PLAN CARACTERIZARE ȘTEFAN GHEORGHIDIU

1.INTRODUCERE

-.Camil Petrescu:,, romanul nu poate fi decat o întâmplare cu oameni

excepționali”:

 personajul ELA., problema performanţei se pune in termeni specifici , adica pe

taramul feminitatii .Ea a fost una dintre cele mai frumoase studente de la
Litere, sufletul grupului din care fac parte ea si Stefan ( si prin veselie si prin
altruism) aceste date sufletesti superlative continand in sine masura
feminitatii ei.
 Personajul principal: asa cum se intampla adesea în romanele al lui Camil
Petrescu, protagonistul este un omul de succes , campion intr-o activitate
oarecare; nu are importanta domeniul, nu conteaza nici macar sfera intelectuala
sau neintelectuala a activitatii, totul este performanţa , cota maxima a
succesului , acel loc fruntas intr-o ierarhie care il izoleaza pe invingator de
ceilalti , invaluindu-l intr-un halou muzical:
ex.In mediul universitar , Stefan corespunde chiar peste masura acestui portret-
robot, caci el este “supercampion” in dezbateri filosofice, castigator al luptei de
idei, rasfatatul colegelor si preferatul profesorilor

CUPRINS:

-prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales

-la începutul cartii- e sublocotenent al Armatei Române, concentrat pe Valea

Prahovei; reconstituirea povestii de dragoste ne arata alte ipostaze ale lui: ,,cel mai bun
student la Filosofie”, iubitul, apoi soțul Elei: ca moștenitor al unchiului Tache, își va
schimba mediul social (în aceasta lume frivolă, mondenă, campion nu mai e Stefan,ci
G.); de analizat cele două experiențe fundamentale ale eroului: iubirea-gelozia și
războiul

-evidențierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două scene/secvențe
comentate
 -luciditatea+ caracterul idealist și intransigent (un fel de Don Quijote al ideii de
luciditate)

- episoade relevante:

* cina la unchiul Tache (are curajul de a apăra nu numai memoria tatălui său, ci și
propriul set de valori, concepția de viața care i-a influențat alegerile)

*excursia la Odobești (pune în lumina deosebirea între felul în care Gheorghidiu vede
iubirea și felul în care o văd alții- de corelat și cu episodul discuției de la popotă)

*lupta- fragmentul bombardamentului din ,,Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”-

radiografie lucidă a fricii, dar și o nouă revelație a solidarității umane in fața morții
(surprinzătoare pentru un om care își asumase singurătatea și singularitatea-ca preț
al principialității sale)

-ilustrarea a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului

studiat, semnificative pentru construcția personajului ales (acțiune, conflict, incipit,
final, tehnici narative, modalități de caracterizare, perspectivă narativă, registre
stilistice, limbaj etc)

-recomand perspectiva narativă și titlul, precum și modalități de caracterizare

............................................................

OBS! Ca să asigurăm fluența eseului, legăm cuprinsul de ideile din introducere:

Caracterul excepțional al lui Stefan este impus cititorului de catre insusi personajul
narator , chiar din primele capitole. Trăsăturile care-l definesc și-l diferențiază de toți
cei din jur (luciditate, inteligență, curajul de a-și asuma opiniile) sunt evidențiate
încă din primele pagini:

-atât prin ironia si sarcasmul cu care descrie pregatirile de razboi ale Statului Major al
al Armatei Romane ( Gheorghidiu pare singurul lucid, realist, toate celelalte
personaje -si chiar medii sociale integral!- sunt atinse de o megalomanie si o
incredere oarba in capacitatea de lupta a soldatului roman- vezi discutiile din
Parlament, bucuria inconstienta- bezmetica am putea spune- a bataliilor cu flori la
Sosea- toate arata o tratare absolut superficiala, frivola a unei probleme atat de
grave de politica externa si nu numai, cum este intrarea in razboi.)

-cât și prin curajul aproape nebunesc (justificat de teribila criză sufletească pe care o
traversează) in cadrul celebrei discutii de la popota =prilej pentru Stefan de a reusi
performanța incredibilă de a se opune opiniei tuturor prin optica sa asupra iubirii:

(,,Orice iubire e ca un monodeism ,voluntar la început*, patologic pe urmă”, prin

urmare, ,, cei care iubesc au drept de viață și de moarte asupra celuilalt.”)

