Inmulirea celulelor

Celulele ajunse la maturitate dau natere la noi celule asemntoare eu celula-

mam printr-un proces numit diviziune.
La maturitate, masa citoplasmei crete foarte mult in raport cu cea a nucleului. Arc
loc mai intai diviziunea nucleului urmat de diviziunea citoplasmei.
Datorit diviziunii celulare, organismele cresc, se inmulesc, formeaz celulele
reproductoare i sunt inlocuite celulele moarte sau uzate etc.
Sunt dou tipuri fundamentale de diviziune celular: direct i indirect.

I. Diviziunea direct (li;; I) se realizeaz prin:

a. fragmentare in urma apariiei unui perete despritor care imparte coninutul
celulei in dou celule-fiice (de exemplu, la unele alge verzi);
b. strangulare (gatuire) in care nucleul se alungete, se subiaz la mijloc i se
fragmenteaz; concomitent celula se gatuie i se separ impreun cu cei doi nuclci
in dou cclulc-fiicc (de exemplu, la drojdia de bere, bacterii ctc).

2. Diziunea indirect se desfoar in mai multe faze succesive in care au loc
transformri ale substanei nucleare, semnificativ fiind individualizarea
cromozomilor. Ea are loc la majoritatea organismelor vii.
Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei, care pot fi observate la
microscopul optic numai in timpul diviziunii nucleului, cand are loc condensarea i
fragmentarea cromatmei (tiu. 2). Cromozomul este format din dou brae, mai mult
sau mai puin egale, unite printr-un punct de legtur numit centromer. in timpul
diviziunii nucleului, fiecare cromozom se despic longitudinal in dou jumti
numite cromatide (tijz $).
Cromozomii sunt in numr constant i caracteristic pentru fiecare specie. Celulele
corpului, numite i celule somatice, au un numr dublu de cromozomi. Ele se
numesc diploide (notate 2ri). Celulele reproductoare (garneii) au numrul de
cromozomi redus la jumtate. Ele se numesc haploide (notate n).

Diviziunea indirect se clasific in diviziune mitotic i meiotic.
a. Diviziunea mitotic sau mitoza are loc in celulele corpului. Numrul diploid de
cromozomi din celula-mam se pstreaz identic in celulele-tiice.
Diviziunea mitotic convenional este imprit in patru faze succesive (liti,. 1).
Profaza este faza cea mai lung in care dispar membrana nuclear i nucleolii, se
individualizeaz cromozomii, se divide centrul celular i se organizeaz fusul de
diviziune.
Pe filamentele fusului nuclear se fixeaz cromozomii.
Metafaza. Cromozomii se aliniaz in plan ecuatorial. In fiecare cromozom (care
este bicromatidic) are loc desprirea celor dou cromatide componente, aprand
astfel doi cromozomi monocromatidici.
Anafaza. Cromozomii monocromatidici, datorit contraciei filamentelor fusului
nuclear, sunt trai spre cei doi poli ai celulei: unul spre un pol, cellalt spre polul
opus.
Telofaza. Cromozomii ajuni la pol iau din nou forma unui filament (cromatina).
Dispare fusul nuclear, se formeaz membrana nuclear (apar doi nuclei cu
nucleoli) i membrana celular, care va separa cele dou celule-flice.
Dup diviziune urmeaz o faza mai lung numit interfaz, in care celulele nou
formate asimileaz activ, ii dubleaz cantitatea de ADN la maturitate i reiau
ci,clul pentru diviziune. Prin mitoz se asigur inmulirea celulelor somatice. In
cazul tumorilor canceroase, diviziunile mitotice sunt dezordonate i au loc intr-un
timp rapid.
b. Diviziunea meiotic sau meioza duce la formarea celulelor reproductoare. Setul
diploid de cromozomi al celulei de la care se pleac este redus la jumtate. Pe
parcursul a dou etape de diviziune (I i II) vor rezulta patru celule haploide (l'iji
5). in prima etap (I) dintr-o celul diploid rezult dou celule haploide. Aceqsta
etap se desfoar in patru faze ca i mitoza. in profaza (care este mai lung decat
profaza din mitoz) se individualizeaz cromozomii omologi bicromatidici (unul
patem, unul matem). Ei se unesc in perechi, formand cromozomi tefracmmalidici
sau tetrade. in metafaz. cromozomii tetracromatidici se aliniaz in zona
ecuatorial a fusului nuclear. in anafaz, din cromozomii tetracromatidici se
desprind cromozomii bicromalidici omologi, care jumtate migreaz spre un pol,
iar cealalt jumtate spre polul opus.
in telofaz fiecare sei de cromozomi bicromatidici se ordoneaz la cate un pol, se
despiralizeaz i se formeaz cei doi nudei. Ulterior are loc diviziunea
citoplasmei.Aceast etap este o diviziune reducfionala, din care rezult dou
celule haploide (). in a doua etap (II) cele dou celule-fiice intr, dup o scurt
interfaz, in diviziune mitotica tipic, astfel c la sfarit iau natere 4 celule, fiecare
cu n cromozomi. Aceste cellule haploide (garnei) nu se mai divid.
Meioza este important, deoarece prin reducerea numrului de cromozomi la
jumtate in celulele reproductoare, in urma fecundaiei, se formeaz celula-ou
diploid care d natere intregului organism.


