DIVIZIUNEA CELULARA

Diviziunea celulara este fenomenul, prin care dintr-o celula mama se formeaza doua sau
mai multe celule fiice, cu acelasi numar de cromozomi sau cu un numar redus de cromozomi, in
functie de tipul diviziunii.
In functie de procesele, care se desfasoara la nivelul nucleului si a citoplasmei, diviziunea
celulara se clasifica in:
1. Amitoza
2. Mitoza
3. Meioza
Primele doua sunt caracteristice celulelor somatice, iar ultima – celulelor liniei germinale
(sexuale)

1. Diviziunea prin amitoza este o diviziune, in care celula se divid in doua sau mai
multe parti, prin strangularea nucleului si a citoplasmei, fara o repartitie uniforma si egala a
materialului genetic intre celule-fiice. Acest tip de diviziune are loc cu membrane nucleara
intacta, fara condensarea cromozomilor si fara formarea fusului de diviziune Este o diviziune,
care caracterizeaza, in mod special, celulele epiteliale de diferite tipuri, hepatocite, epitelii
endorcrine si unele celule din regnul vegetal. Sensul biologic al amitozei nu este foarte clar,
acesta fiind considerat de unii cercetatori ca un fenomen premergator degenerarii celulare prin
apoptoza (mortea programata a clulei)

2. Mitoza, diviziune celulara indirecta (cariokinetica), a fost descrisa pentru prima oara
de Fleming (1879) la animale si de către Strassburger (1884) la plante.
Diviziunea mitotica reprezinta, un proces continuu, atat in dinamica dezvoltarii
individuale cat si in ciclul celular. Ca timp efectiv de derulare, mitoza este deosebit de variabila -
de la cateva minute, la cateva ore.
Ca stare funcţionala, ciclul celular cuprinde două mari subdiviziuni şi anume: interfaza şi
diviziunea propriu-zisa.
Interfaza este intervalul dintre doua diviziuni si cuprinde trei subfaze: G1, S si G2.
In perioada G1 au loc intense procese de sinteza, in scopul cresterii celulare, acumularii
de substante si pregatirii aparatuli de diviziune celulara. In interfaza este prezent nucleul
delimitat de membrana si nucleoli, iar materialul genetic este decondensat. In faza S are loc
duplicarea materialului genetic, prin mecanismul de replicatie al ADN-ului, iar in faza G2 are loc
verificarea si corectarea greselilor de replicare.
Diviziunea propriu zisa are ca fenomene cariokineza si citodiereza – diviziunea nucleului
si diviziunea citoplasmei.
Cariokineza, sau diviziunea nucleului, se desfasoara in mai multe faze succesive, in care
au loc modificari in dinamica la nivelul membranei nucleare, organizarii materialului genetic si a
fusului de diviziune.

1
 Citodiereza, sau diviziunea citoplasmei are loc imediat dupa cariokineza si finalizeaza
proccesul de diviziune celulara. O diviziune, in care nu are lor citodiereza dupa finalizarea
cariokinezei, duce la aparitia celulelor polinucleate.

Fazele diviziunii mitotice

Profaza - progresiv, cromosomii se delimiteaza tot mai clar, iar cromatidele devin
vizibile, Condensarea cromosomilor duce la scurtarea si ingrosarea lor. Spre sfarsitul profazei,
nucleolii dispar, iar in citoplasma, in vecinatatea membranei nucleare, se delimiteaza un
corpuscul fin, granular, numit centrosom (divizat inca din interfaza in doi centrioli, care vor
migra, in timpul profazei, spre cei doi poli ai celulei).
Metafaza - Membrana nucleară se resoarbe şi intregul continut al nucleului fuzioneaza cu
citoplasma, iar cromosomii bine conturati, sunt liberi in citoplasma. Fusul de diviziune devine
vizibil. Metafaza culmineaza cu momentul in care cromosomii sunt aranjati in planul ecuatorial
al celulei, fiind atasati de fibrele fusului de diviziune, la nivelul centromerului. Metafaza
reprezinta stadiul cel mai potrivit pentru descrierea cromosomilor - efectuarea cariotipului. In
apogeul metafazei, toţi cromosomii unei celule sunt dispusi in placa ecuatoriala. Spre sfarsitul
metafazei, centromerul fiecarui cromosom se cliveaza pe directia longitudinala, fiecare jumatate
ramanand in cadrul unei cromatide, pe care o imparte in doua brate.