Termenii in care defineste iubirea, plasati in zona esenţelor

tari- ,,monoteism”, ,,drept de viață si de moarte unul asupra celuilalt”- definesc
universul launtric al eroului si fac- dintr-un anumit punct de vedere- previzibila
evolutia sa. Critica literară (Dumitru Micu) afirmă că singularitatea opiniilor sale îl
transformă pe Gheorghidiu într-un adevarat Don Quijote pe care nimeni nu-l înțelege
( toti ceilalti neputand sa vada ,,uriasii” cu care se lupta) – exemplu: episodul excursiei
la Odobești:

-Stefan vede în detaliile acelei excursii nenumărate semne ale înstrăinării sufletești a
soției sale: refuzul intimității (face nenumărate eforturi pt a-l avea în mașină pe G, în
loc să prefere compania soțului său), înstrăinarea unor gesturi ale cuplului ( gustă din
mâncarea lui G, asa cum o făcea și cu Ștefan), faptul că pare să formeze explicit un
cuplu cu celălalt (comandă același desert, au o melodie a lor, stau împreună la masă
etc). Chiar dacă, din mândrie, Ștefan înceacrcă să-și ascundă sfâșierea lăuntrică, în fața
soției dă frâu liber mâniei și reproșurilor, dar Ela nu intelege indignarea sotului si nici
suferinta lui autentica provocata de flirtul cu G ( pe care atat ea ,cat si ceilalti il
considera nevinovat, gratuit, un fel de joc de societate sau de divertisment
nesemnificativ).

De altfel, unicitatea concepției de viață a lui Ștefan fusese deja evidențiată și cu

ocazia cinei luate la unchiul Tache: familia nu intelege demnitatea cu care Stefan se
comporta la cina oferita de unchiul Tache, faptul că acesta își apără valorile, chiar și cu
riscul de a fi dezmoștenit. Schimbul să de replici cu Nae Gheorghidiu pune în lumină
inteligența lui Ștefan, dar și curajul de a-și asuma o conduită pe care o consideră
întemeiată pe principii de viață corecte: ,,Unchiule dragă, drept să-ți mărturisesc, am
cam început să mă împac cu ideea că tata n-a agonisit avere, ca să ne lase moștenire.
Căci moștenirile acestea nu sunt totdeauna fără primejdie.De cele mai multe ori,
părintele care lasă averea copiilor le transmite și calitățile prin care a făcut averea:
un obraz mai gros, un stomac în stare să digereze și ouă clocite, ceva din sluțenia
nevestei luate pentru averea ei, neapărat o șiră a spinării flexibilă ca nuiaua...”

Părerea celolalți despre felul de a fi al protagonistului poate fi sintetizată în replica

doamnei cu părul argintiu- ,, atata luciditate e de-a dreptul insuportabila”; ea ne ajută
să înțelegem anumite elemente ale mentalității sociale descrise în roman: astfel,
principiile și verticalitatea lui Ștefan sunt evitate de ceilalți asemenea unei oglinzi de
care te ferești pentru că ea îți dezvăluie chipul- sau sufletul - diform dincolo de masca
socializării ( politete, galanterie, l’usage du monde- toate sunt , in fond, forme rafinate,
dar nu mai putin parsive de ipocrizie!);

Deși își asumă singularitatea opiniilor sale, dar și singurătatea (ca o consecință a
acestora, dar și ca o alegere, pentru că el însuși refuză să se adapteze și să socializeze
cu asemenea indivizi) suferința lui Stefan este autentică: eroul descoperă întristat și
dezgustat că oamenii din jurul lui îl rănesc, nu-l înțeleg :v. procesul intentat de propria
familiei împotriva moștenirii de la Tache; din păcate, chiar și femeia lui ,,în exemplar
unic”- e departe de a fi unică ( eu consider nu e întâmplătoare căutarea asumată a
unei asemănări cu Anisoara: Ela pare a renunța de bunăvoie la unicitatea sa , de
dragul de a se integra în noul cerc social, de a fi al fel ca ei ); revelatoriu este pasajul
in care Stefan descrie dureroasa revelație ( descoperirea frivolității și a pragmatismului
sotiei) în termenii unui palimpsest, a unei picturi în straturi succesive ( dincolo de o
Madonă, a descoperit, însă, un chip vulgar!). -la Odobești

Teama de ridicol e cea dintai slabiciune a eroului lui Camil Petrescu; ea

tradeaza o natura psihica exagerat de lucida si de orgolioasa , care atribuie altora
propria sa privire , atat de nelinistitoare si iscoditoare , cu senzatii repulsive ; Acest
element e perfect susținut de perspectiva narativă homodiegetică; egotismul absolut pe
care autorul il exprima celebra formula din “Teze si antiteze” (“ Eu nu pot vorbi
onest decat la persoana I”) il gasim exprimat in roman prin felul in care e construita
lumea si prin felul in care sunt construite personajele; cu exceptia Elei si, poate, a lui
Nae Gheorghidiu, celelalte ființe din universul textula sunt numai siluete vagi, cu un
numări mic și inconsistent de trăsături. Tot restul materialului epic e reprezentat de
analiza detaliată a trăirilor și percepțiilor acestui individ excepțional, prins- așa cum o
arată și titlul- în două experiențe de trăire și cunoaștere absolute:

-Iubirea (în etapa ei finală- ,,ultima noapte”, pe cale să se degradeze din cauza unor
ireconciliabile diferențe de mentalitate)

-Războiul- experiență complexă, pe care Stefan o imbrățișează cu frenezia celui ce

vrea să cunoască și să se cunoască (declară că s-ar fi simțit inferior celorlalți dacă ar fi
refuzat concentrarea); Ștefan are în război răgazul de a-și verifica detalii ale propriei
concepții de viață ( de ex, ar prefera să moară atacând, nu retrăgându-se), dar și șansa
unor revelații : de ex, solidaritatea cu ceilalți- culmea! Cu niște necunoscuți !