CICLUL CROMOZOMAL. CRETEREA l DIFERENIEREA CELULELOR
Cuiul cromozomul. Toate vieuitoarele care prezint sexuali laic au un ciclu de
evoluie individual, de la formarea zigotului i pan la apariia unui nou zigot.
Acest ciclu se numete ciclul cromozamal. Dup numrul cromozomilor din celule,
ciclul cmmazamal este imprit in dou faze:
- fuzu haploid (haplofaza), reprezentat de celulele sexuale cu n cromozomi, in
care arc loc reducerea numrului de cromozomi;
- fuzu diploid {diplofuza), reprezentat de celulele somatice cu 2n cromozomi, in
care numrul de cromozomi rmane constant.
Lungimea celor dou faze variaz la diferite organisme.
in ciclul cromozomal la plante alterneaz dou generaii de celule, una diploid
(spomfilul) i alta haploid (gatnetofitul).
Trecerea de la generaia haploid la generaia diploid i invers se numete
alternan de genera/ii.
Alternana haplofazei i diplofazci este similar in general, la majoritatea
organismelor, schema fund urmtoarea: organismele diploide (2n) formeaz prin
mdo/ celulele haploide (//), din care, in urma fecundaici, rezult celula-ou
(/.igolul) diploid (2n); ea va da natere, prin miloze succesive, organismului
diploid i astfel ciclul se reia.
La ciupercile inferioare, unele alge i muchi predomin haplofaza, iar diplofaza
este foarte scurt (fig. I).
La plantele cu flori, diplofaza reprezint intreaga plant (sporofitul); haplofaza
(gametofiul) este reprezentat pe de-o parte de grunciorii de polen din care rezult
spermatii, iar pe de alt parte, de oosfere (fig. 2).
La animale, haplofaza este de scurt durat i reprezentat numai de garnei, iar
diplofaza este lung (fig. 3).
Creterea reprezint o caracteristic de baz a tuturor celulelor (llg. 4). Celulele
cresc in volum pan in momentul cand se declaneaz diviziunea (direct sau
milolic). Rlc inregistreaz modificri volumetrice i in perioada cuprins intre
mitoz i stadiul
diferenierii complete. Nu toate celulele cresc la fel. De exemplu, celulele din
esuturile embrionare cresc foarte repede in comparaie cu celelalte celule. Uneori
celulele pot pierde controlul diviziunii i al creterii. Acesta este cazul celulelor
canceroase (tumorale), care se inmulesc anarhic i au o cretere anormala.
Diferenierea celulelor esle procesul in cadrul cruia celulele iniial de acelai lip se
difereniaz structural i funcional. Se pornete de !a eelula-ou i se ajunge la
formarea celulelor ce vor alctui esuturile specializate in indeplinirea unei anumite
funcii (de exemplu, formarea celulelor cu pereii suberificai) (fig.
5).
Unele celule sunt slab difereniate (de exemplu, celulele esuturilor conjunctive);
altele ins au un grad inalt de difereniere (de exemplu, celulele musculare, celulele
nervoase ele.). Diferenierea celulelor esle mai accentuat la animale decat la
plante.
Specializarea unei celule se apreciaz dup funcia pe care o indeplinete aceasta in
ansamblul organismului (protecie, contracie, recepie, conducerea influxului
nervos, susinere etc.) (fig. 6). De exemplu, celulele epidermice acoperite cu cear
sunt specializate pentru a impiedica pierderile de ap prin transpiraie. Pe msur
ce crete gradul de specializare a celulelor, scade intensitatea creterii lor, iar la
unele celule dispare chiar capacitatea de inmulire (de exemplu, celulele nervoase
la mamifere).
Cu cat organismele se gsesc pe o treapta mai inalt pe scara evoluiei, cu atat
gradul de difereniere i specializare a celulelor este mai accentuat.
Faptul ca procesul de difereniere celular se manifest destul de timpuriu in viaa
unui organism, denot marea sensibilitate i capacitate de adaptare a celulelor fa
de aciunea unor factori interni i externi. Numai sub aciunea acestora celulele
capt o anumit form, dimensiune, structur etc.