Anafaza - este etapa in care, cromatidele despartite prin clivarea centromerului, incep sa
migreze spre cei doi poli celulari (spre cei doi centrioli). Fortele care determina aceasta migrare,
sunt dependente de procese de depolimerizare ale fibrelor fusului de diviziune.
Telofaza- incheie ciclul diviziunii celulare. Cele două seturi de cromatide (cromosomi
monocromatidici) ajung in zonele polare ale celulei, in preajma centriolilor, iar in zona
ecuatoriala se definitiveaza citodiereza. Concomitent, in jurul fiecarui set de cromatide

2
(cromozomi) se organizează membrana nucleară. Pe parcursul derularii telofazei, cromosomii
suferă procese inverse celor din timpul profazei, in sensul despiralizarii treptate. In final, rezulta
doua celule fiice cu un numar identic de cromozomi, la fel cu cel al celulei mama (2n), cu
informatie ereditara identica.

3. Meioza reprezintă tipul de diviziune celulara, in care se produce reducerea la jumatate

a numarului initial de cromosomi. Meioza presupune o singura replicare a ADN-ului, urmata de
doua diviziuni celulare succesive Se pleaca de la o celula cu 2n (două seturi) de cromosomi
(bicromatidici) si se ajunge in final, la 4 celule cu n (un set) de cromosomi (monocromatidici).
Dupa diviziune, clulele haploide se matureaza, pentru a deveni gameti.

Cele doua diviziuni celulare ale meiozei sunt:

1. Diviziunea reducţională (heterotipică), sau meioza I
2. Diviziunea ecvaţională (homeotipică), sau meioza II

Fazelor meiozei
I. Diviziunea reducţională (heterotipică), sau meioza I

Profaza I – este o faza complexa, care cuprinde mai multe subfaze:

Leptoten - (leptonem, leptos=subţire) cu cromosomi lungi şi subţiri, împletiţi într-o reţea
denumita spirem. Cromosomii sunt in numar diploid, profaza fiind precedata de o replicare a
ADN-ului in etapa S a interfazei;
Zigoten - (zigonem, zigon=jug) cu cromosomii omologi care se aliniaza in perechi si
conjuga in diferite puncte. Conjugarea are loc treptat (asemea inchiderii unui fermoar), plecand
de la un punct si extinzandu-se de-a lungul celor doi cromosomi omologi.
Pachiten - (pachinem, pachis=gros) - cromosomii se scurteaza si se ingroasa prin
spiralizare. Se evidentiaza structura bicromatidica a cromosomilor. Cei doi cromosomi omologi
formeaza o figura tetracromatidica denumită tetrada. Numărul tetradelor este egal cu jumatate
din numărul diploid de cromosomi. Are loc fenomenul de crossing-overa sau schimbul reciproc
de segmente cromatidice intre cromosomii omologi. Fenomenul are loc prin intermediul
chiasmelor, iar cromosomii rezultati sunt recombinati, diferiti de cei parentali.
Diploten - (diplonem, diplos=dublu) – intre cromosomii omologi incep sa acţioneze forte
de respingere, bivalentii se despart începand din zona centromerelor spre extremitati fenomen
denumit terminalizarea chiasmelor.
Diachineza - (diachinos=miscare) – cromosomii ating maximum de spiralizare. Mai pot
prezenta cateva chiasme. Membrana nucleara dispare si se formeaza fusul de diviziune.

