MEIOZA

Bleoanca-Muga Alexia-Maria
  Meioza este tipul de diviziune celulară care permite
formarea celulelor reproducătoare. Ea se desfășoară
în organele reproducătoare, în celulele germinale, și

Introducere se finalizează cu formarea celulelor reproducătoare

asexuate (spori) sau sexuate (gameți). Meioza se
desfășoară în două faze: o primă fază reducțională
(meioza I), urmată de o fază ecvațională (sau
ecuațională, meioza II).
  Etapa reducțională este numită și meioza I. Din celula-mamă
(ce contine 2n cromozomi bicromatidici) rezultă două celule
haploide (cu n cromozomi bicromatidici), numărul
cromozomilor devenind jumătate din cel al celulei-mamă.
Etapa reducțională constă din patru faze: profaza, metafaza,
anafaza, respectiv telofaza.
 Profaza: devin vizibili cromozomii prin condensarea
cromatinei. Cromozomii omologi se apropie și se asociază,
formând perechi de cromozomi omologi numite bivalenți.
Deoarece fiecare pereche de cromozomi omologi are patru
ETAPELE cromatide, aceste structuri se numesc și tetrade
cromatidiene. Asocierea cromozomilor perechi face posibil
1.etapa schimbul reciproc de material genetic între cromozomii
omologi la nivelul chiasmelor, schimb numit recombinare
reducationala genetică intracromozomală sau crossing-over. De asemenea,
se dezorganizează membrana nucleară și se formează fusul de
diviziune.
 Profaza I are următoarele subfaze:

 Leptoten (lepton = subtire; nema= fir)

 Zigoten (zigosis = unire)

 Pachiten (pachis = gros)

 Diploten (diplos = dublu)

 Diachineză (dia = divergent).

•Metafaza: cromozomii bicromatidici dispuși în tetrade
sau bivalenți formează placa metafazică.
•Anafaza: se produce numai separarea cromozomilor
perechi, nu și separarea cromatidelor, și începe
migrarea lor spre polii fusului de diviziune. Astfel,
fiecare cromozom bicromatidic dintr-o pereche
migrează către unul din poli. Migrarea cromozomilor
este aleatorie: fiecare din cromozomii de origine
maternă sau paternă va migra spre unul din poli, în
mod independent de migrarea celorlalți cromozomi.
Astfel, la fiecare din poli se vor regăsi câte 23 (în cazul
celulelor umane) de cromozomi bicromatidici, câte
unul din fiecare pereche, cu origine fie maternă, fie
paternă. Acest proces, ce asociază fenomenele de
împerechere, schimb și apoi separare, este denumit 
recombinare genetică intercromozomală sau „dansul
cromozomilor”.
•Telofaza: în telofază cromozomii migrează spre poli,
se despiralizează și se pregătesc de interfază, iar
nucleul se reface progresiv.
  Etapa ecvațională (ecuațională), numită și meioza II sau diviziunea
homeotipică, este mai puțin spectaculoasă și se desfășoară ca o mitoză
obișnuită, concomitent în cele două diade. Și la această diviziune se
deosebesc patru faze: profaza II, metafaza II, anafaza II și telofaza II.

 Profaza II. După scurta interfază în care cromozomii și-au pierdut

individualitatea, aceștia încep să se individualizeze iarăși în citoplasmă
căpătand, în general, aspectul de X sau Y. Urmează apoi apariția fusului
de diviziune și dispariția membranei nucleare.

2. Etapa  Metafaza II. Cromozomii bicromatidici se asociază, la nivelul

kinetocorilor, cu fibrele fusului de diviziune și migrează în regiunea

ecvationala ecuatorială a fusului de diviziune.

 Anafaza II. În această fază cromozomii din placa ecuatoriala se
scindează în cele două cromatide, care devin cromozomii fii și care se
deplasează către polii celulei.
 Telofaza II. Ajunși la poli, cromozomii suferă un proces de despiralizare
și își pierd individualitatea. Se formează patru nuclei haploizi care,
înconjurați de citoplasmă și, ulterior, de pereții celulari, devin patru
celule haploide care alcătuiesc ceea ce se cheamă „tetrade”. Acestea
vor forma gameții fără alte diviziuni, cum este cazul la animalele
metazoare, sau vor suferi alte diviziuni mitotice pentru a se forma
gameții, cum este cazul la plantele superioare.
  Importanța meiozei constă în faptul că
permite menținerea unui număr identic de
cromozomi la descendenți comparativ cu
părinții, deci permite păstrarea numărului
de cromozomi caracteristici speciei de-a
lungul generațiilor. În urma meiozei, dintr-
o celulă diploidă se obțin câte patru celule
IMPORTANTA haploide numite gameți; la speciile cu
reproducere sexuată, un gamet masculin va
fuziona cu unul feminin pentru a forma 
zigotul, reformând garnitura diploidă
specifică a speciei. Diviziunea meiotică
este un proces obligatoriu și necesar
organismelor care se înmulțesc pe cale
sexuală.