Meioza 

este tipul de diviziune celulară care permite formarea celulelor reproducătoare. Ea se

desfășoară în organele reproducătoare, în celulele germinale, și se finalizează cu formarea
celulelor reproducătoare asexuate (spori) sau sexuate (gameți). Meioza se desfășoară în două
faze: o primă fază reducțională (meioza I), urmată de o fază ecvațională (sau ecuațională,
meioza II).

Etapa reducțională

Etapa reducțională este numită și meioza I. Din celula-mamă (ce contine

2n cromozomi bicromatidici) rezultă două celule haploide (cu n cromozomi
bicromatidici), numărul cromozomilor devenind jumătate din cel al celulei-mamă.
Etapa reducțională constă din patru faze: profaza, metafaza, anafaza, respectiv
telofaza.
 Profaza: devin vizibili cromozomii prin condensarea cromatinei. Cromozomii omologi se
apropie și se asociază, formând perechi de cromozomi omologi numite bivalenți. Deoarece
fiecare pereche de cromozomi omologi are patru cromatide, aceste structuri se numesc și
tetrade cromatidiene. Asocierea cromozomilor perechi face posibil schimbul reciproc de
material genetic între cromozomii omologi la nivelul chiasmelor, schimb numit recombinare
genetică intracromozomală sau crossing-over. De asemenea, se dezorganizează membrana
nucleară și se formează fusul de diviziune.

Profaza I are următoarele subfaze:

1. Leptoten (lepton = subtire; nema= fir)
 2. Zigoten (zigosis = unire)
3. Pachiten (pachis = gros)
4. Diploten (diplos = dublu)
5. Diachineză (dia = divergent).

 Metafaza: cromozomii bicromatidici dispuși în tetrade sau bivalenți formează placa

metafazică.

 Anafaza: se produce numai separarea cromozomilor perechi, nu și separarea cromatidelor, și

începe migrarea lor spre polii fusului de diviziune. Astfel, fiecare cromozom bicromatidic
dintr-o pereche migrează către unul din poli. Migrarea cromozomilor este aleatorie: fiecare din
cromozomii de origine maternă sau paternă va migra spre unul din poli, în mod independent
de migrarea celorlalți cromozomi. Astfel, la fiecare din poli se vor regăsi câte 23 (în cazul
celulelor umane) de cromozomi bicromatidici, câte unul din fiecare pereche, cu origine fie
maternă, fie paternă. Acest proces, ce asociază fenomenele de împerechere, schimb și apoi
separare, este denumit recombinare genetică intercromozomală sau „dansul cromozomilor”.

 Telofaza: în telofază cromozomii migrează spre poli, se despiralizează și se pregătesc de

interfază, iar nucleul se reface progresiv.

Etapa ecvațională
Etapa ecvațională (ecuațională), numită și meioza II sau diviziunea homeotipică, este
mai puțin spectaculoasă și se desfășoară ca o mitoză obișnuită, concomitent în cele
două diade. Și la această diviziune se deosebesc patru faze: profaza II, metafaza II,
anafaza II și telofaza II.

 Profaza II. După scurta interfază în care cromozomii și-au pierdut individualitatea, aceștia
încep să se individualizeze iarăși în citoplasmă căpătand, în general, aspectul de X sau Y.
Urmează apoi apariția fusului de diviziune și dispariția membranei nucleare.

 Metafaza II. Cromozomii bicromatidici se asociază, la nivelul kinetocorilor, cu fibrele fusului

de diviziune și migrează în regiunea ecuatorială a fusului de diviziune.

 Anafaza II. În această fază cromozomii din placa ecuatoriala se scindează în cele două
cromatide, care devin cromozomii fii și care se deplasează către polii celulei.

