pol al celulei există câte un set haploid de cromozomi bicromatidici combinați
variat!!!
TELOFAZA I
• - cromozomii ajunsi la cei doi poli formeaza cate un nucleu cu numar haploid de cromozomi
• - se separa cele doua celule haploide - formeaza o DIADĂ
• după ce cromozomii au ajuns la polii celulei începe formarea unei noi membreane nucleare la fiecare pol
celular și astfel rezultă 2 nuclee haploide urmate de citochineză cu formarea a 2 celule fiice. Fiecare celulă
fiică are un număr haploid de cromozomi bicromatidici, iar cele 2 cromatide ale fiecărui cromozom
sunt diferite între ele ca urmare a crossing-over-ului.
• Urmează interchineza, în care numărul de cromozomi nu se modifică, la finalul acesteia începând meioza
ecuațională.
• INTERKINEZA/INTERFAZA
• - cromozomii prezinta cromatide perechi separate dar unite numai prin centromeri - caracterisatic mitozei
• MEIOZA II Diviziunea ecuațională
Este similară mitozei cu diferența că aici se divid 2 celule
haploide care au cromozomi bicromatidici și rezultă 4 celule
haploide, fiecare având cromozomi monocromatidici (formați
dintr-o singură cromatidă).
Este similară mitozei având loc diviziunea centromerilor cu
migrarea cromatidelor surori către polii opuși ai celulei.
Diferența este că în mitoză, dintr-o celulă mamă diploidă
rezultă două celule fiice diploide.
Are tot 4 faze:profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II.
PROFAZA II
- filamentele de cromatină ale cromozomilor se condensează și membrana
nucleară se degradează. Începe să se formeze fusul de diviziune.

METAFAZA II
- se finalizează formarea fusului de diviziune, iar cromozomii migrează către
planul ecuatorial al celulei formând placa metafazică sau ecuatorială. Ei se
prind de fus cu ajutorul centromerului.

ANAFAZA II
- are loc divizarea centromerilor cu separarea cromatidelor surori,
fiecare migrând către un pol al celulei.

TELOFAZA II
- se produce despiralizarea și decondensarea cromozomilor ajunși la cei doi
poli, cu formarea unei noi membrane nucleare în jurul fiecărui set haploid de
cromozomi.

Prin citochineză rezultă 4 celule haploide care au un număr de

cromozomi monocromatidici de 2 ori mai mic decât celula mamă.

Cele 4 celule formează o tetradă, fiind precursorii gameților.

• Celulele obţinute în rezultatul meiozei au o evoluţie diferită.
• La organele mascule ale florii, toate cele patru celule vor deveni
gameţi-masculi sau – spori în consecinţa procesului de
spermatogeneză (sau microsporogeneză).
• La organele femele, trei dintre cele patru celule avortează,
transformându-se în nuclee polare, iar cea de-a patra celulă se
transformă în gamet-femelă.
 Fazele de diviziune ale meiozei, în timpul procesului de formare a polenului prin
microsporogeneză la Lilium şi la porumb (Zea mays)
• Microsporogeneza este procesul prin care gameţii masculi (grăunciorii de polen) se formează.
Acest proces se divide în trei părţi:
• Meioza I,
• Meioza II,
• Endomitoza.

• Formarea gameţilor este precedată de două diviziuni succesive deosebite:

• A. diviziunea reducţională (sau primară, heterotipică, meioza I);
• B. diviziunea ecuaţională (sau secundară, homotipică, meioza II).
• Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celulă diploidă (2n) se obţin două celule haploide (n). A
doua diviziune este echivalentă celei mitotice, iar din cele două celule haploide se obţin 4. În
urma unor procese specifice, aceste celule dau naştere gameţilor.
 • Particularităţile fiecărei faze :

Interfaza premeiotică la Zea mays. Se observă în imagine: forma

neregulată a celulei mamă polinice,care are protoplasmă densă,
nu are vacuolă, structura peretelui celular nu este clară, şi nucleul
nu este diferenţiat
Profaza I, este cea mai lungă fază a meiozei I. În timpul Profazei I, membrana nucleară
dispare, cromozomii vin în contact şi se formează fusul nuclear. Profaza I, are câteva
substagii: leptoten, zigoten, pachiten, diploten şi diachineza.
La Zea mays în Leptoten, celula devine rotujită,
La Lilium în profaza timpurie se aliniază cu protoplasma densă. Firele de cromatină sunt
cromozomii foarte extinse şi se înfăşoară în jurul nucleolului.
Sinapsa cromozomilor este iniţiată. Configurarea
componentelor duble de cromatină şi simple este
evidentă. Cromomerele sunt vizibile.
• La Zea mays Zigotenul târziu, pachitenul
timpuriu: Formarea perechilor de
cromozomi homologi este completă.
Cromozomii sunt condensaţi şi se văd
detalii ale protuberanţelor şi ale hetero-
cromatinei sunt vizibile. Nucleolul şi
organizarea regiunii nucleolare a
cromozomului şase sunt vizibili.
Cromozomii continuă să se condenseze, având
forma unor fire scurte şi groase. Perechile de
cromozomi par a se respinge unii pe alţii, exceptând
regiunile în care apar chiasmele şi acolo are loc
crossing-overul. Chiasmata se vede frecvent ca un
X ceea ce configurează buclarea cromozomilor.
La Lilium, faza se apropie de pachiten, unde cromozomii sunt
foarte extinşi, iar perechile de cromozomi homologi sunt La Zea mays, în diplotenul târziu, chiasmata este la final şi
formate şi îşi schimbă materialul genetic. perechile de cromozomi sunt separate unele de celelalte. Forma
de X şi buclarea cromozomilor este încă vizibilă. Organizarea
regiunii nucleolare a şase cromozomi este ferm ataşată la
nucleol.