3
 Metafaza I - cromosomii se indreapta spre placa ecuatoriala a celulei si se aseaza
perpendicular pe filamentele fusului de diviziune. Cromosomii dintr-o pereche se asează fata
in fata, de o parta si de alta a placii ecuatoriale a celulei, cu centromerii orientati spre polii
celulei. Are loc “dansul cromosomilor” sau asortarea intamplatoare a cromosomului fata de
omologul sau. Astfel, distributia cromosomilor omologi la cele doua celule fiice este
randomica in privinta originii parentale.
Anafaza I – perechile de cromozomi omologi se separa, fiecare cromosom
bicromatidic migrand spre unul dintre polii celulei.

Telofaza I – cromosomii bicromatidici ajunşi la poli se despiralizează, iar in jurul lor

se formeaza cate o membrană nucleara noua. Diviziunea citoplasmei este urmata de formarea
membranei citoplasmatice despartitoare si rezulta doua celule cu cate 2 nuclei haploizi,
alcătuind diada.
Dupa prima faza meiotica, urmeaza o scurta interfaza atipica, sau interchineza, fara
replicarea ADN-ului sau sinteza proteica.

4
 II. Diviziunea ecvaţională (homeotipică), sau meioza II

A doua diviziune meiotica este foarte asemănătoare cu mitoza, desfasurandu-se astfel:

Profaza II - are loc condensarea cromosomilor prin spiralizare.
Metafaza II – se formeaza fusul de diviziune. Cromosomii se aseaza in plan ecuatorial,
atasati de fibrele fusului de diviziune. Cromosomii cliveaza longitudinal prin diviziunea
centromerului.
Anafaza II – fiecare cromosom monocromatidic migreaza separat spre polii celulei.
Telofaza II – fiecare cromosom devine filamentos, apare membrana nucleara, care separa
cei doi nuclei rezultati si se formeaza membrana celulara, care desparte celulele nou formate.
Astfel, din fiecare celula rezultata din meioza I, se formeaza inca doua celule, in total 4 celule
haploide (cu n cromosomi), din care se vor forma gameţii.

Diviziunea meiotica are o mare importanta in asigurarea variabilitati individuale, prin

cele două mecanisme specifice - recombinarea intracromosomiala (crossing-over) si
intercromosomiala (asortarea aleatorie a cromosomilor sau “dansul cromosomilor”).

5
 Diferenţe fundamentale dintre mitoza şi meioza:

1. Profaza I in meioza este mai complexa si presupune modificarea informatiei

genetice prin fenomenul de crossing-over;
2. In metafaza I a meiozei, cromosomii omologi se asează de o parte si de alta a
placii ecuatoriale a celulei in perechi, pe două randuri, in timp ce in mitoza cromosomii se
asează cu centromerii pe un singur rand la ecuatorul celulei, cu bratele orientate spre polii
celulei;
3. In metafaza I are loc fenomenul asortarii randomice a cromosomilor, care duce la
cresterea variabilitatii caracterelor; in mitoza acest fenomen lipseste;
4. In anafaza I a meiozei, spre polii celulei migreaza cromosomi bicromatidici si
numai cate jumatate din numarul lor, iar in mitoza migreaza cromosomii monocromatidici, in
numar diploid, ca si cel al celulei-mama;
5. La finalul meiozei rezultă 4 celule haploide (cu n cromosomi), cu un numar redus
la jumatate, in timp ce in urma mitozei rezulta 2 celule fiice diploide, cu numar identic de
cromosomi, ca si in celula-mama;
6. Mitoza pastreaza identica informatia genelor, in timp ce in meioza informatia este
modificata datorita fenomenelor de recombinare (crossing-over si “dansul cromosomilor”);
7. Mitoza are loc in celulele somatice, ducand la cresterea organismului (este o
diviziune ciclic), iar meioza incepe cu o celula 2n, care se va finaliza definitive cu formarea
gametilor (diviziune aciclica).

6
 PREPARATE MICROSCOPICE

1. Identificarea fazelor mitozei, la nivelul varfului de crestere a unei plante tinere

2. Identificarea fazelor meiozei I si II la nivelul gametilor de orogine vegetala (polen)

Celule in profaza I a meiozei

metafaze I

7
Anafaze I

Telofaza I

Interfaze II

Intefaze II, metafaze II si anafaze II