 Telofaza II. Ajunși la poli, cromozomii suferă un proces de despiralizare și își pierd
individualitatea. Se formează patru nuclei haploizi care, înconjurați de citoplasmă și, ulterior,
de pereții celulari, devin patru celule haploide care alcătuiesc ceea ce se cheamă „tetrade”.
Acestea vor forma gameții fără alte diviziuni, cum este cazul la animalele metazoare, sau vor
suferi alte diviziuni mitotice pentru a se forma gameții, cum este cazul la plantele superioare.
Importanța meiozei constă în faptul că permite menținerea unui număr identic de cromozomi
la descendenți comparativ cu părinții, deci permite păstrarea numărului de cromozomi
caracteristici speciei de-a lungul generațiilor. În urma meiozei, dintr-o celulă diploidă se obțin
câte patru celule haploide numite gameți; la speciile cu reproducere sexuată, un gamet
masculin va fuziona cu unul feminin pentru a forma zigotul, reformând garnitura diploidă
specifică a speciei. Diviziunea meiotică este un proces obligatoriu și necesar organismelor
care se înmulțesc pe cale sexuală.

Mitoza este etapa ciclului celular prin care se realizează procesul de distribuire egală a

materialului genetic al celulei mamă între două celule fiice. În faza S (de sinteză), anterioară
mitozei, celula mamă eucariotă și-a dublat cantitatea de material genetic (ADN) astfel încât,
prin diviziune celulară, rezultă două celule fiice, identice din punct de vedere genetic atât
între ele, cât și cu celula mamă.

 Asigură creșterea și dezvoltarea unui organism;

 Asigură repararea țesuturilor afectate;

 Asigură continuitatea reprezentanților unei 

Mitoza are o durată de aproximativ 1 oră și este împărțită în patru faze sau etape: profaza,
metafaza, anafaza și telofaza.

Profaza, prima etapă a mitozei, este caracterizată de trei procese:

 dezorganizarea nucleului cu dispariția membranei nucleare și a nucleolului;
  evidențierea cromozomilor bicromatidici prin condensarea cromatinei nucleare. Cele două
cromatide sunt identice din punct de vedere al informației genetice continute, motiv pentru
care se numesc cromatide surori. Fiecare cromatidă este formată dintr-o moleculă de ADN
asociată cu un mare număr de proteine ce participă la procesul de condensare.
 diviziunea centrozomului cu formarea a doi centrozomi, fiecare constituit din doi centrioli.
Centrozomii se deplasează la polii opuși ai 

Metafaza, a doua etapă a mitozei, este caracterizată de:

 formarea fusului de diviziune între cei doi centrozomi, fiecare aflat la unul din polii celulei.
Fibrele fusului de diviziune sunt microtubuli formați din tubulina α și β.
 accentuarea condensării cromozomilor.
 atașarea cromozomilor la fibrele fusului de diviziune prin intermediul kinetocorilor, structuri
perechi aflate la nivelul centromerului fiecarui cromozom. Fiecare din cei doi kinetocori
fixează fibre venind doar de la unul din polii celulei. Cromozomii se aliniază în regiunea
centrală a celulei, formând placa ecuatorială (cromozomi dispuși într-un singur plan,
perpendicular pe axa longitudinală a fusului de diviziune).

O etapă intermediară între profază și metafază este diferențiată de unii cercetători,

etapă numită prometafază. În această etapă cromozomii sunt despiralizați, atașați la
fibrele fusului de diviziune, dar nu formează încă placa metafazică.

Anafaza este a treia etapă a mitozei. În această etapă are loc clivarea longitudinală a
centromerului fiecărui cromozom și separarea cromatidelor surori. Fiecare cromatidă
migrează spre unul din polii fusului de diviziune astfel încât la fiecare pol al celulei se va
regăsi câte un set diploid de cromozomi monocromatidici.

Telofaza este a patra etapă a mitozei. În cadrul ei au loc urmǎtoarele fenomene: gruparea la

polii opuși ai celulei a seturilor omoloage de cromozomi, dezorganizarea fusului de diviziune,
decondensarea treptată a cromozomilor, reorganizarea, în jurul cromozomilor, a membranei
nucleare și reorganizarea nucleolilor.