La Lilium, cromozomii homologi continuă să se condenseze,

având o formă mult mai compactă în diachineză
Diachineza este ultimul stadiu al profazei I, înainte de metafaza
I.
La Zea mays, Diachineza. Perechile de cromozomi condensaţi
sunt separate unele de celelate. Chiasmata, forma de X şi
configuraţia buclată este încă vizibilă.
Zea mays. Diachineza târzie. Perechile de cromozomi sunt
închise la culoare, forma este rotunjită, iar nucleolul începe să
dispară.
 Metafaza I . În timpul metafazei I, cromozomii migrează către
ecuatorul fusului nuclear.

Metafaza I, Lilium. Se vede în imagine ansamblul de

cromozomi, văzuţi polar şi longitudinal .

Metafaza I Zea mays, vedere longitudinală. Nucleolul dispare. Metafaza I Zea mays, vedere polară. Perechile de cromozomi
Perechile de cromozomi se află pe placa ecuatorială a structurii apar ca structuri foarte dense distribuite într-un singur plan al
fusului. Chiasmata s-a mutat la capetele perechilor de protoplastului.
cromozomi.
Anafaza, Lilium. Cromozomii homologi au migrat către polii
opuşi ai celulei, iar materialul genetic a fost împărţit la
jumătate.

Anafaza I, Zea mays. Perechile de cromozomi se separă şi se

mută la polii opuşi. Configuraţia în formă de V a cromozomilor,
este dată de mutarea centromerului, înaintând pe braţele
acestora. Numărul de cromozomi la fiecare pol, este acum redus
la jumătate faţă de numărul pe care îl posedă celula mamă a
microsporului.
Telofaza I, Lilium. Se distinge stratul peretelui celular, format
între cele două faze ale meiozei. Fazele celei de a doua jumătăţi
a meiozei, decurg foarte repede.
Telofaza I, Zea mays. Cromozomii de la fiecare pol al celulei
sunt acum extinşi. Nucleolul reapare şi citoplasma se divide
(citochineza), pentru a forma două jumătăţi de celule în formă
de semilună.
 Meioza II este o diviziune ecuaţională în timpul căreia, cromatidele se separă şi se distribuie în cei doi nuclei
ai celulelor fiice. Astfel, fiecare nucleu primeşte un număr haploid de cromozomi Meioza II se împarte în
patru faze: profaza II, metafaza II, anafaza II şi telofaza II. Aceste faze sunt analoage cu fazele meiozei I.

Profaza II. La Zea mays, cromozomii condensează

în forma unor fire scurte şi groase, aşezate în jurul
nucleolilor

Metafaza II. Zea mays .Cromozomii (fiecare cromozom are

Metafaza II Lilium . Cromozomii suportă separarea două cromatide surori), se află pe placa ecuatorială a fusului de
cromatidelor, în cea de a doua parte a meiozei, într-un ciclu diviziune. Nucleolii au dispărut din nou.
asemănător mitozei, cu excepţia că nu are loc recombinarea
cromozomilor homologi.
 Anafaza II. Zea mays. Cele două cromatide surori, văzute ca o
masă închis colorată sunt separate acum şi se mută spre polii
opuşi.

Telofaza II, Zea mays. Cromozomii de la fiecare pol

Telofaza II, Lilium. Citochineza între membrii tetradei este sunt în extensie, nucleolul reapare şi citoplasma se divide
completă. Separarea celulelor de peretele microsporului va avea formând patru celule în formă de con.
loc curând.
Lilium. Tetrade înconjurate de o caloză. Caloza se formează
în jurul tetradelor, din vechiul perete a microsporocitului.
Microsporii separaţi din peretele megasporocitului, devine
rotunjit şi formează primexina, un precursor şablon, pentru
depozitarea exinei de mai târziu.
Lilium. Tetradele cu stagiul complet al calozei. Când
microsporii au acest stagiu complet, se alungesc întrucâtva,
luând oarecum forma unei mingii de fotbal american.

Mitoza
Este caracteristică celulelor somatice.
În rezultatul dividerii se obţin două celule
diploide.
Este compusă dintr-o singură diviziune.
Profaza este de scurtă durată.
Cromozomii omologi nu formează organizat
bivalenţi.
Nu se formează sinapsa (complexul
sinaptonemal).
De regulă, nu apar chiasme şi nu are loc
crossing-overul.
În profază nu se sintetizează suplimentar
ADN.
În anafază spre poli migrează
cromatidă din fiecare cromozom.
Deosebirile dintre mitoză şi
meioză
Meioza
Este caracteristică celulelor germinale.
În consecinţa dividerii se obţin patru celule haploide.
Este compusă din două diviziuni succesive.
Profaza are o durată lungă (în comparaţie cu cea a
mitozei) şi este alcătuită din 5 stadii succesive.
Cromozomii omologi în profaza I formează bivalenţi.
În profaza I se formează sinaptonul.
În profaza I are loc (cu o frecvenţă destul de înaltă)
crossing-overul.
În profază se poate sintetiza suplimentar o mică
cantitate de ADN (0,3% z ADN şi 0,1% p ADN).
câte o În anafaza I spre poli migrează câte un cromozom din
fiecare bivalent.