Tehnici diverse de sondare a psihologiei eroului:

-autoanaliza lucidă

-anamneza (rememorarea unor momente din trecut)

-dezvăluirea senzațiilor organice și a trăirilor sufletești -v. în război (frica, frigul,

somatizarea unor emoții sub forma unor cârcei sau a tulburărilor digestive)-v. mai jos

-reactiile psihologice față de ceilalți; acestea sunt complicate, contradictorii, uneori

exagerate.

Ex.Uneori e politicos si manierat cu toata lumea, inclusiv cu oamenii pe care-i

considera inferiori in ciuda ( sau poate tocmai din cauza) mondenitatii lor sau
a succesului lor politico-financiar / alteori, Stefan e capabil intr-o clipa de
gelozie sau de dezgust sa insulte, in modul cel mai grosolan , in public, o ruda,
un coleg sau chiar un superior ( vezi disputa de la popota cu capitanul
Corabu.)

Prin aceste procedee de analiză psihologică sunt revelate, de ex, nenumărate nuanțe
sufletești – de ex. mai multe ipostaze ale iubirii:
-orgoliul de a fi iubit pana la sacrificiu de sine transformat in iubire ( la
inceputul povestii de dragoste )
 -iubirea transformata in manie si dependenţă
- iubirea care se degradeaza ajungand sa fie considerata drept o umilinta:
excursia la Odobesti
- suferinta transformata in mila ( la auzul vestii ca sotia lui parasita s-a
imbolnavit de suparare);
-voluptatea cruda a respingerii dragostei si a iertarii ( la final);
- iubirea ca iluzie ( atunci cand crede explicatia oferita de Anisoara si sotul ei )
- razbunarea și cultivarea senzatiilor repulsive.( simte ca se razbuna pe sotia
frivola aducand acasa o prostituata vulgara )
Razboiul:
Dar laboratorul celor mai complicate experiente si experimente psihologice e
sufletul lui Stefan alter-ego de care autorul nu face niciun efort de distanţare.Scenele
de razboi descrise de erou (amintind de notatiile lui Camil Petrescu in jurnalul său de
combatant) pleaca de la acelasi impuls analitic ca si relatarea din prima parte a
romanului : asa cum aceasta isi marturiseste dragostea din perspectiva alchimiei sale
sufletesi cu femeia care i-o inspira , tot astfel, Stefan are luciditatea de a analiza o
serie intreaga de trairi de ordin sufletesc si/ sau biologic .
Experienta acelor nopti si zile de razboi insumeaza mai multe straturi de
trairi, senzoriale si mentale , care inchid sensul unei vieti. Eroul isi dezvaluie atat
senzatiile si perceptiile care-l biciuiesc cu intensitate , cat si imagini mentale
idealizate dintr-un tragic si absurd joc al mortii si al eroismului, al asumarii unei
experiente , dar si al intamplari, al instinctelor care preiau controlul fiintei, dar si al
obiectivarii, al detasarii surprinzatoare (prin sinceritatea ei!) cu care eroul se poate
analiza. .Camil Petrescu analizeaza cu instrumentarul fin si taios al luciditatii sale
unice drama alienarii omului agresat de lumea din jurul lui, aruncat in lupta , intr-un
razboi cu care la inceput n-are nicio legatura ( in afara faptului ca doreste sa-si faca
datoria , ca orgoliul si inteligenta lui ii cer sa-si completeze experienta de viata cu o
noua provocare ).Pagini de-a randul , cu reveniri si insistenţe , jurnalul consemneaza
trairile combatantului, de la nevoia de solidaritate umana, la disconfortul fizic, de la
sentimentul responsabilitatii fata de soldatii aflati in subordinea sa, la senzatia ca
moartea este iminenta si deloc eroica .Observatia e rece, aproape stiintifica, fara nicio
tresarire de orgoliu.
Toate aceste experiențe au, evident, consecințeși efecte asupra personajului- de
comentat finalul
3.ÎNCHEIERE

Autorul pune deosebita grija in construirea personajelor sale, dupa canoanele unui gust
estetic rafinat .In acelasi timp, efortul sau de a impune cititorului simpatia si admiratia
fata de ele, incat tradeaza o incapacitate a creatorului de a se desprinde sufleteste de
propriile creatii ; e , de altfel , un fapt unanim recunoscut in critica literara acela ca
Stefan Gheorghidiu ca soldat se adapa din experienta de viata a autorului, iar
asemanarea lui spirituala cu alte personaje masculine din epica sau dramaturgia lui
Camil Petrescu dezvaluie portretul psihologic al Autorului abstract : acesta atribuie
eroilor sai principali calitati pe care le detine sau le apreciaza ca fiind de rang
superior !Imprumutandu-le ego-ul naratorial, Autorul le transfera deopotriva
spiritualitatea sa , modul sau de a vedea lumea, stilul chiar , fara a-si pune problema
daca aceste se potrivesc cu datele exterioare atribuite anticipat.